Powered By Blogger

luni, 30 iulie 2012

Referendumul...

Mai multe aici. Sa vedem si rezultatele oficiale... Se intoarce Basescu la Cotroceni sau nu? Prezenta la vot, cel putin din rezultatele de pana acum, 45,92%. Dar... sa vedem  pana la sfarsit... Ma asteptam la peste 50%. A aratat si la televizor imagini cum s-au inghesuit sa voteze in ultima ora. Ciudat totusi... Ca timp la dispozitie au avut suficient. In orice caz a fost un vot masiv antiBasescu. Exit poll-urile dadeau un procent de peste 80% - cei care au votat pentru demitere. Asta inseamna in jur de 7,6 milioane de romani... Basescu, dar si PDL, raman intr-o situatie politica dificila.
Update
Iata aici un sondaj IRES privind referendumul. Despre rezultatele finale, Gandul titreaza:

REFERENDUM 2012. REZULTATE FINALE BEC. Prezenţa la vot 46,24%. Pentru demiterea lui Băsescu au votat 87,52%, iar împotrivă - 11,15%

Si reactii in presa internationala:

România - subiect negativ în presa internaţională. Politicienii de la Bucureşti sunt avertizaţi în privinţa efectelor pe care le au disputele 

Stau si ma intreb daca nu cumva toate aceste reactii negative din presa internationala se datoreaza faptului ca se doreste ca in Romania sa se constitutie un puternic pol de Dreapta pe esicherul politic, ca o contrapondere la asa numitul pol de Stanga, foarte puternic, si care ar fi USL... Basescu a accentuat de multe ori aceasta idee, PDL la fel - vorbeau chiar de "alianta socialista". Adica asta ar fi, chipurile, USL, o alianta socialista. O alta explicatie ar fi ca Dreapta a iesit foarte șifonată dupa acest referendum. Trebuie spus ca Drepta europeana, PPE, a primit o lovitura dura deoarece prezenta la vot a fost buna si s-a votat masiv antiBasescu. 

Despre un aspect interesant - aici. Ramane de vazut ce va hotari Curtea Constitutionala.

vineri, 27 iulie 2012

Criza economica si financiara actuala expresie a utopiei unui perpetuum mobile de speta a doua...?

Stau si ma intreb daca nu cumva toata aceasta criza economica si financiara actuala este expresia fauririi unui perpetuum mobile de speta a doua, economic vorbind. Dar ce inseamna un perpetuum mobile de speta a doua? Ar trebui putina fizica si sa ne intoarcem la conceptiile lui Thomson din care a rezultat ca realizarea unui perpetuum mobile de speta a doua care sa functioneze fara diferente de temperatura, cu un singur izvor de caldura, este imposibila, si care reprezinta una din formularile Principiului al doilea al termodinamicii. Dar ca lucrurile sa fie mai clare si sa vedem ce ar insemna un astfel de perpetuum mobile de speta a doua, voi cita din Fizica Generala, vol. I, a lui Alexandru Cisman (ieri s-au implinit 45 de ani de la moartea sa), Editura Tehnica, Bucuresti, 1959, dar inainte de asta trebuie spus ca Thomson a admis ca Principul lui Carnot este o lege naturala care nu poate sa fie demonstrata, un postulat, dupa care:
"El considera apoi o masina termica imaginara, in stare sa scoata caldura din rezervorul nesecat al marilor, sa o transforme partial in lucru mecanic, iar restul netransformat sa-l arunce inapoi in mare.
Daca am dispune de o astfel de masina si am instala-o pe o corabie, am putea sa-i asiguram functionarea la nesfarsit, asa ca am avea, practic, un perpetuum mobile.
In urma corabiei, apa marii s-ar raci si poate ca s-ar forma chiar o dara de gheata.
O asemenea masina nu ar contrazice principiul intai, dar l-ar contrazice pe al doilea [...]
Orice masina termica ce ar functiona in aceste conditii, adica ar contrazice principiul al doilea, ar fi, prin definitie, un perpetuum mobile de speta a doua" (subl. mea)
Lucru care nu se poate, de fapt, realiza. Dar, stau si ma intreb, oare nu asta a fost si ideea sistemului economic mondial, sistem ce acuma se confrunta cu mari dificultati si imposibilitati? Principiul al doilea al termodinamicii mai poate fi formulat sub forma Postulatului lui Clausius:
"Trecerea spontana a caldurii se poate face spre o temperatura mai joasa. Trecerea inversa absoarbe lucru mecanic"
Sa ne uitam, ca sa dau un exemplu, la economia Greciei si la imensa datorie a acestei tari. Wikipedia ne arata urmatoarele:
"A developed country, the economy of Greece mainly revolves around the service sector (85.0%) and industry (12.0%), while agriculture makes up 3.0% of the national economic output.[5] Important Greek industries include tourism (with 14.9 million[23] international tourists in 2009, it is ranked as the 7th most visited country in the European Union[23] and 16th in the world[23] by the United Nations World Tourism Organization) and merchant shipping (at 16.2%[24] of the world's total capacity, the Greek merchant marine is the largest in the world[24]), while the country is also a considerable agricultural producer (including fisheries) within the union. As the largest economy in the Balkans, Greece is also an important regional investor."
Observam ca in economia sa predomina sectorul serviciilor, industria foarte putin iar agricultura si mai putin. Cu toate acestea datoria publica a Greciei este imensa - iata mai jos o evolutie a sa:
Si sa ne uitam si la evolutia PIB:
Iar acum FMI (Christine Lagarde) someaza Grecia sa-si plateasca toata datoria? E oare posibil asa ceva sau ne aflam in fata unei utopii? Eu cred ca nu e posibil in conditiile in care e formulata problema, adica doar sa-si plateasca datoria si nimic mai mult. Este suficient sa ne uitam la Postulatul lui Clausius si sa facem o analogie din punct de vedere economic. Grecia s-a imprumutat masiv - si trebuie spus ca economia ei e slab performanta, axata fiind in principal pe sectorul serviciilor si turism (din aceasta cauza sa-i zicem sursa rece facand o analogie cu termodinamica) - transferul de bani (caldura) venind de la sursa calda (creditorii, cei care au bani) spre sursa rece (Grecia). Trecerea, transferul acesta s-a putut face usor, spontan chiar. Acuma insa i se cere Greciei (sursa rece) sa-si plateasca imensa datorie, si inca suficient de repede, adica sa se faca transferul invers si nu oricum, ci tot spontan. Or, acest lucru este imposibil: el contrazice legile naturii, Principiul al doilea al termodinamicii, si prin niciun proces nu se va putea face acest transfer de caldura (bani), decat daca se va absorbi lucru mecanic executat din exterior! A lasa Grecia singura sa-si plateasca imensa datorie, in conditiile si unei economii slab performante, este ca si cum ai lasa-o sa intre in incapacitate de plata. Fortat. Asta ma si duce la gandul ca sistemul economic mondial a fost conceput in ideea unui perpetuum mobile de speta a doua, care nu are cum sa functioneze la nesfarsit, deci se baza de la bun inceput pe o iluzie, iar cei care ar trebui sa-si dea seama de asta inca nu-si dau seama si persista in eroare. Daca imaginam sursa de bani ca fiind una singura (spre exemplu FMI&Banca Mondiala) deci o transformare monoterma, pe care o presupunem cicilica, imposibilitatea si, in consecinta, criza consta in faptul ca sistemul nu poate ceda lucru mecanic in exterior (desi se vrea, cel putin asa pare, cu disperare lucrul asta). In formularea data de Boltzmann celui de-al doilea Principiu al termodinamicii se spune:
"Fenomenele naturale sunt nereversibile"
Si atunci, daca transformarea ciclica monoterma este si ireversibila, sistemul primeste lucru mecanic din exterior. Calea inversa este imposibila si nu face decat sa adanceasca criza. Or, aceasta cale inversa e calea austeritatii, care se practica acum in Europa pe scara larga si care nu face altceva decat sa adanceasca recesiunea in care ne aflam. Ea afirma tocmai ceva contrariu legilor naturii si anume ca acest sistem poate functiona fara sa primeasca lucru mecanic din exterior (adica energie), in schimb, in aceste conditii, poate ceda lucru mecanic in exterior. Si, dupa cum arata realitatea, nu poate sa faca lucrul asta. Scriam aici despre industria de automobile si se observa foarte clar faptul ca cererea e in scadere mare, la fel si vanzarile. O situatie ingrijoratoare, desigur...
De aceea transformarea trebuie sa fie ciclica biterma, sistemul schimband caldura cu doua termostate de temperaturi diferite (sursa calda, sursa rece), in care sistemul primind o cantitate de caldura de la sursa calda sa cedeze o alta cantitate de caldura spre sursa rece, iar diferenta s-o transforme in lucru mecanic. Sistemul nu functioneaza pentru ca se impune austeritate (si trebuie vazuta aceasta notiune in analogie cu cele aratate mai sus) unor tari "sursa rece", ca sa zic asa, precum Spania si Grecia, ca sa dau inca un exemplu, dar, de ce nu, si Italia, de altfel, practic, tuturor. Dar in felul acesta nu se poate obtine lucru mecanic. Si toata masinaria se va opri pana la urma...
Functionarea ei este ingreunata foarte mult...

Fireste, cele de mai sus sunt niste ipoteze, dar asemanarea, care permite analogia, mi se pare ca e foarte mare...

"Timpul nostru prins in ganduri..."

Celebra si deosebit de interesanta remarca lui Hegel in prefata la Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural si de stiinta a statului:
""Aici Rhodos, aici sa vii."
A concepe ceea ce este, este sarcina filosofiei; caci ceea ce este, este ratiunea. In ce priveste individul, fiecare este desigur un fiu al timpului sau, asa este si filosofia, timpul sau prins in ganduri. Este tot atat de nebunesc a-si inchipui ca o filosofie trece dincolo de lumea contemporana ei, ca si a crede ca un individ depaseste timpul sau, ca el sare dincolo de Rhodos. Daca teoria sa depaseste de fapt aceste limite, daca el isi construieste o lume asa cum ea trebuie sa fie, atunci aceasta lume exista desigur, dar numai in parerea sa - un element slab in care se poate imagina orice.
Cu putine modificari, acea formula ar putea suna astfel:
Aici este trandafirul, danseaza aici.
Ceea ce sta intre ratiunea ca spirit constient de sine si ratiunea ca fiind realitate data, ceea ce separa acea ratiune de aceasta, si o impiedica sa-si gaseasca in ea satisfactie, este lantul unei abstractii de care ea nu s-a eliberat, transformand-o in concept. A recunoaste ratiunea ca fiind trandafirul in crucea prezentului, si astfel a ne bucura de prezent, privirea aceasta rationala este impacarea cu realitatea, pe care filosofia o procura acelora care au simtit necesitatea interioara de a concepe si, in ceea ce este substantial, de a pastra, deopotriva, libertatea subiectiva, iar cu libertatea subiectiva, de a nu se afla in ceva particular si contingent, ci in ceea ce este in si pentru sine."
 Cum am reusit noi, cei din contemporaneitate, sa "prindem timpul nostru in ganduri"...? Am reusit oare, am reusit bine? Ma tot gandeam la aceste lucruri...

marți, 24 iulie 2012

Despre schimbarea mentalitatii...

S-a vorbit foarte mult la noi despre schimbarea mentalitatii. Multi si-au dat cu parerea dar (cel putin dupa mine) fara sa explice bine cum stau lucrurile... Interesant ar fi de stiut daca schimbarea mentalitatii este intr-o stransa legatura cu ceea ce Hegel numea devenire a esentei sau daca e chiar o devenire a esentei. Marele filozof german spunea asa:
" A. Conceptul Esentei
Intrepatrunderea determinarii cantitative sau exterioare si a modului de determinare intern propriu este Esenta. Ca intrepatrundere a autodeterminarii si a determinarii indiferente, aceasta cuprinde in sine momentele esentialitatii si neesentialitatii. Esentialul este cel al autodeterminarii, neesentialul insa este momentul fiintei determinate (Dasein) indiferente.
 
Devenirea, ca devenire a esentei, este in primul rand fapta (Tun), o trecere a acesteia in libertatea fiintarii, care este insa ramanere in sine (Insichbleiben).
 
Intrucat fapta este o deosebire a Esentei de ea insasi, iar prin aceasta este adusa fiinta-in-fapt sau determinarea, fapta este o punere (Setzen)." (subl. mea)
Nu este o contradictie pentru ca despre Devenire Hegel ne vorbeste referindu-se la Fiinta determinata (Fiinta-in-fapt, Dasein),  iar despre Schimbare ne vorbeste referindu-se la Fiinta-pentru-sine (Fursichsein):
"Intrucat schimbarea este negarea (das Negieren) Negativului, care are in sine Ceva-ul, ia nastere Fiinta-pentru-sine (Fursichsein). Adica: determinarea, luata ca diversitate interna, care are in sine insasi Ceva-ul, este relatia Ceva-ului in deosebirea sa numai la sine insusi, adica acesta este pentru sine.
 
Fiinta pentru sine este: 1. deosebirea, dar numai de sine insasi, adica relatia la sine, nu la un altul. 2. Dar, intrucat deosebirea cuprinde in sine alteritatea (das Anderssein), iar relatia la aceasta este negativa, ea este Altul pentru aceasta, dar ca eliminat." 
Iar despre Fiinta determinata spunea:
"Fiinta determinata este: 1. o fiinta in al carei concept se adla concomitent Neantul (das Nichtsein) sau ca relatie la Altul sau Fiinta-pentru-altul (Sein-fur-Anderes); 2. dar dupa momentul fiintei, acesta are parte de a fi nu o raportare la Altul, ci in sine. Conceptul care cuprinde in sine aceste doua determinari este Realitatea."
Daca privim definitia mentalitatii vom observa ca e vorba de felul particular de a gandi al unui individ sau al unei colectivitati. Hegel spunea despre Concept urmatoarele:
"Conceptul este Intregul determinarilor, cuprinse laolalta in unitatea lor.

Conceptului ii sunt constitutive momentele universalitatii, particularitatii si ale singularitatii.

Universalitatea este unitatea care fiinteaza in sine in determinare. - Particularitatea este negativul ca simpla determinare, care este patrunsa de universalitate, este indiciul ei. - Singularitatea este negativul care se raporteaza la sine ca pura negativitate.

Ca negativitate lipsita de determinare care se raporteaza la sine, Singularitatea are ca determinare fiintarea indiferenta, dar nu ca una autonoma, ci ca depasita in ea prin proprietate, si este Subiect." (subl. mea)
Iar in Principiile filosofiei dreptului marele filozof german facea precizarea ca:
" Universalitate - sunt la mine - patrunzator - prin obiect si subiect - universalitatea adevarata trece prin universalitatea abstracta si prin particularizare - pentru mine universalitatea este subiect numai cu negativitate precizata.

[...] Eul este mai intai o activitate pura, universalul, ce este la el; dar acest universal se determina si in masura in care nu mai este la sine, ci se pune ca altceva si inceteaza sa mai fie universal. Al treilea moment este ca limitarea sa, in acest alt, este la sine, ca in timp ce se determina, ramane totusi la sine, si nu inceteaza sa pastreze universalul; acesta este conceptul concret de libertate, in timp ce primele doua momente au fost gasite abstracte si unilaterale. [...] In determinare, omul nu trebuie sa se simta determinat ci, in timp ce considera pe altul ca altul, sa aiba in sine sentimentul sau de sine. Libertatea nu se afla, deci, in nedeterminare, nici in determinare, ci este si una si alta. Incapatanatul care crede ca nu e liber cand nu are aceasta vointa, o are totusi, vointa care se margineste pur si simplu la un acesta. Vointa nu e legata de ceva limitat, ci trebuie sa mearga mai departe, caci natura vointei nu este aceasta unilateralitate si dependenta, ci libertatea este sa vrei ceva determinat, dar in aceasta determinare sa fii la sine si sa te intorci la universalitate"
Cum vad eu lucrurile. Prin Fiinta trebuie sa intelegem tot ce e mai general cu putinta - spre exemplu se poate intelege: libertatea, proprietatea privata, mentalitatea, nimicul etc, asta ca sa ne referim la lucruri ceva mai concrete, hai sa le zic asa: particulare (ca sa fiu mai bine inteles). De observat este ca dupa Devenire urmeaza Schimbarea, iar fapta e in stransa legatura cu determinarea. Cu alte cuvinte, spre exemplu, evolutia mentalitatii mele trebuie sa fie determinata, pentru ca aceasta determinare sa poata fi luata ca "diversitate interna, care are in sine insasi Ceva-ul, este relatia Ceva-ului in deosebirea sa numai la sine insusi, adica aceasta este pentru sine.", adica sa ajunga pentru sine. Lipsa determinarilor - lipsa de continut - "Devenire pura", caci si nimicul e o fiinta - "disparitia fiecaruia in opusul sau". Schimbarea modului de viata nu garanteaza determinarea aceasta si de aceea sunt multi care au reusit sa-si schimbe modul de viata dar nu si mentalitatea. Devenirea incepe cand incep determinarile. Si atunci care sunt determinarile proprii mentalitatii care sa fie in stare sa conduca spre Devenire, sa fie Devenire? Altminteri nu e posibila devenirea esentei mentalitatii mele, cu atat mai putin sa ajung la schimbare, adica sa fie pentru sine.
Sa presupunem ca cineva e zidar si in urma restructurarilor a ramas somer aici in Romania. Merge sa lucreze in Spania, tot ca zidar. Ce s-a schimbat? Doar locul si nimic mai mult: el isi continua activitatea in alta parte. Nici nu se poate spune ca e o schimbare a modului de viata, decat daca spunem ca el isi paraseste familia, prietenii, locurile de bastina cu care s-a obisnuit, ca acolo ar avea un salariu mai mare s.a. de felul acesta (adica din punctul de vedere al unor asemenea determinari. Din punctul de vedere al determinarilor ce tin strict de meseria sa nu s-a schimbat nimic). Dar spuneam ca schimbarea modului de viata nu garanteaza schimbarea mentalitatii, decat daca determinarile care se produc sunt pe acelasi plan, ca o conditie necesara. Adica eu sunt tot acelasi, desi mi-am schimbat modul de viata. Daca, spre exemplu, sunt neincrezator se poate spune ca ma determina ceva sa fiu asa, dar aceasta determinare poate lasa, totusi, intacta mentalitatea mea.
Hegel spunea (Principiile filosofiei dreptului):
"Daca exteriorizez aceste determinari si diferente, adica sa le asez in asa-numita lume exterioara, ele raman totusi ale mele; sunt ceea ce am realizat, poarta urma spiritului meu"
De aceea ce se numeste schimbarea mentalitatii mi se pare ca tine de o devenire spirituala. O evolutie spirituala in timp... Fiinta determinata (Dasein) indiferenta  - neesentialul, nu se mai poate vorbi de o devenire a esentei atunci: raman la determinarile mele, imi ajung. Particularitatea - "negativul ca simpla determinare, care este patrunsa de universalitate, este indiciul ei", ramane, desigur. Schimbarea mentalitatii nu inseamna renuntarea la particularitate sau inexistenta particularitatii. Lucrul acesta nu este posibil deoarece particularitatea este patrunsa de universalitate: ar insemna sa renunt la propriul meu Eu. Ci tocmai acest "negativ ca simpla determinare" incepe sa fie mai bogat (sau mai sarac) prin devenirea mentalitatii. Nu stiu daca pot sa-mi schimb felul de a gandi... Daca nu cumva schimbarea felului de a gandi ar fi sinonima cu schimbarea Eului, ceea ce e imposibil. In schimb, tocmai particularitatea poate suferi o devenire prin natura determinarilor ( spre exemplu, daca se adauga altele). Ca sa fiu si mai clar, voi da un exemplu: se zice despre cineva ca e lenes. Dar el nu e lenes, el e lenes pentru ca e platit prost - lucrul asta determina lenevia lui: deci avem de a face cu o determinare care determina lenevia in fapt. Daca ar fi platit bine nu ar mai fi lenes, dar aici avem o alta determinare. Asa este si pe plan spiritual: trebuie sa existe determinarile necesare care sa conduca spre devenire.Trebuie sa existe o fapta care sa conduca spre fapt. De aceea schimbarea mentalitatii nu se poate produce de la sine, deoarece in sine e lipsita de determinari. De observat ca Hegel spune ca "fapta este o punere" (deci cand vorbim de fapta in felul asta trebuie s-o privim, ca o punere). Fara aceste puneri (fapte), ca sa zic asa, nu poate exista devenire a esentei. Insa aceste puneri actioneaza, daca se poate spune asa, asupra "negativului ca simpla determinare", adica asupra particularitatii, nu asupra Eului, a universalitatii. Devenirea conduce la schimbare atunci cand ceea ce se naste, Fiinta, in cazul nostru mentalitatea, este pentru sine. Spre exemplu, ca sa ma fac inteles mai bine: cineva termina o facultate si se uita de unde a plecat - scoala primara: este o schimbare. El e tot el (principiul identitatii). Este o schimbare pentru sine. La fel in cazul in care cineva dintr-un simplu muncitor ajunge patron de firma: nu s-a schimbat el (El=El). Insa e o schimbare pentru sine. Apropo de principul identitatii, Hegel spunea:
"Propozitia simpla a=a este principiu al identitatii (Satz der Identitat). Fata de materia sa, el este indiferent. Continutul sau nu are nicio determinare, adica el nu are niciun continut, iar forma este astfel egalitatea cu sine lipsita de deosebire."
Deci schimbarea nu s-a referit la El in sine, caci continutul sau nu are nicio determinare, care a ramas identic cu el. De aceea lucrul acesta ma face sa ma gandesc la faptul ca in schimbarea mentalitatii Eul ramane identic cu el insusi. Omul nu poate fi schimbat in universalitatea sa ci doar in particularul sau. Schimbarea mentalitatii doar acolo se poate produce, in particularul ei - felul particular de a gandi. Iar acest "negativ ca simpla determinare" ramane, schimbarea fiind pentru sine. 

sâmbătă, 21 iulie 2012

Despre situatia actuala...

In prezent toata lumea este concentrata pe referendumul din 29 iulie. Este o problema importanta, desigur. S-a scris foarte mult in presa despre recentele evenimente ce au avut loc, culminand cu suspendarea lui Traian Basescu. Nu voi relua aici aceste lucruri cunoscute si nici nu voi vorbi despre lupta politica intre USL si PDL ce pare sa atinga, iata, paroxismul. Nici despre MCV nu voi vorbi, decat, poate, tangential. Voi scrie, in schimb, cateva randuri despre ce cred eu ca pierdem, cu totii, din vedere. Despre ceea ce am pierdut mereu din vedere si nu e bine, orbiti fiind mereu de lupte politice... Este foarte clar ca nu ne place, dar realitatea este ca Romania e una din cele mai sarace tari din Uniunea Europeana. Daca ne vom uita la parametrii economici ai tarii, facand comparatie cu celelalte tari, chiar foste comuniste, vom constata usor ca asa stau lucrurile. Dam vina, si nu fara un oarecare temei, pe aceasta criza economica globala care ne-a afectat foarte mult. Insa nu trebuie sa ne amagim. Mai bine am deschide o privire panoramica asupra mersului economic al tarii noastre de la Revolutia din Decembrie '89 incoace, asta pentru ca sa vedem padurea. Altminteri nu vedem padurea din cauza copacilor, cum se spune. Adevarul este ca progresele noastre sunt foarte modeste, desi au existat si perioade mai bune in tot acest rastimp. PIB-ul Romaniei, spre exemplu, ramane foarte modest: nu am reusit sa ajungem sa avem 10000 de $ pe cap de locuitor. In continuare valoarea adaugata ramane foarte slaba, in felul acesta nu poti progresa. Din aceasta cauza survin toate problemele noastre, inclusiv cele legate de coruptie. Trist este ca reformele care s-au initiat ori n-au fost privite bine de populatie, odata ce au fost puse in aplicare, ori au esuat. Din aceasta cauza nici nu se poate vorbi de o reforma reala pentru ca o reforma reala se judeca prin prisma rezultatelor obtinute si, deci, al progresului real, ceea ce la noi nu se prea vede. S-a vorbit de multe ori despre imbogatitii tranzitiei si cam asa si este. Avem destui imbogatiti, forta economica a tarii e slaba, din pacate. Este evident ca intr-o tara saraca coruptia sporeste in intensitate iar fenomenul periculos este ca aceasta coruptie genereaza saracie si saracia, la randul ei, genereaza coruptie - un cerc vicios din care e greu sa iesi. Insa coruptie exista peste tot in lume (intr-o masura mai mare sau mai mica). Cel mai bun remediu pentru a o combate ar fi dezvoltarea economica sanatoasa. Pe cale juridica e greu de combatut coruptia, iar daca se accentueaza saracia, aproape imposibil. Vorbeam mai sus de cercul vicios saracie-coruptie. Totusi, coruptia in societate este determinata de saracie, deoarece asa si incepe fenomenul. Acolo unde incepe sa se simta saracia, acolo ajunge sa se simta si coruptia cu o mai mare intensitate. Degradarea vietii oamenilor conduce spre acest nefast fenomen, ca de combatut total nu a putut fi combatut niciodata, niciunde pe acest glob. Insa nenorocirea cea mai mare este ca Romania, in rastimpul scurs de la Revolutie si pana in prezent, a fost pusa in situatia de a nu se putea dezvolta. Cel putin asta e perceptia mea, documentata, cum aratam mai sus de datele economice care exprima trista realitate. Reformele care s-au facut, conditiile impuse de FMI nu au putut duce spre o viata mai buna pentru cetateni, multi luand calea exilului, daca se poate spune asa, preferand sa plece sa lucreze in strainatate, spre o viata mai buna decat in tara. Trist si periculos, mai periculos decat Traian Basescu (cum nu putini il considera), este ca Romania nu a putut sa iasa din aceasta logica. Si daca as numi-o drept logica a subdezvoltarii nu cred ca as gresi prea mult. Speranta pe care au avut-o oamenii, Uniunea Europeana, speranta de mai bine, nu se adevereste. Doar ce am intrat si, din nefericire, a inceput criza actuala. Logica austeritatii bugetare nu poate sa faca decat sa adanceasca logica subdezvoltarii. Si dincolo de evenimentele politice actuale, dincolo de acest referendum si de care ar fi rezultatul acestuia, imi pun, plin de ingrijorare, intrebari in legatura cu viitorul... Un viitor care nu arata prea bine, chiar deloc. Dezbaterile actuale ale intelighentei romanesti par sa ocoleasca cu grija subiectul acesta foarte delicat. Partea proasta este si faptul ca il tratam, ca intotdeauna, in chip politicianist si superficial. Nu am vazut pe cineva sa explice la modul cat se poate de serios, academic si lipsit de patima politica si partizanat politic, de ce Romania nu se poate dezvolta, de ce aceasta imposibilitate. Nu ne raman decat lucrarile clasicilor si scriam in postarea precedenta despre studiul, facut cu multa acribie, de catre Dl. Constantin Radulescu-Motru. Trebuie sa recunoastem ca la intrebarile pe care domnia sa le punea inca de atunci noi nu am raspuns inca. Textul a fost editat inca din 1937 de Societatea Romana de Cercetari Pasihologice, Bucuresti, iar Dl. Radulescu-Motru, inca de atunci, subliniez, remarca faptul ca noi copiem legi si institutii burgheze occidentale, fara sa stim, de fapt, cine suntem si ce putem. Acelasi lucru se intampla si acum. Partea proasta e ca nu se vad consecinte benefice, un progres real, desi cred ca ar fi trebuit sa se vada. Ori copiem prost, ori e vorba de altceva... Imi face impresia ca e posibil ca toata aceasta tranzitie de la comunism la capitalism sa fi provocat o criza sufleteasca in popor. Pe de alta parte nici nu i s-a explicat omului, inca de la bun inceput, ce fel de societate este aceasta noua, capitalista, ce anume presupune, pe ce valori este intemeiata, pentru ca oamenii sa inteleaga si sa stie ce au de facut. Lucrurile au fost prezentate, de catre clasa politica, mai intotdeauna, intr-un mod entuziast, ceea ce nu e neaparat rau, sau politic - lupta politica dintre partide, presarata de promisiuni electorale -  si cam atata tot. Insa e inadmisibil sa tot vorbesti, spre exemplu, de eficienta economica fara ca acest lucru sa se si adevereasca in practica, decat foarte slab, adesea nesatisfacator. Ca sa nu lungesc mult vorba voi incheia spunand ca la noi nu functioneaza cum trebuie capitalismul generator de dezvoltare economica, lucru pe care oamenii l-au vrut, nu stiu cat l-au si inteles (cred, mai degraba, ca nu). Si tocmai asta e sursa tuturor problemelor din prezent. Toate valorile despre care se discuta astazi, cum ar fi, spre exemplu, statul de drept, sunt valori ale unei societati burgheze, cum spunea Radulescu-Motru, adica ale unei societati capitaliste, bazate pe economie de piata. Daca aceasta economie de piata incepe sa schioapete e clar ca schioapata si valorile de care pomeneam mai sus. Eu cred ca ignoram (de ce oare?) acest aspect foarte imporant. Trecem pe langa el si ne facem ca nu-l bagam in seama si rau facem. Asa cum nu ne intrebam serios nici de cum va arata viitorul, pentru ca, date fiind conditiile actuale, nu pare sa arate prea bine. Nu voi incheia cu clasicul: sa speram ca va fi mai bine. Ca noi tot speram, suntem campioni la sportul asta. Ci mai bine ne-am gandi mai profund la aceste probleme.

marți, 10 iulie 2012

Intrebari despre... sufletul poporului roman

N-ar strica, dupa parerea mea, ca in aceste zile in care se intampla multe evenimente importante sa (re)citim minunatul studiu al D-lui. Constantin Radulescu-Motru: Psihologia poporului roman. O sa citez anumite fragmente, la care meditam:
"Sa ne intrebam, prin urmare, nu la ce tip de cultura apartinem noi romanii, intrebare la care este greu sa raspundem cu mijloacele stiintifice pe care le avem astazi la dispozitie, ci sa ne punem intrebari mai modeste, si anume: exista un acord intre caracterele sufletesti ale poporului roman, atat cat cunoastem din aceste caractere si spiritul burghez? Din experienta pe care o avem pana acum, putem afirma oare ca spiritul burghez ofera poporului roman (majoritatii lui, bineinteles) conditii prielnice pentru asigurarea viitorului? Sa raspundem deocamdata la aceste intrebari, iar pe celelalte, mai pretentioase, sa le lasam viitorimii. [...]

Pe terenul vietii politice acordul este foarte vag. La noi este un fapt recunoscut ca legile, care sunt obligatii contractate prin reprezentantii majoritatilor cetatenesti, nu se respecta. Nu se respecta nici de cei care le fac, nici de cei pentru care se fac.
In principiu, s-ar putea zice ca nerespectarea legilor, acolo unde se constata, este datorita educatiei cetatenesti necomplete. Acesta nu este cazul la noi. La noi, nerespectarea legilor este o manifestare directa a individualismului subiectiv. Romanul considera nerespectarea legii ca un titlu de marire si putere.

Pe terenul vietii economice acordul este si mai vag. Libera concurenta nu este catusi de putin intrata in moravurile poporului roman. Romanul cere beneficii pe baza dovezii ca este roman. In nicio alta tara nu se respecta asa de des expesiile: fiu al poporului, fiu al tarii... Sunt fiu al tarii, deci trebuie sa am o parte la beneficii. Vechiul descendent al razesilor, ca unul ce are in sange milenara asezare a satului pe spitele de rudenie, isi cere dreptul ce i se cuvine la mostenire.
Nici pentru viitor sa nu ne facem iluzii, in ceea ce priveste adaptarea sufletului romanesc la libera concurenta. Subiectivitatea caracteristica acestui suflet se va impotrivi intotdeauna.

Pe terenul vietii sociale, aici unde se produc, in tarile din Apus, cele mai semnificative manifestari ale spiritului burghez, acordul este cu desavarsire inexistent. Gestul initiativei individuale, in scopul de a sustine progresul social prin intreprinderi riscate si prin inventii, este cel mai plapand vlastar al sufletului romanesc. In decurs de aproape un secol, cu toate staruintele, scoala nu l-a putut fortifica. Scoala romaneasca, organizata dupa programele scolare burgheze din Apus, a voit sa formeze cetateni de initiativa, care prin munca indarjita sa creeze un comert si o industrie nationala. Ea a ajuns la ceva just contrariu. [...]

Acum, in studiul de fata, las la o parte tot ce ar putea atinge interesele actuale ale partidului politic liberal si pun, ca o problema de sine statatoare, problema cea mare a finalitatii spirituale romanesti, in forma ei cea mai restransa pentru moment: este sufletul poporului roman in acord sau in dezacord cu sufletul burghez?
De solutia pe care oamenii de stiinta vor da-o acestei probleme depinde orientarea noastra politica si culturala in viitor.
Suntem noi, romanii, inruditi sufleteste cu burghezia occidentala, atunci ceea ce ne ramane de facut este sa aplicam principiile lor politice si economice, in mod sincer, inlaturand, pedepsind chiar cu brutalitate toate apucaturile care ne departeaza; vom fi burghezi sinceri, nu de parada.
Suntem noi, romanii, dimpotriva, straini sufleteste de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne ramane de facut este ca, inainte de a copia legi si institutii burgheze, sa incepem prin a ne studia pe noi insine, ca sa vedem cine suntem si ce putem.
Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice, dar este rusine pentru poporul care n-are curajul sa-si cunoasca firea si destinul."
Trebuie sa recunosc faptul ca zilele astea m-au framantat astfel de probleme...