Varsta de 40 de ani...

Iata o interesanta opinie despre acest subiect exprimata de Selma Iusuf in Dilema Veche:

Patruzeci

Se arata, printre altele, ca:

"Alţii renunţă definitiv la freza cu care au rămas din liceu, îşi schimbă culoarea părului şi hainele. Cealaltă lume, a mai tînără, devine interesantă. Se duc în cluburi, dansează caraghios, obosesc. Se cumpără creme antirid, femeile se împachetează în orice – de la noroi la ciocolată cu lapte. Alea care îşi permit. Alea care nu, nu.

Şi iac-aşa, cu un picior încă în tinereţea tîrzie şi cu unul bine afundat în maturitatea răscoaptă, răscrucea celor 40 de ani pare de departe cea mai nasoală. Mai nasoală ca o adolescenţă neterminată. Căci miroase a frică. Frică de moarte, de bătrîneţe, de cancer, de singurătate, de ratare. Iar ăia, dintre cei care nu sînt ştiu eu ce genii, se mai pot uita în spate şi număra: nişte mii de ore state la serviciu, cîteva zeci de vacanţe oarecare, două-trei-patru iubiri, cărţi citite, apusuri şi răsărituri văzute copii aproape adolescenţi, lucruri pierdute şi lucruri cîştigate, casă, maşină de spălat, storcător. Mai nimic."

Recomand citirea integrala a intregului editorial.

Interesant... Dar, cel putin asa mi se pare, destul de pesimist, desi poate ca unii ar zice ca e o descriere realista...