Hristos a inviat!

Zile foarte frumoase de Sfintele Pasti, pline de soare. Ca si cum ar fi vrut sa spuna ca Soarele Invierii sa ne lumineze si pe noi. Hristos Dumnezeu a inviat din morti pentru ca sa ne daruiasca noua, pacatosilor, o libertate imparateasca. Marele Atanasie spune in Predica la Sfintele Pasti:

"Iar neamul omenesc, osandit dupa legea pacatului, e invatat sa imparateasca prin darul harului.
Asadar omul este cel dintai ce se bucura de praznicul domnesc, iar apoi si cealalta faptura se face partasa la acest dar. Caci azi se zidea in chipul omului multimea firii, si aceasta o vestea Pavel, ucenicul darului: "Cine e intru Hristos, e faptura noua; cele vechi au trecut. Iata, toate s-au facut noi" (2 Cor. 5,17) cu un singur glas indemnand pe toate sa dobandeasca (ce au pierdut). Ziditorul fapturii a inviat, iar invierea Mantuitorului e castig obstesc al tuturor. Aceasta ne-o binevesteste Pavel zicand: "Si insasi faptura va fi slobozita din robia stricaciunii spre slobozenia fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8,21). Adica va lepada stricaciune, se va descarca de robie, va capata nemurirea si se va muta spre mai buna mostenire. Caci innoindu-se omul spre nestricaciune, se va reinnoi si faptura zidita pentru dansul." (Sfantul Atanasie cel Mare - Viata Sfantului Antonie cel Mare urmata de cele mai frumoase predici - Editura Anastasia, 2000)

In acest mare praznic e o bucurie a libertatii pe care omul o dobandeste in dar de la Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu l-a cinstit pe om, creandu-l dupa chipul si asemanarea Sa, creandu-l liber, inzestrat cu ratiune, cu vointa rationala. Omul a pacatuit tot prin actiunea sa, in mod liber (pentru ca ar fi putut sa nu asculte de sarpe), dar Dumnezeu, pedepsindu-l, nu i-a luat liberul arbitru, nu i-a luat aceasta cinste. Este adevarat, cum arata Sfantul Ioan Damaschin, ca sunt lucruri in puterea omului, pe care omul poate sa le faca, si lucruri care nu sunt in puterea omului. Pedeapsa pentru pacat a primilor oameni, Adam si Eva, a fost moartea, care s-a intins la tot neamul omenesc. Iar omul nu a putut sa se opuna, singur, mortii. Liberul arbitru al omului a fost si este o cinste si un dar pe care Dumnezeu i l-a facut. Iar prin Inviere, Dumnezeu ii innoieste darul si il face si mai bogat, izgonindu-l afara pe stapanitorul acestei lumi, adica pe Diavol, si eliberandu-l pe om "din robia stricaciunii spre slobozenia fiilor lui Dumnezeu". Libertatea este o cinste imparateasca pe care Dumnezeu i-o face omului. De la liberul arbitru la "imparatia prin darul harului". Nu numai ca nu i-a micsorat libertatea, dar il si cinsteste pe om, desi omul a pacatuit. Omul a pacatuit si pedeapsa a fost moartea. Din cele ce poate omul sa faca, conform principiului actiunii, cum spune Sfantul Ioan Damaschin, Dumnezeu nu i-a luat nimic. Insa mortii nu a putut omul sa i se opuna sau s-o evite in vreun fel. Iar acum Mantuitorul vine si il scapa de robia mortii, "cu moartea pre moarte calcand", prin moartea Sa distrugand moartea si inviind a treia zi din morti, El care este Viata si care S-a facut om pentru mantuirea noastra. Hristos, dupa cum arata Marele Atanasie, a harazit slobozire obsteasca muritorilor si spune:

"Si pentru ca nimeni sa nu mai fie luat ca rob iadului, se pogoara Insusi Hristos in iad, amagind iadul cu trupul ce Il purta, iar prin puterea Dumnezeirii, faramandu-i imparatia sa, in scurta vreme stricand zapisul cel indelungat al legii, pentru ca sa ia cu Sine pe oameni la cer, care e locul slobod de moarte, adapostul nestricaciunii, locasul dreptatii" (aceeasi carte ca mai sus)

Daca Adam si Eva se mantuiesc, atunci tot omul se mantuieste. Pentru ca moartea a venit prin Adam si Eva, trebuind amandoi sa paraseasca Raiul, dar nu mergand in Iad, ci pe acest Pamant, cunoscand atat binele cat si raul sau poate mai exact spus cunoscandu-si omul neputinta. In Rai, omul liber fiind si imbracat intru slava, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, nu si-a cunoscut neputinta. Iar numai dupa ce au murit, au mers in Iad, ca un lucru inevitabil. De aceea Hristos, pogorandu-se la Iad si intinzandu-le mana salvatoare, scoate din robia pacatului si a mortii tot neamul omenesc. Mana salvatoare pe care Hristos le-a intins-o lui Adam si Evei e nadejdea mantuirii noastre. Iar mana salvatoare, cu urmele facute de cuiele rastignirii, le-a intins-o Dumnezeu-Omul, adica Cineva care nu era deloc strain de firea omeneasca, fiind deofiinta si cu noi. Mana aceasta nu a fost a cuiva strain de firea omeneasca, caci Hristos S-a facut om, cu totul asemenea noua afara de pacat pentru ca vointa omeneasca a Sa urma si era supusa vointei Lui dumnezeiesti, "nu se misca prin propria ei opinie, ci voia pe acelea pe care le voia vointa Lui dumnezeiasca. [...] Prin urmare, sufletul Domnului a voit miscandu-se in chip liber, dar a voit in chip liber pe acelea pe care vointa Lui dumnezeiasca a voit ca sa le vrea" (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 2001).Cu aceste doua vointe ale Domnului  care "nu se deosebeau unele de altele in opinie, ci mai degraba in putere fireasca", dar "[...] vointa Lui omeneasca insa a luat inceput in timp si a suferit insesi afectele naturale si neprihanite. In chip natural ea nu era atotputernica; dar prin faptul ca a fost cu adevarat si real vointa Cuvantului lui Dumnezeu, a fost si atotputernica" - dupa cum arata tot Sfantul Ioan Damaschin -, Hristos ne-a salvat pe noi, pacatosii, de robia mortii si a Iadului. Iar de aici se vede cat de greu a fost pacatul primilor oameni, Adam si Eva, pentru ca doar vointa dumnezeiasca a Mantuitorului si Dumnezeului nostru a putut sa-l ridice, desi El mergand si purtand acea cruce grea a cazut din pricina greutatii crucii, spre "castigul obstesc al tuturor", cum arata Marele Atanasie!    

Craciun fericit!

Foarte interesant si plin de simboluri ce spunea Sfantul Proclu al Constantinopolului in Omilia I, citita in Marea Catedrala Constantinopolitana in prezenta lui Nestorie. Iata un mic citat din aceasta Omilie:

"Nu te rusina de durerile nasterii, omule, caci acestea s-au facut pentru noi temei de mantuire. Caci daca nu S-ar fi nascut din femeie, nu ar fi murit, nu ar fi nimicit prin moarte puterea care s-a instapanit asupra mortii, adica diavolul. Caci nu este nici o intinaciune pentru arhitect sa intre in casa pe care a zidit-o, nici nu intineaza vasul pe olarul care innoieste pe cele ce a plasmuit. La fel, nu Il intineaza pe cel fara de prihana faptul ca a iesit din pantece fecioresc, de care nu s-a intinat atunci cand l-a facut si pentru aceasta, iesind din el, nu Se spurca. O, pantece intru care s-a dat inscrisul eliberarii noastre a tuturor! O, pantece intru care s-a faurit arma impotriva mortii, o, tarina intru care Semanatorul intregii fapturi, Hristos, ca pe un rod fara de samanta l-a odraslit! O, templu intru care Dumnezeu S-a facut preot nu preschimband firea, ci imbracand din mila pe cel dupa randuiala lui Melchisedec! Cuvantul trup S-a facut, desii Iudeii nu cred celor spuse de Domnul ca Dumnezeu chipul omului a purtat si cu toate ca Elinii iau in ras minunea. Caci pentru aceasta "pentru iudei [taina] s-a facut sminteala, pentru neamuri, nebunie". Fiindca minunea este mai presus de Cuvant. Iar daca nu S-a salasluit Cuvantul in pantece, nu ar fi stat trupul pe tron; daca hula impotriva lui Dumnezeu a iesit din mitra, atunci este hula si pentru ingeri sa slujeasca unui om."

(Sfantul Proclu al Constantinopolului - Omilii la Nasterea Domnului, Bucuresti, Editura Sofia, 2008)

Craciun fericit! Pace si numai bine tuturor!

Sugestie

As face o propunere televiziunilor, recunosc faptul ca ma refer mai mult la cele private, sa organizeze dezbateri, la care sa participe oameni de presa, analisti etc. despre programele electorale ale candidatilor la presedintie. Spre exemplu, despre programul D-lui. Iohannis:

Proiect Prezidential:România lucrului bine făcut

Chestiunea care se pune este ca se discuta foarte putin despre aceste lucruri, desi astfel de proiecte ne pot influenta viata. Programul lui Iohannis este un proiect pentru viitorii 10 ani si propune 11 teme majore de dezbatere si consens national. Preambulul ne indica, pe scurt, riscurile cu care se confrunta Romania, ca de pilda:

"Suntem datori să recunoaștem faptul că România înregistrează pierderi la toate tipurile de capital care definesc competitivitatea unei națiuni. Astfel, capitalul natural este puternic afectat de poluare, uneori de indiferență, alteori de defrișări masive și necontrolate și, destul de des, de exploatare abuzivă.

Capitalul uman, la rândul său, se deteriorează vizibil. Accesul limitat la servicii medicale performante, munca prost plătită, emigrarea masivă a forței de muncă bine calificată, accesul ocazional la formare permanentă, salariile care nu reflectă calitatea și performanța și, adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării capitalului uman. Educația suferă de mulți ani, iar tratamentul jignitor la care sunt supuse cadrele didactice, desele psedo-reforme și afectarea sistemului de valori la care tinerii se raportează în prezent constituie cele mai mari provocări ale României contemporane. Viitorul nostru constă în tinerii aflați azi pe băncile școlii.

Situația este similară dacă vorbim despre capitalul social. România arată ca o societate divizată, puternic polarizată, definită de ruperea legăturilor între oameni (potrivit unor sondaje de opinie recente, circa 85% dintre români se declară prudenți în relațiile cu ceilalți), de frica în relația cu ceilalți (66% dintre români cred că ceilalți încearcă să profite de pe urma lor), de izolarea socială în funcție de statut, de multiplicarea neîncrederii (neîncrederea în sine, neîncrederea în ceilalți, neîncrederea în viitor, neîncrederea în instituții etc.).

Treptat, se pare că am devenit o societate anxioasă, temătoare și fragilă, ale cărei valori și repere par să fi fost zdruncinate, iar la acest lucru au contribuit din plin dezbaterile politice sterile și conflictuale. Cu preponderență în anii electorali, campaniile politice negative, presărate cu atacuri la persoană și, adesea, sub standardele minimei decențe au angrenat indirect categorii socio-profesionale, au contribuit la învrăjbirea unor largi categorii sociale, au creat false percepții cu privire la posibilele soluții și, implicit, au dus la polarizarea fără precedent a societății și la scăderea încrederii cetățenilor în politicieni. Prea multe promisiuni neonorate fac astăzi dificilă convingerea cetățenilor români de a participa la vot.

Ca efect secundar, neînțelegerile, nemulțumirile, certurile și atitudinea generală de pesimism ne afectează în tot ceea ce facem. Filosofia lucrului bine făcut, ce a caracterizat sute de ani activitatea socio-economică și politică a românilor, a fost puternic zdruncinată.

Afectarea țesutului social și a valorilor care îl fundamentează fac dificilă asocierea oamenilor, cu încredere, pentru un țel comun, economic sau social. În acest climat de neîncredere, capacitatea de acțiune colectivă - care este motorul dezvoltării economice - a ajuns la un nivel mult prea scăzut.

Acestor riscuri cu care România se confruntă suntem datori să le răspundem în mod responsabil.

Trebuie să readucem în sistemul de valori filosofia lucrului bine făcut, corectitudinea și onestitatea, încrederea în propriile capacități și speranța în viitor."

Sigur, dezbaterile sunt necesare si vor trebui sa continue si dupa alegerile prezidentiale. De asemenea vedem cu totii ca lucrurile nu prea merg, asta ca sa ma exprim elegant. Actuala guvernare e de doi ani de zile si nu se vede o imbunatatire a situatiei generale. Este dificil sa-ti dai cu parerea asupra unui program prezidential, mai ales daca provine din cea de a doua forta politica majora a tarii: ACL. Totusi, as puncta critic, daca se poate spune asa, unele lucruri. Spre exemplu, la capitolul Agricultura, este mai mult lansata dezbaterea, totusi nu vad ca se dau si solutii. O solutie ar trebui sa raspunda la intrebarea "cum?", adica sa arate cum faci un anumit lucru, cum te-ai gandit sa-l realizezi. Spre exemplu, cum se poate realiza, la noi, un asemenea deziderat:

"Satul românesc va renaște însă nu doar odată cu agricultura, pentru că satul trebuie să însemne și altceva, adică mici industrii, ferme familiale, oamenii cu viziune şi iniţiativă, întreprinzători rurali capabili să utilizeze tehnologii performante, să dezvolte avantajele competitive pe care România le are în acest sector."

Se vorbeste desre atragerea de investitii majore - adica? Pentru ca, vedeti, este vag sau asa mi se pare mie... Cum se poate realiza: "industrializarea agriculturii și modernizarea infrastructurii rurale, astfel încât și agricultura românească să poată deveni o afacere profitabilă în condiții civilizate." sau aceast lucru: "mica exploatație agricolă trebuie să înceteze a mai fi doar mijloc informal de protecție socială, ci trebuie să genereze motivație economică și răsplată pe măsura performanțelor comerciale."? De asemenea arata:

"Performanța economică a agriculturii românești va crește proporțional cu consolidarea regimului de proprietate funciară. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT începe cu definirea și recunoașterea clară a proprietății, care să ofere oamenilor stimulente economice și perspective de dezvoltare."

Asistam azi la anchetele privind retrocedarile zise ilegale...
E o chestiune interesanta...Mie mi se pare ca daca pui problema proprietatii - care este importanta si, desigur, nu trebuie ignorata - in fata, ca sa zic asa, consecinta imediata in plan economic ar putea sa fie afacerile imobiliare, cu terenuri - vanzari, cumparari de terenuri, si nu agricultura. Am dorit sa semnalez acest risc. Or, problema principala este ca noi sa valorificam si sa dezvoltam potentialul agricol pe care il avem... Chestiunea agriculturii e una foarte complexa... Tine si de situatia demografica, pentru ca, sa nu uitam, multi tineri au plecat din mediul rural ca sa lucreze in strainatate. Pe de alta parte, reusita unei afaceri in agricultura tine de creditare, pentru ca daca vrei sa ai o agricultura performanta trebuie sa ai si o finantare pe masura. De asemenea, un producator sau un investitor cauta sa-si poata acoperi costurile de productie, sa aiba o productivitate ridicata si profit cat mai bun. In ceea ce priveste Economia, sunt lucruri foarte interesanta care trebuie luate neaparat in considerare. Se afirma:

"Economia românească pare construită, în continuare, prin şi în jurul bugetului statului. Este o stare de fapt profundă, structurală, care explică de ce cetățenii așteaptă ca atât de multe lucruri să vină de la stat sau, oricum, prin intermediul statului."

insa nu numai la noi este asa. Spre exemplu, complexul militaro-industrial al SUA nu este oare construit in jurul bugetului...? Dar la noi inca exista intreprinderi de stat cu pierderi foarte mari si un sector privat care nu e inca bine dezvoltat si care a suferit destul de mult de pe urma crizei, stare economica ce nu s-a incheiat, si care inca sufera puternic. Se vorbeste despre dezvoltarea clasei de mijloc - iarasi un aspect foarte pozitiv al programului - dar ar trebui sa vedem si cum se poate realiza. In program se afirma ca:

"Liberalismul și politicile economice de dreapta vor conduce la dezvoltarea clasei de mijloc în România, aceasta fiind coloana vertebrală a unei națiuni și cel mai elocvent criteriu de prosperitate a unei societăți. Potrivit unor studii, numai circa 10% dintre cetățenii români pot fi asimilați clasei de mijloc, în timp ce această importantă categorie socială reprezintă – așa cum este firesc – majoritatea în națiunile dezvoltate. O clasă de mijloc puternică și extinsă este și soluția pentru reducerea dezechilibrelor sociale, căci cea mai durabilă protecție socială o face tocmai creșterea economică sănătoasă." (subl. mea)

De asemenea trebuie spus ca programul isi propune:

"În esenţă, ambele paradigme marchează convergent regândirea rolului statului, prin restrângerea prezenţei sale în economie şi întărirea prezenței sale instituționale, prin rolul său definitoriu de garant al drepturilor constituţionale, al echităţii şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă."

dar la noi cel putin statul finanteaza proiectele de infrastructura si cofinanteaza cele din fonduri europene. Si subliniaza, foarte important:

" Primul semn de responsabilitate pentru dezvoltarea ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT este să renunțăm la capcana politicilor prociclice. Pe de o parte, să nu mai facem deficite bugetare în anii de boom economic, așa cum a fost cazul deficitelor record din anii de dinaintea crizei. Pe de altă parte, să nu introducem impozite în anii de criză sau atunci când economia își caută culoarul relansării și al consolidării, așa cum este cazul impozitelor și accizelor recent introduse."

Asta spun si eu, si am avut parte si de vehemente dezaprobari, pentru ca am sustinut o abordare keynesiana a economiei, pe care foarte putini o inteleg. Intr-adevar, in perioada de boom, ar trebui sa tinem deficitul bugetar mic, chiar foarte mic, inclusiv cel structural si taxele si impozitele ar trebui marite pentru a se tempera cresterea economica puternica si supraincalzirea economiei. In perioada de boom inclusiv creditarea ar trebui temperata cu rate mai mari ale dobanzii ce trebuie platite de debitor, pentru ca sa poti sa scazi ratele dobanzii in perioada de recesiune si sa fie sporit atunci volumul de credite. In perioada de criza trebuie cheltuit mai mult si deficitul bugetar sa se mareasca, si trebuie reduse drastic taxele si impozitele. In general vorbind, taxele si impozitele nu trebuie marite prea mult, ci rational, rezonabil, in perioada de boom pentru ca nu trebuie sa lovim in agentii economici, sa cream socuri negative in economie. Sunt de notat si urmatoarele puncte strategice ale programului:

"ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă și agricultură performantă, care necesită, de asemenea, industrializare, capitalizare și competitivitate. România nu-şi mai permite greşeli în defavoarea fermierului român. Nu este suficient să conştientizăm faptul că avem un potenţial agricol imens, ci trebuie să valorificăm în mod real acest avantaj, și nu doar conjunctural, în funcție de starea vremii, ci ca sursă constantă de creștere economică. În viziunea mea, dezvoltarea agriculturii înseamnă scoaterea agricultorului român din agricultura de subzistență, care trebuie să devină o afacere ca toate celelalte. Prin capitalizare, agricultorul român își va putea dezvolta potențialul de adevărat fermier european.

Industrializarea agriculturii este esențială pentru echilibrarea balanței ocupării forței de muncă. Decalajele de competitivitate ale României sunt evidente fie și numai dacă invocăm decalajele de structură economică. Suntem pe primul loc în privința populației ocupate în agricultură din UE și suntem pe ultimele locuri în ceea ce privește populația ocupată în sfera serviciilor. Așadar, în legătură cu piața muncii, suntem încă departe de a fi parcurs ajustările în direcția unei structuri economice competitive.

Absorbția fondurilor europene trebuie să fie prioritatea zero a oricărei guvernări. O economie lipsită de capital este obligată să fructifice șansele dezvoltării durabile cu bani europeni. În această privință, ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT nu are doar datoria de a înzestra contabil bugetul cu fonduri de cofinanțare pentru proiectele europene, ci să creeze capacitate instituțională și administrativă pentru ca proiectele de dezvoltare să fie concretizate financiar și economic.

Dezvoltarea pieței de capital și a sistemului financiar, în general, este o altă direcție strategică a modelului liberal de dezvoltare, una menită să mobilizeze capitalul investițional și să asigure accesul eficient și facil al investitorilor străini la piața locală. Actualmente, piața de capital din România rămâne una dintre cele mai reduse din UE. Tocmai în acest sens, consider o prioritate înlăturarea tuturor barierelor ce inhibă dezvoltarea pieței de capital. De exemplu, prin reclasificarea pieței de capital din România de la piață de frontieră la piață emergentă, s-ar obține beneficii certe în materie de capital și investiții.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT își va dezvolta infrastructura financiară necesară susținerii IMM-urilor. În ultimă instanță, nu banii sunt problema, ci calitatea politicilor prin care urmărim atragerea lor."

Eu as crede ca si banii sunt problema... Sau, daca as cauta sa fiu putin sarcastic, mai degraba lipsa banilor e una din principalele probleme... Dar, apropo de ce spuneam mai sus despre deficitul bugetar, eu cred ca noi trebuie sa avem o viziune asupra acestui aspect. Romania e o tara care doreste si trebuie sa se dezvolte. Asta nu inseamna sa aruncam banii pe fereastra, cum se spune. Dar ar putea sa insemne ca trebuie sa cheltuim mai mult. Sigur, dorim sa cheltuim euro sau $US, adica o parte din avutia sociala (intruchipata de acesti bani) a altora mai performanti decat noi. Ei, cei a caror bani dorim sa-i cheltuim eu cred ca ne-ar da, pentru ca eu cred ca eforturile Romaniei sunt apreciate, Romania e o tara membra UE si NATO, dar doresc sa vada ca sunt cheltuiti in cadrul unei bune guvernari si ca nu se fura acesti bani... De asemenea, cel care iti da acesti bani iti poate impune, nu neaparat printr-un document scris sau printr-o forma de dictat, modelul economic pe care doreste ca tu sa-l urmezi si care s-ar putea sa nu ti se potriveasca... De aceea Guvernul trebuie sa fie responsabil si sa negocieze si sa stie cum sa negocieze ca sa convinga ca banii acestia nu se fura, ca nu asta e intentia si ca dorim sa construim o tara cu o economie de piata performanta. Este si aceasta o chestiune de discutat... As dori sa mai punctez un lucru, legat de aderarea la euro; in program se arata:

"Poate că, în acest sens, cea mai importantă probă este aderarea României la zona euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii economice. Odată așezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forțată” să își însușească rapid și mult mai profund lecția esențială a competitivității, pentru consolidarea convergenței."

E semnificativ ca incepe fraza cu "poate"! :) Dupa parerea mea, Romania nu trebuie sa se grabeasca pentru a adera la Zona Euro. Situatia actuala din Zona Euro nu ma face prea optimist in a sustine aderarea Romaniei la aceasta. In primul rand, cred ca trebuie sa intelegem ca nu e o axioma faptul ca daca aderam la Zona Euro lucrurile vor merge mai bine in Romania. Romania deja sufera ca a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala, care era mai degraba destinat tarilor dezvoltate (cu un PIB de cateva ori mai mare decat cel al Romaniei) din Zona Euro, cu datorii mari, mai mari decat 60% din PIB, ceea ce nu e cazul Romaniei. De aici vedem cat de putin cheltuieste Romania in ansamblul sau. Si atunci cum poate sa se dezvolte? Polonia, Ungaria sunt tari care au o datorie mai mare si, respectiv, mult mai mare decat a Romaniei iar lucrul asta se vede nu numai in nivelul de trai, dar si in dezvoltarea generala a tarii - iata aici o statistica FMI. Pe cand pentru o tara precum Germania, un deficit bugetar (mai) mare ar insemna o risipa evidenta, cu consecinte negative.

Sunt multe aspecte interesante in acest program, precum, de pilda, asigurarile de sanatate private de sanatate. Iar in privinta Educatiei, un program ambitios: "Dacă vrem să avem o educaţie performantă, trebuie să recunoaştem că am greşit şi să începem să reconstruim întreg sistemul.". Nu e foarte clar cum vede chestiunea invatamatului privat sau invatamantului la domiciliu. Arata, printre altele, ca:

"România nu a beneficiat în ultimii ani de un sistem de educaţie performant, nici măcar de un sistem de educaţie care să permită continuarea unui anumit nivel la care se ajunsese în anii ’70 - ’80. Desigur, putem discuta realizările acelui sistem, dar el produsese un nivel de cultură general acceptat şi apreciat.

Există, în lume, exemple de ţări care şi-au neglijat sistemul educaţional şi au pierdut din competitivitate şi altele care au înţeles această nevoie şi, fără a avea alte resurse la dispoziție, au devenit extrem de performante.

În momentul de față, avem câțiva indicatori care arată că sistemul nostru educaţional este prost conceput. Rezultatele catastrofale de la bacalaureat sunt expresia unui învățământ preuniversitar fundamental greşit structurat, care lasă fără direcție jumătate dintr-o generaţie. Creșterea calității și performanței unui sistem educațional presupune, pe de-o parte, o motivaţie imediată și, pe de altă parte, o perspectivă îndelungată, pornind de la un obiectiv. Trebuie să vedem, evident, care este obiectivul nostru pe termen lung, unde vrem să ajungem? Vrem să avem generaţii pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem generaţii educate pentru a transforma România într-o ţară a tehnologiei moderne? Avem atâtea exemple că potențialul uman este unul de excepție, încât cred că este o crimă să nu poți utiliza această importantă resursă. Este suficient să ne uităm la tinerii noștri olimpici și apoi să vedem câți dintre ei rămân în țară pentru a contribui la progresul nostru general."

Interesant este ca nu putini sunt cei care se intorc la invatamantul din anii '70-'80 laudandu-i virtutile. Nostalgie?
Eu cred ca ar trebui sa fim prudenti in a privi lucrurile in felul asta, mai ales cand e vorba de obiective: "Vrem să avem generaţii pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem generaţii educate pentru a transforma România într-o ţară a tehnologiei moderne?". Pentru ca riscam sa spunem ca daca Romania devine o tara a tehnologiei moderne nu ar mai avea nevoie de muncitori forestieri, ceea ce nu cred ca e adevarat.

Prea putin despre politica externa, decat numai la capitiolul "Parcursul european al Republicii Moldova ca prioritate nationala" - subiect foarte important de asemenea - Iohannis dorind construirea unui "nou Snagov" in legatura cu problematica Republicii Moldova. Se mai arata ca:

"Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc un consens politic și social pentru a fixa ca prioritate națională parcursul european al Republicii Moldova, care a fost și va rămâne o temă majoră a României în context european. Comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură fac din relația României cu Republica Moldova un episod unic la nivel european. Indiferent de culoarea politică a guvernării de la București, România are o datorie față de cetățenii de dincolo de Prut, derivată tocmai din această relație specială. Acordarea cetățeniei române pentru aceștia este consecința firească a unei asemenea asumări.

Un parteneriat strategic pentru aducerea Republicii Moldova în spațiul european este, de aceea, un imperativ politic major. Toți președinții și toate guvernele României au subliniat acest aspect, chiar dacă implementarea acestui deziderat a avut grade diferite de succes.

Republica Moldova este grevată în parcursul ei european de așa numitul „conflict înghețat” din Transnistria. Chiar dacă nu face parte din formatul „5 plus 2” de negocieri, România va trebui să militeze pentru ca nicio variantă de soluționare a conflictului să nu greveze asupra parcursului european al Republicii Moldova. Totodată, în negocierile privind parcursul european al Chișinăului, obiectivul aderării la UE nu trebuie să fie pus în balanță cu „dosarul transnistrean” și nici condiționat de acesta.

Drumul european al Republicii Moldova este încă lung, fără garanții formale de aderare la UE, de aceea eforturile viitorului Președinte al României trebuie să fie susținute și perseverente.

Există două tipuri de declarații publice privind Republica Moldova. Pe de-o parte, angajamentul ferm al Bucureștiului de a sprijini Chișinăul în drumul său european iar, pe de alta, ideea reunificării celor două state. Ar fi o eroare să le considerăm drept contradictorii. Avem, în acest moment, ca proiect politic asumat unanim - Președinție, Guvern, Parlament - ideea de sprijin european pentru Chișinău.

A pune „reunificarea” împotriva „integrării” e greșit și inutil. „Reunificarea” este alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și beneficia de ea. Dacă cetățenii Republicii Moldova nu doresc reunificarea, nimeni nu îi poate forța, iar dacă o doresc, nimeni nu îi poate opri să o facă. Aceasta este consecința ultimă a relației speciale dintre cele două state.

Bătălia politică internă nu trebuie să împiedice elitele României să gândească relația cu Republica Moldova, în perspectivă post- sau ne- electorală, mai cu seamă dacă parcursul european al vecinilor de peste Prut se va încetini sau va fi blocat. La baza oricărui proiect major trebuie să existe un consens care trebuie construit, la nivelul societății, al clasei politice, al instituțiilor statului, Parlamentului etc. Președintele României va trebui să aibă un rol determinant în acest proces." (subl. mea)

Dupa parerea mea, Romania trebuie sa se pregateasca pentru unirea cu Republica Moldova si trebuie sa aiba o strategie pentru a ne construi viitorul impreuna. Dosarul transnistrean ar putea fi un impediment, ma gandesc... Dar nu trebuie privit ca unul major. Romania trebuie sa aiba o strategie pentru unirea cu intreaga Basarabie. Noi trebuie sa ne pregatim de pe acum din acest punct de vedere si trebuie sa actionam in acest sens, pentru atingerea acestui deziderat national extrem de important pentru noi. Deci un "nou Snagov" inseamna tocmai asta: o strategie pentru a ne construi viitorul impreuna cu Republica Moldova si sa avem in vedere chiar intreaga Basarabie. Nu exista alta cale decat aceasta: unirea cu Republica Moldova.

Sunt multe de discutat, de dezbatut... 

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregului Program al D-lui. Iohannis.

Masura bolsevica...

Am scris aici despre cum e la noi cu taxele si impozitele si aici despre cum se voteaza in Parlament un anumit lucru, spre exemplu majorari salariale la profesori. Iata ce ne spune un articol, pe care il recomand a fi citit integral si in original, din Ziare.com:

Basescu, despre CAS: Masura bolsevica, daca nu spui cum acoperi costurile. Ar fi imoral

Iata ce se arata: 

"Presedintele Traian Basescu a vorbit, sambata, despre impactul reducerii CAS si a explicat ca din punctul sau de vedere aceasta este o masura bolsevica daca nu este explicat modul in care se acopera gaura creata la buget.

"Se discuta de reducerea contributiilor sociale, ca este o masura de drepata. Nu. Este o masura bolsevica, daca nu spui si sursa din care acoperi aceste costuri.

Cand nu vrei sa spui costurile si spui 'lasa ca ii pacalim noi pe romani' nu ai nimic comun cu dreapta. Un om de dreapta este unul care face calcule. A fost o masura anuntata prematur. Eu nu spun ca nu trebuie aplicata. Trebuie aplicata daca stim sursele", a spus Basescu la Sinaia, la congresul femeilor din PMP.

Guvernul nu a convins mediul de afaceri: Degeaba reducem CAS azi daca marim alte taxe maine

Acesta a mai spus ca isi doreste ca Guvernul Romaniei sa ii faca o evaluare prin care sa i se demonstreze ca aplicarea CAS la intreprinderi nu va fi compensata cu introducerea de noi taxe si impozite pentru romani.

"Ar fi imoral sa indrepti catre patronate cele 5% reducere de CAS si sa pui in seama populatiei acest cost. Este si imoral si incorect economic, pentru ca masura agraveaza deficitul structural pe care il avem la fondul de pensii", a explicat Traian Basescu.

Seful statului a adaugat ca o eventuala compensare a CAS ar reprezenta taxe suplimentare sau taierea investititiilor.

"Taierea investitilor deja s-a produs si efectul il vedem in cresterea somajului. Continuarea taierii investitilor si cresterea de taxe nu face decat sa inrautateasca situatia economica a Romaniei. De aceea pana cand nu voi fi convins nu voi promulga legea", a continuat presedintele.

Acesta a precizat ca punctul sau de vedere este impartasit si de comunitatea de afaceri, dar si de FMI.

"Si FMI sustine reducerea CAS-ului ca si reducere de povara fiscala cu conditia sa stie cum se compenseaza aceasta adancire la fondul de pensii si daca ea e buna pentru sau nu", a mai spus Basescu."

Eu as adauga inca si altceva... La noi sunt 38 de taxe noi si majorate in numai 18 luni!!! Cifrele le-am aflat de la televizor. Eu stiam de 36, iata ca sunt 38... Pana la urma vom ajunge sa nu le mai stim numarul. Chestiunea este ca, pe de o parte, aceste taxe s-au impus de catre actuala Putere, fara sa se discute cu cetatenii, fara o dezbatere, asa cum ar fi fost democratic. Iar pe de alta parte, parca nu ne-a fost vorba asa cand s-a infiintat USL... Spun asta pentru ca USL a castigat alegerile, nu actuala Putere. Sa nu uitam ca liberalii s-au retras de la guvernare si ca USL nu mai traieste. Si uite asa am votat una si a iesit alta! Inclinatia spre minciuna si abureala a actualei guvernari e una maladiva.

In legatura cu investitiile, anul trecut s-a inregistrat o scadere cu 9,3% fata de 2012, iar in trim. IV din 2013 o scadere cu 15,4%, fata de perioada similara din 2012. Anul acesta investitiile publice au scazut cu aproape 26% in primele 5 luni ale acestui an, fata de perioada similara a anului trecut, veniturile din impozitul pe salarii si venituri, rpecum si veniturile nefiscale fiind in scadere...

Mie mi se pare o situatie ingrijoratoare... Si ceea ce e mai ingrijorator este ca Guvernul nu are de fapt o solutie, o strategie pentru a iesi din aceasta situatie. Observati ca si sumele primite de la UE sunt mai mici, nici nu se atrag mai multi bani europeni in economie. Nu-mi place!! Singura strategie a Guvernului este de a da vina pe Basescu si de a lua masuri populiste, de ordin electoral, ca spre exemplu celebra electorata, si chiar si aceasta scadere a CAS cu 5 pp la angajator, fara sa se precizeze de unde se poate acoperi aceasta suma. Sincer, nu-mi place! Nu e corect fata de cetateni. Oamenii ar trebui sa stie la ce sa se astepte in 2015... Totusi n-o putem tine intr-o criza prelungita in care se deterioreaza, din punct de vedere economic, tara.

Decoratii...

Mediafax

Băsescu sesizează CC pentru că Ponta nu a contrasemnat decrete de decorare pentru personalităţi din conducerea ICR

Se arata, printre altele, ca:

"Preşedintele Traian Băsescu a transmis Curţii Constituţionale o sesizare care îl vizează pe premierul Victor Ponta, legată de faptul că şeful Guvernului nu a contrasemnat o serie de decrete de decorare care vizau "înalte personalităţi ce au asigurat conducerea ICR în perioada 2005-2012". Premierul Ponta a refuzat nemotivat să contrasemneze decretele de decorare pentru Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Mircea Mihăieş şi Dan Croitoru, din fosta conducere a ICR, se arată în sesizarea adresată Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu."

Si iata ce s-a intamplat azi:

Băsescu a decorat mai multe personalităţi culturale, printre care Horia Roman Patapievici

Se arata ca:

"Preşedintele Traian Băsescu a decorat, vineri, într-o ceremonie la Palatul Cotroceni, mai multe personalităţi culturale şi ale vieţii civile, între care Horia Roman Patapievici.

Între cei decoraţi de şeful statului se numără de asemenea Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Călin Peter Netzer."

HotNews

Traian Basescu a decorat mai multe personalitati, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu

Se arata ca:

"Traian Basescu a decorat mai multe personalitati culturale si ale societatii civile, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu.
Printre personalitatile decorate de Traian Basescu s-au mai aflat scriitorul si criticul literar Dan C. Mihailescu si regizorul Calin Peter Netzer.
Potrivit Agerpres, Horia Roman Patapievici a fost decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, iar Gabriel Liiceanu cu Ordinul National ''Steaua Romaniei'' in grad de Ofiter.

Ceremonia de vineri vine dupa ce presedintele Traian Basescu a sesizat miercuri Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) cu privire la un posibil conflict de natura constitutionala generat de refuzul premierului Victor Ponta de a contrasemna decrete prezidentiale privind decorarea unor personalitati care au asigurat conducerea Institutului Cultural Roman in perioada 2005-2012, printre care si Horia Roman Patapievici.

"Imi dau seama ca sunt in fata unei parti a intelectualitatii romane pe care tot timpul am incercat sa o inteleg in exigentele ei chiar daca nu am inteles-o intotdeauna in scrisul ei, in opera ei", a spus, dupa ceremonie, Traian Basescu, inainte de a preciza: "Nu e vina lor, e a mea".

"Cu toate acestea nu am niciun complex fata de intelectualitatea din Romania pentru ca sunt convins ca niciunul dintre ei nu ar conduce un vapor de 300 de metri", a continuat seful statului.

Basescu a subliniat ca, prin aceste decorari acordate, "presedintele doar recunoaste merite, nu in numele lui, ci in numele natiunii".

"Va asigur ca am constiinta faptului ca nu numai dvs ati fost decorati azi, ci ceea ce mi-as dori, as dori ca intaplarea de azi sa fie un semn catre toata intelectualitatea din Romania, pe care si noi, oameni politici, dar si foarte multi romani nu se straduiesc sa o tina aproape, (...) trec pe langa ea fara sa realizeze ca trec pe langa ce are mai valoros natiunea romana", a continuat el.

Traian Basescu a precizat ca, din discutiile cu reprezentanti ai intelectualitatii romane, au rezultat doua actiuni care "au lasat o amprenta extrem de puternica" a mandatelor sale: condamnarea comunismului si predarea arhivelor fostei securitati."

Aici avem un exemplu de ceea ce as numi subiectivism politic. Au fost decorati nu neaparat apropiati ai lui Basescu, ci apropiati ai regimului Basescu. Cand meritocratia se imbina (sau poate mai exact spus: se combina) cu politica se mai poate numi meritocratie? Dar aici nu e vorba de un regim politic anume. In Romania conferirea de decoratii este un act politic prin excelenta, nu unul meritocratic. Spre exemplu, daca Ponta va ajunge sa fie Presedinte, aproape mai mult ca sigur vor fi decorati apropiatii PSD-ului sau ai noului regim. Derapajele de limbaj, daca se pot numi asa, nu-s o noutate in viata publica din Romania. E de notat luarea de atitudine a lui Vladimir Tismaneanu in legatura cu limbajul folosit de Ponta. Insa aici trebuie facuta o precizare, apropo de termenul acesta - "fascist" - utilizat de Ponta. Eu ma intreb altceva: daca Ponta ar sti sa explice, sa arate ce inseamna fascist - fascism, prin ce anume se caracterizeaza o asemenea ideologie. La noi se arunca astfel de epitete, dar daca intrebi pe cineva ce inseamna eu cred ca in 80% din cazuri oamenii nu stiu ce inseamna. Eu m-as intreba care e argumentul lui Ponta ca, spre exemplu, Mircea Mihaies" ar fi un "batran fascist"? Insa aici nu e vorba de argumente. E vorba de ignoranta!!! Si lucrul asta nu-l vad sa fie evidentiat de catre intelighentia noastra.Vladimir Tismaneanu face insa intr-o alta postare de pe blog trimitere la un articol de pe Contributors, semnat de Anca Manolescu:

Unde ne sunt fasciștii?

  Se arata, printre altele, ca:

"Pentru ultranaţionalişti, iubirea de patrie constă într-un discurs al urii, al minciunii violente, al confuziei programate. În gura lor, oricine, fie că îi deranjază fie că au primit job să-l murdărească devine un primejdios duşman al ţării: concurenţii politici, vecinii supărători, intelectualii publici. Reţeta acestui discurs – folosit şi de Securitatea comunistă – e monotonă. Minciunile cele mai sfruntate sînt prezentate drept dezvăluiri, violenţa atacatorului e pusă în seama celui agresat, non valoarea îşi arogă dreptul de judecător al tuturor valorilor. Peste această plasă de confuzie, schimonosiri, iluzie, trebuie să răsune cîteva cuvinte stigmat menite să stîrnească în cititor panică amestecată cu dispreţ şi, finalmente, pulsiune distructivă. Unul dintre aceste cuvinte este şi acum „evreu”. Revista „România Mare” a dat tonul. Astăzi există site-uri care deversează nestingherite şi neobosite aceleaşi tip de discurs ţesut din elucubraţii veninoase. [...]

E de ajuns ca, în România, derapajul socio-politic să continue, iar democraţia să fie măcinată de corupţie, pentru ca extremismele naţionaliste să ridice tonul, agitînd aceeaşi ideologie grobă, violentă şi comodă. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît a „externaliza” criza, a pune carenţele societăţii noastre în seama unor „străini” inventaţi, care primesc numele încărcat negativ de „evreu”. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît să te lepezi de responsabilităţile proprii, să le afişezi drept culpe şi conspiraţii ale unui străin atotputernic şi ocult, desemnat ca „mafie evreiască”. Nu mai trebuie să cauţi soluţii reale, trebuie doar să verşi venin, minciună şi violenţă. Cu speranţa că vei stîrni în grupuri mai largi de populaţie pulsiuni distructive care să poată fi manevrate după plac.

Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul. Într-o democraţie românească funcţională, un asemenea site ar fi interzis. Nici vocea lui Victor Roncea nu s-ar tot auzi de ani buni de zile. Nici Antena 3 nu şi-ar permite – plătind ceva amenzi – să-şi deverseze mizeria împotriva „duşmanilor” patronului ei.

Dar patronul ei – aflat de mult timp între Parlament şi inculpare penală – are un partid la guvernare. Iar prim ministrul Ponta n-a catadicsit să participe la întîlnirea de acum cîteva zile cu asistentul Victoriei Nuland. De ce s-ar fi dus? Demnitarul american vorbea despre necesitatea ca ţările din estul Europei să reziste împotriva pericolului unor oligarhi care controlează media şi pot fragiliza instituţiile statului de drept. Domnul Ponta a preferat să meargă în teritoriu pentru campania europarlamentarelor. „Trimitem la Bruxelles oameni mândri că sunt români, care vor apăra România” iată textul alături de care stă Victor Ponta pe un afiş electoral PSD. Ce să înţelegem? Că România trebuie apărată de Europa, nu de pericolul imperialismului putinist? Că România are de rezistat împotriva principiilor UE, în vreme ce guvernanţii ei actuali admit fără probleme existenţa unui post precum Antena 3 ori a unor site-uri ca cel menţionat mai sus? Vor invoca poate principiul – fundamental pentru democraţie – al libertăţii de exprimare. Dar în democraţiile veritabile, acest principiu nu e nelimitat şi orb. În democraţiile solide, incitarea la ură, la xenofobie nu are loc legitim în spaţiul public.

E curios că nici organismele specializate nu protestează împotriva unei manifestări actuale de antisemitism. Domnul Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are alte obiective. A cerut de curînd Primăriei sectorului 2 să îndepărteze statuia lui Mircea Vulcănescu din spaţiul public, dat fiind că, potrivit regimului comunist, acesta a fost criminal de război. Oare Mircea Vulcănescu e de judecat după eticheta pe care i-a pus-o un regim mincinos, declarat prin lege drept criminal? Dacă s-a aflat ca om de finanţe în cabinetul Antonescu, el a fost un intelectual de dreapta care nu a aderat la ideologia extremistă. În febra epocii, a fost autorul unei riguroase şi obiective analize a fenomenului legionar (vezi volumul Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut). Gînditor strălucit în strălucita generaţie a tinerilor intelectuali interbelici, Mircea Vulcănescu a murit în bezna Aiudului, lăsînd drept ultim cuvînt: „să nu ne răzbunaţi”. El să fie vocea care trebuie făcută să tacă? Sau imundele vociferări antisemite actuale?"

Eu cred ca ar trebui sa ne intrebam mai intai daca fenomenul prezentat e semnificativ in societatea romaneasca. Citind acest articol ai impresia ca in Romania ultranationalismul, asa cum il descrie D-na. Manolescu, antisemitismul sunt fenomene frecvente in societate. Eu ma indoiesc de faptul ca ar fi asa sau ca acele saituri ar insemna ceva semnificativ... Pentru ca daca ultranationalismul, asa cum e descris acesta aici, antisemitismul sunt fenomene periculoase, tot atat de periculos este sa nu masuram dimensiunea lor exacta in societate pentru a vedea daca au vreo relevanta sau nu. Intr-o lume libera astfel de fenomene apar, ar trebui sa fim constienti de lucrul asta. De aceea problema de baza e relevanta lor. Daca ultranationalismul, de pilda, e legat de patriotism (caci nu poti sa fii ultranationalist fara a fi, totusi, patriot) atunci lucrurile s-ar putea sa nu stea asa cum le vede D-na. Manolescu, adica un fel de pericol iminent, asa inteleg. Si asta pentru ca patriotismul este in scadere, sondaje recente arata acest lucru, mai ales la generatia tanara. In acest caz nu prea vad cum putem avea un ultranationalism mare, semnificativ in societate. 
In privinta antisemitismului, iarasi, nu prea inteleg... Nu o contrazic neaparat pe D-na. Manolescu, dar nu prea inteleg de unde si-ar trage radacinile... De pilda, esti antisemit pentru ca evreii au fost promotorii comunismului in Romania si pe plan mondial - deci, cu alte cuvinte, antisemitismul asta ar fi o forma de anticomunism -, sau are alte conotatii? Pentru ca regimul ala "mincinos" de care vorbeste D-na. Manolescu a fost promovat de evrei! Dar asta nu inseamna ca toti evreii sunt comunisti, fireste. Adevarul este ca nu sunt discutii sincere pe aceasta tema, si asta nu numai la noi, eu asa cred. De aceea apar articole pe unele saituri precum cel aratat de D-na. Manolescu. Se mai arata:

" „Oricine va incerca sa critice pe liderii evrei conducatori ai planetei vor fi etichetati ca «antisemiti». Cui ii foloseşte de fapt antisemitismul şi ce înseamnă antisemitism si cine sint evreii ca «rasa»?"

Trebuie spus de la bun inceput ca un astfel de lucru nu e adevarat, atata vreme cat critica nu se face pe baze semite. Si chiar daca s-ar face si pe astfel de baze, tot nu inseamna antisemitism. Adica, spre exemplu, daca cineva critica o decizie politica sau o afirmatie politica a Victoriei Nuland, care e de religie iudaica, e antisemit?? Putem spune ca e o dovada de antisemitism?? Eu cred ca nu... Si, in general vorbind, eu cred ca trebuie sa facem o deosebire neta intre atitutdinea ostila fata de cineva sau ceva si atitudinea critica fata de cineva sau ceva. Sunt doua lucruri total diferite! Spre exemplu, daca cineva se apuca sa studieze Talmudul si sa incerce o critica a acestuia dintr-o anume perspectiva inseamna ca e antisemit? Nu neaparat! Nu inseamna ca neaparat e antisemit. Antisemit inseamna ca ai ceva cu respectivul, impotriva lui, doar pentru simplul motiv ca e evreu.

"Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul."

Insa aceste principii nu au fost respectate nici in Occident: vezi atacurile din presa britanica impotriva imigrantilor romani, atitudinea de ostilitate fata de imigratia romaneasca din Franta si cresterea Frontului National al Marinei Le Pen, de asemenea in Olanda (v. aici si aici) si, in general, vorbind euroscepticimsul. Pe cand la noi nu se vede o crestere a unui partid ultranationalist sau a unuia eurosceptic. Ramane de vazut, de pilda, ce scor va obtine Partidul Romania Mare la alegeri, dar acest partid nu mai este demult o forta politica importanta pe esicherul politic romanesc. De aceea eu zic sa nu exageram si sa ne aratam mereu cu degetul noi pe noi insine, cum pare a face D-na. Manolescu, deformand dimensiunea exacta a fenomenelor si a pericolelor. Ar trebui sa aiba loc discutii deschise pe aceasta tema si daca vom reusi sa fim obiectivi vom vedea ca pericolul pentru Romania nu vine doar de la Est - "imperialismul putinist", ci poate veni si din Vest. Trebuie sa fii orb sau orbit ca sa nu observi cum, in actualele conditii din Ucraina, Franta vinde nave militare rusilor. Pe drept cuvant SUA sunt preocupate de acest lucru... De fapt ar trebui sa-si arate ingrijorarea. Sau cum sa nu vezi interesele Gazprom in Germania si reciproc: interesele Germaniei in legatura cu gazul rusesc. Asa ca pericolele pot sa apara si din Vest, asta ca sa fie clar. E periculos sa privim Europa ca un fel de Rai.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Hristos a inviat!

Iata ca in acest an Sfintele Pasti e unit, daca se poate spune asa, cu un alt mare praznic crestin: pomenirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Invierea Domnului inseamna biruinta in fata mortii. Dar cand vorbim de Sf. M.M. Gheorghe la ce fel de biruinta ne referim? Eu cred ca este destul de clar ca aceasta biruinta ne duce cu gandul tot spre Invierea Domnului. Dar oamenii, in general vorbind, inteleg si alte lucruri prin cuvantul biruinta, spre exemplu succesul la examene sau biruinta intr-un razboi. Sunt doar doua exemple, se pot da, bineinteles, si altele. Dar ce inseamna biruinta crestina? Interesant este ca, in general, oamenii, chiar si cei crestini, se refera la biruinta doar intr-un sens material, si mult mai putin duhovnicesc. Nimeni nu spune, de pilda, ca dupa ce ai primit o palma de la cineva, a intoarce si obrazul celalalt e un semn de biruinta, ci de mare slabiciune sau chiar de frica in fata agresorului; sau ca a nu raspunde la rau cu rau e un semn de biruinta... Cand ne referim la biruinta intr-un razboi, adversarul, de regula, este un om ca si noi, nu ne referim la biruinta in fata patimilor sau a uneltirilor diavolului. La victorii duhovnicesti nu ne prea referim, cu toate ca suntem crestini... Poate vom intelege mai bine acest cuvant, biruinta, daca vom lua aminte la troparul Sf. M.M. Gheorghe:

"Ca pe un mantuitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doftor, imparatilor ajutator, purtatorule de biruinta, mare mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre"

Iar icoana marelui mucenic ni-l reprezinta ucigand cu sulita un balaur, adica pe diavol. Biruinta, intr-un cuvant, este victoria asupra Raului, asupra Diavolului si asupra Mortii. Bineinteles, marea biruinta a Sf. Gheorghe a fost cea in fata Paganatatii, intruchipata de imparatul roman Diocletian care "foarte mult se silea la necurata slujba idoleasca", cum se specifica in viata sfantului. Dar tot acolo se vorbeste de invierea unui om mort, fapt  petrecut in fata imparatului roman, care L-a ispitit pe Dumnezeu cerandu-i sfantului sa faca o asemenea minune. Si desi minunea s-a petrecut sub ochii lui si ai poporului, imparatul tot n-a crezut, poruncind ca omului celui inviat din morti sa i se taie capul si pe sfant sa-l tina in temnita. Iar o alta inviere surprinzatoare e cea a boului lui Glicherie. Animalul cazuse de pe un munte si a pierit iar Glicherie s-a rugat sfantului pentru boul sau. Minunea a fost ca dupa ce sfantul a zis ca "Hristos al meu ti-a inviat boul tau", omul a crezut si cand s-a intors a gasit boul viu. Iar Glicherie a marturisit atunci: "Mare este cu adevarat Dumnezeul crestinilor", lucru ce a ajuns la urechile imparatului pagan care a poruncit sa i se taie capul. Iar Glicherie l-a rugat "pe Hristos Dumnezeu ca varsarea sangelui sa o socoteasca lui in loc de botez; si astfel s-a sfarsit". Dar ceea ce s-a sfarsit cu adevarat a fost paganismul, in ciuda celor mai mari si mai sangeroase persecutii la adresa crestinilor (303-311). Dupa numai doi ani Marele Constantin da Edictul de la Milano (313) care permitea crestinilor sa-si urmeze credinta fara sa mai fie persecutati. Foarte interesant este ca Diocletian a incercat sa combata inflatia prin controlul preturilor!! Si cu toate ca Diocletian a stabilizat imperiul, aflat in colaps in tineretea sa, din punct de vedere economic si militar, cu toate ca nivelul de civilizatie era unul ridicat, se vede ca nu asta e totul, ca nu numai astfel de lucruri conteaza. Cel care a primit o lovitura mortala, ca sa zic asa, a fost paganismul si in felul acesta s-a deschis o noua epoca in Istoria Europei si a intregii umanitati! Ar fi bine sa meditam si astazi la aceste lucruri, si anume ca nu numai civilizatia, stiinta si iscusinta in cele lumesti conteaza, ca sunt lucruri mult mai inalte care conteaza chiar mai mult! Parerea mea este ca, deseori, uitam aceste lucruri si ne aplecam prea mult spre cele pamantesti in loc sa inaltam privirea sufletului si a cugetului nostru la cele de sus...

Un punct de vedere...

In legatura cu simularile examenului de bacalaureat si a evaluarilor nationale am citit un punct de vedere intr-un ziar de provincie: Argument - Ziar online de Caras-Severin:

Ai noştri tineri nu mai vor să înveţe

De: 

VICTOR NAFIRU 
Iata ce se arata:

" Avem din nou o problemă la nivelul învăţământului românesc. Examenele de simulare ale bacalaureatului şi ale evaluării naţionale relevă faptul că, elevii sunt din ce în ce mai nepregătiţi şi incapabili să treacă peste un astfel de hop major. Având modele din realitatea imediată şi mult mediatizată, ei se visează şmecheri de cartier, gigolo, foto modele, dame de companii, îndeletniciri practice care nu presupun diplomă de bacalaureat şi nici absolvirea unei şcoli sau a unui curs de calificare. Este suficient să-l ai pe „vino-ncoace“, să îmbraci o haină de firmă şi să pui pe tine două degete de rumenele, pentru ca succesul să fie asigurat.

Vinovată de halul în care a ajuns învăţământul românesc – cu elevi care se caftesc în şcoală până la desfigurare, cu profesori bătăuşi, cu adolescenţi ce se filmează în timp ce fac sex pe catedră, cu dascăli umiliţi la ore de nişte mucoşi de copii ce se cred Van Dame sau Chuck Norris – sunt politicienii pentru care şcoala şi cu cei ce o populează, elevi şi profesori, au devenit loc de experimente pentru programele lor, mereu falimentare. Toate guvernările din 1990 încoace n-au făcut altceva decât să se îndepărteze de şcoala tradiţional românească. La fiecare guvernare, se schimba doar denumirea ministerului şi a şcolilor, în special a celor din ciclul V-VIII, dar nu şi fondul problemelor grave cu care se confruntă învăţământul nostru. De la o generaţie la alta, de pe băncile şcolii pornesc în viaţă elevi tot mai neinstruiţi şi mai ignoranţi, în timp ce miniştrii şi activiştii politici nu fac altceva, prin măsurile pe care le iau, decât să amplifice dezastrul din educaţie.

Poate unii vor spune că şi noi am fost ca şi elevii de acum. Necopţi la minte, prin natura vârstei, visători şi teribilişti, însă acest lucru nu ne-a împiedicat să ne facem un rost în viaţă. Nimic mai neadevărat, însă la fel de real este faptul că la terminarea unui liceu sau şcoli profesionale ştiam să strângem un şurub, cunoşteam capitalele ţărilor din lumea întreagă şi alte chestii de cultură generală pe când copiii din ziua de astăzi nu sunt în stare să obţină o notă de trecere la bacalaureat. Imaginaţi-vă ce ar însemna examen de admitere în facultate sau unul riguros la susţinerea lucrării de licenţă.

Apropos de şcoală, tineri pregătiţi şi de viitorul lor în viaţă. Cu ani în urmă, colegul meu Nicolae Irimia l-a întrebat pe un june student la universitatea reşiţeană, care cocheta cu jurnalismul, dacă ştie care e diferenţa dintre curentul alternativ şi cel continuu. Senin, acesta a răspuns: „Nu ştiu nea Nae, că am lipsit când s-a predat lecţia aia!“ Şi ştiţi unde lucrează studentul acela ajuns intre timp inginer? În administraţia judeţeană, unde mută câta hârtii dintr-un loc într-altul. Dar aveţi idee cum a ajuns să ocupe, poate, locul unui adevărat specialist? Simplu: pe linie de partid aflat la putere."

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial.

Eu as pune doua probleme:
1. Dar educatia primita in familie? Pentru ca specifica: "elevi care se caftesc în şcoală până la desfigurare, cu profesori bătăuşi, cu adolescenţi ce se filmează în timp ce fac sex pe catedră, cu dascăli umiliţi la ore de nişte mucoşi de copii ce se cred Van Dame sau Chuck Norris". Scoala nu poate sa-ti ofere tot in ceea ce priveste educatia. Din acest punct de vedere, al educatiei, mai este cea din familie si cea pe care ti-o faci singur, pentru ca un om ar trebui sa se si autoeduce, daca se poate spune asa. Poate ar fi bine sa ne intrebam si ce fel de parinti avem, nu numai ce fel de copii avem... Eu stau si ma intreb daca fetei aceleia care doreste sa ajunga dama de companie, parintii i-au explicat ce inseamna asta, daca au cautat sa-i deschida mintea si sa-i largeasca orizontul.
2. A doua problema ar fi cea legata de economia romaneasca, o economie care a suferit un declin in cea mai mare parte din perioada scursa de la Revolutie incoace. Au fost, practic, doar 8 ani - 2000 - 2008 - de crestere economica semnificativa, dupa care a venit aceasta criza economica, prelungita inadmisibil de mult in Europa. In lumea reala nu se poate sa ai o economie in declin, dar un invatamant care sa performeze foarte bine, in mod deosebit. Dimpotriva: in tarile dezvoltate economic se observa si performante deosebite ale invatamantului. Invers nu prea s-a vazut. Poate exceptii, dar nimic mai mult. Or, din cate inteleg eu, noi dorim exact pe dos: vrem cu o economie slab performanta sa avem un invatamant de o performanta deosebita... Toate masurile acestea politienesti, cu camere de supraveghere in timpul examenelor, faptul ca profesorilor li se interzice sa primeasca bani sau cadouri si nu pot face meditatii cu proprii elevi, nu vor rezolva mare lucru. Nu spun ca astfel de masuri n-ar fi necesare, dar asta nu inseamna ca sunt si suficiente... Ar trebui luate si masurile economice care sa creeze locuri de munca si premise de dezvoltare, pentru ca tinerii sa fie stimulati sa invete, sa stie pentru ce invata, sa inteleaga ca in felul acesta poti sa-ti faci o situatie buna in viata.

Situatia din Ucraina. Crimeea

Evenimentele petrecute in Ucraina din ultima vreme, cat si actuala criza din Crimeea, sunt consecinta directa a ceea ce a facut fostul regim comunist sovietic in URSS: crearea de tari artificiale, Ucraina fiind un exemplu, dar si actuala autoproclamata Republica Transnistreana se inscrie in aceeasi viziune sovietica. Mai exact spus reprezinta consecinta sintezei totalitarimsului comunist si a celui nazist, daca ne gandim la Pactul Ribbentrop - Molotov (v. si aici) si la consecintele sale. Ucraina are in componenta sa teritorii care au apartinut Romaniei, Poloniei, Slovaciei, care nu au nicio legatura cu partea de est a acestei tari, preponderent rusofona sau rusofila. Pe de alta parte, partea estica e mai dezvoltata, din cate am inteles, decat cea vestica, centrul de greutate al PIB-ului fiind acolo, in est. Dupa ce Basarabia a fost incorporata cu forta in URSS, sovieticii au despartit acest teritoriu romanesc trecand zona nordica si cea sudica la Ucraina, intr-un mod cu totul samavolnic si artificial, dand in schimb nou createi Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti o fasie de pamant de-a lungul Nistrului, actuala Transnistrie, mai exact spus teritoriul actualei republici separatiste. Si acest teritoriu a fost mai bine dezvoltat, industrializat fata de restul R.S.S Moldovenesti. Si toate aceste samavolnicii au fost insotite de deportari, executii, persecutii la adresa populatiei romanesti, efectuate de catre sovietici in perioada stalinista, insa starea de teroare, caracteristica regimului de forta, a ramas si dupa moartea lui Stalin. Poate nu atat de puternic, nu atat de accentuat, dar s-a mentinut.

De remarcat contradictiile pe care le-a creat regimul sovietic, insa fiind un regim dictatorial, de forta toate aceste contradictii erau tinute sub control si nu se puteau manifesta in societate, ceea ce nu inseamna ca ele n-ar fi existat. Odata cu prabusirea comunismului si a URSS, a ramas aceasta stare contradictorie, daca se poate spune asa, in spatiul ex-sovietic si era inevitabil ca, la un moment dat, aceste contradictii sa irumpa in societate. Exact ce se intampla acum in Ucraina care se dovedeste a fi, iata, "veriga slaba", ca sa zic asa, fiind si in vecinatatea Uniunii Europene. Rusii vor sa trimita trupe in Crimeea ca sa-si protejeze flota si sa-si mentina dominatia asupra Peninsulei, punct strategic important la Marea Neagra. Chestiunea este ca aceste contradictii de care vorbeam au inceput sa-si spuna cuvantul si e vorba de un proces social si istoric ce nu cred ca mai poate fi oprit. Amenintarea cu forta la adresa Ucrainei formulata de catre regimul Putin este contraproductiva. Ucraina, in totalitatea ei, nu mai poate fi considerata sub sfera de influenta a Rusiei. Exista doar o parte din populatie, rusofona sau rusofila, ce ar dori sa fie sub sfera de influenta a Rusiei, dar totusi nu e foarte clar ca asa ar sta cu adevarat lucrurile.

Cand in decursul Istoriei se creeaza artificial astfel de contradictii, iata ca vine un moment cand acestea se razbuna, situatia tinzand in mod natural catre starea de normalitate de dinainte de crearea acestor contradictii. Pentru noi aceasta stare de normalitate inseamna ca intreaga Basarabie sa revina Romaniei!

Update   

Interesant mi s-a parut acest articol semnat Vladimir Tismaneanu, aparut pe Contributors, pe care il recomand a fi citit integral si in original:

Inapoi la Razboiul Rece? Vladimir Putin, Ucraina si Occidentul

In care se arata, printre altele, ca:

"Arogant si impasibil precum Calaretul de Arama din orasul sau natal, nepasator precum un stalp din beton, tarul de la Kremlin, Vladimir Putin, trateaza Ucraina ca pe un protectorat. Crescut in imperiul colonial numit URSS, fostul locotenent-colonel KGB actioneaza ca un satrap imperialist. A declansat o actiune militara de tip invazie fara sa-i pese nici cat negru sub unghie de reactiile comunitatii democratice globale.
Am sentimentul ca ne aflam nu doar intr-un nou Razboi Rece, dar, si mai grav, situatia seamana mai mult decat nelinistitor cu agresiunile germane din anii 30. Ganditi-va la soldatii fara identificare precisa, la asigurarile date premierului britanic, toate seamana cu comportamentul lui Hitler in septembrie 1939. Ori chiar mai devreme, in septembrie 1938, cand Occidentul a capitulat la Munchen. Conciliatorismul nu serveste la nimic. Mai precis, nu face decat sa potenteze pofta de dominatie a briganzilor. Cine ignora acest lucru uita de fapt una din lectiile esentiale ale secolulului XX.

Obiectivul lui Putin nu este doar unul geo-strategic si militar. Scopul sau este de a inmormanta modelul de revolutie civica non-violenta dezvoltat in Maidanul independentei din Kiev. Este vorba de teama si panica, de spaima ca acest model este contagios si poate fi urmat chiar in Federatia Rusa, ca propria sa putere se poate prabusi ca un castel din carti de joc, sub povara imenselor faradelegi comise, de la spolierea statului la crimele impotriva celor care indraznit sa critice aceasta dictatura camuflata. Tot asa cum Biroul Politic sovietic si agentii sai din statele satelizate se temeau de diseminarea ideilor revolutionarilor maghiari in 1956 ori ale reformatorilor de la Praga in 1968, Vladimir Putin si camarila sa se teme de moarte ca revolutia din Ucraina ar putea inspira o miscare similara in Rusia. [...]"

Eu aratam in acest articol ca Putin nu trebuie lasat sa-si faca de cap! 

Renee Olstead...

o voce extraordinara! S-o ascultam!

Experienta cotidiana...

Poate ca ma veti intreba cum vad eu viata, ca roman... Am adaugat "ca roman" pentru ca aici, in Romania, a vrut Dumnezeu sa ma nasc. A te naste e consecinta fatalitatii? In orice caz, in Romania traiesc de cand ma stiu, poate e mai bine spus asa. Daca e sa facem o comparatie cu matematica, existenta omului pe Pamant seamana cu un interval deschis (ce nu cuprinde si capetele). Ma gandeam, spre exemplu, cum ar fi fost daca eram american, daca as fi trait (tot eu) o viata in America, cum as fi vazut viata? Cum as fi fost? Sigur, inteleg, daca il intrebi pe cineva cum vede el viata va face apel la experienta sa. As fi avut, deci, o alta experienta... Dupa parerea mea, Romania actuala, cel putin cea actuala, sta sub semnul unor nepotriviri cronice. Spre exemplu, aici poti sa fii absolvent de facultate si sa vinzi ziare sau sa nu ai niciodata sansa sa lucrezi in domeniul in care te-ai pregatit. Asa cum poti sa fii destept dar fara un sfant in buzunar, asa cum cineva poate sa aiba un caracter puternic si independent dar, cu toate acestea, sa nu aiba parte de independenta (spre exemplu financiara), asa cum poti sa fii muncitor, cinstit, corect si sa te pomenesti, cand ti-e lumea mai draga, fara slujba.  Este ca un joc de puzzle in care piesele sunt de asa maniera confectionate incat sa nu se potriveasca niciodata. Cum zici ca uite, in sfarsit, parca incepe sa se potriveasca, sa se lege una de alta, nu dupa multa vreme constati ca dimpotriva, incepe sa se impotriveasca, sa se opuna si uite asa nu se mai leaga nimic. Totul devine neclar, incoerent... Sau cel putin asta e impresia pe care ti-o lasa... Am scris aici despre dezastrul din Cercetare. Nu reusim sa atragem nici macar un euro din fondurile europene destinate acestui important domeniu. Inainte de integrare ni s-a tot zis ca ce bine o sa fie in Uniunea Europeana, desi integrarea nu a fost decisa de un referendum. Acum rezulta exact ceva contrariu. O alta nepotrivire. Cel putin de la Epoca Luminilor (v. si aici) incoace o componenta majora a culturii occidentale a fost ratiunea. Cred ca inteleg mai bine acum ideea de a fauri o societate care sa fie asezata pe baze rationale, rezonabile. Romania zilelor noastre pare ceva exact contrariu. In ciuda evidentelor, ni s-a tot spus ca mergem spre progres. Partea proasta este ca acesta, daca exista cu adevarat, e foarte anemic, in orice caz contrar tuturor asteptarilor. Romania nu e o tara a claritatii si coerentei iar individualismul romanesc nu a adaugat decat putina valoare. Individualismul acesta a fost indus, as zice fortat, prin disponibilizarile masive ce au avut loc de-a lungul anilor dar el s-a transformat rapid in emigratie. Nu s-a concretizat printr-o valoare nou creata aici in tara, iar cei asa zis de dreapta, in general fortele politice pro basiste, se mandreau cu remitentele trimise de romanii din strainatate, ca si cum acelea ar reprezenta acea valoare nou creata de care vorbeam. In realitate valoarea nou creata de acest individualism a fost si este mica.  Aici nu e vorba de "absenta hotararii si a curajului de a lua hotarari fara instructiuni de la o alta persoana" (Kant) decat intr-o mai mica masura. Ci pur si simplu este vorba de imposibilitatea obiectiva a individului de a putea face ceva aici - de unde si emigratia masiva in Occident - sau, daca totusi ar putea sa faca ceva, atunci sa reprezinte ceva foarte putin... Si acest caracter insignifiant se simte. Ceva mai mult formal, lipsit de valoare, lipsit de greutate. Ganditi-va, spre exemplu, ce a insemnat aparitia Uzinelor Ford in SUA: s-au pus bazele pentru decenii ale industriei de automobile din SUA. Iata, a trecut peste un secol si e in picioare! Asta e lucru cu greutate! In Romania nu se vede asa ceva. Marile mituri ale comunismului, daca le putem spune asa, spre exemplu Oltchim sau Mechel Campia Turzii (fosta Industria Sarmei Campia Turzii), ca sa iau numai doua, la intamplare, se prabusesc si acestea... Ce vreau sa spun? Interesant este ca pe vremea comunismului s-a incercat sa se creeze intreprinderi gigant, care dadeau impresia de soliditate, de putere, un fel de too big to fail al zilelor noastre, si acest mit, se vede acum, se prabuseste. In Romania totul incepe sa devina usor, lucru care se intampla cand valoarea dispare sau incepe sa fie pe cale de disparitie, lasand loc vidului. Chiar nu inteleg de ce se face atata caz de coruptie in Romania. Ce altceva ar putea fi in asemenea conditii? Pervertirea firii umane? Posibil, atata vreme cat omul nu-si gaseste implinirea sa adevarata fiind obligat sa asiste neputincios la aceasta lipsa de randuiala manifestata prin tot felul de nepotriviri, ca la un dat existential. Uite, spre exemplu o alta nepotrivire care mi-a fost semnalata printr-un comentariu, dar pe alt blog: cea dintre preturi si salarii. Rational ar fi sa existe o corelatie macroeconomica intre salarii si preturi. Insa la noi, pentru majoritatea oamenilor cinstiti, o asemenea corelatie rationala nu exista: salariile sunt mici si preturile sunt mari. Preturile, spre exemplu la energie, la produsele alimentare pot sa creasca de ramai cu ochii in soare si n-ai ce sa-i faci! In Romania, ca angajat, n-ai alta solutie decat sa te multumesti cu un salariu mic care, in mod evident, dat fiind nivelul preturilor, nu te poate satisface. Consecinta este previzibila: un consum redus, situatie ce dureaza de multa vreme, lucru ce cauzeaza pierderi economice importante.

S-ar putea spune ca noi nu am incercat sa privim rational lucrurile, ci sa copiem ce au facut altii. Romania, cel putin din sec. XIX, tot copiaza din ce fac sau au facut altii. Interesant este ca acei altii n-au avut de la cine sa copieze si s-au gandit la societatea lor, la cum s-o puna pe baze rationale si la cum s-o perfectioneze. Noi nici macar nu ne gandim la asa ceva. Nici macar nu ne gandim daca ceea ce s-a potrivit la altii se potriveste si la noi si cum s-ar putea potrivi mai bine. Observati ca se tot vorbeste de un proiect european, de un proiect romanesc niciodata sau aproape niciodata.    

O posibila explicatie...

D-na. Victoria Nuland, aflata intr-o vizita oficiala in tara noastra, a pus urmatoarea problema, dupa cum arata acest articol din Gandul:

"„Presa acaparată”. Întrebarea SUA: De ce nu ies românii în stradă pentru justiţie?

Una dintre nedumeririle Victoriei Nuland a fost aceea că, deşi au dovedit că pot ieşi în stradă să-şi apere convingerile, românii nu se mobilizează la fel când vine vorba de corupţie, de justiţie. Aşa s-a ajus, de altfel, susţine Adrian Moraru, la discuţia despre dependenţa şi „acapararea” presei din România. „O altă îngrijorare menţionată a fost cea legată de starea presei în România şi de acapararea acesteia. S-a interesat de modul cum e controlată presa în România. Discuţia a pornit de la întrebarea de ce oamenii nu reacţionează la corupţie şi la derapaje, iar răspunsul nostru a mers către lipsa informării sau, mai exact, către tipul de informare care se practică în trusturile de presă”, arată directorul IPP.

Referiri au fost făcute şi la mecanismele europene de apărare a statului de drept, care au funcţionat în 2012. Aici, reprezentanţii ONG au fost mai degrabă critici la adresa inacţiunii, de această dată, din partea Bruxelles-ului. „S-a discutat şi de ce tipuri de mecanisme de balansare a unor măsuri pot fi găsite, ce poate face Europa pentru noi şi de ce face sau, mai exact, nu face”, spune Moraru." (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Am scris in postarea anterioara despre un studiu cu privire la unele aspecte ale pietii muncii pentru sapte state din Europa Centrala si de Est.Va invit si va rog sa meditati asupra lui. Nu e vorba numai despre romani - de ce romanii nu ies in strada si nu se mobilizeaza la fel cand vine vorba de coruptie si de justitie.
Chestiunea e mult mai generala, spuneam ca nu se refera numai la romani. In primul rand ca "incoruptibil" nu exista si cel care s-a autointitulat asa, Maximilien Robespierre, nu numai ca a fost un criminal dar a si sfarsit, apoteotic, desigur, pe esafod.

Pe de alta parte, sa ne uitam la studiu si reiau ideea din articolul Mediafax: 

"Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul."

Si atunci stau si ma intreb: daca pentru oameni conteaza, in proportii absolut majoritare, pachetul salarial si lucrul intr-un domeniu interesant - si e vorba de sapte tari din regiune - iar standardele etice ridicate ale angajatorului conteaza intr-o proportie derizoriu de mica, atunci acesti oameni vor iesi in strada si se vor mobiliza cand vine vorba de coruptie, de justitie? 
Este de observat ca pachetul salarial este cel important aspect (79,4%), deci banul, fata de standardele etice ale angajatorului (16,8%), care se afla la polul opus. Avem niveluri scazute si la 'satisfactia lucrului bine facut', si la  'perspective de dezvoltare personala', si la capitolul 'oportunitati de promovare'. De unde ar putea rezulta ca individul nu percepe coruptia drept o piedica pentru dezvoltarea sa personala sau in ceea ce priveste oportunitatile de promovare, aceste aspecte interesandu-l mai putin in situatia actuala. Iar treaba poate sa mearga si cu lucruri mai putin bine facute...

Nedumerirea mea este alta: de ce D-na. Nuland si analistii nostri, cel putin unii dintre ei, nu cerceteaza astfel de aspecte. Pentru ca a pune totul pe seama presei si a lipsei de informare nu mi se pare corect, ci reprezinta cel mai comod raspuns: adica acel raspuns care apare atunci cand se manifesta lenea de a gandi. Si a inceput sa fie si o stereotipie la unii dand vina pentru toate relele in exclusivitate pe presa controlata, nu-i asa, de interese oculte si moguli. 
In schimb nu vad o analiza serioasa asupra felului in care criza economica a influentat si influenteaza gandirea, preferintele individului, felul sau de a vedea lucrurile.