Decoratii...

Mediafax

Băsescu sesizează CC pentru că Ponta nu a contrasemnat decrete de decorare pentru personalităţi din conducerea ICR

Se arata, printre altele, ca:

"Preşedintele Traian Băsescu a transmis Curţii Constituţionale o sesizare care îl vizează pe premierul Victor Ponta, legată de faptul că şeful Guvernului nu a contrasemnat o serie de decrete de decorare care vizau "înalte personalităţi ce au asigurat conducerea ICR în perioada 2005-2012". Premierul Ponta a refuzat nemotivat să contrasemneze decretele de decorare pentru Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Mircea Mihăieş şi Dan Croitoru, din fosta conducere a ICR, se arată în sesizarea adresată Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu."

Si iata ce s-a intamplat azi:

Băsescu a decorat mai multe personalităţi culturale, printre care Horia Roman Patapievici

Se arata ca:

"Preşedintele Traian Băsescu a decorat, vineri, într-o ceremonie la Palatul Cotroceni, mai multe personalităţi culturale şi ale vieţii civile, între care Horia Roman Patapievici.

Între cei decoraţi de şeful statului se numără de asemenea Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Călin Peter Netzer."

HotNews

Traian Basescu a decorat mai multe personalitati, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu

Se arata ca:

"Traian Basescu a decorat mai multe personalitati culturale si ale societatii civile, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu.
Printre personalitatile decorate de Traian Basescu s-au mai aflat scriitorul si criticul literar Dan C. Mihailescu si regizorul Calin Peter Netzer.
Potrivit Agerpres, Horia Roman Patapievici a fost decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, iar Gabriel Liiceanu cu Ordinul National ''Steaua Romaniei'' in grad de Ofiter.

Ceremonia de vineri vine dupa ce presedintele Traian Basescu a sesizat miercuri Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) cu privire la un posibil conflict de natura constitutionala generat de refuzul premierului Victor Ponta de a contrasemna decrete prezidentiale privind decorarea unor personalitati care au asigurat conducerea Institutului Cultural Roman in perioada 2005-2012, printre care si Horia Roman Patapievici.

"Imi dau seama ca sunt in fata unei parti a intelectualitatii romane pe care tot timpul am incercat sa o inteleg in exigentele ei chiar daca nu am inteles-o intotdeauna in scrisul ei, in opera ei", a spus, dupa ceremonie, Traian Basescu, inainte de a preciza: "Nu e vina lor, e a mea".

"Cu toate acestea nu am niciun complex fata de intelectualitatea din Romania pentru ca sunt convins ca niciunul dintre ei nu ar conduce un vapor de 300 de metri", a continuat seful statului.

Basescu a subliniat ca, prin aceste decorari acordate, "presedintele doar recunoaste merite, nu in numele lui, ci in numele natiunii".

"Va asigur ca am constiinta faptului ca nu numai dvs ati fost decorati azi, ci ceea ce mi-as dori, as dori ca intaplarea de azi sa fie un semn catre toata intelectualitatea din Romania, pe care si noi, oameni politici, dar si foarte multi romani nu se straduiesc sa o tina aproape, (...) trec pe langa ea fara sa realizeze ca trec pe langa ce are mai valoros natiunea romana", a continuat el.

Traian Basescu a precizat ca, din discutiile cu reprezentanti ai intelectualitatii romane, au rezultat doua actiuni care "au lasat o amprenta extrem de puternica" a mandatelor sale: condamnarea comunismului si predarea arhivelor fostei securitati."

Aici avem un exemplu de ceea ce as numi subiectivism politic. Au fost decorati nu neaparat apropiati ai lui Basescu, ci apropiati ai regimului Basescu. Cand meritocratia se imbina (sau poate mai exact spus: se combina) cu politica se mai poate numi meritocratie? Dar aici nu e vorba de un regim politic anume. In Romania conferirea de decoratii este un act politic prin excelenta, nu unul meritocratic. Spre exemplu, daca Ponta va ajunge sa fie Presedinte, aproape mai mult ca sigur vor fi decorati apropiatii PSD-ului sau ai noului regim. Derapajele de limbaj, daca se pot numi asa, nu-s o noutate in viata publica din Romania. E de notat luarea de atitudine a lui Vladimir Tismaneanu in legatura cu limbajul folosit de Ponta. Insa aici trebuie facuta o precizare, apropo de termenul acesta - "fascist" - utilizat de Ponta. Eu ma intreb altceva: daca Ponta ar sti sa explice, sa arate ce inseamna fascist - fascism, prin ce anume se caracterizeaza o asemenea ideologie. La noi se arunca astfel de epitete, dar daca intrebi pe cineva ce inseamna eu cred ca in 80% din cazuri oamenii nu stiu ce inseamna. Eu m-as intreba care e argumentul lui Ponta ca, spre exemplu, Mircea Mihaies" ar fi un "batran fascist"? Insa aici nu e vorba de argumente. E vorba de ignoranta!!! Si lucrul asta nu-l vad sa fie evidentiat de catre intelighentia noastra.Vladimir Tismaneanu face insa intr-o alta postare de pe blog trimitere la un articol de pe Contributors, semnat de Anca Manolescu:

Unde ne sunt fasciștii?

  Se arata, printre altele, ca:

"Pentru ultranaţionalişti, iubirea de patrie constă într-un discurs al urii, al minciunii violente, al confuziei programate. În gura lor, oricine, fie că îi deranjază fie că au primit job să-l murdărească devine un primejdios duşman al ţării: concurenţii politici, vecinii supărători, intelectualii publici. Reţeta acestui discurs – folosit şi de Securitatea comunistă – e monotonă. Minciunile cele mai sfruntate sînt prezentate drept dezvăluiri, violenţa atacatorului e pusă în seama celui agresat, non valoarea îşi arogă dreptul de judecător al tuturor valorilor. Peste această plasă de confuzie, schimonosiri, iluzie, trebuie să răsune cîteva cuvinte stigmat menite să stîrnească în cititor panică amestecată cu dispreţ şi, finalmente, pulsiune distructivă. Unul dintre aceste cuvinte este şi acum „evreu”. Revista „România Mare” a dat tonul. Astăzi există site-uri care deversează nestingherite şi neobosite aceleaşi tip de discurs ţesut din elucubraţii veninoase. [...]

E de ajuns ca, în România, derapajul socio-politic să continue, iar democraţia să fie măcinată de corupţie, pentru ca extremismele naţionaliste să ridice tonul, agitînd aceeaşi ideologie grobă, violentă şi comodă. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît a „externaliza” criza, a pune carenţele societăţii noastre în seama unor „străini” inventaţi, care primesc numele încărcat negativ de „evreu”. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît să te lepezi de responsabilităţile proprii, să le afişezi drept culpe şi conspiraţii ale unui străin atotputernic şi ocult, desemnat ca „mafie evreiască”. Nu mai trebuie să cauţi soluţii reale, trebuie doar să verşi venin, minciună şi violenţă. Cu speranţa că vei stîrni în grupuri mai largi de populaţie pulsiuni distructive care să poată fi manevrate după plac.

Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul. Într-o democraţie românească funcţională, un asemenea site ar fi interzis. Nici vocea lui Victor Roncea nu s-ar tot auzi de ani buni de zile. Nici Antena 3 nu şi-ar permite – plătind ceva amenzi – să-şi deverseze mizeria împotriva „duşmanilor” patronului ei.

Dar patronul ei – aflat de mult timp între Parlament şi inculpare penală – are un partid la guvernare. Iar prim ministrul Ponta n-a catadicsit să participe la întîlnirea de acum cîteva zile cu asistentul Victoriei Nuland. De ce s-ar fi dus? Demnitarul american vorbea despre necesitatea ca ţările din estul Europei să reziste împotriva pericolului unor oligarhi care controlează media şi pot fragiliza instituţiile statului de drept. Domnul Ponta a preferat să meargă în teritoriu pentru campania europarlamentarelor. „Trimitem la Bruxelles oameni mândri că sunt români, care vor apăra România” iată textul alături de care stă Victor Ponta pe un afiş electoral PSD. Ce să înţelegem? Că România trebuie apărată de Europa, nu de pericolul imperialismului putinist? Că România are de rezistat împotriva principiilor UE, în vreme ce guvernanţii ei actuali admit fără probleme existenţa unui post precum Antena 3 ori a unor site-uri ca cel menţionat mai sus? Vor invoca poate principiul – fundamental pentru democraţie – al libertăţii de exprimare. Dar în democraţiile veritabile, acest principiu nu e nelimitat şi orb. În democraţiile solide, incitarea la ură, la xenofobie nu are loc legitim în spaţiul public.

E curios că nici organismele specializate nu protestează împotriva unei manifestări actuale de antisemitism. Domnul Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are alte obiective. A cerut de curînd Primăriei sectorului 2 să îndepărteze statuia lui Mircea Vulcănescu din spaţiul public, dat fiind că, potrivit regimului comunist, acesta a fost criminal de război. Oare Mircea Vulcănescu e de judecat după eticheta pe care i-a pus-o un regim mincinos, declarat prin lege drept criminal? Dacă s-a aflat ca om de finanţe în cabinetul Antonescu, el a fost un intelectual de dreapta care nu a aderat la ideologia extremistă. În febra epocii, a fost autorul unei riguroase şi obiective analize a fenomenului legionar (vezi volumul Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut). Gînditor strălucit în strălucita generaţie a tinerilor intelectuali interbelici, Mircea Vulcănescu a murit în bezna Aiudului, lăsînd drept ultim cuvînt: „să nu ne răzbunaţi”. El să fie vocea care trebuie făcută să tacă? Sau imundele vociferări antisemite actuale?"

Eu cred ca ar trebui sa ne intrebam mai intai daca fenomenul prezentat e semnificativ in societatea romaneasca. Citind acest articol ai impresia ca in Romania ultranationalismul, asa cum il descrie D-na. Manolescu, antisemitismul sunt fenomene frecvente in societate. Eu ma indoiesc de faptul ca ar fi asa sau ca acele saituri ar insemna ceva semnificativ... Pentru ca daca ultranationalismul, asa cum e descris acesta aici, antisemitismul sunt fenomene periculoase, tot atat de periculos este sa nu masuram dimensiunea lor exacta in societate pentru a vedea daca au vreo relevanta sau nu. Intr-o lume libera astfel de fenomene apar, ar trebui sa fim constienti de lucrul asta. De aceea problema de baza e relevanta lor. Daca ultranationalismul, de pilda, e legat de patriotism (caci nu poti sa fii ultranationalist fara a fi, totusi, patriot) atunci lucrurile s-ar putea sa nu stea asa cum le vede D-na. Manolescu, adica un fel de pericol iminent, asa inteleg. Si asta pentru ca patriotismul este in scadere, sondaje recente arata acest lucru, mai ales la generatia tanara. In acest caz nu prea vad cum putem avea un ultranationalism mare, semnificativ in societate. 
In privinta antisemitismului, iarasi, nu prea inteleg... Nu o contrazic neaparat pe D-na. Manolescu, dar nu prea inteleg de unde si-ar trage radacinile... De pilda, esti antisemit pentru ca evreii au fost promotorii comunismului in Romania si pe plan mondial - deci, cu alte cuvinte, antisemitismul asta ar fi o forma de anticomunism -, sau are alte conotatii? Pentru ca regimul ala "mincinos" de care vorbeste D-na. Manolescu a fost promovat de evrei! Dar asta nu inseamna ca toti evreii sunt comunisti, fireste. Adevarul este ca nu sunt discutii sincere pe aceasta tema, si asta nu numai la noi, eu asa cred. De aceea apar articole pe unele saituri precum cel aratat de D-na. Manolescu. Se mai arata:

" „Oricine va incerca sa critice pe liderii evrei conducatori ai planetei vor fi etichetati ca «antisemiti». Cui ii foloseşte de fapt antisemitismul şi ce înseamnă antisemitism si cine sint evreii ca «rasa»?"

Trebuie spus de la bun inceput ca un astfel de lucru nu e adevarat, atata vreme cat critica nu se face pe baze semite. Si chiar daca s-ar face si pe astfel de baze, tot nu inseamna antisemitism. Adica, spre exemplu, daca cineva critica o decizie politica sau o afirmatie politica a Victoriei Nuland, care e de religie iudaica, e antisemit?? Putem spune ca e o dovada de antisemitism?? Eu cred ca nu... Si, in general vorbind, eu cred ca trebuie sa facem o deosebire neta intre atitutdinea ostila fata de cineva sau ceva si atitudinea critica fata de cineva sau ceva. Sunt doua lucruri total diferite! Spre exemplu, daca cineva se apuca sa studieze Talmudul si sa incerce o critica a acestuia dintr-o anume perspectiva inseamna ca e antisemit? Nu neaparat! Nu inseamna ca neaparat e antisemit. Antisemit inseamna ca ai ceva cu respectivul, impotriva lui, doar pentru simplul motiv ca e evreu.

"Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul."

Insa aceste principii nu au fost respectate nici in Occident: vezi atacurile din presa britanica impotriva imigrantilor romani, atitudinea de ostilitate fata de imigratia romaneasca din Franta si cresterea Frontului National al Marinei Le Pen, de asemenea in Olanda (v. aici si aici) si, in general, vorbind euroscepticimsul. Pe cand la noi nu se vede o crestere a unui partid ultranationalist sau a unuia eurosceptic. Ramane de vazut, de pilda, ce scor va obtine Partidul Romania Mare la alegeri, dar acest partid nu mai este demult o forta politica importanta pe esicherul politic romanesc. De aceea eu zic sa nu exageram si sa ne aratam mereu cu degetul noi pe noi insine, cum pare a face D-na. Manolescu, deformand dimensiunea exacta a fenomenelor si a pericolelor. Ar trebui sa aiba loc discutii deschise pe aceasta tema si daca vom reusi sa fim obiectivi vom vedea ca pericolul pentru Romania nu vine doar de la Est - "imperialismul putinist", ci poate veni si din Vest. Trebuie sa fii orb sau orbit ca sa nu observi cum, in actualele conditii din Ucraina, Franta vinde nave militare rusilor. Pe drept cuvant SUA sunt preocupate de acest lucru... De fapt ar trebui sa-si arate ingrijorarea. Sau cum sa nu vezi interesele Gazprom in Germania si reciproc: interesele Germaniei in legatura cu gazul rusesc. Asa ca pericolele pot sa apara si din Vest, asta ca sa fie clar. E periculos sa privim Europa ca un fel de Rai.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ideologia comunista. Pe scurt despre o neclaritate

Voi incerca sa vorbesc foarte pe scurt despre o neclaritate care a persistat in ideologia comunista tot timpul. In general, as spune ca aceasta ideologie a avut inca de la inceputurile ei foarte multe neclaritati. Una dintre acestea ar fi notiunea de dictatura a proletariatului. Trebuie, in primul rand, sa intelegem termenii si pentru asta voi face apel la DEX. Referitor la termenul de dictatura - aici si la termenul de proletariat - aici. Referitor la termenul de dictatura a proletariatului, DEX spune, citez:

"Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluția socialistă și instaurarea societății socialiste. – Din fr. dictature, lat. dictatura.
Sursa: DEX '98 


(În filozofia marxistă) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare întemeiată pe alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, rolul conducător deținându-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature].
Sursa: DN "

De observat ca este vorba de exercitarea puterii de stat de catre proletariat sau, in alta definitie, se specifica de catre clasa muncitoare intemeiata pe alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare. Cu alte cuvinte clasa muncitoare are rolul conducator, nu taranimea muncitoare care e doar in alianta cu clasa muncitoare. Insa ce intelegem prin clasa muncitoare? In istoria partidelor comuniste a existat si titulatura de partidul celor ce muncesc. Dar si taranul munceste. Este adevarat ca si muncitorul din fabrica munceste, dar daca e al celor ce muncesc atunci ar trebui sa fie si al muncitorului si al taranului in egala masura, adica nu doar muncitorimea sa aiba rolul conducator, iar taranimea sa fie doar in alianta cu muncitorimea. Dar si intelectualul munceste. Observam ca in aceasta titulatura - partidul celor ce muncesc - nu se specifica ce anume munceste omul care face parte sau adera la acest partid. Se specifica numai faptul ca e al celor ce muncesc. Din acest punct de vedere de ce nu ar fi si al intelectualilor? Spre exemplu, in Ungaria a existat, pe vremea comunismului, Partidul celor ce muncesc din Ungaria - PMU - creat la 12-14 ian. 1948 prin unificarea partidelor comunist si social-democrat. Reorganizarea PMU in Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, cu Janos Kadar prim-secretar, a avut loc in perioada nov. 1956 - iun. 1957. De observat ca nu i se spunea Partidul Comunist Ungar, ci era vorba de un partid muncitoresc socialist. Ar trebui sa definim exact clasa muncitoare, de asa maniera incat s-o punem in acord cu proletariatul, sau cu notiunea de proletariat. Dar de ce nu s-ar incadra si intelectualul in notiunea de proletariat. Sa ne amintim ca a persistat, pe vremea comunismului, tendinta de a considera intelectualii drept spirite burgheze. Lucru fals, daca ne gandim ca in Istoria umanitatii au fost multi intelectuali saraci, fara avere, fara afaceri sau intreprinderi proprii, si chiar oameni mari, spre exemplu in domeniul stiintei si care au murit in mizerie. Cu toate acestea, comunismul punea accent pe muncitori si ii vedea avand rolul conducator in societate, avand, spuneau ei, o constiinta de clasa mult mai ridicata decat a taranimii sau decat a intelectualitatii. Pentru ca lupta de clasa a fost temelia comunismului, iar clasicii marxismului aratau ca fara lupta de clasa nu se poate vorbi de comunism. Totusi, ciudat este ca, spre exemplu, Ana Pauker a primit si fosti legionari in partid, din cate se spune... Dar sa revenim la dictatura proletariatului. Dupa cum se poate vedea, proletariatul era socotit cam tot una cu clasa muncitoare sau cu cei ce muncesc. Asta deoarece un burghez nu era vazut ca munceste, ci ca traieste din exploatarea celor ce muncesc pentru el, pentru avutul sau si pentru ca el sa-si sporeasca averea. Cu alte cuvinte, daca esti lipsit de mijloace de productie, conform lui Marx, intri in categoria proletariatului. Desigur, in acest sens, sunt foarte multi oameni ce se incadreaza, conform acestei definitii a proletariatului, in aceasta categorie. Istoria ne demonstreaza insa ca dictator nu poate fi decat unul singur. Atunci de unde aceasta notiune de dictatura a proletariatului? Putem fi, oare, cu totii dictatori? Trotzki ii reprosa lui Stalin ca doreste dictatura partidului asupra proletariatului, iar Stalin apara conducerea centralizata a partidului spunand ca, dupa Trotzki, partidul ar ajunge un fel de club de intalnire al muncitorilor iar exercitarea actului de conducere si-ar pierde coerenta necesara pentru asta. Sub o dictatura, e clar, omul nu e liber. Dar sub o dictatura a proletariatului? In cadrul stangii politice, de-alungul timpului, problema libertatii a fost cu patos dezbatuta. Merita sa amintim opinia lui Bakunin in privinta aceasta:

"Bakunin’s political beliefs rejected governing systems in every name and shape, from the idea of God downwards, and every form of external authority, whether emanating from the will of a sovereign or from universal suffrage. He wrote in Dieu et l’Etat (God and the State^[23]), published posthumously in 1882:

“

The liberty of man consists solely in this, that he obeys the laws of nature because he has himself recognized them as such, and not because they have been imposed upon him externally by any foreign will whatsoever, human or divine, collective or individual.

”

Bakunin similarly rejected the notion of any privileged position or class, since

“

it is the peculiarity of privilege and of every privileged position to kill the intellect and heart of man. The privileged man, whether he be privileged politically or economically, is a man depraved in intellect and heart.

”

Bakunin's political beliefs were based on several interrelated concepts: (1) liberty; (2) socialism; (3) federalism; (4) anti-theism; and (5) materialism. He also developed a (resultantly prescient)^[24] critique of Marxism, predicting that if the Marxists were successful in seizing power, they would create a party dictatorship "all the more dangerous because it appears as a sham expression of the people's will.""

Cu alte cuvinte, pentru Bakunin, libertatea omului insemna ca acesta sa se supuna legilor naturii, respingand notiunea de pozitie privilegiata sau de clasa privilegiata. Dar revolutia socialista avea drept scop sa-l faca pe om liber, pornind de la ideea ca marea majoritate a oamenilor erau exploatati cu duritate de o clasa restransa, clasa burgheza. Dar daca vorbim de dictatura cum mai poate fi omul, in noua societate, liber? Parerea lui Bakunin despre marxism era:

"“ They [the Marxists] maintain that only a dictatorship—their dictatorship, of course—can create the will of the people, while our answer to this is: No dictatorship can have any other aim but that of self-perpetuation, and it can beget only slavery in the people tolerating it; freedom can be created only by freedom, that is, by a universal rebellion on the part of the people and free organization of the toiling masses from the bottom up."

si referindu-se la faimoasa sa intalnire cu Marx din 1844 spunea:

"However, Bakunin also wrote of meeting Marx in 1844 that:
As far as learning was concerned, Marx was, and still is, incomparably more advanced than I. I knew nothing at that time of political economy, I had not yet rid myself of my metaphysical observations... He called me a sentimental idealist and he was right; I called him a vain man, perfidious and crafty, and I also was right."

De observat un lucru: probabil ca si Marx, inca de atunci si poate chiar de mai demult, se gandea la coerenta exercitarii puterii, odata ce burghezia va fi doborata prin revolutie. Tot ce e posibil ca ideea de dictatura (dar a cui?) a incoltit in mintea lui Marx inca de atunci. Pentru ca, odata doborata burghezia, muncitorii trebuie sa-si execite puterea intr-un anumit mod. O modalitate de exercitare a puterii ar trebui sa existe. Interesant ca nu s-a numit democratia proletariatului ci dictatura proletariatului!! Si ma intreb oare de ce? De ce, daca democratia inseamna:

" DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.

Sursa: DEX '98"?

Pentru ca aici nu era vorba sa conduca poporul sau sa se proclame suveranitatea poporului. Ci era vorba ca rolul conducator in societate va trebui sa-l aiba o anumita clasa sociala - clasa muncitoare, nu tot poporul. Ulterior termenul de democratie, in comunism, a capatat alte conotatii. Spre exemplu notiunea de democratie interna de partid sau cum era in felul in care se numea Germania de Est - Republica Democrata Germana. Asta vrea sa spuna ca, defapt, clasa muncitoare pe cine reprezinta? Ghici ciuperca ce-i? De fapt si de drept reprezinta poporul, intregul popor. Daca si muncitorul munceste, si taranul munceste, si intelectualul munceste, deci cu totii muncim - e deci logic sa presupui ca fiind adevarata afirmatia ca aceasta clasa muncitoare se confunda cu intregul popor. Cu poporul muncitor, din moment ce toti suntem tovarasi intre noi! De remarcat ca in acte Stalin se prezenta drept intelectual, nu muncitor.Dar asa si Lenin era un intelectual, nu? Si Marx, si Engels. Pai si atunci intelectualii sa nu intre in aceasta categorie: clasa muncitoare? Ca doar ajunsesem cu totii sa nu mai avem proprietate privata, ci era proprietatea intregului popor. O logica simpla: daca nu-i privata, atunci e a intregului popor. Daca nu e a intregului popor, atunci avem si proprietate privata. Deci pana la urma tot noi conducem. Adica intregul popor. In felul acesta si poporul e liber. Nu mai este asuprit de o alta clasa conducatoare, din moment ce chiar el conduce. Daca ar fi condus doar muncitorii, sa presupunem, ce garanteaza ca ei nu ar fi asuprit, pana la urma, taranimea sau intelectualitatea? Nu neaparat prin exploatare, desi nu ar fi fost exclus, dar printr-o alta forma de asuprire. Iar daca nu conduce intregul popor, ci numai o singura clasa, fie ea si cea a muncitorilor, ce garanteaza ca aceasta clasa nu ar fi devenit, in cele din urma, corupta de putere, de exercitarea fara nicio piedica a puterii (ca doar vorbim de dictatura, fie ea si a proletariatului), iar clasa conducatoare, in cele din urma, repet, sa ajunga sa se imburghezeasca? Lenin doar atragea atentia: "Feriti-va de noua burghezie!". Deci solutia ca doar o singura clasa sa conduca, sa aiba rol conducator, fie ea cea a muncitorilor, chiar cu o constiinta de clasa ridicata, nu era cea mai buna. Din aceasta cauza trebuia sa conduca intregul popor. Ceausescu, spre exemplu, provenea din randurile taranimii. Ar fi insemnat ca cineva din randurile taranimii sa nu acceada niciodata la putere. Ceea ce iarasi nu e in regula. Chestiunea aceasta cu cine trebuie sa conduca societatea a ramas invaluita de neclaritate. Bine, intregul popor conduce, dar asta e o utopie din start, pentru ca, desi plina de bune intentii, ideea ca intregul popor sa conduca e imposibila. Dar atunci cine trebuie sa conduca statul? Raspunsul cel mai potrivit a fost ca partidul trebuie sa conduca statul, sa exercite puterea de stat. Si cum nu exista decat un singur partid, indiferent cum s-ar fi numit (punand accent, desigur, pe cei ce muncesc, pe cuvantul muncitoresc, sau pe cuvantul socialist, sau comunist) atunci acela conduce. Dar oare acest partid nu s-ar transforma, unic fiind, intr-o singura clasa conducatoare? Deci ar decurge ca in societate s-ar forma doua clase: clasa conducatoare, reprezentata de o elita, membrii ai partidului unic si clasa condusa de catre cea conducatoare, adica restul. Elitele s-ar forma prin meritocratie si ar insemna acei oameni cu o constiinta superioara de clasa fata de ceilalti oameni, oameni superiori, care inteleg mult mai bine si mai profund decat ceilalti idealurile socialismului si ale comunismului. Oameni noi, comunismul vrand sa creeze omul nou, corespunzator noii societati fara clase sociale. Cu alte cuvinte s-ar fi introdus ideea omului superior in societate, fata de ceilalti membrii ai societatii. Pe de alta parte, ar fi aparut, in acest caz, din nou, ca sa zic asa, o singura clasa conducatoare, expusa coruptiei din exercitarea puterii de stat si care ar fi exploatat cealalta clasa, cea condusa de clasa conducatoare, ceea ce ar fi insemnat o adevarata nenorocire in societate. In Romania, comunistii romani s-au gandit la treaba asta si au incercat sa dea solutii. Nu se putea doar cu o singura clasa conducatoare si totusi trebuia sa se poata in felul acesta, dat fiind faptul ca exista numai un singur partid, dar poporul simtea nevoia, si lucrul acesta s-ar fi adeverit curand, sa-si exercite suveranitatea. Deci aceasta clasa conducatoare trebuia sa fie chiar poporul. Solutia? A fost una foarte simpla: crearea unui partid stat, un partid cu 4 milioane de membrii de partid. Deci cu o larga reprezentare la nivelul intregii societati. Nu putea fi chiar tot poporul membru de partid, desi ar fi fost de dorit lucrul acesta, numai ca ar fi parut ca neserios. Si atunci s-au creat si alte organisme, precum Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, celebrul FDUS! Tot pe langa PCR. Cu participarea "activa" si "larga" a tuturor oamenilor muncii la actul de conducere al societatii. Cu alte cuvinte, ne-am intors la utopia de la care am plecat. In felul acesta partidul comunist a devenit partid de mase, dar daca partid vine de la parte, atunci el era chiar intregul. Totusi trebuia mentinuta dictatura proletariatului. Adica dictatura, pentru ca nu se putea vorbi, totusi, de democratie, desi, intr-un fel, se putea vorbi, daca poporul conduce. Iata de ce secretarul general sau seful partidului conducea partidul, care conducea intreaga societate. Deci el era, intr-un anume fel, dictatorul dictaturii proletariatului. Pentru ca era clar ca 4 milioane de membrii nu puteau sa conduca cu totii. Aveau nevoie de un sef suprem. Cu alte cuvinte, de la dictatura proletariatului am ajuns la dictatura unei singure persoane, corupte, in cele din urma, de putere, atata vreme cat acea persoana era aleasa si realeasa pe viata ca sa conduca. Eu stau si ma intreb de ce comunistii nu au impus o regula si anume ca persoana care conduce sa nu aiba decat doua mandate? Dupa care ar fi venit o alta persoana la conducere, prin alegeri libere, daca tot se vorbea de democratia interna de partid. In felul acesta, aceasta forta unica conducatoare si suverana, ar fi fost democratica, desi in societate nu ar fi existat ceea ce se cheama plurarlism politic. Daca toti suntem stransi in jurul unor valori, pe care le aparam, adica intregul popor, cum aratam mai sus, atunci acest lucru ar fi trebuit sa fie posibil. Chiar daca nu ar fi existat plurarlism politic in societate, ar fi existat o democratie prin alegeri interne libere prin care poporul si-ar fi putut exprima vointa. Iar daca partidul, de expresie materialista fiind, asigura conditiile materiale de viata necesare oamenilor, de ce sa fi avut, cumva, de suferit, in acest fel, cu o asemenea democratie, unitatea partidului? Ca si cum unitatea partidului ar sta intr-un singur om, ales si reales, si tot asa pe viata, ca si cum omul respectiv ar fi fost nemuritor. Ajungem din nou la teoria omului superior. Insa coruptia la varful partidului, din exercitarea puterii, era cu mult mai mare decat si-o poate imagina cetateanul obisnuit. Nepotismul, in primul rand. Se poate vorbi, desigur, si de ceea ce a fost la noi. Dar sa aruncam o privire si in alte parti si vom constata cum fratele sefului partidului (si al statului) devine sef (Cuba), fratele sau, fostul sef, fiind prea batran pentru exercitiul puterii, sau cum fiul defunctului sef devine sef (Coreea de Nord). Observam cum in partidele comuniste puterea devine o afacere de familie: sefului partidului ii urmeaza fratele, fiul. De sora sau de fiica nu am prea auzit, femeile sunt, deci, discriminate. De observat ca in Partidul Comunist notiunea de putere e legata de cea de barbat: barbatii sunt cei din frunte. Femeile, chiar daca admise in functii de conducere, cu toate acestea nu detin functia suprema, care este exclusiv a barbatilor. Exceptii au fost foarte putine. Celebra La Pasionaria se numara printre aceste exceptii. Ma gandeam la acest nume - La Pasionaria - care inseamna "floarea pasiunii", foarte interesant.

De observat ce spune Wikipedia despre Santiago Carillo:

"In 1944 Carrillo led the retreat of the communist guerrillas from the Aran Valley.^[10]
According to Ricardo de la Cierva, in 1945 Carrillo ordered the execution of fellow communist party member Gabriel León Trilla and helped the Francoist forces to detain the fellow communist Jesús Monzón.^[11] According to Enrique Líster and Ricardo de la Cierva, Carrillo also ordered in 1949 the execution of fellow communist Joan Comorera, who was saved by the precautions he took.^[12] In 2005 Carrillo said "yo he tenido que eliminar a alguna persona" (I have had to eliminate someone)

Lupta in partid era foarte dura si se lasa cu morti si executii...

Revin: in orice caz se vede clar fenomenul de coruptie la varful partidului, care a transformat exercitarea puterii in interiorul partidului si in societate (fiind vorba de un partid unic si de dictatura) intr-o afacere de familie: fratele, fiul, etc. Odata cucerita puterea la varf, prin lupta dura de care vorbeam, liderul partidului nu mai lasa puterea cu una cu doua. Lupta aceasta, pentru putere, era esentiala in partidul comunist. Ea putea fi castigata, dar in niciun caz prin mijloace democratice. Prin omor, da. Iar cel care invingea isi expunea ferocitatea asa incat ceilalti sa-l stie de frica! Tipic pentru comunism, si pentru faptul ca el nu a reusit sa se democratizeze, in spiritul unor nobile valori umaniste, niciodata. Totusi Carillo s-a distantat de Moscova:

"Carrillo became the General Secretary of the PCE in 1960, replacing Dolores Ibárruri (Pasionaria), who was given the post of Party President. Carrillo's policies were meant to strengthen the party's position among the working class and intellectual groups^{[citation needed]}, and averted several attempts of removal instigated by the Marxist-Leninist, Stalinist and pro-democracy factions. In 1968, when Soviets invaded Czechoslovakia, Carrillo began to distance the party from Moscow."

Dar numai atunci cand a vazut planurile de expansiune ale Kremlinului. Aceasta coruptie si sete de putere a transformat comunismul intr-o monarhie rosie, si lucrul acesta se vede foarte clar in Coreea de Nord. De asemenea ambitiile expansioniste ale URSS sunt de expresie imperiala (un imperialism modern, ca sa zic asa). O continuare sub o alta forma a fostului Imperiu Tarist, iar lui Stalin i-a placut imaginea aceasta. Ales pe viata in functia de conducator al partidului si implicit al statului, cu posibilitatea de a-si lasa urmasi la domnie, ca printr-o lege salica, liderul comunist devine un veritabil monarh al unei monarhii ateiste. Lucru care reprezinta cea mai inalta forma de coruptie, deoarece comunismul ar fi trebuit sa reprezinte cu totul altceva. In realitate insa, ca sa dau un exemplu, inlaturarea tarismului in Rusia a avut ca efect nu instaurarea unei forme de guvernamant democratice, ci instaurarea unui nou tarism - Tarism dupa Tarism (Iorga spunea undeva Bizant dupa Bizant). De remarcat ca locul teribilei politii politice tarsite - Okhrana - care practica tortura, a fost luat de Cheka - politia politica bolsevica, transformata mai apoi in NKVD, la fel de cumplita, poate chiar mai cumplita decat surata ei tarista de moda veche, Okhrana!! Dupa cum se vede nicio diferenta, daca stai sa te gandesti mai bine.  Dar e vorba de un tarism ateu, al intregului popor, caracterizat prin teroare si in loc de libertate, gulag! De unde se vede o coruptie imensa la varful Partidului Comunist, o coruptie care a subminat insusi partidul si idealurile acestuia. O sete de putere care a trecut peste valori, peste orice fel de ideal altul decat exercitarea puterii de unul singur, de catre unicul lider. Inlaturarea lui Hrusciov, fara ca sa fie omorat, e un lucru de mare mirare, date fiind caracteristicile comunismului. In niciun caz nu se poate vorbi despre democratie, asa cum am expus mai sus, ci despre o lovitura de forta data de Brejnev.

Toate aceste neclaritati care alcatuiau o doctrina, bazata pe anumite idealuri nobile si umaniste, au reusit s-o dezarticuleze, s-o corupa, au reusit s-o distruga in cele din urma.

Ca sa dau un alt exemplu, nici pozitia fata de Biserica nu a fost clara in comunism. Ea s-a caracterizat printr-o barbarie ateista in Uniunea Sovietica sau printr-o coabitare, un fel de cadere la pace, destul de greoaie, cum a fost la noi dar nu numai la noi. Comunismul nu a inteles niciodata sensul profund al crestinismului, ci doar faptul ca religia e un instrument ce serveste claselor bogate in exploatarea, de catre acestea, a proletariatului (ideea e expusa si in poezia Imparat si Proletar de Mihai Eminescu). In general vorbind, neclaritatile si erorile de conceptie si chiar de gandire, ma refer la cele de ordin filozofic, ce au caracterizat aceasta ideologie, cea comunista, au distrus-o in cele din urma.

Au fost si care au acuzat comunismul de alte scopuri, speculand faptul ca Marx era evreu. Spre exemplu Bakunin, de care am amintit, si care spunea:

"“ This whole Jewish world, comprising a single exploiting sect, a kind of blood sucking people, a kind of organic destructive collective parasite, going beyond not only the frontiers of states, but of political opinion, this world is now, at least for the most part, at the disposal of Marx on the one hand, and of Rothschild on the other... This may seem strange. What can there be in common between socialism and a leading bank? The point is that authoritarian socialism, Marxist communism, demands a strong centralisation of the state. And where there is centralisation of the state, there must necessarily be a central bank, and where such a bank exists, the parasitic Jewish nation, speculating with the Labour of the people, will be found.^[46][47]" (subl.mea)

Interesanta ideea despre banci, nu? Lasand anti-semitismul la o parte, ceea ce a spus Bakunin nu se poate sa nu-ti dea de gandit... Apropo de Bakunin e interesant si lucrul acesta:

"Eurocentrism
His Eurocentrism manifested itself in his call for a United States of Europe, his support for Russian Colonialism, particularly as practised by his relative and patron Count Nikolay Muravyov-Amursky and his indifference to Japan and Japanese peasants during and after his brief stay in Yokohama.^[48] (Japan was regarded as the most prominent revolutionary country in Asia following the Meiji Restoration of 1866–1869.) All these aspects of his thought however date from before he became an anarchist. Bakunin's conversion to anarchism came in 1865, towards the end of his life, and four years after his time in Japan." (subl.mea)

 Dar, desigur, ar fi multe de spus... Eu am vrut sa spun pe scurt... Orele fiind inaintate inchei, fara a epuiza complet subiectul, aici.