Powered By Blogger

joi, 10 martie 2011

Complicata situatie din Nordul Africii...

Mi-au atras atentia unele articole publicate in Evenimentul Zilei pe aceasta tema de mare actualitate:


Egipt: 13 morţi în confruntările dintre musulmani şi creştinii copţi

"Cel puţin 13 persoane şi-au pierdut viaţa şi 140 au fost rănite în confruntările interconfesionale dintre creştinii copţi şi musulmani, care au avut loc în cursul nopţii de marţi spre miercuri la Cairo, a anunţat Ministerul Sănătăţii egiptean. Evenimentele sângeroase alimentează temerile privind creșterea tensiunilor interreligioase, în contextul tranziţiei dificile care urmează demisiei lui Hosni Mubarak.
Incidentele au început după ce mai mulţi locuitori din Moqattam, un cartier sărac cu populaţie coptă majoritară, au protestat faţă de incendierea unei biserici copte de către musulmani, sâmbăta trecută, în sudul capitalei egiptene. Mii de copţi manifestează de altfel de câteva zile în faţa sediului radio-televiziunii din centrul Cairo, în semn de protest faţă de incendierea bisericii Al-Shahidain, notează Agerpres."
si:
"Mai mulţi lideri religioşi musulmani au condamnat evenimentele şi au criticat incendierea bisericii copte. Şeicul Ahmad al-Tayyib le-a cerut musulmanilor să ajute la reconstrucţia bisericii şi să evite violenţele sectare.

Organizaţia islamistă Fraţii Musulmani, cea mai importantă mişcare de opoziţie din Egipt, i-a acuzat de violenţe pe foştii susţinători ai preşedintelui Mubarak, lansând un apel la unitate, pentru susţinerea noilor autorităţi de la Cairo.

Comunitatea coptă din Egipt, care reprezintă cel mult 10% din populaţia ţării, afirmă că este victimă a discriminării religioase, în special după atentatul comis de Anul Nou la o biserică din Alexandria, soldat cu 23 de morţi. "


LIBIA LIVE: Emisarii lui Gaddafi ajung în Europa

Ultimatum pentru Gaddafi: opoziţia îi cere să plece în 3 zile

 Lucrurile sunt inca foarte tulburi...Pentru ca nu poti sa stii ce va iesi pana la urma din toata chestia asta. Conflictele religioase din Egipt nu mi se par de bun augur. Problema este daca aceste tari sunt pregatite pentru instituirea unui regim democratic. Daca oamenii s-au revoltat numai din pricina saraciei, asta nu inseamna ca au si idealuri democratice cu totii. Nu contest faptul ca ar exista si oameni din aceste tari care sa doreasca democratia, dar asta nu inseamna ca toti o doresc si nici nu stim cat de multi sunt cei care o doresc cu adevarat. Gradul de imprevizibilitate pe care il degaja intreaga situatie mi se pare evident. Chiar si in conditiile rasturnarii de la putere, in Libia, a lui Gaddafi nu poti sa stii ce va urma si nu este exclus ca si Gaddafi sa aiba dreptate in privinta Al Qaida. Americanii se tot chinuie, de ani buni, sa-l prinda pe Ossama ben Laden si tot n-au reusit. Dupa indelungata interventie in Afganistan, Al Qaida n-a putut fi distrusa. Iar o alta problema care se pune este gradul de cultura politica al oamenilor din tari precum Libia, Egipt, Tunisia, si aici vorbesc de marea majoritate! In mod normal Al Qaida nu poate reprezenta o optiune serioasa pentru omul musulman deoarece nu are niciun program politic, economic, social, nu propune nimic. Spre exemplu: ce propune Al Qaida pentru dezvoltarea economica a tarilor musulmane? Ca numai cu atentate nu vad cum s-ar putea dezvolta lumea musulmana. Dimpotriva, Al Qaida nu poate sa faca altceva decat sa creeze ostilitate fata de musulmani, vazuti ca niste potentiali criminali, lucru care este de natura sa ingreuneze situatia musulmanilor cinstiti si de bine, care lucreaza in Europa. Si nu face altceva, aceasta Al Qaida, decat sa conduca spre marginalizarea sociala a acestora. Este clar ca nu poate reprezenta o optiune pentru cetateanul musulman onest, om de bine, care nu doreste decat sa munceasca cinstit si fara probleme, si sa traiasca linistit si in prietenie cu ceilalti. Dar daca ne referim la aceste state din Nordul Africii, unde, iata, evenimentele sunt in curs de desfasurare, spuneam ca nu se poate sa nu te intrebi daca cetatenii acestor state, sarace, au si cultura politica de a accepta democratia de tip Occidental impreuna cu Drepturile Fundamentale ale Omului, care se opun Shariei. Pentru ca este vorba de o cu totul alta cultura decat cea euro-atlantica, desi influentata de Europa, datorita pozitionarii geografice apropiate. Observam ca toate aceste revolutii, hai sa le zicem asa, s-au desfasurat pe cuprinsul vechiului mare Califat Arab. De observat, din aceasta cauza, si repeziciunea cu care s-au extins  din Tunisia si pana in Yemen dar si pentru faptul, caracteristic, ca un eveniment important intr-un stat din lumea araba are un ecou profund si mare in toata aceasta lume. Insa toate aceste framantari pot ramane la stadiul de embrion mort, daca nu vor exista in lumea araba si forte politice progresiste, suficient de puternice si cu o adanca penetrare sociala, care sa sustina transformarile democratice si sa actioneze impotriva derapajelor constituite din conflicte religioase, asa cum vedem ca se intampla zilele acestea in Egipt. Pentru ca Sharia nu poate fi compatibila cu o organizare de stat democrat, in acceptiunea euro-atlantica a acestui termen. Iar lumea musulmana este o lume profund religioasa. Sentimentul religiozitatii este trait intens si emotional de omul musulman, desi el doreste modernitatea, doreste comunicarea cu alte culturi, dar aceasta comunicare si modernitate sunt vazute de catre el prin prisma religiei sale. Dupa parerea mea, acesti oameni, marea lor majoritate, nu sunt pregatiti pentru o viziune laica asupra lumii. Dar, pe de alta parte, pentru a inova in lumea islamica ai nevoie de lideri mari. Au existat astfel de oameni si ma gandesc la un Kemal Ataturk, in Turcia, sau la un Nasser, in Egipt, care a si reusit, pentru putina vreme si intr-o oarecare masura, sa unifice lumea araba - vezi aici si aici, insa influenta sa, de lider pan-arab, a fost mare si nu e de mirare ca si acum multi arabi il considera un lider de anvergura pe care lumea araba l-a avut. Fara lideri puternici, care sa sustina proiectul democratiei in statele arabe, tare mi-e teama ca aceste revolutii nu vor reusi... Iar un haos in aceasta zona in mod clar ca nu este de dorit. Doamne fereste, ar fi si periculos. Ca sa intelegem mai bine ce inseamna un lider in traditia si cultura araba, cred ca ar trebui sa citim cu atentie si cu luare aminte ce ne spune Wikipedia:

"Al-Mawardi says:[22]

It is forbidden for the Ummah (Muslim world) to have two leaders at the same time.
It is forbidden to give an oath to two leaders or more, even in different parts of the world and even if they are far apart.
It is forbidden to appoint two leaders at the same time.
It is permitted to have only one leader (of the Muslims) in the whole of the world.
It is forbidden for Muslims to have in the whole world and at the same time two leaders whether in agreement or discord.
Al-Qadhi Abdul-Jabbar (he is a Mu’tazela scholar), says:[27]
It is forbidden to give the oath to more than one.
The Imams (scholars of the four schools of thought)- may Allah have mercy on them- agree that the Caliphate is an obligation, and that the Muslims must appoint a leader who would implement the injunctions of the religion, and give the oppressed justice against the oppressors. It is forbidden for Muslims to have two leaders in the world whether in agreement or discord.
The Shia schools of thought and others expressed the same opinion about this[29][30][31][32] However, the Shia school of thought believe that the leader (Imam) must not be appointed by the islamic ummah, but must be appointed by God.
Al-Qurtubi said in his Tafsir[33] of the verse, "Indeed, man is made upon this earth a Caliph"[34] that:
This Ayah is a source in the selection of an Imaam, and a Khaleef, he is listened to and he is obeyed, for the word is united through him, and the Ahkam (laws) of the Caliph are implemented through him, and there is no difference regarding the obligation of that between the Ummah, nor between the Imams except what is narrated about al-Asam, the Mu'tazzili ...
Al-Qurtubi also said:
The Khilafah is the pillar upon which other pillars rest
An-Nawawi said:[35]
(The scholars) consented that it is an obligation upon the Muslims to select a Khalif
Al-Ghazali when writing of the potential consequences of losing the Caliphate said:[36]
The judges will be suspeneded, the Wilayaat (provinces) will be nullified, ... the decrees of those in authority will not be executed and all the people will be on the verge of Haraam
It is obligatory to know that the office in charge of commanding over the people (ie: the post of the Khaleefah) is one of the greatest obligations of the Deen. In fact, there is no establishment of the Deen except by it....this is the opinion of the salaf, such as al-Fadl ibn 'Iyaad, Ahmad ibn Hanbal and others"

si este de citit si:

"Re-establishment of the Caliphate

Once the subject of intense conflict and rivalry amongst Muslim rulers, the caliphate has lain dormant and largely unclaimed since the 1920s. For the vast majority of Muslims the caliph as leader of the ummah, "is cherished both as memory and ideal"[38] as a time when Muslims "enjoyed scientific and military superiority globally,"[39] though "not an urgent concern" compared to issues such as the Israeli-Palestinian conflict.[38]
However, though many Muslims would like to re-establish the Caliphate, according to Hadith the Caliphate will be followed by the arrival of the Promised Messiah and Imam Mahdi:
Prophethood will remain with you for as long as Allah wills it to remain, then Allah will raise it up wherever he wills to raise it up. Afterwards, there will be a Caliphate that follows the guidance of Prophethood remaining with you for as long as Allah wills it to remain. Then, He will raise it up whenever He wills to raise it up. Afterwards, there will be a reign of violently oppressive rule and it will remain with you for as long as Allah wills it to remain. Then, there will be a reign of tyrannical rule and it will remain for as long as Allah wills it to remain. Then, Allah will raise it up whenever He wills to raise it up. Then, there will be a Caliphate that follows the guidance of Prophethood.
As-Silsilah As-Sahihah, vol. 1, no. 5"
Iata de ce spuneam ca problema unor mari lideri democrati arabi, care sa conduca reformele societatii arabe islamice spre democratie si nu spre altceva, este una centrala, de mare importanta pentru succesul democratiei in aceasta zona. Or, pana acum cel putin, nu se vad astfel de oameni acolo. Dar lucrurile, privite prin prisma traditiei musulmane si a Istoriei, sunt cu mult mai complicate decat ne-am imagina...
Pentru ca trebuie sa intelegem foarte bine ce inseamna, sau ce ar insemna aceasta revolta, datorata saraciei, in aceste state arabe din Nordul Africii. Cum adica datorate saraciei? Intrebarea poate parea stupida, poate nu m-am exprimat eu bine, dar nu cred ca e deloc stupida. Ci una foarte serioasa. Poate putina lume stie ca in anul 656, cand Ali, ginerele lui Mahomed, a devenit calif, au aparut asa numitii charidjiti. Istoria lumii in date ne spune despre Ali ca, datorita colaborarii sale cu aristocratia araba din Irak, acesta s-a instrainat de simpatia maselor! Or, acesti charidjiti ce credeti ca cereau? Ei cereau: egalitatea in drepturi si avere si alegerea califului de catre toti musulmanii!!!!! Era in epoca cand Medina inceteaza de a mai juca un rol important in Califatul Arab. Iar Istoria ne spune ca au existat si lupte, cum a fost cea de la Nahrwan, pe Tigru, in care charidjitii au fost invinsi, precum si rascoala din 660 condusa de Moawiya, conducatorul tribului Omeia. De unde se vede ca nemultumiri existau si acestea erau tot datorate saraciei. Dar ceea ce se remarca este opozitia acestor miscari fata de paturile bogate, aristocratia din lumea araba (sa ne uitam si acum la ce averi se vehiculeaza ca ar avea Mubarack sau Gaddafi...). Am spus ca charidjitii au fost invinsi in 658, dar in 661, pe 24 ianuarie, Ali este asasinat de catre un charidjit, iar Moawiya, guvernator al Siriei, devine calif, intemeind dinastia Omeiazilor. Si tot Istoria lumii in date ne spune ca in 778-779, cu ocazia rascoalei taranesti din Gurgan, apare, pentru prima data in Istorie, steagul rosu de lupta, ca simbol impotriva exploatarii!! Pe de alta parte, citesc ca in august 683 a avut loc rascoalele oraselor Mecca si Medina impotriva lui Yazid (cel pe care Husayn, fiul lui Ali refuzase sa-l recunoasca drept calif si din care pricina a fost infrant si ucis) cand templul Kaaba este ars. Si stau si ma intreb daca nu cumva aceste revolte au creat o stare de ateism (temporara) in popor. Deci iata de ce este importanta intrebarea pe care am pus-o: pentru ca nu stim care este caracterul adevarat al acestor revolte actuale, care a cuprins statele arabe, de pe teritoriul vechiului mare Califat Arab. Care este oare temeiul lor? Ce inseamna ca saracia ar fi temeiul acestor revolte? Si care sa fie sensul acestor revolte puternice? Unul cu adevarat democratic..? Problema nu cred ca este elucidata in profunzime, desi s-ar putea raspunde ca da, unul democratic, desigur. Doar vor sa inlature dictatorii de la putere. Dar un astfel de raspuns mi se pare a fi unul superficial.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu