Simplissima viata

Atatea orori sunt pe lume
Numite istorie toate,
Incat simt nevoia de viata,
Istoria-i prea peste poate.

Istoria zilnica aduna
Razboaie, decesuri si jale,
Vreau viata, vreau viata, doar viata
Vreau viata in toate-ale sale.

Din casa parintilor nostri
Istoria vesnic primara
Cu vestile ei fara seaman
Ma da fara mila afara.

La masa istoria sade
Si eu ma invart ca un claun
Si cand se serveste dineul
Tot mie ea nu-mi da un scaun.

Pe front ma trimite intruna,
Din mine aleaga-se praful,
Dar cand ma intorc in permisii
Tot ea imi ocupa cearceaful.

Istoria-mi sade-n camara,
Istoria painea mi-o taie,
In locu-mi se duce la teatru,
Istoria-mi intra in baie.

Istoria-mi naste copiii,
Istoria-mi fura din tara,
Istoria-mi creste nepotii,
Pe urma, tot ea, mi-i omoara.

Satul sunt de ea ca de mine,
Lehamite-n trup mi se face,
Istorie, vezi-ti de treaba,
Istorie, lasa-ma-n pace!

Vreau zilele mele sa treaca
In nici o idee-ndrazneata,
Satul de istorie, totusi,
Mi-e dor de-o simplissima viata.

Iar daca nu vrei sa-mi dai pace
Acum, cat eu om mai sunt inca,
Te rog sa te duci in trei schimburi
In locu-mi la mine la munca.

Iar eu sa ma duc la o scoala
De toate-ale sale pustie,
Sa-nvat nu istorie, doamne,
Doar ora de biologie.

Istorie du-te-n concediu,
Trimite-mi puterea incoace,
Istorie, vezi-ti de treaba,
Istorie, lasa-ma-n pace!

Istorie, fii adevarul,
Istorie, truda o-nvata,
Istorie, fii cat e omul,
Istorie, fii numai viata!

Adrian Paunescu

Oda libertatii

Cu ochii arzand in orbite,
Cu ganduri si simturi curate,
Urmasilor te vom promite,
Si te vom pazi, libertate.

Din tine se naste furtuna,
Ce-n panzele veacului bate,
A noastra vei fi totdeauna,
Si te vom iubi, libertate.

Din lacrima cresti si durere,
Si din umilinte-ndurate,
Din lupta ce dreptul si-l cere,
Si ne luminezi, libertate.

Tu nu esti platita cu banii,
In tine o inima bate,
De tine se tem toti tiranii,
Dar noi te iubim, libertate.

Ca nu e lumina mai mare
Si cer mai frumos nu se poate,
Decat viata ta ce ne doare,
Si-ti suntem ostasi, libertate.

Tu nu ne indemni la huzururi,
La trai consumat pe furate,
Cinstita si buna de-a pururi,
Tu dreapta te-arati, libertate.

Tu birui poveri si dezastre,
Cetate unesti cu cetate,
Lumina a patriei noastre,
Si sfanta ne esti libertate.

Nu-s neguri sa nu se rastoarne
Cand fulgerul tau ne strabate,
Semintele tale in carne
Si-n suflet le-avem libertate.

Ai fost si ramai adevarul
Urmas la urmas sa-l arate
Te cante furtuna si cerul,
Odata cu noi, libertate.

Convulsia ta fericita
In tampla nascutului bate,
Ne du in fertila ispita
A tot ce insemni, libertate.

Coruptii si cei fara tara
Te-ar vrea rastignita pe spate,
Ca neamuri tu faci sa tresara
Din temniti si somn, libertate.

Sa cada ca ploile-n santuri,
Sa tremure dogmele toate,
Ridica-se patrii din lanturi
La tunetul tau, libertate.

Adrian Paunescu

Daca nu eram roman fugeam in Romania!

Extraordinare cuvinte!

Sunt trist... Adrian Paunescu nu mai este printre noi. Aici am facut o pomenire a vietii sale, dupa modestele mele puteri. Adrian Paunescu a insemnat, prin opera sa literara, dar si prin Cenaclul Flacara, o sporire a patriotismului, a sentimentului patriotic. Lucru de care avem atata nevoie. A fost un poet mare si un om care si-a iubit nespus de mult tara. Cred ca avem in continuare nevoie de Adrian Paunescu. Va trai in amintirea noastra. Va trai prin opera sa literara. Sincer sunt emotionat si poate ca nu gasesc cele mai potrivite cuvinte...Avem nevoie de Adrian Paunescu in continuare pentru ca este necesara in continuare sporirea sentimentului patriotic, pentru ca este necesara in continuare Poezia, pentru ca este necesar in continuare ca romanii sa creada in Romania. Pentru ca energiile neamului romanesc sa se adune si sa se focalizeze spre binele acestei tari! Pentru ca romanii sa puna mai presus de interesele lor personale si egoiste, interesul general si Patria! Avem nevoie de Adrian Paunescu!

Ce cuvinte extraordinare: "Daca nu eram roman fugeam in Romania". Cat de actuale! Mai ales acum cand multi dintre ai nostri se gandesc cum sa plece din tara, ca sa traiasca mai bine in alte parti mai insorite poate...Paunescu a vrut sa ne arate inima acestei tari, adica a vrut sa ne aduca mereu aminte de radacinile noastre, de faptul ca suntem romani. Pentru a ne pastra identitatea nationala. Pentru a ne pastra fiinta nationala. Si ne-a adus mereu aminte de Luceafarul Poeziei Romanesti - Mihai Eminescu! Tocmai pentru a ne arata universalitatea culturii romane. Pentru a ne arata locul foarte important pe care Romania il are in cultura europeana. Paunescu ne-a aratat mereu Reperul. Pentru ca sa nu ne pierdem...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!





Dor de Eminescu...



Voi pune si aici:

Te salut generatie in blugi !