Asupra unui comentariu...

In postarea aceasta am avut parte de un comentariu care, printre altele, afirma urmatorul lucru:

" Ateii sau "doctrina" respectiva nu recunoaste suprematia nimanui asupra ...nimanui .Asta spre d eosebire de comunisti ce au un fel de zeu in fruntea lor , un fel de guru caruia ai asculta ordinele , si-n numele caruia se jertfesc .Daca s-ar jertfii numai ei , n-ar fi nimic insa, ai jertfesc fara sa clipeasca si pe altii ce nu impartasesc convingerile respective ."

In primul rand trebuie sa constat ca exista, iata, un interes asupra acestor probleme. De ce nu?  Sunt chestiuni interesante si care cred ca merita discutate si analizate. Raspunsul meu a fost in felul urmator:

"De ce consider ca e fals ce spui referitor la atei?
"Ateii sau "doctrina" respectiva nu recunoaste suprematia nimanui asupra ...nimanui ."

ATEÍSM s. n. Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme.
Sursa: DEX '98 (1998)
sursa: http://dexonline.ro/definitie/ateism

Am luat o definitie la intamplare din DEX. Unde vezi in aceasta definitie, dar poti sa le consulti si pe celelalte de acolo, ca spune ceea ce ai zis tu si anume:"nu recunoaste suprematia nimanui asupra ...nimanui ."?"

M-am gandit dupa aceea la aceasta problema. Are, n-are importanta...? Nu stiu. Dar va voi spune aici la ce m-am gandit.

Mi se pare ca formula care a exprimat cel mai bine consecinta ateismului (bazata strict pe definitia acestui concept) este cea dostoievskiana: "Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis". Nu se da aici o definitie a ateismului ci se arata consecintele lui. Este adevarat ca in lume se petrec multe lucruri, si bune si rele. Insa nu toate aceste lucruri sunt permise. Spre exemplu, nu este permis, ingaduit, sa omori un om, dar, cu toate acestea, de-alungul Istoriei au fost atatea razboaie, in care au murit foarte multi oameni, s-au folosit si arme de distrugere in masa, care au ras de pe fata Pamantului orase intregi... Cu toate acestea, nu se poate spune ca, spre exemplu, crima, omorul ar fi permise. In nicio tara, indiferent de cultura tarii respective, astfel de lucruri nu sunt permise. S-a tot vorbit despre razboiul drept, razboiul sfant... Dar ce anume, ce anume exact, a vrut sa spuna marele Dostoievski prin acest: "totul este permis"? Cum adica totul? La intrebarea aceasta este anevoie de raspuns... Dar, dupa parerea mea, Dostoievski a avut in vedere un lucru foarte clar si concret iar greutatea consta tocmai in a identifica acest lucru foarte concret, la care marele scriitor s-a referit. Dupa parerea mea, Dostoievski s-a referit la urmatorul lucru: anarhismul! Sa privim cateva definitii din cele pe care ni le ofera DEX:

ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.
Sursa: DEX '98 (1998) 
ANARHÍSM n. Doctrină care preconizează suprimarea statului. / anarchisme
Sursa: NODEX (2002) 
ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm].
Sursa: DN (1986) 
ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)
Sursa: MDN (2000) 
ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizând desființarea oricărei puteri de constrângere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După fr. anarchisme.
Sursa: DLRM (1958) 

Observati si definitia din 1958...In ceea ce priveste comunismul, observam ca exista mai multe forme, ca sa le zic asa, de comunism. Insa aici ma voi referi la marxism-leninism, pentru ca aceasta forma doctrinara de comunism a marcat sec.XX, tot Estul Europei, URSS, China, a fost unul din cei doi factori ai Razboiului Rece si a determinat Cortina de Fier. Recomand a fi citit acest articol din Wikipedia:

Marxism–Leninism

Iata ce arata, printre altele, referitor la raporturile acestei ideologii comuniste cu religia: 

"Marxism-Leninism (and its derivatives) was the dominant ideology of the international Communist movement following the ascension of Joseph Stalin in the Soviet Union, and as such, it is the political ideology and movement most often associated with the word "Communism". A society organised through a vanguard party on Marxist-Leninist principles seeks to purge anything considered bourgeois, or idealist from it;^[2] in addition, it seeks to implement universal atheism through the abolition of religion.^[3][4] It supports the creation of a single-party state; it rejects political pluralism external to communism, claiming that the proletariat need a single, able and unifying political party through which to represent themselves and exercise political leadership.^[5] Through the policy of democratic centralism, the communist party is the supreme political institution of the Marxist-Leninist state and is the prime legal force of societal organisation.^[6]

Marxism–Leninism is a far-left ideology based on principles of class conflict, egalitarianism, dialectical materialism, rationalism, and social progress. It is anti-bourgeois, anti-capitalist, anti-conservative, anti-fascist, anti-imperialist, anti-liberal, anti-reactionary, and is opposed to bourgeois democracy." (subl. mea)

Deci marxism-leninismul a dorit sa implementeze un ateism universal, prin abolirea religiei. Daca citim bine ceea ce scrie observam ca nu mai e vorba de anarhism aici, ci, practic, de impunerea unei dictaturi printr-un partid unic, respingand pluralismul politic si democratia. Dar cum s-a ajuns la asa ceva? Chestiunea, cred, este in felul urmator. Dostoievski, prin celebra formula, s-a referit la ateism in stare pura, daca pot sa ma exprim astfel. Adica el a evaluat corect consecintele ateismului daca se porneste strict de la definitia acestui cuvant. In acest punct ajuns, o sa fac o paranteza: ateismul nu trebuie confundat cu agnosticismul. Voi da cateva definitii:

AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.
Sursa: DEX '98 (1998) 
AGNOSTICÍSM n. Doctrină filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii realității obiective. /agnosticisme
Sursa: NODEX (2002) 
AGNOSTICÍSM s.n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii esenței realității, a reflectării ei veridice în conștiința oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil].
Sursa: DN (1986) 
AGNOSTICÍSM s. n. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. (< fr. agnosticisme)
Sursa: MDN (2000) 

AGNOSTICÍSM s. n. Doctrină filozofică idealistă care susține că lumea obiectivă nu poate fi cunoscută, că rațiunea omenească este limitată și că dincolo de limitele senzațiilor omul nu poate să cunoască nimic. – Engl. agnosticism (fr. agnosticisme).
Sursa: DLRM (1958) 

Un agnostic nu afirma ca nu exista Dumnezeu, ci spune ca nu stie daca exista sau nu. Nu stie, nu din cauza ca nu ar vrea, ci pentru ca nu are posibilitatea sa cunoasca acest lucru. Un agnostic ar rationa, cred, cam in felul urmator: "Nu am la idemana niciun instrument, si nici disponibilitatea vreunei experiente prin care sa determin daca exista sau nu exista Dumnezeu". De unde rezulta ca el nu e convins de lucrul acesta - existenta lui Dumnezeu - dar nu neaga faptul ca altii ar fi convinsi pe baza experientei personale pe care au avut-o. Cu alte cuvinte, el, agnosticul, spune ca nu reuseste prin nicio experienta a sa sa determine existenta lui Dumnezeu. Ceea ce nu inseamna ca Dumnezeu nu exista, ci ca el nu poate sa determine acest lucru, prin experienta sa personala si cu ajutorul instrumentelor pe care le are. Dar, chiar asa, cel ce spune ca nu exista Dumnezeu, de unde stie acest lucru? Cum de e atat de convins de acest lucru? Insa, un om poate fi convins si de lucruri false (nu exclud, in general vorbind, aceasta posibilitate)...

Revenind la Dostoievski, deductia lui logica este impecabila! De ce, cu toate acestea, marxism-leninismul, care dorea instaurarea unui ateism universal, a insemnat altceva decat anarhism? Dimpotriva! Si de ce in comunism s-a instaurat cultul personalitatii conducatorului - "un fel de zeu in fruntea lor , un fel de guru caruia ii asculta ordinele , si-n numele caruia se jertfesc "? Explicatia, dupa mine, e foarte simpla. E vorba de glorificarea omului. Realizarile marete, propovaduite de comunism, erau realizate de oameni, prin priceperea lor, prin munca lor, sub "inteleapta conducere a partidului, a tovarasului secretar general" (va suna cunoscut, nu?), dar fara ajutorul lui Dumnezeu. Intr-un comentariu la postarea mai veche, la care am facut referire la inceput, spuneam asa:

"Biserica Ortodoxa marturiseste ca El (Dumnezeu) este Imparatul Cel Nevazut. Imparatul imparatilor! Atotputernic! Atunci mai putem vorbi ca e de stanga sau de dreapta? Daca dezbinarea aceasta dintre oameni este datorita pacatului, datorita faptului ca omul, in Rai fiind, a pacatuit, Dumnezeu nu are niciun pacat, este fara de pacat. Chiar citeam undeva ca in Dumnezeu orice bine se imbunatateste."

Or, credinciosul il preaslaveste pe Dumnezeu - Imparatul Cel Nevazut. Comunismul, dorind implementarea unui ateism universal si glorificand omul, a inlocuit preaslavirea Imparatului Cel Nevazut, adica a lui Dumnezeu, cu preaslavirea imparatului cel vazut! Din moment ce, in comunism, exista o singura forta politica - Partidul Comunist - si aceasta singura conduce societatea, iar acest partid are, desigur, o conducere si in fruntea sa un conducator. Fiind si responsabila de "marete realizari", care nu pot fi obtinute fara intelepciune si o conducere inteleapta din partea conducatorului, ne mai existand alte partide, de aici si pana la cultul personalitatii nu mai este decat un pas, care, desigur, este facut foarte usor. Aceasta dihotomie a preaslavirii e mai mult decat evidenta si e posibila datorita faptului ca, asa cum aratam mai sus, comunismul a glorificat omul! 

Trebuie aratat faptul ca in crestinism omul nu este glorificat. Iata ce se arata in Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (este deosebit de important, dupa parerea mea, pentru ca sa intelegem bine lucrurile):

"Ajutorului omenesc nu ne incredinta pe noi, Preasfanta Stapana, ci primeste rugaciunea robilor tai, ca scarbele ne cuprind si nu putem rabda sagetarile diavolilor. Acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacatosii, pururea fiind biruiti. Mangaiere nu avem afara de tine, Stapana lumii. Nadejdea si folositoarea credinciosilor, nu trece rugaciunile noastre, ci le fa de folos"

In acest pasaj se arata cu claritate ca in crestinism omul nu e glorificat, ci Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria fiind mijlocitoarea credinciosilor la Dumnezeu.Cineva mai hatru ar putea sa spuna: "pai, bine, bine, dar de ce nu-ti agonistesti acoperamant unde sa scapi?". Insa ideea nu trebuie inteleasa ca pe un indemn la lene. Ci mi se pare ca trebuie inteleasa ca pe un lucru indisolubil legat de existenta omului. Mai clar: faptul ca "acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacatosii, pururea fiind biruiti." este indisolubil legat de existenta omului - de exemplu, sunt de observat cuvintele "pururea fiind biruiti". Aceasta fraza mi se pare ca trebuie inteleasa in sensul acestor rugaciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului.
Dumnezeule, curateste-ma si ma miluieste.
Cel ce m-ai zidit, Doamne, miluieste-ma.
Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma.

Ultimile doua rugacini, cele subliniate, imi par ca definesc la modul cel mai limpede conditia umana dintr-un punct de vedere crestin. Si aceste rugaciuni arata cat se poate de clar ca, in crestinism, omul nu e glorificat. Foarte clar este aratat acest lucru in aceasta scurta rugaciune de slava:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie

Si pune in evidenta cu claritate dihotomia de care vorbeam mai sus. In acest comunism ateu, care dorea un ateism universal, Slava Tie (adica Slava lui Dumnezeu) a fost inlocuit cu Slava tie (adica slava conducatorului iubit, a imparatului cel vazut, cum i-am spus mai sus). De aceea, in comunism, consecinta directa a negarii existentei lui Dumnezeu este cultul personalitatii. Din aceasta cauza li se aduceau osanale conducatorilor comunisti, si nu lui Dumnezeu. Sa mai dam un exemplu - iata ce spune crestinismul:

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Or, in comunism trebuia ca omul sa se inchine imparatului lumesc, cel vazut, "conducatorului iubit" (observati formula - "iubit"), indiferent cum s-a numit el de-alungul vremurilor: Stalin, Brejnev, Ceausescu, Kim Jong-il, etc.

Este de remarcat faptul urmator: comunismul nu e o ideologie laica ci una ateista. Nu trebuie sa facem confuzia intre laicitate si ateism. Iata cateva definitii date de DEX cuvatului laic:

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.
Sursa: DEX '98 (1998) 
LÁIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Învățământ ~. /laïque, lat. laicus
Sursa: NODEX (2002) 
LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].
Sursa: DN (1986) 

LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)
Sursa: MDN (2000) 

Comunismul nu a fost laic, ci de-a dreptul ateu! Dar laic ce inseamna? Asa cum vad eu lucrurile, voi da un exemplu (se pot da si altele): liberalismul. Cineva poate sa fie credincios, dar liberal. Asa cum altcineva poate sa fie necredincios, dar sa fie liberal. Iata ce spune Wikipedia:

"Liberalism (from the Latin liberalis)^[1] is a political ideology or worldview founded on ideas of liberty and equality.^[2] Liberals espouse a wide array of views depending on their understanding of these principles, but generally liberals support ideas such as constitutionalism, liberal democracy, free and fair elections, human rights, capitalism, and the free exercise of religion."

Observati ca vorbeste despre exercitarea libera a religiei. Pentru ca este o chestiune privata a individului. Cu alte cuvinte, poti sa fii musulman, hindus, crestin, etc dar asta nu trebuie sa te impiedice sa fii liberal. Iata ce spune Wikipedia despre libertatea religioasa:

"Freedom of religion is a principle that supports the freedom of an individual or community, in public or private, to manifest religion or belief in teaching, practice, worship, and observance; the concept is generally recognized also to include the freedom to change religion or not to follow any religion.^[1] The freedom to leave or discontinue membership in a religion or religious group —in religious terms called "apostasy" —is also a fundamental part of religious freedom, covered by Article 18 of the Universal Declaration of Human Rights.^[2]
Freedom of religion is considered by many people and nations to be a fundamental human right.^[3][4]
In a country with a state religion, freedom of religion is generally considered to mean that the government permits religious practices of other sects besides the state religion, and does not persecute believers in other faiths."

Daca asa stau lucrurile, inseamna ca liberalismul are un caracter laic. El nu este intemeiat pe baze religioase si nu interzice religia, privind-o ca fiind o chestiune privata a individului. Deci este intemeiat pe alte baze, pe alte criterii, hai sa le spunem mirenesti, lumesti, bazat pe pluralism si toleranta. De asemenea eliminarea discriminarilor pe baze religioase, sustinute de social-democratie, are tot un caracter laic evident:

"Social democracy is a reformist democratic socialist political ideology.^[1] Social democracy supports legal entitlements in social rights for citizens. These are made up of universal access to public services such as: education, health care, workers' compensation, and other services such as child care and care for the elderly.^[2] Social democracy is connected with the trade union labour movement and supports collective bargaining rights for workers.^[3] Contemporary social democracy advocates freedom from discrimination based on differences of: ability/disability, age, class, ethnicity, gender, language, race, religion, and sexual orientation.^[4]"

Cred ca nici nu mai trebuie sa insist, lucrurile sunt clare. Insa, si asta trebuie subliniat, nu e acelasi lucru cu comunismul, care in ideolgia sa avea ca importanta parte componenta, un pilon de baza, ateismul.

Cam la aceste lucruri m-am gandit, pornind de la comentariul pe care l-am primit la postarea mea anterioara...

Avem o intelectualitate de stanga?

Aceasta intrebare pe care mi-am pus-o cu ceva vreme in urma a inceput sa ma framante, tot gandindu-ma la faptul daca in decursul celor peste 20 de ani scursi de la Revolutie s-au sustinut cu adevarat idei de stanga sau nu. Se tot vorbeste, spre exemplu, de faptul ca Romania nu e stat social, cand, de fapt, ar trebui sa fie, dupa cum spune si Constitutia. In al doilea rand, ar trebui sa precizez ca atunci cand spun 'intelectualitate de stanga' nu ma refer neaparat la intelectuali membrii intr-un partid (de stanga), ci la aceia care, nefiind membrii vreunui partid, au vederi de stanga si sustin viziuni de stanga. Nu de alta, dar daca arunc o privire fugara constat ca nu prea exista astfel de oameni. Spre exemplu: Andrei Plesu, H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, si sunt numai cateva exemple, dintre cei mai cunoscuti intelectuali de la noi, care au si scris articole in paginile gazetelor, carti, si-au exprimat viziunile public, la televizor, in multe emisiuni, pot fi oare considerati de stanga? Cred ca nu... Dupa parerea mea, suntem o tara saraca, daca pot sa ma exprim astfel, in intelectuali de stanga neregimentati intr-un partid politic. As dori sa mai precizez un lucru: cand spun 'de stanga' nu ma refer la comunism. Multa lume poate ca are tendinta de a considera stanga politica acelasi lucru cu marxismul si comunismul, desi nu e acelasi lucru. Daca mai avem ganditori marxisti?... Ar fi si aceasta o intrebare. Insa eu nu ma refeream la marxism. Ca sa fiu si mai clar: avem politicieni social-democrati si un partid PSD, social democrat. Avem insa ganditori social-democrati, fara sa faca neaparat parte din acest partid sau dintr-un alt partid de stanga? Dar sa vedem ce spune Wikipedia:
Social democracy

"The Socialist International (SI) is the main international organization of social democratic and moderate socialist parties. It affirms the following principles: first, freedom—not only individual liberties, but also freedom from discrimination and freedom from dependence on either the owners of the means of production or the holders of abusive political power; second, equality and social justice—not only before the law but also economic and socio-cultural equality as well, and equal opportunities for all including those with physical, mental, or social disabilities; and, third, solidarity—unity and a sense of compassion for the victims of injustice and inequality. These ideals are described in further detail in the SI's Declaration of Principles."

Un intelectual social-democrat ar putea sa dezvolte, spre exemplu, aceste principii/valori de baza, enuntate de Internationala Socialista:

• Libertatea;
• Egalitatea si Justitia Sociala;
• Solidaritatea.

Care ar trebui sa fie valorile de baza pe care se fundeaza un partid de stanga, social-democrat, si care trebuie dezvoltate si intelese foarte bine, pentru a putea fi cu succes aplicate in societate, dar si pentru ca oamenii sa inteleaga despre ce e vorba. Impresia mea e ca exista, totusi, din pacate, la noi o confuzie (mai mult sau mai putin voita, mai mult sau mai putin intretinuta, n-as putea sa spun...) intre stanga politica si comunism, dupa cum spuneam si mai sus. Insa trebuie sa fie clar ca nu e asa! Iata ce arata articolul din Wikipedia:

"Social democracy is officially a form of evolutionary reformist socialism.^[1] The Frankfurt Declaration of the Socialist International in 1951, attended by many social democratic parties from across the world, committed adherents to oppose Bolshevik communism and Stalinism, and to promote a gradual transformation of capitalism into socialism."

 Dupa parerea mea, este foarte important sa intelegem foarte bine lucrul acesta, in vederea evitarii oricaror confuzii de acest fel. De observat ca valorile de baza ale Internationalei Socialiste sunt , la baza, Libertate, Egalitate, Fraternitate, intelese insa intr-un anumit mod si, ceea ce iese in evidenta: Egalitatea este vazuta ca Egalitate si Justitie Sociala iar Fraternitatea este inteleasa ca Solidaritate, desi cred ca poate avea si alte intelesuri si aspecte.
Sunt de notat aici doua citate din Eduard Bernstein:

"No one thinks of destroying civil society as a community ordered in a civilized war. Quite to the contrary, Social Democracy does not want to break up civil society and make all its members proletarians together; rather, it ceaselessly labors to raise the worker from the social position of a proletarian to that of a citizen and thus make citizenship universal. It does not want to replace civil society with a proletarian society but a capitalist order of society with a socialist one." Eduard Bernstein^[14]Bernstein urged social democrats to be committed to a long-term agenda of transforming the capitalist economy to a socialist economy rather than a sudden upheaval of capitalism, saying:
"Social democracy should neither expect nor desire the imminent collapse of the existing economic system … What social democracy should be doing, and doing for a long time to come, is organize the working class politically, train it for democracy, and fight for any and all reforms in the state which are designed to raise the working class and make the state more democratic." Eduard Bernstein

Precum si ceea ce sustine social-democratia:

"In general, contemporary social democrats support:

• A mixed economy consisting of both private enterprise and publicly owned or subsidized programs of education, universal health care,child care and related social services for all citizens.

• An extensive system of social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.

• Government bodies that regulate private enterprise in the interests of workers and consumers by ensuring labor rights (i.e. supporting worker access to trade unions), consumer protections, and fair market competition.

• Environmentalism
 and environmental protection laws; for example, funding for alternative energy resources and laws designed to combatglobal warming.

• A value-added/progressive taxation system to fund government expenditures.

• A secular and a socially progressive policy.

• Immigration
 and multiculturalism.

• Fair trade
 over free trade.

• A foreign policy supporting the promotion of democracy, the protection of human rights and where possible, effective multilateralism.

• Advocacy of social justice, human rights, social rights, civil rights and civil liberties."

 Iata ca avem o serie intreaga de concepte, pe care intelectualitatea de stanga ar trebui sa le analizeze si sa le dezbata. Observam, printre altele, concepte de maxima actualitate, si nu cred ca gresesc daca spun asa, precum: imigratie si multiculturalism, multilateralism, drepturile omului, impozitare progresiva. Lucrurile acestea sunt dezbatute foarte putin la noi. In general, la noi, in talk-show-urile televiziunilor de stiri nu se dezbat concepte ci declaratii ale oamenilor politici, sau ce a facut un om politic, sau un eveniment politic, sau unul cu astfel de conotatii. Conceptele nu sunt dezbatute la noi. Atacate, in sensul negarii acestora, da. Aveti aici , in articolul D-nei Corina Cretu, un exemplu in care se observa clar negarea a multiculturalismului si nu dezbaterea conceptului si nici macar o minima tendinta spre o dezbatere. Pentru ca, dupa parerea mea, astfel de lucruri ar trebui sa se dezbata nu numai in interiorul unui partid, "in spatele usilor inchise", cum se spune, dar si in societate, pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine astfel de notiuni si ar fi, cred, in interesul partidelor ca lucrurile sa se desfasoare asa. Pe cand la noi predomina atacul la persoana din presa (atacuri verbale sau scrise, prin luari de atitudine impotriva cuiva), nume si al unei cunoscute gazete, iar lucrul acesta indica o scadere a activitatii intelectuale, la noi. Ori negam ceva, ori atacam la persoana si, pe urma, ne mai miram de ce lucrurile merg prost si societatea arata asa cum arata, adica tot prost. Si asta pentru ca nivelul e scazut, trebuie s-o recunoastem.
Analizate si intelese aceste concepte, stanga noastra politica si nu numai ar putea sa se modernizeze, sa se schimbe in bine. Evident, sunt pentru cultivarea dialogului si cu cei din alte tari, pentru a vedea cum gandesc si acestia. De ce spun asta? Sigur, in ceea ce ne priveste, tara noastra a strabatut si inca nu a terminat, dupa parerea mea, o lunga perioada de tranzitie. In aceasta privinta ar fi multe de discutat. Maturizarea, si nu numai a stangii, dar si a intregii clase politice, necesita un timp indelungat. Totusi, a cam trecut o generatie (se spune ca ar fi vorba de 25 de ani, cand vorbim de o generatie; suntem pe aproape!) si lucrurile ar trebui sa arate altfel. Observati insa ca am spus: 'si nu numai'. Pentru ca este o problema si pe plan european:

"Since the rise in popularity of the New Right and neoliberalism, a number of prominent social democratic parties have abandoned the goal of the gradual evolution of capitalism to socialism and instead support welfare state capitalism.^[3] In recent years, several social democratic parties (in particular, the British Labour Party) have embraced more centrist, Third Way policy positions. The development of Third Way social democracy has resulted in the rise of democratic socialism as a distinct ideology split from social democracy. In many countries, social democrats continue to exist alongside democratic socialists, who stand to the left of them on the political spectrum. The two movements sometimes operate within the same political party, such as the Brazilian Workers' Party^[4]and the Socialist Party of France."

Dar e de citit si:

Third Way (centrism)

unde se arata ca:

"The Third Way refers to various political positions which try to reconcile right-wing and left-wing politics by advocating a varying synthesis of right-wing economic and left-wing social policies.^[1] Third Way approaches are commonly viewed from within the first- and second-way perspectives as representing a centrist reconciliation between capitalism and socialistcommand economy.^[2][3] Less often, the phrase "Third Way" is used to refer to Distributism.Democratic socialism would be an example of a Third Way.^[4] This claim is embodied in the alternative description of the Third Way as the Radical center.Third Way policies were enacted in the 1980s in Australia by the Hawke/Keating Laborgovernments.^[5] The most recent prominent examples are the Clinton administrations in theUnited States as well as 2008 presidential candidate Hillary Clinton,^[6] the Labour Party (New Labour) governments of the United Kingdom under Tony Blair and Gordon Brown, Gerhard Schröder's "Neue Mitte" in Germany^[7] the Liberal Party government of Canada under Jean Chrétien and Paul Martin, the Australian Labor Party under Kevin Rudd, the Polder Modelunder Wim Kok in the Netherlands, the Democratic Party - demokraci.pl in Poland and the previous Labour government in New Zealand, led by current UNDP Administrator Helen Clark.
The Third Way rejects both laissez-faire and socialist approaches to economic governance, but chiefly stresses technological development, education, and competitive mechanisms to pursue economic ends according to the Democratic Leadership Council.^[8] One of its central aims is to protect the modern welfare state through reforms that maintain its economic integrity.^[9]The third way has been criticized by some conservatives and libertarians who advocate laissez-faire capitalism.^[10] It has also been heavily criticized by many social democrats, democratic socialists and communists in particular as a betrayal of left-wing values. Specific definitions of third way policies may differ between Europe and America.
Past invocations of a political 'third way' or a 'middle way' have included the Fabian Socialism, Distributism, Technocracy (bureaucratic),Keynesian economics, Franklin Roosevelt's New Deal, Italian Fascism under Benito Mussolini,^[11] Harold Macmillan's 1950s One Nation Conservatism^[12] and Phillip Blond's Red Toryism."

 De unde rezulta urmatorul lucru, si anume ca Neoliberalismul a avut o influenta asupra Social-Democratiei, impingandu-o spre Centrism - Third Way - incercandu-se astfel reconcilierea intre cele doua aripi politice - stanga si dreapta - prin sinteza intre politicile economice de dreapta si cele sociale, de stanga. Deci un pact ideologic, un fel de armistitiu intre stanga politica si dreapta politica, printr-un compromis de ambele parti. Problema ar fi daca, in actualul context economic, marcat de o criza profunda, Third Way ar mai fi viabil si daca nu cumva printr-un astfel de armistitiu, Social-Democratia a inceput sa se 'dilueze', sa-si piarda din vigoare si chiar din valori in favoarea unei abordari mai de dreapta, dar si reciproc. Cat de benefic a fost pentru Social-Democratie acest lucru? Cat de benefic a fost pentru societate acest lucru? Pe de alta parte Neoliberalismul s-a impus pana la urma, dar consecintele economice se vad - criza actuala, generatoare de somaj masiv si probleme majore, chiar in tari cu guvernare de stanga. Dupa parerea mea, stanga politica a pierdut si se vede lucrul asta si din faptul ca in multe tari europene partidele populare de dreapta au castigat alegerile, ajungand sa aiba majoritatea in Parlamentul European:

European Parliament  

Se vede cu claritate ca Popularii au castigat avand 285 de locuri in PE, fata de Grupul Socialist - 185. Pe cale de consecinta, dreapta a inceput sa-si impuna viziunea sa, criticata in multe cazuri de stanga politica. Asta apropo si de vigoarea stangii, de care pomeneam mai sus ca a scazut, pentru ca in felul acesta stanga politica nu a mai putut sa-si convinga electoratul sau (chiar si electoratul traditional, cum s-a intamplat la noi). Si atunci se naste intrebarea: este cumva stanga politica intr-un declin ideologic? Intr-un fel, prin pactul facut cu Neoliberalismul, stanga si-a 'tradat' atat electoratul cat si propria sa ideologie. Sau, poate mai bine zis, lucrul acesta a generat confuzie. Una generala. Care a permis electoratului de stanga sa migreze catre o dreapta populara in ascensiune. De observat ca si in dezbaterea celebra pentru alegerile prezidentiale din Franta dintre Nicolas Sarkozy si Segolene Royal , cea din urma, candidata din partea Partidului Socialist Francez, nu a reusit sa convinga. Unii poate vor spune ca n-a reusit sa convinga pentru ca e femeie si femeile sunt discriminate. Eu as pune altfel problema: n-a convins Segolene Royal sau n-a convins Partidul Socialist Francez? Eu cred ca aceasta este intrebarea! Eu cred ca n-a convins Partidul Socialist Francez! Si asta datorita 'diluarii ideologice' de care vorbeam mai sus.

Aceasta 'diluare ideologica', care a luat nastere prin mutarea ideologica a stangii spre Centrism, a avut drept consecinta in plan social (deci nu in cel politic) diminuarea intelectualitatii de stanga sau, poate si mai bine zis, 'diluarea' acesteia, atata vreme cat relatiile economice influenteaza relatiile sociale, si, dupa cum se vede in ideologia Third Way, politicile economice, pe care se fundamenteaza aceste relatii, sunt de dreapta. Confuzia a fost sporita si de faptul ca drepta a imbracat haine de stanga si a adoptat un populism de asa maniera incat sa obtina cat mai multe voturi, ceea ce stanga nu a reusit sa faca. Insa declinul stangii nu este de bun augur... Cred ca se poate vorbi de un anumit dezechilibru, ce poate pune in pericol democratia, pentru ca impunerea clara a dreptei poate favoriza aparitia unor fenomene de extrema. E o problema de discutat. Si nu e o problema usoara. Departe de mine gandul de a confunda dreapta politica cu extrema dreapta. Totusi, fenomene de intoleranta, cum se poate vedea si din articolul D-nei Corina Cretu, care vorbesc de o "colonizare a musulmanilor", se pot constata si la noi. Lucru destul de ingrijorator. In ceea ce priveste dreapta, impresia mea e ca aceasta a castigat confruntarea politica cu stanga, insa, economic vorbind, Neoliberalismul a generat aceasta criza economica si financiara. Fara s-o poata evita . Din acest punct de vedere dreapta a pierdut, datorita politicilor sale economice si ceea ce i-as reprosa este ca, in prezent, nu arata suficienta flexibilitate si deschidere tocmai pentru a atenua din efectele crizei, iar in acest sens un dialog democratic si rational cu stanga politica s-ar impune. Ceea ce nu se prea intampla. Ci, mai degraba, mi se pare ca ar fi vorba de o revenire la politicile traditionale, ceea ce ar trebui sa puna stanga politica in garda si sa se gandeasca daca centrismul Third Way ar mai putea fi valabil. 

La noi, cel putin din punctul de vedere al intelectualitatii, inca din anii '90, dreapta a avut suprematia. Intelectualitatea noastra, in general vorbind, e anti-Iliescu. Asta e punctul de pornire, de baza. Si se vede ca si acum, cand Iliescu nu mai este presedinte nici macar de partid, avand o functie doar onorifica, retorica, in repetate randuri, este anti-Iliescu. Intr-un fel este de inteles ca un lider sa fie criticat de partea adversa. Insa intelectualitatea noastra s-a plasat pe partea dreapta inca de la inceput. Daca lucrul acesta era justificat oarecum in primii ani dupa Revolutie, intrucat tara noastra iesise de putina vreme de sub comunism, si era de inteles intru catva o atitudine mai de dreapta pentru ca trebuiau facute reforme in sensul economiei de piata, a proprietatii private, s.a, mai este, oare, justificata o astfel de atitudine acum? Pentru ca lipsa unei intelectualitati autentice de stanga, neregimentata intr-un partid politic, poate crea un dezechilibru major in plan social, dar si in plan politic si face imposibil dialogul rational si serios. In schimb situatia asta face posibila etichetarea, atacurile la persoana aparute in presa, prin tot felul de luari de atitudine a unora impotriva altora, lucru ce are drept consecinta crearea unui climat intelectual precar, care blocheaza generarea de idei benefice societatii. Spre exemplu, nu se vorbeste la modul serios de reducerea saraciei, intr-o tara ca a noastra si cu un PIB ca al nostru. Actuala Putere are idei foarte sarace, in sensul ca tot ceea ce poate spune e ca nu se munceste. Ceea ce este mai trist este ca nici stanga noastra politica, dupa parerea mea, nu adanceste, ca sa spun asa, problema (sau, daca o face, n-ar strica s-o si dezbata mai intens). Reiau ce spune Wikipedia: 

• social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.
• Government bodies that regulate private enterprise in the interests of workers and consumers by ensuring labor rights (i.e. supporting worker access to trade unions), consumer protections, and fair market competition.

Deci, in aceasta privinta, este vorba de politici clare, pe care nici PSD, chiar cand a fost la guvernare, indiferent de denumirile din trecut, nu le-a avut suficient de clar in vedere, dupa parerea mea. Spre exemplu emigratia masiva, consecinta a degradarii economice, care nu e de ieri de azi, e un exemplu in acest sens. De aceea si spun ca aceste concepte trebuie analizate si intelese foarte bine. Tocmai pentru a putea fi foarte bine aplicate si, daca e necesar, adaptate realitatilor concrete ale Romaniei de azi. Or, din ceea ce constat eu, poate fi vorba doar de o impresie (dar de ce am impresia asta?), este ca aceste aspecte sunt, mai degraba, ignorate, lasate pe un plan secund, in favoarea atragerii de capital electoral, de crestere in sondajele de opinie. In felul acesta nu numai ca nu se respecta sau sunt ignorate concepte ideologice importante, dar de aici rezulta si campanii electorale cu promisiuni irealizabile si nerealiste, dar menite sa atraga cat mai mult electorat. Cu o asemenea abordare care favorizeaza si stimuleaza ignoranta nu pot sa fiu de acord. Procedandu-se in felul acesta nu se face altceva decat sa se creeze o masa mare de absenteisti. Ceea ce arata o confuzie si dezorientare din punct de vedere politic la o mare masa din electorat (dar poate fi si consecinta unor schimbari bruste de pozitie in politica partidelor, cum se mai intampla pe la noi, si care nu sunt suficient explicate oamenilor, lucru care evident dezorienteaza electoratul si care arata ca nici in interiorul partidelor noastre lucrurile nu sunt foarte clare).
In general vorbind, avem o intelectualitate care mai mult sustine partizan o ideologie sau alta si mai putin dezbate problemele, facandu-le accesible, in acest fel, oamenilor. Una e sa sustii si alta e sa dezbati. Or, dupa parerea mea, rolul intelectualitatii este cel de a dezbate intai, si pe urma, dar nu e obligatoriu, de a sustine partizan o idee. Pentru ca dezbaterea presupune a gandi asupra conceptului, pe cand sustinerea provine dintr-o convingere pe care o ai. Dar si in momentul in care sustii ar trebui sa aduci argumente, iar la noi argumentatia mi se pare destul de saraca. Sustinem, nu argumentam. Asa e bine, fara sa ne punem problema cum ar putea fi si mai bine. Insa in felul acesta nu se poate progresa, dar pot avea loc dialoguri cum e cel intre un surd si un mut, adica sterile, fara substanta. La noi plasarea pe o pozitie partizana e mai importanta decat o dezbatere adevarata in care sa fie aduse argumente pro si contra si in care oamenii care asista la dezbatere sa se simta implicati. In felul asta se dezvolta ignoranta si, pana la urma, dezinteresul care ia forma absenteismului, destul de mare la noi. Si tot in felul acesta nu se poate dezvolta atitudinea cetateneasca, atata vreme cat cetateanul nu se simte implicat si ignoranta creste. Iata de ce dezbaterea asupra acestor concepte si cum ar trebui puse in practica este importanta si democratica. La noi populismul a fost favorizat in felul in care au mers lucrurile.
Ar trebui ca sa avem, dupa 21 de ani de la Revolutie, o intelectualitate de stanga, fara ca omul sa fie membru intr-un partid politic, si care sa se manifeste mai deschis si mai sigur in spatiul public. Parerea mea este ca nu prea o avem inca. Iar partea proasta e ca nici nu s-a format in toti acesti ani, decat foarte firav poate. Cred ca transgresiunea stangii politice europene catre Centrism a fost una din cauze (incipienta). Dar e de observat ca nici intelectuali de centru nu prea avem. Se popularizeaza masiv ideile dreptei, fara ca sa si convinga neaparat electoratul. Si asta si din cauza ca insasi stanga a suferit o deriva destul de accentuata catre Neoliberalism (dar si practicand politici economice de dreapta in cadrul Third Way) in sensul deregularizarii activitatii economice si promovarea privatizarilor pe scara larga a intreprinderilor de stat, deci o liberalizare foarte larga si foarte pronuntata. Neoliberalismul s-a impus si a condus la criza economica actuala. Replica stangii europene mi se pare destul de slaba, din pacate. Ar trebui, dupa parerea mea, ca stanga europeana sa-si reconsidere pozitia si sa incerce sa-si refaca credibilitatea. Mi-ar parea bine daca stanga romaneasca ar avea un aport important la o astfel de evolutie pozitiva pe plan european. Si ar putea fi un nou inceput, o modernizare a stangii si o normalizare in sensul ca si oamenii s-ar apleca mai mult spre aceasta ideologie politica, spre valorile care o anima, spre conceptele sale, in felul acesta putandu-se restabili echilibrul in societate.