miercuri, 23 martie 2011

Despre o remarca a D-lui Basescu

Mi-a atras atentia, inca de cand am urmarit declaratia de presa la televizor, o remarca a D-lui Basescu, redata mai jos de catre Mediafax in articolul:
Băsescu îi critică pe analiştii şi politicienii care comentează acţiunile din Libia ale coaliţiei
Iata si remarca:
""Deci nu au nevoie de un război pentru a primi ceea ce deja au. Cred că ar fi bine să fie abordări inteligente. Intervenţia a fost exact pentru protecţia populaţiei împotriva unui lider politic care nu mai răspunde niciunui parametru pentru a putea rămâne şef al acelui stat, un lider politic care omoară propria lui populaţie. Poate este bine, şi nu vreau să dau nimănui lecţii, dar atenţionez doar că este bine ca atunci când se vorbeşte de populaţia din Libia şi de interese şi de soluţii, să se aibă în vedere că discutăm de o populaţie fragmentată în foarte multe triburi, cu origini tribale diferite. Chiar şi atunci când se întrevede soluţia de sfârşit, ea nu poate să fie analizată în parametrii unei naţiuni unitare. Deci cei care vor să facă analize cu privire la următoarele evenimente sau prognoze cu privire la ce se poate întâmpla în Libia să aibă în vedere că vorbim de triburi diferite care sunt mai mult sau mai puţin uşor de conciliat între ele. Nu vreau decât să ajut într-o corectă analiză cu privire la viitoarele evoluţii din Libia", a menţionat Traian Băsescu."
 Remarca este intr-adevar interesanta. Insa nu ne spune daca, la nivelul ONU, al coalitiei, al NATO exista cumva aceasta "solutie de sfarsit", asa cum o numeste Presedintele, daca aceasta solutie a fost gasita si, ceea ce e foarte important, daca a fost gasita solutia corecta!
Iata aici definitia cuvantului trib, asa cum o da dexonline. O sa pun aici definitia pe care o da DEX'98:
"TRIB, triburi, s. n. Grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, care au limbă și credințe comune, locuiesc același teritoriu și se supun autorității unui șef ales. – Din lat. tribus."
Poate ca ar fi mai exact sa vorbim, mai intai, de consecintele ce le-ar putea avea actiunea militara desfasurata zilele acestea in Libia, decat de solutii, tocmai pentru a le intrezari. Mai multe despre Libia putem citi pe Wikipedia - aici. Ca idee de principiu ar trebui sa ne intrebam daca este corect sa vorbim despre Libia in astfel de termeni, si anume ca ar reprezenta doar o aglomerare de triburi si nu o natiune unitara. Pe langa aspectul demografic, iar Wikipedia ne spune un lucru foarte interesant in acest sens:
"There are about 140 tribes and clans in Libya.[184] Family life is important for Libyan families, the majority of which live in apartment blocks and other independent housing units, with precise modes of housing depending on their income and wealth. Although the Libyan Arabs traditionally lived nomadic lifestyles in tents, they have now settled in various towns and cities.[185] Because of this, their old ways of life are gradually fading out. An unknown small number of Libyans still live in the desert as their families have done for centuries. Most of the population has occupations in industry and services, and a small percentage is in agriculture.",
ar trebui sa ne gandim ca in Libia exista universitati si institute tehnice. 82% din populatie pot sa scrie si sa citeasca! Iata ce spune despre educatie:
"After Libya's independence in 1951, its first university, the University of Libya, was established in Benghazi by royal decree.[190] In academic year 1975/76 the number of university students was estimated to be 13,418. As of 2004, this number has increased to more than 200,000, with an extra 70,000 enrolled in the higher technical and vocational sector.[187] The rapid increase in the number of students in the higher education sector has been mirrored by an increase in the number of institutions of higher education.Since 1975 the number of universities has grown from two to nine and after their introduction in 1980, the number of higher technical and vocational institutes currently stands at 84 (with 12 public universities).[187] Libya's higher education is mostly financed by the public budget, although a small number of private institutions has been given accreditation lately. In 1998 the budget allocated for education represented 38.2% of the national budget.[190]"
Din punct de vedere al religiei, Islamul este prezent in proportie de 97%. Iar in ceea ce priveste cultura acestei tari:
"Libya is culturally similar to its neighboring Maghrebian states. Libyans consider themselves very much a part of a wider Arab community. The Libyan state tends to strengthen this feeling by considering Arabic as the only official language, and forbidding the teaching and even the use of the Berber language. Libyan Arabs have a heritage in the traditions of the nomadic Bedouin and associate themselves with a particular Bedouin tribe.Libya boasts few theatres or art galleries.[199][200] For many years there have been no public theatres, and only a few cinemas showing foreign films. The tradition of folk culture is still alive and well, with troupes performing music and dance at frequent festivals, both in Libya and abroad.
The main output of Libyan television is devoted to showing various styles of traditional Libyan music. Tuareg music and dance are popular in Ghadames and the south. Libyan television programmes are mostly in Arabic with a 30-minute news broadcast each evening in English and French. The government maintains strict control over all media outlets. A new analysis by theCommittee to Protect Journalists has found Libya’s media the most tightly controlled in the Arab world.[88] To combat this, the government plans to introduce private media, an initiative intended to update the country's media.[201]Many Libyans frequent the country's beach and they also visit Libya's archaeological sites—especially Leptis Magna, which is widely considered to be one of the best preserved Roman archaeological sites in the world.[202]The nation's capital, Tripoli, boasts many museums and archives; these include the Government Library, the Ethnographic Museum, the Archaeological Museum, the National Archives, the Epigraphy Museum and the Islamic Museum. The Jamahiriya Museum, built in consultation with UNESCO, may be the country's most famous.[203]Contemporary travelThe most common form of public transport between cities is the bus, but many people travel by automobile.[204] There are no railway services in Libya.[204]"
De unde se vede ca Libia nu este o tara inapoiata. Lucru se poate constata si din PIB-ul pe cap de locuitor, de 11.852$, estimat in 2010, dar si din Indicele Dezvoltarii Umane, ridicat: HDI=0,755!! Sa nu uitam ca multi oameni circula cu automobile in Libia. Economic vorbind treburile nu mergeau deloc rau in Libia:
"Compared to its neighbors, Libya enjoys a low level of both absolute and relative poverty. Libyan officials in the past six years have carried out economic reforms as part of a broader campaign to reintegrate the country into the global capitalist economy.[166] This effort picked up steam after UN sanctions were lifted in September 2003, and as Libya announced in December 2003 that it would abandon programmes to build weapons of mass destruction.[167]Libya has begun some market-oriented reforms. Initial steps have included applying for membership of the World Trade Organization, reducing subsidies, and announcing plans for privatisation.[168] Authorities have privatised more than 100 government owned companies since 2003 in industries including oil refining, tourism and real estate, of which 29 are 100% foreign owned.[169] The non-oil manufacturing and construction sectors, which account for about 20% of GDP, have expanded from processing mostly agricultural products to include the production of petrochemicalsironsteel and aluminum.
Climatic conditions and poor soils severely limit agricultural output, and Libya imports about 75% of its food.[166] Water is also a problem, with some 28% of the population not having access to safe drinking water in 2000.[170] The Great Manmade River project is tapping into vast undergroundaquifers of fresh water discovered during the quest for oil, and is intended to improve the country's agricultural output.
Under the previous Prime Minister, Shukri Ghanem, and current Prime Minister Baghdadi Mahmudi, Libya is undergoing a business boom. Many government-run industries are being privatised. Many international oil companies have returned to the country, including oil giants Shell and ExxonMobil.[171]Tourism is on the rise, bringing increased demand for hotel accommodation and for capacity at airports such as Tripoli International. A multi-million dollar renovation of Libyan airports has recently[when?] been approved by the government to help meet such demands.[172] At present 130,000 people visit the country annually; the Libyan government hopes to increase this figure to 10,000,000 tourists. However there is little evidence to suggest the current administration is taking active steps to meet this figure. Libya has long been a notoriously difficult country for western tourists to visit due to stringent visa requirements. Since the 2011 protests there has been revived hope that an open society will encourage the return of tourists.[173] Saif al-Islam al-Gaddafi, the second-eldest son of Muammar Gaddafi, is involved in a green development project called the Green Mountain Sustainable Development Area, which seeks to bring tourism to Cyrene and to preserve Greek ruins in the area.[174]"
Revenind la compozitia etnica, aceasta nu mi se pare atat de diversificata, cum poate te-ai fi gandit atunci cand auzi de triburi. Iata mai jos o harta:

 Observam ca sunt patru grupuri etnice, predominanti fiind arabii si arabii berberi, iar marea majoritate a populatiei este concentrata in zona de coasta. 80% dintre libieni vorbesc limba araba in dialectul libian. Deci ideea ca Libia nu ar fi o natiune unitara s-ar putea sa fie gresita. Wikipedia ne ofera o frumoasa poza din Tripoli, cu cladiri moderne. Iata, mai jos, aceasta poza, ca sa ne dam mai bine seama cum traiesc "triburile":

Parca nu arata chiar asa de rau, nu? Stau si ma intreb cum arata acum, dupa bombardamente...
As mai adauga un lucru: din toate tarile Maghreb-ului (si din toata Africa!!), Libia are cel mai ridicat indice al dezvoltarii umane - priviti aici

Despre oameni bogati...

Cel putin din ceea ce am citit pe Mediafax:
Adrian Severin are în conturi aproape un milion de euro. Vezi averea europarlamentarului

Interesante sunt si articolele la care se face trimitere. 

Stiri amalgamate. Libia

Primul e din Romania Libera si are un titlu inedit:
Cum a ajuns Eugenia să fie exportată în SUA
E chiar interesant!
Al doilea articol este din Gandul si prezinta o fotografie rara!

FOTOGRAFIE RARĂ: BARACK OBAMA vorbeşte la telefon în CORTUL SĂU SECRET. De ce spune Casa Albă că acesta este "unul dintre cele mai sigure locuri de pe Pământ"

Cate ceva si despre Libia!

Un articol tot din Gandul, care ne prezinta un sondaj facut de IRES, despre conflictul libian:

Sondaj IRES: 66% dintre români consideră că nu era necesar ca România să aibă vreo poziţie oficială faţă de conflictul din Libia. CE AU ÎNŢELES ROMÂNII DIN DISCURSUL LUI BĂSESCU

Printre altele, se prezinta un rezumat al sondajului:

"Vezi mai jos cele mai importante date ale sondajului IRES:
  • Câţi au auzit de conflictul din Libia. 9 din 10 români au declarat că sunt la curent cu evenimentele din ţara condusă de Gaddafi.
  • Efectele războiului asupra României. 40% dintre respondenţi consideră că ţara noastră ar putea fi afectată de războiul din Libia.
  • Intervenţia occidentală. 68% dintre români nu sunt de acord cu intervenţia militară a statelor occidentale în Libia.
  • Motivele intervenţiei occidentale. Jumătate dintre români consideră că statele occidentale au atacat Libia pentru a pune mâna pe rezervele de petrol ale ţării. În acelaşi timp, 42 de procente consideră că singurul motiv a fost protejarea civililor de atacurile armatei libiene.
  • Poziţia României. 66% dintre români consideră că nu era necesar ca România să aibă vreo poziţie oficială faţă de conflictul din Libia.
  • Sursele de informare. Cea mai importantă sursă de informare a românilor cu privire la conflictele din Libia a reprezentat-o televiziunea (84%). Pe locul doi, la mare distanţă, se situează internetul, cu şapte procente.
Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.118 subiecţi, la nivel naţional, prin metoda CATI (interviuri telefonice asistate de calculator)."
Si un articol de pe Mediafax despre participarea noastra la operatiunile militare din Libia:
Băsescu: România va participa cu fregata Regele Ferdinand şi cu 207 militari la operaţiunile din Libia. Vezi declaraţiile preşedintelui

Mai multe stiri si reflectii despre situatia din Libia - aici si aici.

joi, 17 martie 2011

Cutremurul din Japonia si radiatiile...

Ingrozitorul cutremur ce a avut loc in Japonia pune Omenirii o problema foarte serioasa, si anume aceea a energiei atomice. Iata ce am citit pe Mediafax:
Radiaţiile dincolo de zona evacuată la Fukushima nu prezintă pericol pentru sănătate

Traseul probabil al norului radioactiv de la Fukushima 

Armata încearcă să răcească reactoarele de la Fukushima cu elicoptere si camioane cu apă - VIDEO 

O stare de panica s-a creat...Iata ce titreaza si Gandul:

ALERTĂ NUCLEARĂ ÎN JAPONIA - NIVELUL RADIAŢIILOR CREŞTE. Norul radioactiv probabil se va deplasa spre SUA. În CHINA, cetăţenii cumpără sare iodată ca să îi apere de radiaţii

Adevarul e ca toate sursele de energie folosite pe scara larga pe Pamant sunt poluante. Totusi, cea mai periculoasa pare a fi energia nucleara, produsa de elemente radioactive. Daca stam sa ne gandim si la catastrofa de la Cernobil din 1986... si acolo nu a fost vreun cutremur care sa provoace tragedia. Nu ar strica sa ne gandim la alte surse de energie, mai putin poluante sau chiar deloc.
Iata, mai jos, o cronologie a evenimentelor, de pe Mediafax:

CRONOLOGIE: Japonia, devastată de un cutremur şi un tsunami, se confruntă cu o criză nucleară majoră 

Dar, in ciuda acestor evenimente tragice...:

AFP: Europa de Est îşi reafirmă interesul pentru energia nucleară, în pofida accidentului din Japonia  
Foarte interesant de citit articolul de mai sus, din Mediafax. Iata ce arata:
"Ţările foste comuniste din Europa de Est îşi reafirmă în mod hotărât interesul pentru energia atomică, în pofida accidentului nuclear major de la centrala japoneză Fukushima, delimitându-se astfel de vecinii lor occidentali.
La peste 20 de ani de la căderea comunismului, spectrul Cernobîlului nu îngrijorează în mod vizibil aceste ţări a căror industrie nucleară rămâne în mare parte bazată pe tehnologie sovietică.
La Praga, Bratislava, Ljubljana şi Varsovie, liderii politici se pronunţă în favoarea energiei nucleare, mergând până la a denunţa o "isterie" (antinucleară), potrivit declaraţiilor premierului ceh Petr Necas.
Ofensiva lor contrastează cu atitudinea Germaniei, unde cancelarul Angela Merkel a anunţat marţi închiderea imediată, pentru trei luni, a şapte reactoare nucleare vechi.
"Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe".
Mai ales Temelin, dotată cu două reactoare de concepţie sovietică VVER, generează nemulţumirea militanţilor împotriva energiei nucleare din Austria şi Germania.
Praga rămâne totuşi surdă la apelurile de a renunţa sau de a-şi restricţiona energia nucleară, care nu sunt decât "populism oportunist" în opinia preşedintelui Vaclav Klaus.
La rândul său, preşedintele sloven Danilo Türk a declarat miercuri la Praga că nu este momentul "propice pentru decizii politice şi panică".
Ca şi Temelin, centrala nucleară slovenă Krsko este prost văzută de ecologiştii austrieci.
Premierul polonez Donald Tusk a lansat, la rândul său, un apel la "bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia.
Polonia, care nu are nicio centrală nucleară dar intenţionează să construiască două înainte de 2030, este hotărâtă să continue acest program, a declarat Helena Trojanowska, responsabilă de energia nucleară în cadrul Guvernului.
"Programul nuclear al Poloniei se bazează pe tehnologii mai moderne, pe cele mai înalte criterii de securitate", a declarat ea la Bruxelles.
"Nimic nu se schimbă în Slovacia în privinţa energiei nucleare", a declarat la rândul său Rado Bato, purtător de cuvânt al premierului slovac Iveta Radicova.
Slovacia are două centrale nucleare, Jaslovske Bohunice şi Mochovce (vest), care asigură circa 55 la sută din producţia de electricitate a ţării.
Deschiderea a două tranşe suplimentare la Mochovce este prevăzută în 2012-2013, în timp ce alte două reactoare au fost oprite în 2006 şi 2008 la Jaslovske Bohunice, în conformitate cu angajamentele asumate de această ţară înaintea aderării sale la UE, în 2004.
În Lituania, două reactoare de tip Cernobîl moştenite din epoca sovietică au fost oprite la Ignalina în 2004 şi 2009, conform cerinţelor UE.
Mai conciliant în raport cu alţi lideri din regiune, premierul lituanian Andrius Kubilius cere examinarea "tuturor soluţiilor" pentru a asigura necesităţile energetice ale ţării.
Lituania vrea să construiască o nouă centrală nucleară, pentru a o înlocui pe cea de la Ignalina.
În urma accidentului nuclear din Japonia, comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, a anunţat marţi organizarea, pe viitor, a unor "teste de rezistenţă" pentru toate cele 143 de reactoare de pe teritoriul european.""
 Am pus aici tot articolul pentru ca este foarte importanta pozitia tarilor din Europa de Est fata de acest controversat subiect. Si este de remarcat ca Estul Europei este mai putin dezvoltat din punct de vedere economic decat Occidentul. Nevoia de energie (si la un pret ieftin) este foarte mare. De remarcat reactia premierului ceh: ""Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe"." Dar si opozitia fata de Germania pe aceasta problema. Dar eu stau si ma intreb: Uniunea Europeana are o strategie clara in acest sens? Inteleg ideea testelor de rezistenta a comisarului european Oettinger, dar nu ma refeream la acest lucru. Ci la faptul daca, sa presupunem, spre ex., ca din cele 143 de reactoare 80 nu trec testul de rezistenta, atunci care ar fi solutiile alternative, in conditiile unei nevoi crescande de energie a unor state mai putin dezvoltate decat Vestul. De fapt o intrebare ar fi si daca Vestul are o strategie in acest sens, pentru ca inchiderea unor reactoare nucleare ar crea, fara indoiala, probleme economice mai mari sau mai mici, depinde. Necas, iata, este ingrozit de o asemenea varianta. Domnia sa spune ca ar echivala cu o catastrofa. Economica, desigur. Iar premierul polonez face apel la: ""bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia". De unde se vede ca aceste state, mai putin dezvoltate decat Germania, repet lucrul acesta, nu ar fi ajutate deloc in cazul in care ar trebui, in urma testului de rezistenta, sa-si inchida reactoarele nucleare. Si ar trebui sa le inchida, daca nu ar trece testul D-lui Günther Oettinger, deoarece, toti trebuie sa respectam aceleasi reguli, ca sa reiau o idee a D-nei Cancelar Merkel. Insa, iarasi ma repet, lucrul acesta ar insemna o catastrofa pentru tarile respective. Cum ar ajuta Germania, sau nu numai Germania, de ce nu si Franta sau Marea Britanie, ca sa luam si celelalte puteri economice europene, aceste state mai putin dezvoltate, daca ar trebui sa-si inchida reactoarele, furnizoare de energie? Sau nu le-ar ajuta deloc... Eu stau si ma intreb daca principiul solidaritatii chiar functioneaza asa cum ar trebui in Uniunea Europeana, adica cel bogat sa-l ajute pe cel sarac. De unde se vede ca in situatia unei dezvoltari inegale a Europei (caci nu se poate pune semnul egalitatii intre Germania si Cehia, sau intre Germania si Grecia, ca sa dau niste exemple, din punct de vedere al dezvoltarii economice) nici problemele cu care se confrunta statele nu sunt similare. Atunci putem sa respectam cu toti aceleasi reguli? Daca extrapolam problematica in domeniul financiar, realitatea de pana acum ne spune ca nu, iar exemplul, celebru deja, al Greciei, cu imensa sa datorie publica, pe care nimeni nu stie cum o va plati pana la urma, este revelator. Si sa nu uitam ca acest lucru pune in pericol insasi moneda europeana - euro - si Zona Euro. In ciuda afirmatiilor D-lui Sarkozy care a tot repetat ca jamais nu se va renunta la euro... Si cu toate acestea o solutie concreta nu s-a gasit. Chiar si aceasta pozitie a Tarilor din Est, care contrasteaza cu pozitia Germaniei, ne arata ca sunt inca multe probleme de rezolvat in Europa si ca problemele cu care se confrunta Estul sunt mult mai acute decat cele cu care se confrunta Vestul, chiar si acum la peste 20 de ani de la caderea cortinei de fier. 
In asemenea conditii, care ar fi politica optima ce ar trebui sa si-o insuseasca Europa? Una de dreapta sau una de stanga? Criza actuala a pus partidele populare, de dreapta (sa nu uitam ca PPE e majoritar in PE) intr-o situatie deloc comoda. Pentru ca nu prea au cum sa faca fata si, in acelasi timp, sa-si asigure voturile, luand masuri dure de ajustare a deficitelor, cu repercusiuni de scadere a nivelului de trai al populatiei. Vedem manifastatii de protest la Londra, la Paris. Nemultumirea este in crestere, iar problema somajului nu a putut fi inca rezolvata cu succes. Observam fenomene ingrijoratoare cum ar fi ascensiunea extremei drepte in Franta. Lucru absolut ingrijorator pentru intreaga Europa. Si, dupa parerea mea, increderea oamenilor in partidele de stanga a scazut in ultima vreme destul de mult. Ramane de vazut care va fi raspunsul stangii europene la asemenea probleme. Si este evident ca raspunsul ar trebui sa fie unul care sa contina solutii concrete la provocarile acestui inceput de mileniu. Provocari deloc usoare. Mie mi se pare ca, din punct de vedere politic, nu s-au gasit solutii ideologice. Lucru asta e luat de multi in derizoriu, ca si cum n-ar avea prea mare importanta. Parerea mea este ca idelogiei neoliberale, criticata in prezent, nu i s-a gasit inca o alternativa viabila. Ultra-liberalismul este in stadiul de critica si atat. Insa in asemenea situatii, cum e cea generata de criza economica, o schimbare democratica ar fi necesara si chiar benefica. O schimbare care sa se opuna extremei drepte, de asta i-am si zis schimbare democratica, adica din care sa rezulte democratia si moderatia. Si o solutie (practica) ar putea fi, de ce nu, stanga europeana, aflata pana acum intr-un con de umbra. Pentru ca ar trebui sa constientizam faptul ca starea de criza economica nu a trecut inca. Sunt si voci care spun ca ar putea sa reizbucneasca aceasta criza in Europa, si inca si mai virulent decat pana acum. Lucru din care ar rezulta ca nu au fost eliminate cauzele generatoare ale acestei crize economice. Iar daca ultra-liberalismul ar fi cauza generatoare, cel putin nu vad eu o alternativa concreta, care sa se manifeste in plan politic, economic si social in Europa si care sa fie capabila a indeparta cauzele ce genereaza situatia de criza economica, pe de o parte, si, pe de alta parte sa poata genera progres si in Tarile Estice, parte integranta a Europei Unite. Dar un progres real, nu mimat sau artificial. Aici mi se pare ca este marea incercare cu care ne provoaca acest inceput de mileniu. Eu cred ca ar trebui sa existe, la nivel european, o poltica intr-adevar comuna de dezvoltare economica si de reducere a decalajelor intre statele europene (adica o politica dezvoltare economica ce sa fie comuna tuturor statelor europene din care sa rezulte un obiectiv comun - reducerea decalajelor). Neoliberalismul nu a putut face lucrul acesta, cazul Greciei confirma aceasta ipoteza, dar, de ce nu, si al Italiei, tara care, la randul ei, are o datorie publica de peste 100% din PIB. Se vorbeste de tari care au un mare risc de intrare in incapacitate de plata. Lucrurile acestea trebuie ajustate cumva. Pentru a se ajunge la normalitate. Ramane de vazut cum se va realiza aceasta. De ce spun de o politica care sa fie comuna tuturor statelor UE? Dar ceea ce spune D-na Cancelar Merkel, ca toti trebuie sa respectam regulile comunitare, direct la asa ceva conduce. Ce fel de politica (si ce fel de reguli, pentru ca nu trebuie sa fie nici reguli care sa nu fie respectate de catre cineva, dar nici reguli pe care doar unii le pot respecta cu usurinta, iar altii deloc - adica reguli care sa existe in scriptele europene, dar neaplicabile in unele state, sau care ar defavoriza unele state), asta e alta problema. De fapt asta e si problema. De ce comuna? Pentru ca, daca privim problema la scara europeana, prin prisma Europei Unite, atunci este o chestiune care priveste toata Europa, pe noi toti. Adica este vorba de dezvoltarea Europei in ansamblul sau si ar trebui sa fie o dezvoltare care sa favorizeze si tarile mai putin dezvoltate, precum cele Estice, care fac parte din UE (si nu numai!). Iar o dezvoltare economica armonioasa in UE este de natura sa atenueze conflictele, sa se opuna extremismului, contribuind astfel la consolidarea democratica a Europei. 



Priviti, va rog, aceste imagini din articolul de pe Mediafax:
Un câine din Japonia nu vrea să abandoneze un câine rănit - VIDEO
Mai jos video, ca sa fie mai clar: 

joi, 10 martie 2011

Complicata situatie din Nordul Africii...

Mi-au atras atentia unele articole publicate in Evenimentul Zilei pe aceasta tema de mare actualitate:

Egipt: 13 morţi în confruntările dintre musulmani şi creştinii copţi

"Cel puţin 13 persoane şi-au pierdut viaţa şi 140 au fost rănite în confruntările interconfesionale dintre creştinii copţi şi musulmani, care au avut loc în cursul nopţii de marţi spre miercuri la Cairo, a anunţat Ministerul Sănătăţii egiptean. Evenimentele sângeroase alimentează temerile privind creșterea tensiunilor interreligioase, în contextul tranziţiei dificile care urmează demisiei lui Hosni Mubarak.
Incidentele au început după ce mai mulţi locuitori din Moqattam, un cartier sărac cu populaţie coptă majoritară, au protestat faţă de incendierea unei biserici copte de către musulmani, sâmbăta trecută, în sudul capitalei egiptene. Mii de copţi manifestează de altfel de câteva zile în faţa sediului radio-televiziunii din centrul Cairo, în semn de protest faţă de incendierea bisericii Al-Shahidain, notează Agerpres."
"Mai mulţi lideri religioşi musulmani au condamnat evenimentele şi au criticat incendierea bisericii copte. Şeicul Ahmad al-Tayyib le-a cerut musulmanilor să ajute la reconstrucţia bisericii şi să evite violenţele sectare.

Organizaţia islamistă Fraţii Musulmani, cea mai importantă mişcare de opoziţie din Egipt, i-a acuzat de violenţe pe foştii susţinători ai preşedintelui Mubarak, lansând un apel la unitate, pentru susţinerea noilor autorităţi de la Cairo.

Comunitatea coptă din Egipt, care reprezintă cel mult 10% din populaţia ţării, afirmă că este victimă a discriminării religioase, în special după atentatul comis de Anul Nou la o biserică din Alexandria, soldat cu 23 de morţi. "

LIBIA LIVE: Emisarii lui Gaddafi ajung în Europa

Ultimatum pentru Gaddafi: opoziţia îi cere să plece în 3 zile

 Lucrurile sunt inca foarte tulburi...Pentru ca nu poti sa stii ce va iesi pana la urma din toata chestia asta. Conflictele religioase din Egipt nu mi se par de bun augur. Problema este daca aceste tari sunt pregatite pentru instituirea unui regim democratic. Daca oamenii s-au revoltat numai din pricina saraciei, asta nu inseamna ca au si idealuri democratice cu totii. Nu contest faptul ca ar exista si oameni din aceste tari care sa doreasca democratia, dar asta nu inseamna ca toti o doresc si nici nu stim cat de multi sunt cei care o doresc cu adevarat. Gradul de imprevizibilitate pe care il degaja intreaga situatie mi se pare evident. Chiar si in conditiile rasturnarii de la putere, in Libia, a lui Gaddafi nu poti sa stii ce va urma si nu este exclus ca si Gaddafi sa aiba dreptate in privinta Al Qaida. Americanii se tot chinuie, de ani buni, sa-l prinda pe Ossama ben Laden si tot n-au reusit. Dupa indelungata interventie in Afganistan, Al Qaida n-a putut fi distrusa. Iar o alta problema care se pune este gradul de cultura politica al oamenilor din tari precum Libia, Egipt, Tunisia, si aici vorbesc de marea majoritate! In mod normal Al Qaida nu poate reprezenta o optiune serioasa pentru omul musulman deoarece nu are niciun program politic, economic, social, nu propune nimic. Spre exemplu: ce propune Al Qaida pentru dezvoltarea economica a tarilor musulmane? Ca numai cu atentate nu vad cum s-ar putea dezvolta lumea musulmana. Dimpotriva, Al Qaida nu poate sa faca altceva decat sa creeze ostilitate fata de musulmani, vazuti ca niste potentiali criminali, lucru care este de natura sa ingreuneze situatia musulmanilor cinstiti si de bine, care lucreaza in Europa. Si nu face altceva, aceasta Al Qaida, decat sa conduca spre marginalizarea sociala a acestora. Este clar ca nu poate reprezenta o optiune pentru cetateanul musulman onest, om de bine, care nu doreste decat sa munceasca cinstit si fara probleme, si sa traiasca linistit si in prietenie cu ceilalti. Dar daca ne referim la aceste state din Nordul Africii, unde, iata, evenimentele sunt in curs de desfasurare, spuneam ca nu se poate sa nu te intrebi daca cetatenii acestor state, sarace, au si cultura politica de a accepta democratia de tip Occidental impreuna cu Drepturile Fundamentale ale Omului, care se opun Shariei. Pentru ca este vorba de o cu totul alta cultura decat cea euro-atlantica, desi influentata de Europa, datorita pozitionarii geografice apropiate. Observam ca toate aceste revolutii, hai sa le zicem asa, s-au desfasurat pe cuprinsul vechiului mare Califat Arab. De observat, din aceasta cauza, si repeziciunea cu care s-au extins  din Tunisia si pana in Yemen dar si pentru faptul, caracteristic, ca un eveniment important intr-un stat din lumea araba are un ecou profund si mare in toata aceasta lume. Insa toate aceste framantari pot ramane la stadiul de embrion mort, daca nu vor exista in lumea araba si forte politice progresiste, suficient de puternice si cu o adanca penetrare sociala, care sa sustina transformarile democratice si sa actioneze impotriva derapajelor constituite din conflicte religioase, asa cum vedem ca se intampla zilele acestea in Egipt. Pentru ca Sharia nu poate fi compatibila cu o organizare de stat democrat, in acceptiunea euro-atlantica a acestui termen. Iar lumea musulmana este o lume profund religioasa. Sentimentul religiozitatii este trait intens si emotional de omul musulman, desi el doreste modernitatea, doreste comunicarea cu alte culturi, dar aceasta comunicare si modernitate sunt vazute de catre el prin prisma religiei sale. Dupa parerea mea, acesti oameni, marea lor majoritate, nu sunt pregatiti pentru o viziune laica asupra lumii. Dar, pe de alta parte, pentru a inova in lumea islamica ai nevoie de lideri mari. Au existat astfel de oameni si ma gandesc la un Kemal Ataturk, in Turcia, sau la un Nasser, in Egipt, care a si reusit, pentru putina vreme si intr-o oarecare masura, sa unifice lumea araba - vezi aici si aici, insa influenta sa, de lider pan-arab, a fost mare si nu e de mirare ca si acum multi arabi il considera un lider de anvergura pe care lumea araba l-a avut. Fara lideri puternici, care sa sustina proiectul democratiei in statele arabe, tare mi-e teama ca aceste revolutii nu vor reusi... Iar un haos in aceasta zona in mod clar ca nu este de dorit. Doamne fereste, ar fi si periculos. Ca sa intelegem mai bine ce inseamna un lider in traditia si cultura araba, cred ca ar trebui sa citim cu atentie si cu luare aminte ce ne spune Wikipedia:

"Al-Mawardi says:[22]

It is forbidden for the Ummah (Muslim world) to have two leaders at the same time.
It is forbidden to give an oath to two leaders or more, even in different parts of the world and even if they are far apart.
It is forbidden to appoint two leaders at the same time.
It is permitted to have only one leader (of the Muslims) in the whole of the world.
It is forbidden for Muslims to have in the whole world and at the same time two leaders whether in agreement or discord.
Al-Qadhi Abdul-Jabbar (he is a Mu’tazela scholar), says:[27]
It is forbidden to give the oath to more than one.
The Imams (scholars of the four schools of thought)- may Allah have mercy on them- agree that the Caliphate is an obligation, and that the Muslims must appoint a leader who would implement the injunctions of the religion, and give the oppressed justice against the oppressors. It is forbidden for Muslims to have two leaders in the world whether in agreement or discord.
The Shia schools of thought and others expressed the same opinion about this[29][30][31][32] However, the Shia school of thought believe that the leader (Imam) must not be appointed by the islamic ummah, but must be appointed by God.
Al-Qurtubi said in his Tafsir[33] of the verse, "Indeed, man is made upon this earth a Caliph"[34] that:
This Ayah is a source in the selection of an Imaam, and a Khaleef, he is listened to and he is obeyed, for the word is united through him, and the Ahkam (laws) of the Caliph are implemented through him, and there is no difference regarding the obligation of that between the Ummah, nor between the Imams except what is narrated about al-Asam, the Mu'tazzili ...
Al-Qurtubi also said:
The Khilafah is the pillar upon which other pillars rest
An-Nawawi said:[35]
(The scholars) consented that it is an obligation upon the Muslims to select a Khalif
Al-Ghazali when writing of the potential consequences of losing the Caliphate said:[36]
The judges will be suspeneded, the Wilayaat (provinces) will be nullified, ... the decrees of those in authority will not be executed and all the people will be on the verge of Haraam
It is obligatory to know that the office in charge of commanding over the people (ie: the post of the Khaleefah) is one of the greatest obligations of the Deen. In fact, there is no establishment of the Deen except by it....this is the opinion of the salaf, such as al-Fadl ibn 'Iyaad, Ahmad ibn Hanbal and others"

si este de citit si:

"Re-establishment of the Caliphate

Once the subject of intense conflict and rivalry amongst Muslim rulers, the caliphate has lain dormant and largely unclaimed since the 1920s. For the vast majority of Muslims the caliph as leader of the ummah, "is cherished both as memory and ideal"[38] as a time when Muslims "enjoyed scientific and military superiority globally,"[39] though "not an urgent concern" compared to issues such as the Israeli-Palestinian conflict.[38]
However, though many Muslims would like to re-establish the Caliphate, according to Hadith the Caliphate will be followed by the arrival of the Promised Messiah and Imam Mahdi:
Prophethood will remain with you for as long as Allah wills it to remain, then Allah will raise it up wherever he wills to raise it up. Afterwards, there will be a Caliphate that follows the guidance of Prophethood remaining with you for as long as Allah wills it to remain. Then, He will raise it up whenever He wills to raise it up. Afterwards, there will be a reign of violently oppressive rule and it will remain with you for as long as Allah wills it to remain. Then, there will be a reign of tyrannical rule and it will remain for as long as Allah wills it to remain. Then, Allah will raise it up whenever He wills to raise it up. Then, there will be a Caliphate that follows the guidance of Prophethood.
As-Silsilah As-Sahihah, vol. 1, no. 5"
Iata de ce spuneam ca problema unor mari lideri democrati arabi, care sa conduca reformele societatii arabe islamice spre democratie si nu spre altceva, este una centrala, de mare importanta pentru succesul democratiei in aceasta zona. Or, pana acum cel putin, nu se vad astfel de oameni acolo. Dar lucrurile, privite prin prisma traditiei musulmane si a Istoriei, sunt cu mult mai complicate decat ne-am imagina...
Pentru ca trebuie sa intelegem foarte bine ce inseamna, sau ce ar insemna aceasta revolta, datorata saraciei, in aceste state arabe din Nordul Africii. Cum adica datorate saraciei? Intrebarea poate parea stupida, poate nu m-am exprimat eu bine, dar nu cred ca e deloc stupida. Ci una foarte serioasa. Poate putina lume stie ca in anul 656, cand Ali, ginerele lui Mahomed, a devenit calif, au aparut asa numitii charidjiti. Istoria lumii in date ne spune despre Ali ca, datorita colaborarii sale cu aristocratia araba din Irak, acesta s-a instrainat de simpatia maselor! Or, acesti charidjiti ce credeti ca cereau? Ei cereau: egalitatea in drepturi si avere si alegerea califului de catre toti musulmanii!!!!! Era in epoca cand Medina inceteaza de a mai juca un rol important in Califatul Arab. Iar Istoria ne spune ca au existat si lupte, cum a fost cea de la Nahrwan, pe Tigru, in care charidjitii au fost invinsi, precum si rascoala din 660 condusa de Moawiya, conducatorul tribului Omeia. De unde se vede ca nemultumiri existau si acestea erau tot datorate saraciei. Dar ceea ce se remarca este opozitia acestor miscari fata de paturile bogate, aristocratia din lumea araba (sa ne uitam si acum la ce averi se vehiculeaza ca ar avea Mubarack sau Gaddafi...). Am spus ca charidjitii au fost invinsi in 658, dar in 661, pe 24 ianuarie, Ali este asasinat de catre un charidjit, iar Moawiya, guvernator al Siriei, devine calif, intemeind dinastia Omeiazilor. Si tot Istoria lumii in date ne spune ca in 778-779, cu ocazia rascoalei taranesti din Gurgan, apare, pentru prima data in Istorie, steagul rosu de lupta, ca simbol impotriva exploatarii!! Pe de alta parte, citesc ca in august 683 a avut loc rascoalele oraselor Mecca si Medina impotriva lui Yazid (cel pe care Husayn, fiul lui Ali refuzase sa-l recunoasca drept calif si din care pricina a fost infrant si ucis) cand templul Kaaba este ars. Si stau si ma intreb daca nu cumva aceste revolte au creat o stare de ateism (temporara) in popor. Deci iata de ce este importanta intrebarea pe care am pus-o: pentru ca nu stim care este caracterul adevarat al acestor revolte actuale, care a cuprins statele arabe, de pe teritoriul vechiului mare Califat Arab. Care este oare temeiul lor? Ce inseamna ca saracia ar fi temeiul acestor revolte? Si care sa fie sensul acestor revolte puternice? Unul cu adevarat democratic..? Problema nu cred ca este elucidata in profunzime, desi s-ar putea raspunde ca da, unul democratic, desigur. Doar vor sa inlature dictatorii de la putere. Dar un astfel de raspuns mi se pare a fi unul superficial.

marți, 8 martie 2011

sâmbătă, 5 martie 2011

Ganduri contemporane despre termenul de dictatura...

... intr-un foarte interesant editorial din Dilema Veche, semnat Andrei Plesu:

Proprietatea termenilor

pe care va invit sa-l cititi.

Iata ce remarca Andrei Plesu la inceptul editorialului:

"Dacă e să luăm în serios vorbele mai multor politicieni şi jurnalişti, s-ar zice că, după căderea comunismului, o nouă stafie bîntuie lumea românească: dictatura lui Traian Băsescu. Simt nevoia să reacţionez nu din amor pentru Cotroceni şi nu pentru a analiza, argumentat, această ipoteză. Cînd ai de-a face cu o prostie, e ridicol să mobilizezi muniţie de război. Ceea ce mă preocupă – ca să nu zic că mă deprimă – este iresponsabila manevrare a cuvintelor, delirul semantic şi istoric, lipsa de respect pentru proprietatea termenilor. " 
Iar in final arata:
"Am mai spus-o: Traian Băsescu trebuie să mulţumească pentru ultimul lui succes electoral mai ales celor care, de ani de zile, şi-au făcut o misiune din a-i ronţăi surtucul şi care, acum, în ceasul al doisprezecelea, invită poporul să apere „democraţia“ printr-o lovitură de stat. Actorilor politici din opoziţie le-aş da un sfat: dacă într-adevăr vreţi să „scăpaţi“ de Băsescu, opriţi-i pe proşti, pe isterici şi pe lichele să-l mai înjure. Lăsaţi loc liber pentru argumentul credibil, pentru critica inteligentă, articulată, de o calmă severitate."
Nu contest ce spune Dl. Plesu. Totusi... ce nu arata acest editorial? Eu cred ca nu arata de ce s-a tot vorbit la noi de "fragila noastra democratie" - am auzit aceasta expresie de foarte multe ori - sau de o "democratie slab consolidata" si daca domnia sa observa derapaje ale actualei puteri si ale lui Traian Basescu de la democratie - ceea ce nu inseamna ca traim intr-o dictatura. Pentru ca daca democratia este "fragila" sau "slab consolidata" atunci cred ca ar trebui cercetate cauzele pentru care se intampla acest lucru si, nu cred ca se poate sa nu-ti pui problema: poate ar exista oameni care sa profite de pe urma acestui lucru, pentru a instaura o dictatura personala (iar aici nu fac nicio aluzie la Traian Basescu. Doar ma intreb, la modul teoretic sau, poate mai corect spus, ipotetic). Pentru ca, stau si meditez, tentatia puterii absolute intr-o democratie fragila ar fi destul de mare. Sau democratia noastra nu e atat de "fragila" sau de "slab consolidata", dupa cum cred unii. As fi dorit de la distinsul filozof sa vad o radiografie a democratiei romanesti, la ora actuala, asa cum e vazuta aceasta de Andrei Plesu. Pe cand domnia sa da argumente ca Traian Basescu nu ar fi un "dictator", dar fara sa arate daca ar avea tendinte dictatoriale. Si poate ca nu e vorba, neaparat, de Traian Basescu. Pornind de la un particular (ipotetic) de ce nu ar fi justificat sa generalizam (tot ipotetic, evident - adica meditand si punandu-ne intrebari, caci vorba lui Rene Descartes - doar existam!): poate ca aceasta tentatie a puterii absolute chiar "pluteste in aer" si s-ar putea, in asemenea conditii, intampla ca cineva, care, acum , pozeaza in mare democrat, chiar sa alunece si, odata ajuns la putere, sa caute sa instituie o dictatura personala. Exista un asemenea pericol in Romania, tara care jumatate de secol, sub comunism, dar si sub regimurile autoritare anterioare: antonescian, legionar, carlist, nu prea are o traditie democratica indelungata, ci doar prezenta, care dateaza de la Revolutia din 1989 incoace? As fi dorit de la Dl. Plesu si o asemenea abordare, istorica, a acestei probleme. 
In orice caz, cred ca merita citit cu atentie editorialul!