John Dewey - jurnalismul modern si Internetul

“Till the Great Society is converted in to a Great Community, the Public will remain in eclipse. Communication can alone create a great community” - John Dewey

Deosebit de interesant de citit pe Wikipedia despre John Dewey si viziunea sa despre jurnalism. Va propun aceasta lectura:

The Public and its Problems

Lucrarea a fost scrisa in 1927 de catre Dewey. 

"The Public and its Problems is a book by John Dewey, an American philosopher, written in 1927. In this work, Dewey touches upon major political philosophy questions that have continued into the 21st century, specifically: can democracy work in the modern era? Is there such a thing as a "public" of democratic citizens, or is the public a phantom, as journalist Walter Lippmann argued in his 1927 book The Phantom Public""(subl.mea)

"Dewey begins his argument by distinguishing between the "state," represented by elected lawmakers, and the "public," the diffuse, often incoherent body of citizens who elect the state. The public is called into being when ordinary citizens experience the negative externalities (or consequences) of exchanges beyond their control (such as market or governmental activities). A public then is made up of citizens whose common interest is focused on alleviating these negative externalities through legislation; in fact, Dewey argues that a public does not actually exist until a negative externality calls it into being.

Dewey asserts that this occurs when people perceive how consequences of indirect actions affect them collectively: “Indirect, extensive, enduring and serious consequences of conjoint and interacting behavior call a public into existence having a common interest in controlling these consequences” (Dewey, 126). Hence, a public only develops when it has a reason and comes together around an issue of substantial or serious significance.

In the second half of The Public and its Problems, Dewey concedes to the arguments of adversaries of modern democracy (such as Walter Lippman) by describing all the powerful forces at work that eclipse the public and prevent it from articulating its needs. For example, Dewey explains how special interests, powerful corporate capital, numbing and distracting entertainment, general selfishness, and the vagaries of public communication make effective public deliberation difficult."(subl.mea)

 "Since the mid-1980s, Deweyan ideas have experienced revival as a major source of inspiration for the public journalism movement. Dewey's definition of "public," as described in The Public and its Problems, has profound implications for the significance of journalism in society. As suggested by the title of the book, his concern was of the transactional relationship between publics and problems. Also implicit in its name, public journalism seeks to orient communication away from elite, corporate hegemony toward a civic public sphere. "The 'public' of public journalists is Dewey's public."

Dewey gives a concrete definition to the formation of a public. Publics are spontaneous groups of citizens who share the indirect effects of a particular action. Anyone affected by the indirect consequences of a specific action will automatically share a common interest in controlling those consequences, i.e., solving a common problem.^[26]
Since every action generates unintended consequences, publics continuously emerge, overlap, and disintegrate.

In The Public and its Problems, Dewey presents a rebuttal to Walter Lippmann’s treatise on the role of journalism in democracy. Lippmann’s model was a basic transmission model in which journalists took information given them by experts and elites, repackaged that information in simple terms, and transmitted the information to the public, whose role was to react emotionally to the news. In his model, Lippmann supposed that the public was incapable of thought or action, and that all thought and action should be left to the experts and elites.

Dewey refutes this model by assuming that politics is the work and duty of each individual in the course of his daily routine. The knowledge needed to be involved in politics, in this model, was to be generated by the interaction of citizens, elites, experts, through the mediation and facilitation of journalism. In this model, not just the government is accountable, but the citizens, experts, and other actors as well."

"Furthermore, he asserts that local community is where democracy must happen so that people can become active and express issues of public concern. In this way, the local community can become the “Great Community.” He writes, “Without such communication the public will remain shadowy and formless…Till the Great Society is converted into a Great Community, the Public will remain in eclipse. Communication can alone create a great community” (Dewey, 142)."

Eu am extras aici cate ceva din articolele din Wikipedia, dar cred ca merita citite cu atentie ambele articole integral.  Sa nu uitam anul in care a fost scrisa lucrarea - 1927. Acum suntem in era Internetului si a telefoniei mobile. Cuvintele acestea: "Communication can alone create a great community", rostite atunci, sunt o premonitie a acestei ere a Internetului. Interesant este ca Dewey, cel putin asa imi face impresia, leaga in mod strans democratia de comunicare, ca si cum una fara cealalta nu ar fi posibila. Faptul ca publicul reactioneaza la problemele existente si intra in dialog cu oameni politici, experti in diverse probleme si cu alti actori, incepand in felul acesta o dezbatere asupra acestor probleme cu care ne confruntam pana la urma cu totii, reprezinta pentru Dewey chintesenta democratiei. Si are dreptate, cred, pentru ca democratia nu poate exista fara participarea cetatenilor. Evident, este o chestiune de comunicare. In zilele noastre ea se realizeaza mult mai usor, datorita marelui avans tehnologic pe care il cunoaste omenirea. Dewey cred ca vrea sa spuna ca in momentul in care aceasta comunicare nu mai functioneaza, atunci si democratia ar putea incepe sa schioapete. Bineinteles, publicul nu e interesat numai de politica si problemele legate de aceasta. Dar in momentul in care interesul acesta este foarte scazut, atunci si democratia are de suferit. 

"Whereas Walter Lippman believed that the public had little capacity to be a rational participant in democracy and was essentially nonexistent, Dewey held a more optimistic view of the public and its potential. Dewey did not call for an abandonment of the public; rather, he hoped the public would regain a sense of self. The solution to this, he writes, is improved communication. Only then, with communication, will the public find itself and become a cohesive group.

In addition to Dewey's proposition that the public cannot find itself because there are too many publics, he also blames the distractions of modern society. He points out that even in the past, the public has had other concerns than politics: "Political concerns have, of course, always had strong rivals" (Dewey, p. 137). In discussing the distractions of the past, Dewey explains that those distractions are far more prevalent and bountiful in today's society and citing technology as the main perpetrator.

He uses examples of "the movie, cheap reading matter and [the] motor car as drawing peoples' attention away from politics. These technologies, Dewey explains, are far more desirable topics of discussion for the everyday person than the latest political news. Unfortunately, Dewey does not give a solution to the problem of technology taking away from interest in political affairs. However, Dewey does have hopes that society can someday use its technology to improve communication and thus improve public interest in politics."

Aici e o idee la care merita sa reflectam. Sa presupunem o tara  democratica, avansata din punct de vedere tehnologic, o economie dezvoltata si oameni fericiti. Daca oamenii in majoritatea lor - publicul de care vorbeste Dewey -  incep sa fie inclinati preponderent spre distractii, spre vizionare de filme si lecturi ieftine si tot felul de lucruri de genul asta care intr-un cuvant inseamna distractie si destindere, ce consecinte ar putea avea aceasta stare asupra democratiei? S-ar mai putea vorbi de o democratie autentica in societatea respectiva? Acest public, cum spune Dewey, ar mai putea fi numit public, grup, coeziv? Sau democratia intr-o astfel de tara s-ar altera, ar avea de suferit prin nepasarea oamenilor fata de problemele politice..? Ar trebui sa ne gandim ca o asemenea stare de lucruri ar putea deschide calea spre tot felul de abuzuri, fara ca individul sa-si dea seama de fenomenul care se petrece, ci sa fie pus in fata faptului implinit. Si democratia nu ar mai fi functionala intr-o astfel de situatie sau ar functiona, dar cu greu. In general vorbind ideea obisnuita a oamenilor obisnuiti despre fericire cam in asa ceva consta: distractie, destindere, consum. Progresul tehnologic faciliteaza aceste lucruri. Bunastarea materiala a populatiei de asemenea faciliteaza aceasta tendinta. Desigur, e firesc sa te mai si distrezi. Dar merita reflectat la ce spune Dewey - "Political concerns have, of course, always had strong rivals". De asemenea Wikipedia spune ca: "Unfortunately, Dewey does not give a solution to the problem of technology taking away from interest in political affairs. However, Dewey does have hopes that society can someday use its technology to improve communication and thus improve public interest in politics.". Deci o solutie nu a dat la aceasta problema ci doar spera ca tehnologia va imbunatati comunicarea si, in felul acesta, interesul publicului fata de politica. Cred ca vroia sa spuna ca ignoranta oamenilor poate fi un adversar destul de periculos al democratiei. Dar daca progresul tehnologic si bunastarea materiala accentueaza aceasta tendinta in public? In felul acesta omul devine robul propriei sale ignorante si nu e bine. Dar.... sa nu mergem prea departe si sa nu cautam sa gasim solutii la aceasta problema. Poate ca e mai bine asa. Totusi, chiar daca nu cautam solutii, cred ca e bine ca problema sa fie expusa si, de ce nu, dezbatuta. De ce poate ca e mai bine sa nu cautam solutii? Pentru ca aceasta problema este una delicata, iar solutiile nu trebuie sa depaseasca cadrul democratic. Intr-un fel, cred ca interesul publicului fata de chestiunile politice vine de la sine. Pentru ca nu poti sa faci abstractie de ele, mai ales in vremurile noastre. Dar nici nu cred ca interesul publicului fata de politica ar trebui sa fie unul absolut. Nici lucru asta nu mi se pare bun. Ar trebui sa existe un echilibru. Pentru ca viata nu inseamna numai si numai politica. E compusa si din bucurii simple. Cu toate ca omul e numit zōon politikon. Dar viata are mult mai multe dimensiuni. 

Italice

Mi se intampla sa am momente cand scriu pe blog dar si momente cand nu scriu sau scriu mai rar, in schimb fac tot felul de comentarii pe blogurile altora si citesc ce comentarii fac altii, unele dintre ele extraordinare, foarte bune. Chiar ma gandeam sa pun si pe blogul meu comentariile facute de altii pe alte bloguri, care mi s-au parut mie a fi cele mai bune, cele care au tratat cel mai bine, mai profund o anumita tema, cele mai interesante (bineinteles, cu indicarea sursei, a celui care a facut comentariul respectiv, a datei, etc). Pentru ca daca le-am sintetiza si le-am pune pe blog am vedea in fata ochilor nostri o intreaga filozofie construita din aceste comentarii pe tot felul de teme. Este un mod in care invatam unii de la altii. Un mod in care ajungem sa ne cunoastem mai bine interiorul nostru, interactionand pe aceasta cale. Un mod in care ajungem sa vedem sintetizate marile teme sociale, politice, economice cu care se confrunta atat tara noastra dar si lumea intreaga, asa cum le vede fiecare dintre noi. Cateodata cad pe ganduri minute in sir citind un comentariu sau o postare. Nu ma grabesc sa raspund, ci doar incep sa meditez si sa caut sa inteleg cat mai bine ceea ce vrea sa spuna, punctul lui de vedere. Sa inteleg ce l-a determinat sa scrie ceea ce a scris pe omul respectiv. Si, bineinteles, incep sa meditez asupra temei tratate atat in postarea de fond cat si in comentariul respectiv. Pentru ca unele comentarii sunt chiar foarte interesante si demne de luat in considerare. 


Cateodata se intampla ca gandul sa nu poata sa se materializeze prin cuvant, nici scris si nici rostit. Ci pur si simplu sa urmeze firul unei meditatii, ca si cum n-ar fi ajuns inca la capat. Ca si cum concluzia se lasa indefinit asteptata. In aceasta neputinta pe care o simt uneori, se nasc idei, care nu intotdeauna sunt si concluzii, si pe care le expun si eu altora, fara a avea pretentia triumfalista ca am neaparat dreptate. 


Cateodata am impresia ca exprim mai bine ceea ce am de spus, facand comentarii la temele aduse in discutie de altii, la punctul lor de vedere. Poate ca e si mai comod asa, intrand intr-o dezbatere interesanta care se "incinge" pe un alt blog. Pe de alta parte, gandurile mele vor sa se exprime pe blogul meu, intr-o postare ce aduce in discutie o anumita tema. Si atunci incep sa scriu. Cateodata legat de ceea ce au spus altii, incercand sa aduc la temele tratate de altii, atat in postari cat si prin comentarii, punctul meu de vedere, viziunea mea despre o anumita problema, mai ales cand vad ca problema respectiva se impune, ca sa zic asa, ca tema de discutie in multe comentarii si pe mai multe bloguri sau in presa, dar nu numai in acest caz. Sau pur si simplu scriu despre cu totul alte lucruri, care ma framanta pe mine, pe care le consider eu interesante si ma bucur, recunosc asta, cand vad ca nu putini sunt cei care citesc ce am scris, ca gandurile mele ajung la altii si poate ca si acestia mediteaza impreuna cu mine la tema tratata. Le multumesc pentru acest lucru! 


Cateodata mai apelez si la o smecherie. Spre exemplu fac un comentariu numai ca sa vad ce-mi raspunde persoana respectiva, ce parere ar avea despre o anumita idee. Am facut asa si, interesant zic eu, nu mi s-a raspuns nimic. Este si aceasta o atitudine. Alteori au fost reactii, iar unele dintre ele chiar m-au bucurat.


Este foarte greu, imposibil chiar (si nu cred ca exagerez daca afirm ca este imposibil) sa spui totul despre ceea ce inseamna blogul si "blogareala". Adevarul e ca niciun moment nu seamana cu altul. Cateodata e doar o dulce superficialitate, alteori e o meditatie profunda. Mai poate fi si exprimarea unui mic moment trait de tine, care ti s-a parut demn de povestit, sau care ti-a atras atentia prin ceva special. Sau exprimarea unui sentiment, sau a unei stari interioare. Analiza. Sau poezie. Sau reflectarea personala a unui eveniment. Cum poate fi si prezentarea modei si a stilului tau personal in aceasta privinta. Impresii dintr-o calatorie. Despre prajitura preferata. O muzica ce ti-a placut. Poze vechi, cu oameni care s-au stins demult sau vechi subiecte date la examene, in celebre universitati, de acum peste 100 de ani. Subiecte triste, subiecte vesele. Foiletoane politiste, scrise mucalit. Placerea de a comunica, dar si business. Politica si atitudine. Filozofie. Creatie artistica. Si cate si mai cate... Este un fenomen care nici nu cred ca a fost cercetat si inteles pe deplin. Nu e de mirare ca sunt si unii care se tem de el, oameni cu conceptii mai conservatoare. Acest "nou", adica blogul, care personifica internetul, la fel ca si messenger-ul si retelele de socializare, etc, reprezinta ceva atat de nou si de urias incat nici nu cred ca ne dam bine seama. Intr-un fel se identifica cu omul si complexitatea sa. Poate si din acest motiv este si imposibil sa spui totul despre acest fenomen, captivant, fara indoiala, si care face din ce in ce mai mult parte din viata noastra. Este ca si cum, prin cuvinte scrise, sufletele ar comunica. Fara trup. Doar spiritual, prin schimb de idei. Culmea e ca incepem sa ne facem prieteni pe net, pe care nici nu i-am vazut vreodata in fata, ci doar virtual. Aceasta placere de a comunica se face simtita si captiveaza. Fara indoiala, ii inteleg pe cei care nu vor sa renunte la blog nici in ruptul capului. Sa ne gandim ca aceasta comunicare virtuala deschide drum revolutiilor, asa cum s-a intamplat recent in Nordul Africii. Emancipeaza popoare. Apropie oameni de diferite etnii, rase si culturi intr-o lume in care nu mai exista diferentieri, ci doar omul, mai corect spus: sufletul sau, exprimat prin cuvinte, in aceasta densitate istorico-sociala. Este poate incredibil, de neimaginat cum se poate naste o revolutie din faptul ca un tanar arab a vorbit pe messenger cu o tanara de undeva din Europa... Si acest lucru sa determine caderi de regimuri politice in lumea araba... Poate ca unii mai in varsta, mai "realisti", mai "conservatori" ar zice ca e o aiureala, poate si pentru faptul ca inca nu stim nimic despre ceea ce ne place si ne captiveaza atat de mult pe toti - socializarea prin internet. Stergand granitele statale, diferentierile ce exista intre oameni, scotand la lumina numai spiritualul transpus prin cuvant scris, el creaza o noua lume. 
Dar, ca sa fiu optimist, cred ca e o lume care ne arata ca pacea este posibila. Aici nu mai sunt arme, ci singura "arma", daca o putem numi asa, este cuvantul, care nu ucide niciodata. Nu putem ucide. Iar lucrul acesta ne poate impinge sa ne dezvoltam spiritual si sa ne intelegem mai bine. Sa ne apropiem mai bine unii de altii, citindu-ne. Si poate ca din aceasta cauza aceasta lume, asa cum am citit pe un blog, ni se pare mai frumoasa decat cea de "afara", cea reala. Pentru ca aici putem descoperi Omul Frumos, cum zicea Dan Puric. Sau, daca doriti, putem descoperi ca sufletul uman este frumos. Mai frumos decat trupul. Mai misterios si captivant decat trupul. Descoperim sufletul din noi, asa cum nu-l putem vedea in lumea reala. Pe cand aici il desenam cu cuvintele pe care le scriem, dincolo de orice erori gramaticale. Descoperim umanitatea in ceea are aceasta mai intim si mai profund. Lucru pe care niciodata trupul nu-l va dezvalui. Redescoperim, aici, omul si valoarea sa inalta. Prin cuvinte. Scrise.
Nu spun ca aceasta lume ar fi Paradisul, ci doar o lume in care nu putem ucide. O lume in care avem toate libertatile, in afara de aceasta. Putem ignora ceea ce nu ne face placere, putem lua atitudine, dar prin cuvant. Este adevarat ca la unele postari am primit si eu comentarii incalificabile. Exista si astfel de reactii. Insa chiar si acesti oameni, care fac astfel de comentarii, nu cred ca nu se gandesc la sensul mult mai inalt al comunicarii, la ceea ce este dincolo de cuvant. Dar, oricum, aici le putem vedea cat se poate de clar nivelul spiritual si ceea ce sunt defapt. Lucrul important este ca astfel de oameni, in aceasta lume, nu au nicio putere. Isi vor da cu siguranta seama de asta, si poate vor medita la asta, si poate ca vor incerca sa se inalte spiritual, vazand zadarnicia ignorantei lor, mult mai bine decat in viata reala. Defapt mi se pare ca aici notiunea de Putere nu isi are sens, mai degraba cea de Egalitate. Nimeni nu este puternic in aceasta lume, toti sunt egali. Si din aceasta cauza este zadarnic sa faci comentarii absurde, prin cuvinte rautacioase, grele, urate sau altele de genul asta. Pentru ca o astfel de lume este facuta pentru ca sa-ti arati superioritatea, daca chiar vrei cu adevarat asta, spiritual. Altfel domneste o egalitate, as zice, perfecta. Si chiar in cazul in care iti arati superioritatea spirituala, egalitatea aceasta ramane in ceea ce este esential in aceasta lume: pentru ca aici nimeni nu e puternic sau nu e puternic cu adevarat. Si in felul acesta iti dai seama ca nu Puterea reprezinta esentialul pentru om, pentru ca nu ai ce face cu ea, putand chiar sa fie o povara... 


Este imposibil sa spui totul...        

Previziunile lui Alvin Toffler

Un deosebit de interesant articol citim in Evenimentul Zilei:
Previziunile lui Alvin Toffler pentru 2050

Un punct de vedere al celebrului futurolog american despre o epoca ce se deschide in fata noastra, marcata de o dezvoltare tehnologica fara precedent. Cred ca, pe buna dreptate, i se poate spune epoca internetului. Ce anume va aduce aceasta epoca, descoperim din articol. Recomand, bineinteles, citirea intregului articol. Aici voi cita o parte:

"În viitor vom depinde doar de noi şi de internet 

Pentru următoarele patru decenii, Asociaţia Toffler prevede că din ce în ce mai mulţi oameni vor cultiva legume şi îşi vor produce singuri hrana fără să mai depindă, lunar, de marii producători şi distribuitori. Internetul de mare viteză va deveni un etalon, iar videoconferinţele - deja un obicei - le vor permite angajaţilor să nu mai meargă la birou şi să muncească din orice zonă a lumii.

Doar câteva ţări sunt considerate, încă, "state huligane", acestea fiind Coreea de Nord şi Iran, după cum afirmă Asociaţia Toffler. China îşi va afirma poziţia de putere economică mondială majoră, se va alia cu Brazilia şi cu India pentru a controla volumul schimburilor comerciale, şi cu Venezuela şi alte câteva ţări africane pentru resurse energetice. Statele Unite vor depinde de China pentru a-şi asigura metale rare indispensabile pentru fabricarea diverselor bunuri precum centrale eoliene, vehicule-hibrid, radare şi arme."