Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta neoliberalism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta neoliberalism. Afișați toate postările

duminică, 28 octombrie 2012

Pierdere de prosperitate

Apropo de USA, am vrut de mai demult sa pun pe blog acest articol pe care l-am citit in MSN Money si pe care vi-l recomand:

Is the economy a lost cause?

Cand vorbim de economie, vorbim de politici, mai putin de individ. Eu nu spun ca individul n-ar fi important, n-as vrea sa fiu gresit inteles. Numai ca unii au tentatia de a raporta totul la individ, sub influenta... individualismului, daca se poate spune asa. Este important, desigur, si omul. Dar deosebit de importante sunt si politicile, care nu trebuie neglijate, pentru ca astfel de politici pot influenta in bine sau in rau viata oamenilor. In articolul de mai sus, autorul, Anthony Mirhaydari, ne da un grafic:
La care, cred eu, trebuie meditat. El arata pierderile in crestere economica suferite de USA, de-alungul timpului: din 1972 PIB-ul US s-a aflat sub rata de crestere a perioadei anterioare (1950-1972). Dupa cum se vede, odata cu trecerea anilor nici vorba ca PIB-ul sa revina si sa atinga rata de crestere din perioada 1950-1972 (cu o mica exceptie, prin'79): se observa usor accentuarea decalajului fata de perioada anterioara. Graficul arata cu claritate ca problemele economiei americane au inceput odata cu Criza Petrolului din 1973, dar nu atat aceasta criza a fost de vina. Criza a fost doar un factor ce a determinat o scadere, nimic mai mult. Daca doriti, putem sa facem abstractie de aceasta criza, ca si cum n-ar fi fost, ca sa fixam ideile. Si atunci ce a determinat scaderea? Politicile! Politicile economice care au inceput sa se aplice! Si anume de cand au inceput sa se adopte metode neoclasice in economie. Foarte interesant este ca, incepand din '72-'73, dupa o usoara scadere, a urmat o tendinta de crestere ce a permis PIB-ului sa atinga rata de crestere anterioara (in grafic se vede ca asta s-a intamplat prin '78-'79). Dupa care au urmat iar descresteri care s-au amplificat in vremurile din urma. De observat ca, incepand inca din mandatul Presedintelui Carter, continuand apoi cu Presedintele Reagan, deci de cand au inceput sa se aplice politicile economice neoliberale, descresterile, pierderile de prosperitate, in economia americana s-au amplificat! Si atunci de ce nu un recurs la economia keynesiana, care a dat rezultate si care a permis dezvoltarea puternica a USA, dupa razboi, si a intregii Europe?

joi, 19 aprilie 2012

Cea mai controversata chestiune din toata perioada postdecembrista...

... cred ca e privatizarea si tot ce e legat de privatizare. Demonizata de unii, ridicata in slavi de altii, despre privatizare s-a vorbit si s-a scris foarte mult, iar realitatile economice s-au raportat, vrei, nu vrei, la acest lucru, fiind mai mereu in centrul atentiei. Nationalistii inversunati i s-au opus, neoliberalii de ocazie i-au inaltat adevarate imne de lauda. De la scepticism la entuziasm, privatizarea a dominat realitatile romanesti postdecembriste. 
Necesitatea economica a privatizarii a izvorat imediat dupa schimbarile de regim politic din 1989 din pricina faptului ca Statul Roman nu a mai avut bani. Dupa plata datoriei externe (11,7 mld. $) de catre Ceausescu, banii ramasi (aprox. 2 mld.$) au fost foarte putini si s-au cheltuit repede. Pe de alta parte Consensul de la Washington ne-a obligat, practic, sa mergem pe calea aceasta a privatizarii intreprinderilor de stat. Scopul privatizarii era crearea de piete libere, fara de care nici nu se poate vorbi de economia de piata. La noi, cu cateva exceptii, privatizarea aceasta se poate spune ca a fost un esec. Spun cu cateva exceptii, caci acolo unde nu a fost un esec s-au si vazut destul de repede rezultatele pozitive si cresterea economica corespunzatoare. In folclorul postdecembrist privatizarea este asociata cu hotia si multi oameni gandesc asa. Ca sa dau un exemplu si din alte parti, iata, in Rusia, dupa prabusirea comunimsului, a avut loc crearea unei oligarhii de tip mafiot-KGB, rasarind, brusc, oameni foarte bogati. Imi aduc aminte ca citeam in presa de la inceputul anilor '90 despre un tanar de 25 de ani, din Rusia, care avea o avere de 500 miliarde de US$!! Mergeau si cheltuiau cu nemiluita la marile cazinouri din Vest si din US. O astfel de oligarhie s-a creat si in Romania, iar neoliberalismul aplicat in Est a marit foarte mult inegalitatile in plan social. Privatizarile fiind vazute pe scara larga, de catre cei interesati, drept sursa de comision ilegal, ele nu si-au putut atinge scopul. Pe de alta parte unele state au avut ocazia ca prin privatizare sa distruga concurenta din tara in care se facea privatizarea, prin distrugerea fizica a intreprinderii privatizate, taiata in bucati si data la fier vechi. La Tepro Iasi a fost omorat si un lider sindical, va amintiti, nu? Privatizarea, deci, a fost vazuta ca o sursa de imbogatire ilicita pentru unii, fara un folos pentru tara. Lucrul s-a aplicat, cu consecinte catastrofale in plan economic si social.
Dupa parerea mea, o privatizare a unei intreprinderi de stat, pentru ca sa reuseasca, trebuie facuta in mod cinstit, cu o firma de buna credinta si cu bonitate, dornica cu adevarat sa investeasca in economia romaneasca. Pe de alta parte trebuie sa existe, din partea Statului, o strategie in acest sens si sa se vada foarte clar ce trebuie privatizat si ce nu trebuie privatizat. Cand s-a facut asa cum trebuie (sau, ma rog, aproape asa cum trebuie) scopul a fost atins: eficientizarea activitatii economice. La noi, din pacate, s-a mers pe ideea capusarii intreprinderilor mari de stat (ideea era cea de creare a unui capitalism romanesc) lucru ce nu a putut decat sa conduca la grave probleme de ordin economic. Pe de alta parte mari intreprinderi de stat au inceput sa devina repede nerentabile, cu datorii foarte mari, cu pierderi foarte mari, de miliarde de euro (lucrul acesta e valabil si in zilele noastre!). Asemenea dezechilibre economice impovareaza, desigur, Statul, care nu are banii necesari pentru ca sa suporte astfel de pierderi. In locul crearii unui capitalism romanesc (idee ce nu e tocmai rea) s-au creat oligarhi, totul intr-un mod care sfida pe fata legea. Noi nu am avut finantatori privati, asa cum au existat in Vest... Regimul comunist, desigur, nu a permis acest lucru...
Nu cred ca se poate spune ca ne intoarcem la anii '90... Poate gresesc, dar mi se pare fortat sa spui asa. Ci ceea ce se intampla acum nu e altceva decat consecinta unei probleme inca ramasa nerezolvata si agravata de fenomenul crizei economice mondiale. Nu spun ca trebuie privatizat tot, nici ca trebuie sa nu mai fie luata in considerare privatizarea. Eu ma gandesc la solutii, posibile solutii. Viabile. Pierderile foarte mari mari - 12,75 mld. euro - ale intreprinderilor de stat reprezinta, economic si financiar vorbind, o mare problema. Voi arata si aici niste articole din presa care m-au pus pe ganduri - aici, aici, aici, precum si inca doua articole - aici si aici

vineri, 29 iulie 2011

Avem o intelectualitate de stanga?

Aceasta intrebare pe care mi-am pus-o cu ceva vreme in urma a inceput sa ma framante, tot gandindu-ma la faptul daca in decursul celor peste 20 de ani scursi de la Revolutie s-au sustinut cu adevarat idei de stanga sau nu. Se tot vorbeste, spre exemplu, de faptul ca Romania nu e stat social, cand, de fapt, ar trebui sa fie, dupa cum spune si Constitutia. In al doilea rand, ar trebui sa precizez ca atunci cand spun 'intelectualitate de stanga' nu ma refer neaparat la intelectuali membrii intr-un partid (de stanga), ci la aceia care, nefiind membrii vreunui partid, au vederi de stanga si sustin viziuni de stanga. Nu de alta, dar daca arunc o privire fugara constat ca nu prea exista astfel de oameni. Spre exemplu: Andrei Plesu, H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, si sunt numai cateva exemple, dintre cei mai cunoscuti intelectuali de la noi, care au si scris articole in paginile gazetelor, carti, si-au exprimat viziunile public, la televizor, in multe emisiuni, pot fi oare considerati de stanga? Cred ca nu... Dupa parerea mea, suntem o tara saraca, daca pot sa ma exprim astfel, in intelectuali de stanga neregimentati intr-un partid politic. As dori sa mai precizez un lucru: cand spun 'de stanga' nu ma refer la comunism. Multa lume poate ca are tendinta de a considera stanga politica acelasi lucru cu marxismul si comunismul, desi nu e acelasi lucru. Daca mai avem ganditori marxisti?... Ar fi si aceasta o intrebare. Insa eu nu ma refeream la marxism. Ca sa fiu si mai clar: avem politicieni social-democrati si un partid PSD, social democrat. Avem insa ganditori social-democrati, fara sa faca neaparat parte din acest partid sau dintr-un alt partid de stanga? Dar sa vedem ce spune Wikipedia:
Social democracy
"The Socialist International (SI) is the main international organization of social democratic and moderate socialist parties. It affirms the following principles: first, freedom—not only individual liberties, but also freedom from discrimination and freedom from dependence on either the owners of the means of production or the holders of abusive political power; second, equality and social justice—not only before the law but also economic and socio-cultural equality as well, and equal opportunities for all including those with physical, mental, or social disabilities; and, third, solidarity—unity and a sense of compassion for the victims of injustice and inequality. These ideals are described in further detail in the SI's Declaration of Principles."
Un intelectual social-democrat ar putea sa dezvolte, spre exemplu, aceste principii/valori de baza, enuntate de Internationala Socialista:

  • Libertatea;
  • Egalitatea si Justitia Sociala;
  • Solidaritatea.
Care ar trebui sa fie valorile de baza pe care se fundeaza un partid de stanga, social-democrat, si care trebuie dezvoltate si intelese foarte bine, pentru a putea fi cu succes aplicate in societate, dar si pentru ca oamenii sa inteleaga despre ce e vorba. Impresia mea e ca exista, totusi, din pacate, la noi o confuzie (mai mult sau mai putin voita, mai mult sau mai putin intretinuta, n-as putea sa spun...) intre stanga politica si comunism, dupa cum spuneam si mai sus. Insa trebuie sa fie clar ca nu e asa! Iata ce arata articolul din Wikipedia:
"Social democracy is officially a form of evolutionary reformist socialism.[1] The Frankfurt Declaration of the Socialist International in 1951, attended by many social democratic parties from across the world, committed adherents to oppose Bolshevik communism and Stalinism, and to promote a gradual transformation of capitalism into socialism."
 Dupa parerea mea, este foarte important sa intelegem foarte bine lucrul acesta, in vederea evitarii oricaror confuzii de acest fel. De observat ca valorile de baza ale Internationalei Socialiste sunt , la baza, Libertate, Egalitate, Fraternitate, intelese insa intr-un anumit mod si, ceea ce iese in evidenta: Egalitatea este vazuta ca Egalitate si Justitie Sociala iar Fraternitatea este inteleasa ca Solidaritate, desi cred ca poate avea si alte intelesuri si aspecte.
Sunt de notat aici doua citate din Eduard Bernstein:

"No one thinks of destroying civil society as a community ordered in a civilized war. Quite to the contrary, Social Democracy does not want to break up civil society and make all its members proletarians together; rather, it ceaselessly labors to raise the worker from the social position of a proletarian to that of a citizen and thus make citizenship universal. It does not want to replace civil society with a proletarian society but a capitalist order of society with a socialist one." Eduard Bernstein[14]Bernstein urged social democrats to be committed to a long-term agenda of transforming the capitalist economy to a socialist economy rather than a sudden upheaval of capitalism, saying:
"Social democracy should neither expect nor desire the imminent collapse of the existing economic system … What social democracy should be doing, and doing for a long time to come, is organize the working class politically, train it for democracy, and fight for any and all reforms in the state which are designed to raise the working class and make the state more democratic." Eduard Bernstein
Precum si ceea ce sustine social-democratia:
"In general, contemporary social democrats support:

  • An extensive system of social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.
 Iata ca avem o serie intreaga de concepte, pe care intelectualitatea de stanga ar trebui sa le analizeze si sa le dezbata. Observam, printre altele, concepte de maxima actualitate, si nu cred ca gresesc daca spun asa, precum: imigratie si multiculturalism, multilateralism, drepturile omului, impozitare progresiva. Lucrurile acestea sunt dezbatute foarte putin la noi. In general, la noi, in talk-show-urile televiziunilor de stiri nu se dezbat concepte ci declaratii ale oamenilor politici, sau ce a facut un om politic, sau un eveniment politic, sau unul cu astfel de conotatii. Conceptele nu sunt dezbatute la noi. Atacate, in sensul negarii acestora, da. Aveti aici , in articolul D-nei Corina Cretu, un exemplu in care se observa clar negarea a multiculturalismului si nu dezbaterea conceptului si nici macar o minima tendinta spre o dezbatere. Pentru ca, dupa parerea mea, astfel de lucruri ar trebui sa se dezbata nu numai in interiorul unui partid, "in spatele usilor inchise", cum se spune, dar si in societate, pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine astfel de notiuni si ar fi, cred, in interesul partidelor ca lucrurile sa se desfasoare asa. Pe cand la noi predomina atacul la persoana din presa (atacuri verbale sau scrise, prin luari de atitudine impotriva cuiva), nume si al unei cunoscute gazete, iar lucrul acesta indica o scadere a activitatii intelectuale, la noi. Ori negam ceva, ori atacam la persoana si, pe urma, ne mai miram de ce lucrurile merg prost si societatea arata asa cum arata, adica tot prost. Si asta pentru ca nivelul e scazut, trebuie s-o recunoastem.
Analizate si intelese aceste concepte, stanga noastra politica si nu numai ar putea sa se modernizeze, sa se schimbe in bine. Evident, sunt pentru cultivarea dialogului si cu cei din alte tari, pentru a vedea cum gandesc si acestia. De ce spun asta? Sigur, in ceea ce ne priveste, tara noastra a strabatut si inca nu a terminat, dupa parerea mea, o lunga perioada de tranzitie. In aceasta privinta ar fi multe de discutat. Maturizarea, si nu numai a stangii, dar si a intregii clase politice, necesita un timp indelungat. Totusi, a cam trecut o generatie (se spune ca ar fi vorba de 25 de ani, cand vorbim de o generatie; suntem pe aproape!) si lucrurile ar trebui sa arate altfel. Observati insa ca am spus: 'si nu numai'. Pentru ca este o problema si pe plan european:

"Since the rise in popularity of the New Right and neoliberalism, a number of prominent social democratic parties have abandoned the goal of the gradual evolution of capitalism to socialism and instead support welfare state capitalism.[3] In recent years, several social democratic parties (in particular, the British Labour Party) have embraced more centrist, Third Way policy positions. The development of Third Way social democracy has resulted in the rise of democratic socialism as a distinct ideology split from social democracy. In many countries, social democrats continue to exist alongside democratic socialists, who stand to the left of them on the political spectrum. The two movements sometimes operate within the same political party, such as the Brazilian Workers' Party[4]and the Socialist Party of France."
Dar e de citit si:

Third Way (centrism)

unde se arata ca:
"The Third Way refers to various political positions which try to reconcile right-wing and left-wing politics by advocating a varying synthesis of right-wing economic and left-wing social policies.[1] Third Way approaches are commonly viewed from within the first- and second-way perspectives as representing a centrist reconciliation between capitalism and socialistcommand economy.[2][3] Less often, the phrase "Third Way" is used to refer to Distributism.Democratic socialism would be an example of a Third Way.[4] This claim is embodied in the alternative description of the Third Way as the Radical center.Third Way policies were enacted in the 1980s in Australia by the Hawke/Keating Laborgovernments.[5] The most recent prominent examples are the Clinton administrations in theUnited States as well as 2008 presidential candidate Hillary Clinton,[6] the Labour Party (New Labour) governments of the United Kingdom under Tony Blair and Gordon BrownGerhard Schröder's "Neue Mitte" in Germany[7] the Liberal Party government of Canada under Jean Chrétien and Paul Martin, the Australian Labor Party under Kevin Rudd, the Polder Modelunder Wim Kok in the Netherlands, the Democratic Party - demokraci.pl in Poland and the previous Labour government in New Zealand, led by current UNDP Administrator Helen Clark.
The Third Way rejects both laissez-faire and socialist approaches to economic governance, but chiefly stresses technological development, education, and competitive mechanisms to pursue economic ends according to the Democratic Leadership Council.[8] One of its central aims is to protect the modern welfare state through reforms that maintain its economic integrity.[9]The third way has been criticized by some conservatives and libertarians who advocate laissez-faire capitalism.[10] It has also been heavily criticized by many social democratsdemocratic socialists and communists in particular as a betrayal of left-wing values. Specific definitions of third way policies may differ between Europe and America.
Past invocations of a political 'third way' or a 'middle way' have included the Fabian SocialismDistributismTechnocracy (bureaucratic),Keynesian economicsFranklin Roosevelt's New DealItalian Fascism under Benito Mussolini,[11] Harold Macmillan's 1950s One Nation Conservatism[12] and Phillip Blond's Red Toryism."
 De unde rezulta urmatorul lucru, si anume ca Neoliberalismul a avut o influenta asupra Social-Democratiei, impingandu-o spre Centrism - Third Way - incercandu-se astfel reconcilierea intre cele doua aripi politice - stanga si dreapta - prin sinteza intre politicile economice de dreapta si cele sociale, de stanga. Deci un pact ideologic, un fel de armistitiu intre stanga politica si dreapta politica, printr-un compromis de ambele parti. Problema ar fi daca, in actualul context economic, marcat de o criza profunda, Third Way ar mai fi viabil si daca nu cumva printr-un astfel de armistitiu, Social-Democratia a inceput sa se 'dilueze', sa-si piarda din vigoare si chiar din valori in favoarea unei abordari mai de dreapta, dar si reciproc. Cat de benefic a fost pentru Social-Democratie acest lucru? Cat de benefic a fost pentru societate acest lucru? Pe de alta parte Neoliberalismul s-a impus pana la urma, dar consecintele economice se vad - criza actuala, generatoare de somaj masiv si probleme majore, chiar in tari cu guvernare de stanga. Dupa parerea mea, stanga politica a pierdut si se vede lucrul asta si din faptul ca in multe tari europene partidele populare de dreapta au castigat alegerile, ajungand sa aiba majoritatea in Parlamentul European:

European Parliament  
Se vede cu claritate ca Popularii au castigat avand 285 de locuri in PE, fata de Grupul Socialist - 185. Pe cale de consecinta, dreapta a inceput sa-si impuna viziunea sa, criticata in multe cazuri de stanga politica. Asta apropo si de vigoarea stangii, de care pomeneam mai sus ca a scazut, pentru ca in felul acesta stanga politica nu a mai putut sa-si convinga electoratul sau (chiar si electoratul traditional, cum s-a intamplat la noi). Si atunci se naste intrebarea: este cumva stanga politica intr-un declin ideologic? Intr-un fel, prin pactul facut cu Neoliberalismul, stanga si-a 'tradat' atat electoratul cat si propria sa ideologie. Sau, poate mai bine zis, lucrul acesta a generat confuzie. Una generala. Care a permis electoratului de stanga sa migreze catre o dreapta populara in ascensiune. De observat ca si in dezbaterea celebra pentru alegerile prezidentiale din Franta dintre Nicolas Sarkozy si Segolene Royal , cea din urma, candidata din partea Partidului Socialist Francez, nu a reusit sa convinga. Unii poate vor spune ca n-a reusit sa convinga pentru ca e femeie si femeile sunt discriminate. Eu as pune altfel problema: n-a convins Segolene Royal sau n-a convins Partidul Socialist Francez? Eu cred ca aceasta este intrebarea! Eu cred ca n-a convins Partidul Socialist Francez! Si asta datorita 'diluarii ideologice' de care vorbeam mai sus.
Aceasta 'diluare ideologica', care a luat nastere prin mutarea ideologica a stangii spre Centrism, a avut drept consecinta in plan social (deci nu in cel politic) diminuarea intelectualitatii de stanga sau, poate si mai bine zis, 'diluarea' acesteia, atata vreme cat relatiile economice influenteaza relatiile sociale, si, dupa cum se vede in ideologia Third Way, politicile economice, pe care se fundamenteaza aceste relatii, sunt de dreapta. Confuzia a fost sporita si de faptul ca drepta a imbracat haine de stanga si a adoptat un populism de asa maniera incat sa obtina cat mai multe voturi, ceea ce stanga nu a reusit sa faca. Insa declinul stangii nu este de bun augur... Cred ca se poate vorbi de un anumit dezechilibru, ce poate pune in pericol democratia, pentru ca impunerea clara a dreptei poate favoriza aparitia unor fenomene de extrema. E o problema de discutat. Si nu e o problema usoara. Departe de mine gandul de a confunda dreapta politica cu extrema dreapta. Totusi, fenomene de intoleranta, cum se poate vedea si din articolul D-nei Corina Cretu, care vorbesc de o "colonizare a musulmanilor", se pot constata si la noi. Lucru destul de ingrijorator. In ceea ce priveste dreapta, impresia mea e ca aceasta a castigat confruntarea politica cu stanga, insa, economic vorbind, Neoliberalismul a generat aceasta criza economica si financiara. Fara s-o poata evita . Din acest punct de vedere dreapta a pierdut, datorita politicilor sale economice si ceea ce i-as reprosa este ca, in prezent, nu arata suficienta flexibilitate si deschidere tocmai pentru a atenua din efectele crizei, iar in acest sens un dialog democratic si rational cu stanga politica s-ar impune. Ceea ce nu se prea intampla. Ci, mai degraba, mi se pare ca ar fi vorba de o revenire la politicile traditionale, ceea ce ar trebui sa puna stanga politica in garda si sa se gandeasca daca centrismul Third Way ar mai putea fi valabil. 
La noi, cel putin din punctul de vedere al intelectualitatii, inca din anii '90, dreapta a avut suprematia. Intelectualitatea noastra, in general vorbind, e anti-Iliescu. Asta e punctul de pornire, de baza. Si se vede ca si acum, cand Iliescu nu mai este presedinte nici macar de partid, avand o functie doar onorifica, retorica, in repetate randuri, este anti-Iliescu. Intr-un fel este de inteles ca un lider sa fie criticat de partea adversa. Insa intelectualitatea noastra s-a plasat pe partea dreapta inca de la inceput. Daca lucrul acesta era justificat oarecum in primii ani dupa Revolutie, intrucat tara noastra iesise de putina vreme de sub comunism, si era de inteles intru catva o atitudine mai de dreapta pentru ca trebuiau facute reforme in sensul economiei de piata, a proprietatii private, s.a, mai este, oare, justificata o astfel de atitudine acum? Pentru ca lipsa unei intelectualitati autentice de stanga, neregimentata intr-un partid politic, poate crea un dezechilibru major in plan social, dar si in plan politic si face imposibil dialogul rational si serios. In schimb situatia asta face posibila etichetarea, atacurile la persoana aparute in presa, prin tot felul de luari de atitudine a unora impotriva altora, lucru ce are drept consecinta crearea unui climat intelectual precar, care blocheaza generarea de idei benefice societatii. Spre exemplu, nu se vorbeste la modul serios de reducerea saraciei, intr-o tara ca a noastra si cu un PIB ca al nostru. Actuala Putere are idei foarte sarace, in sensul ca tot ceea ce poate spune e ca nu se munceste. Ceea ce este mai trist este ca nici stanga noastra politica, dupa parerea mea, nu adanceste, ca sa spun asa, problema (sau, daca o face, n-ar strica s-o si dezbata mai intens). Reiau ce spune Wikipedia: 
  • social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.
  • Government bodies that regulate private enterprise in the interests of workers and consumers by ensuring labor rights (i.e. supporting worker access to trade unions), consumer protections, and fair market competition.
Deci, in aceasta privinta, este vorba de politici clare, pe care nici PSD, chiar cand a fost la guvernare, indiferent de denumirile din trecut, nu le-a avut suficient de clar in vedere, dupa parerea mea. Spre exemplu emigratia masiva, consecinta a degradarii economice, care nu e de ieri de azi, e un exemplu in acest sens. De aceea si spun ca aceste concepte trebuie analizate si intelese foarte bine. Tocmai pentru a putea fi foarte bine aplicate si, daca e necesar, adaptate realitatilor concrete ale Romaniei de azi. Or, din ceea ce constat eu, poate fi vorba doar de o impresie (dar de ce am impresia asta?), este ca aceste aspecte sunt, mai degraba, ignorate, lasate pe un plan secund, in favoarea atragerii de capital electoral, de crestere in sondajele de opinie. In felul acesta nu numai ca nu se respecta sau sunt ignorate concepte ideologice importante, dar de aici rezulta si campanii electorale cu promisiuni irealizabile si nerealiste, dar menite sa atraga cat mai mult electorat. Cu o asemenea abordare care favorizeaza si stimuleaza ignoranta nu pot sa fiu de acord. Procedandu-se in felul acesta nu se face altceva decat sa se creeze o masa mare de absenteisti. Ceea ce arata o confuzie si dezorientare din punct de vedere politic la o mare masa din electorat (dar poate fi si consecinta unor schimbari bruste de pozitie in politica partidelor, cum se mai intampla pe la noi, si care nu sunt suficient explicate oamenilor, lucru care evident dezorienteaza electoratul si care arata ca nici in interiorul partidelor noastre lucrurile nu sunt foarte clare).
In general vorbind, avem o intelectualitate care mai mult sustine partizan o ideologie sau alta si mai putin dezbate problemele, facandu-le accesible, in acest fel, oamenilor. Una e sa sustii si alta e sa dezbati. Or, dupa parerea mea, rolul intelectualitatii este cel de a dezbate intai, si pe urma, dar nu e obligatoriu, de a sustine partizan o idee. Pentru ca dezbaterea presupune a gandi asupra conceptului, pe cand sustinerea provine dintr-o convingere pe care o ai. Dar si in momentul in care sustii ar trebui sa aduci argumente, iar la noi argumentatia mi se pare destul de saraca. Sustinem, nu argumentam. Asa e bine, fara sa ne punem problema cum ar putea fi si mai bine. Insa in felul acesta nu se poate progresa, dar pot avea loc dialoguri cum e cel intre un surd si un mut, adica sterile, fara substanta. La noi plasarea pe o pozitie partizana e mai importanta decat o dezbatere adevarata in care sa fie aduse argumente pro si contra si in care oamenii care asista la dezbatere sa se simta implicati. In felul asta se dezvolta ignoranta si, pana la urma, dezinteresul care ia forma absenteismului, destul de mare la noi. Si tot in felul acesta nu se poate dezvolta atitudinea cetateneasca, atata vreme cat cetateanul nu se simte implicat si ignoranta creste. Iata de ce dezbaterea asupra acestor concepte si cum ar trebui puse in practica este importanta si democratica. La noi populismul a fost favorizat in felul in care au mers lucrurile.
Ar trebui ca sa avem, dupa 21 de ani de la Revolutie, o intelectualitate de stanga, fara ca omul sa fie membru intr-un partid politic, si care sa se manifeste mai deschis si mai sigur in spatiul public. Parerea mea este ca nu prea o avem inca. Iar partea proasta e ca nici nu s-a format in toti acesti ani, decat foarte firav poate. Cred ca transgresiunea stangii politice europene catre Centrism a fost una din cauze (incipienta). Dar e de observat ca nici intelectuali de centru nu prea avem. Se popularizeaza masiv ideile dreptei, fara ca sa si convinga neaparat electoratul. Si asta si din cauza ca insasi stanga a suferit o deriva destul de accentuata catre Neoliberalism (dar si practicand politici economice de dreapta in cadrul Third Way) in sensul deregularizarii activitatii economice si promovarea privatizarilor pe scara larga a intreprinderilor de stat, deci o liberalizare foarte larga si foarte pronuntata. Neoliberalismul s-a impus si a condus la criza economica actuala. Replica stangii europene mi se pare destul de slaba, din pacate. Ar trebui, dupa parerea mea, ca stanga europeana sa-si reconsidere pozitia si sa incerce sa-si refaca credibilitatea. Mi-ar parea bine daca stanga romaneasca ar avea un aport important la o astfel de evolutie pozitiva pe plan european. Si ar putea fi un nou inceput, o modernizare a stangii si o normalizare in sensul ca si oamenii s-ar apleca mai mult spre aceasta ideologie politica, spre valorile care o anima, spre conceptele sale, in felul acesta putandu-se restabili echilibrul in societate.  
       
  

joi, 17 martie 2011

Cutremurul din Japonia si radiatiile...

Ingrozitorul cutremur ce a avut loc in Japonia pune Omenirii o problema foarte serioasa, si anume aceea a energiei atomice. Iata ce am citit pe Mediafax:
Radiaţiile dincolo de zona evacuată la Fukushima nu prezintă pericol pentru sănătate

Traseul probabil al norului radioactiv de la Fukushima 

Armata încearcă să răcească reactoarele de la Fukushima cu elicoptere si camioane cu apă - VIDEO 

O stare de panica s-a creat...Iata ce titreaza si Gandul:

ALERTĂ NUCLEARĂ ÎN JAPONIA - NIVELUL RADIAŢIILOR CREŞTE. Norul radioactiv probabil se va deplasa spre SUA. În CHINA, cetăţenii cumpără sare iodată ca să îi apere de radiaţii

Adevarul e ca toate sursele de energie folosite pe scara larga pe Pamant sunt poluante. Totusi, cea mai periculoasa pare a fi energia nucleara, produsa de elemente radioactive. Daca stam sa ne gandim si la catastrofa de la Cernobil din 1986... si acolo nu a fost vreun cutremur care sa provoace tragedia. Nu ar strica sa ne gandim la alte surse de energie, mai putin poluante sau chiar deloc.
Iata, mai jos, o cronologie a evenimentelor, de pe Mediafax:

CRONOLOGIE: Japonia, devastată de un cutremur şi un tsunami, se confruntă cu o criză nucleară majoră 

Dar, in ciuda acestor evenimente tragice...:

AFP: Europa de Est îşi reafirmă interesul pentru energia nucleară, în pofida accidentului din Japonia  
Foarte interesant de citit articolul de mai sus, din Mediafax. Iata ce arata:
"Ţările foste comuniste din Europa de Est îşi reafirmă în mod hotărât interesul pentru energia atomică, în pofida accidentului nuclear major de la centrala japoneză Fukushima, delimitându-se astfel de vecinii lor occidentali.
La peste 20 de ani de la căderea comunismului, spectrul Cernobîlului nu îngrijorează în mod vizibil aceste ţări a căror industrie nucleară rămâne în mare parte bazată pe tehnologie sovietică.
La Praga, Bratislava, Ljubljana şi Varsovie, liderii politici se pronunţă în favoarea energiei nucleare, mergând până la a denunţa o "isterie" (antinucleară), potrivit declaraţiilor premierului ceh Petr Necas.
Ofensiva lor contrastează cu atitudinea Germaniei, unde cancelarul Angela Merkel a anunţat marţi închiderea imediată, pentru trei luni, a şapte reactoare nucleare vechi.
"Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe".
Mai ales Temelin, dotată cu două reactoare de concepţie sovietică VVER, generează nemulţumirea militanţilor împotriva energiei nucleare din Austria şi Germania.
Praga rămâne totuşi surdă la apelurile de a renunţa sau de a-şi restricţiona energia nucleară, care nu sunt decât "populism oportunist" în opinia preşedintelui Vaclav Klaus.
La rândul său, preşedintele sloven Danilo Türk a declarat miercuri la Praga că nu este momentul "propice pentru decizii politice şi panică".
Ca şi Temelin, centrala nucleară slovenă Krsko este prost văzută de ecologiştii austrieci.
Premierul polonez Donald Tusk a lansat, la rândul său, un apel la "bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia.
Polonia, care nu are nicio centrală nucleară dar intenţionează să construiască două înainte de 2030, este hotărâtă să continue acest program, a declarat Helena Trojanowska, responsabilă de energia nucleară în cadrul Guvernului.
"Programul nuclear al Poloniei se bazează pe tehnologii mai moderne, pe cele mai înalte criterii de securitate", a declarat ea la Bruxelles.
"Nimic nu se schimbă în Slovacia în privinţa energiei nucleare", a declarat la rândul său Rado Bato, purtător de cuvânt al premierului slovac Iveta Radicova.
Slovacia are două centrale nucleare, Jaslovske Bohunice şi Mochovce (vest), care asigură circa 55 la sută din producţia de electricitate a ţării.
Deschiderea a două tranşe suplimentare la Mochovce este prevăzută în 2012-2013, în timp ce alte două reactoare au fost oprite în 2006 şi 2008 la Jaslovske Bohunice, în conformitate cu angajamentele asumate de această ţară înaintea aderării sale la UE, în 2004.
În Lituania, două reactoare de tip Cernobîl moştenite din epoca sovietică au fost oprite la Ignalina în 2004 şi 2009, conform cerinţelor UE.
Mai conciliant în raport cu alţi lideri din regiune, premierul lituanian Andrius Kubilius cere examinarea "tuturor soluţiilor" pentru a asigura necesităţile energetice ale ţării.
Lituania vrea să construiască o nouă centrală nucleară, pentru a o înlocui pe cea de la Ignalina.
În urma accidentului nuclear din Japonia, comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, a anunţat marţi organizarea, pe viitor, a unor "teste de rezistenţă" pentru toate cele 143 de reactoare de pe teritoriul european.""
 Am pus aici tot articolul pentru ca este foarte importanta pozitia tarilor din Europa de Est fata de acest controversat subiect. Si este de remarcat ca Estul Europei este mai putin dezvoltat din punct de vedere economic decat Occidentul. Nevoia de energie (si la un pret ieftin) este foarte mare. De remarcat reactia premierului ceh: ""Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe"." Dar si opozitia fata de Germania pe aceasta problema. Dar eu stau si ma intreb: Uniunea Europeana are o strategie clara in acest sens? Inteleg ideea testelor de rezistenta a comisarului european Oettinger, dar nu ma refeream la acest lucru. Ci la faptul daca, sa presupunem, spre ex., ca din cele 143 de reactoare 80 nu trec testul de rezistenta, atunci care ar fi solutiile alternative, in conditiile unei nevoi crescande de energie a unor state mai putin dezvoltate decat Vestul. De fapt o intrebare ar fi si daca Vestul are o strategie in acest sens, pentru ca inchiderea unor reactoare nucleare ar crea, fara indoiala, probleme economice mai mari sau mai mici, depinde. Necas, iata, este ingrozit de o asemenea varianta. Domnia sa spune ca ar echivala cu o catastrofa. Economica, desigur. Iar premierul polonez face apel la: ""bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia". De unde se vede ca aceste state, mai putin dezvoltate decat Germania, repet lucrul acesta, nu ar fi ajutate deloc in cazul in care ar trebui, in urma testului de rezistenta, sa-si inchida reactoarele nucleare. Si ar trebui sa le inchida, daca nu ar trece testul D-lui Günther Oettinger, deoarece, toti trebuie sa respectam aceleasi reguli, ca sa reiau o idee a D-nei Cancelar Merkel. Insa, iarasi ma repet, lucrul acesta ar insemna o catastrofa pentru tarile respective. Cum ar ajuta Germania, sau nu numai Germania, de ce nu si Franta sau Marea Britanie, ca sa luam si celelalte puteri economice europene, aceste state mai putin dezvoltate, daca ar trebui sa-si inchida reactoarele, furnizoare de energie? Sau nu le-ar ajuta deloc... Eu stau si ma intreb daca principiul solidaritatii chiar functioneaza asa cum ar trebui in Uniunea Europeana, adica cel bogat sa-l ajute pe cel sarac. De unde se vede ca in situatia unei dezvoltari inegale a Europei (caci nu se poate pune semnul egalitatii intre Germania si Cehia, sau intre Germania si Grecia, ca sa dau niste exemple, din punct de vedere al dezvoltarii economice) nici problemele cu care se confrunta statele nu sunt similare. Atunci putem sa respectam cu toti aceleasi reguli? Daca extrapolam problematica in domeniul financiar, realitatea de pana acum ne spune ca nu, iar exemplul, celebru deja, al Greciei, cu imensa sa datorie publica, pe care nimeni nu stie cum o va plati pana la urma, este revelator. Si sa nu uitam ca acest lucru pune in pericol insasi moneda europeana - euro - si Zona Euro. In ciuda afirmatiilor D-lui Sarkozy care a tot repetat ca jamais nu se va renunta la euro... Si cu toate acestea o solutie concreta nu s-a gasit. Chiar si aceasta pozitie a Tarilor din Est, care contrasteaza cu pozitia Germaniei, ne arata ca sunt inca multe probleme de rezolvat in Europa si ca problemele cu care se confrunta Estul sunt mult mai acute decat cele cu care se confrunta Vestul, chiar si acum la peste 20 de ani de la caderea cortinei de fier. 
In asemenea conditii, care ar fi politica optima ce ar trebui sa si-o insuseasca Europa? Una de dreapta sau una de stanga? Criza actuala a pus partidele populare, de dreapta (sa nu uitam ca PPE e majoritar in PE) intr-o situatie deloc comoda. Pentru ca nu prea au cum sa faca fata si, in acelasi timp, sa-si asigure voturile, luand masuri dure de ajustare a deficitelor, cu repercusiuni de scadere a nivelului de trai al populatiei. Vedem manifastatii de protest la Londra, la Paris. Nemultumirea este in crestere, iar problema somajului nu a putut fi inca rezolvata cu succes. Observam fenomene ingrijoratoare cum ar fi ascensiunea extremei drepte in Franta. Lucru absolut ingrijorator pentru intreaga Europa. Si, dupa parerea mea, increderea oamenilor in partidele de stanga a scazut in ultima vreme destul de mult. Ramane de vazut care va fi raspunsul stangii europene la asemenea probleme. Si este evident ca raspunsul ar trebui sa fie unul care sa contina solutii concrete la provocarile acestui inceput de mileniu. Provocari deloc usoare. Mie mi se pare ca, din punct de vedere politic, nu s-au gasit solutii ideologice. Lucru asta e luat de multi in derizoriu, ca si cum n-ar avea prea mare importanta. Parerea mea este ca idelogiei neoliberale, criticata in prezent, nu i s-a gasit inca o alternativa viabila. Ultra-liberalismul este in stadiul de critica si atat. Insa in asemenea situatii, cum e cea generata de criza economica, o schimbare democratica ar fi necesara si chiar benefica. O schimbare care sa se opuna extremei drepte, de asta i-am si zis schimbare democratica, adica din care sa rezulte democratia si moderatia. Si o solutie (practica) ar putea fi, de ce nu, stanga europeana, aflata pana acum intr-un con de umbra. Pentru ca ar trebui sa constientizam faptul ca starea de criza economica nu a trecut inca. Sunt si voci care spun ca ar putea sa reizbucneasca aceasta criza in Europa, si inca si mai virulent decat pana acum. Lucru din care ar rezulta ca nu au fost eliminate cauzele generatoare ale acestei crize economice. Iar daca ultra-liberalismul ar fi cauza generatoare, cel putin nu vad eu o alternativa concreta, care sa se manifeste in plan politic, economic si social in Europa si care sa fie capabila a indeparta cauzele ce genereaza situatia de criza economica, pe de o parte, si, pe de alta parte sa poata genera progres si in Tarile Estice, parte integranta a Europei Unite. Dar un progres real, nu mimat sau artificial. Aici mi se pare ca este marea incercare cu care ne provoaca acest inceput de mileniu. Eu cred ca ar trebui sa existe, la nivel european, o poltica intr-adevar comuna de dezvoltare economica si de reducere a decalajelor intre statele europene (adica o politica dezvoltare economica ce sa fie comuna tuturor statelor europene din care sa rezulte un obiectiv comun - reducerea decalajelor). Neoliberalismul nu a putut face lucrul acesta, cazul Greciei confirma aceasta ipoteza, dar, de ce nu, si al Italiei, tara care, la randul ei, are o datorie publica de peste 100% din PIB. Se vorbeste de tari care au un mare risc de intrare in incapacitate de plata. Lucrurile acestea trebuie ajustate cumva. Pentru a se ajunge la normalitate. Ramane de vazut cum se va realiza aceasta. De ce spun de o politica care sa fie comuna tuturor statelor UE? Dar ceea ce spune D-na Cancelar Merkel, ca toti trebuie sa respectam regulile comunitare, direct la asa ceva conduce. Ce fel de politica (si ce fel de reguli, pentru ca nu trebuie sa fie nici reguli care sa nu fie respectate de catre cineva, dar nici reguli pe care doar unii le pot respecta cu usurinta, iar altii deloc - adica reguli care sa existe in scriptele europene, dar neaplicabile in unele state, sau care ar defavoriza unele state), asta e alta problema. De fapt asta e si problema. De ce comuna? Pentru ca, daca privim problema la scara europeana, prin prisma Europei Unite, atunci este o chestiune care priveste toata Europa, pe noi toti. Adica este vorba de dezvoltarea Europei in ansamblul sau si ar trebui sa fie o dezvoltare care sa favorizeze si tarile mai putin dezvoltate, precum cele Estice, care fac parte din UE (si nu numai!). Iar o dezvoltare economica armonioasa in UE este de natura sa atenueze conflictele, sa se opuna extremismului, contribuind astfel la consolidarea democratica a Europei.