Prostia

Circula in spatiul public o idee pe cat de prosteasca pe atat de absurda: aceea ca romanii s-ar imbratisa cu coruptii, in loc sa-i "izoleze", dupa cum se exprima maestrul Ion Cristoiu intr-unul din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea. In viziunea altora, romanul se adapteaza la "coruptie si ticalosie". Insa trebuie sa mai retinem ca, in general, aceiasi oameni care vorbesc asa, considera, de pilda, regimul Nastase drept unul din cele mai corupte care au existat vreodata in Romania si pe Adrian Nastase drept simbolul, nu-i asa, al coruptiei. Atunci pun si eu o intrebare, oameni buni: cum de a castigat Traian Basescu de doua ori consecutiv, si subliniez puternic: consecutiv, alegerile prezidentiale? Pentru cei care nu cunosc Romania sau stau de multi ani peste hotare si au cam pierdut contactul cu tara poate ca lucrul asta nu inseamna mare lucru... Insa sa ne reamintim ce forta de temut, din punct de vedere politic, desigur, reprezenta PDSR (care si acum, sub denumirea de PSD, este cel mai mare partid politic din Romania), fata de niste partidute care in sondaje aveau pana in 10%: PNL si PDL. Lucrul asta face cu adevarat uluitoare victoria stralucita pe care a obtinut-o Traian Basescu! Iar daca Traian Basescu a avut, cum cred aceeasi oameni, un rol decisiv in efectuarea reformelor in Justitie, cum s-ar fi putut face aceste reforme daca poporul roman nu l-ar fi votat pe Basescu? Imi place sa cred ca cei care sustin ca in fibra poporului roman ar exista o coruptie endemica nu sunt platiti de forte straine, ostile Romaniei, ci ca sunt doar prosti. Sper sa fie asa, si nu altfel... De asemenea ar fi o prostie fara margini ca PSD sa se culce pe o ureche si "sub plapuma sau umbrela", ca sa folosesc o expresie populara in aceste zile, unor sloganuri de genul "Presedintele care uneste", sa creada ca se mai poate instala sistemul corupt-baronial in Romania. Si asta nu pentru ca nu ar dori D-na. Nuland lucrul asta. Ci pentru ca lucrul asta - instalarea din nou a sistemului corupt-baronial - nu-l doreste poporul roman!! Cine crede altfel se insala... Daca romanii ar fi dorit asa ceva, Adrian Nastase ar fi fost demult Presedinte si poate ca acum ar fi fost Presedintele tarii, cu atat mai mult cu cat guvernarea sa a fost una cu adevarat performanta.
Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca se incearca (ma intreb si in ce scopuri) culpabilizarea poporului roman pentru o vina pe care nu o are. Coruptia exista peste tot il lume si va exista, desigur, in continuare. Insa, repet, cei care considera ca romanii ar fi de acord cu instalarea unui sistem politic, economic si social corupt care sa-i pagubeasca pe ei, adica sa-l pagubeasca pe cetatean, eu cred ca se insala.

Coruptia nu este singura consecinta a distrugerilor economice facute in tara noastra. As mai aminti impostura, capitalismul de cumetrie etc... Din pacate, acum, la aproape 25 de ani de la Revolutie, climatul economic in toata Europa nu e deloc prielnic... Unii oameni nu inteleg deloc ca e foarte greu, daca nu imposibil, sa lupti cu coruptia cand climatul economic se inrautateste. Pe cand daca economia functioneaza bine coruptia se contracta, se restrange aproape de la sine.

Decoratii...

Mediafax

Băsescu sesizează CC pentru că Ponta nu a contrasemnat decrete de decorare pentru personalităţi din conducerea ICR

Se arata, printre altele, ca:

"Preşedintele Traian Băsescu a transmis Curţii Constituţionale o sesizare care îl vizează pe premierul Victor Ponta, legată de faptul că şeful Guvernului nu a contrasemnat o serie de decrete de decorare care vizau "înalte personalităţi ce au asigurat conducerea ICR în perioada 2005-2012". Premierul Ponta a refuzat nemotivat să contrasemneze decretele de decorare pentru Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Mircea Mihăieş şi Dan Croitoru, din fosta conducere a ICR, se arată în sesizarea adresată Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu."

Si iata ce s-a intamplat azi:

Băsescu a decorat mai multe personalităţi culturale, printre care Horia Roman Patapievici

Se arata ca:

"Preşedintele Traian Băsescu a decorat, vineri, într-o ceremonie la Palatul Cotroceni, mai multe personalităţi culturale şi ale vieţii civile, între care Horia Roman Patapievici.

Între cei decoraţi de şeful statului se numără de asemenea Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Călin Peter Netzer."

HotNews

Traian Basescu a decorat mai multe personalitati, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu

Se arata ca:

"Traian Basescu a decorat mai multe personalitati culturale si ale societatii civile, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu.
Printre personalitatile decorate de Traian Basescu s-au mai aflat scriitorul si criticul literar Dan C. Mihailescu si regizorul Calin Peter Netzer.
Potrivit Agerpres, Horia Roman Patapievici a fost decorat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler, iar Gabriel Liiceanu cu Ordinul National ''Steaua Romaniei'' in grad de Ofiter.

Ceremonia de vineri vine dupa ce presedintele Traian Basescu a sesizat miercuri Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) cu privire la un posibil conflict de natura constitutionala generat de refuzul premierului Victor Ponta de a contrasemna decrete prezidentiale privind decorarea unor personalitati care au asigurat conducerea Institutului Cultural Roman in perioada 2005-2012, printre care si Horia Roman Patapievici.

"Imi dau seama ca sunt in fata unei parti a intelectualitatii romane pe care tot timpul am incercat sa o inteleg in exigentele ei chiar daca nu am inteles-o intotdeauna in scrisul ei, in opera ei", a spus, dupa ceremonie, Traian Basescu, inainte de a preciza: "Nu e vina lor, e a mea".

"Cu toate acestea nu am niciun complex fata de intelectualitatea din Romania pentru ca sunt convins ca niciunul dintre ei nu ar conduce un vapor de 300 de metri", a continuat seful statului.

Basescu a subliniat ca, prin aceste decorari acordate, "presedintele doar recunoaste merite, nu in numele lui, ci in numele natiunii".

"Va asigur ca am constiinta faptului ca nu numai dvs ati fost decorati azi, ci ceea ce mi-as dori, as dori ca intaplarea de azi sa fie un semn catre toata intelectualitatea din Romania, pe care si noi, oameni politici, dar si foarte multi romani nu se straduiesc sa o tina aproape, (...) trec pe langa ea fara sa realizeze ca trec pe langa ce are mai valoros natiunea romana", a continuat el.

Traian Basescu a precizat ca, din discutiile cu reprezentanti ai intelectualitatii romane, au rezultat doua actiuni care "au lasat o amprenta extrem de puternica" a mandatelor sale: condamnarea comunismului si predarea arhivelor fostei securitati."

Aici avem un exemplu de ceea ce as numi subiectivism politic. Au fost decorati nu neaparat apropiati ai lui Basescu, ci apropiati ai regimului Basescu. Cand meritocratia se imbina (sau poate mai exact spus: se combina) cu politica se mai poate numi meritocratie? Dar aici nu e vorba de un regim politic anume. In Romania conferirea de decoratii este un act politic prin excelenta, nu unul meritocratic. Spre exemplu, daca Ponta va ajunge sa fie Presedinte, aproape mai mult ca sigur vor fi decorati apropiatii PSD-ului sau ai noului regim. Derapajele de limbaj, daca se pot numi asa, nu-s o noutate in viata publica din Romania. E de notat luarea de atitudine a lui Vladimir Tismaneanu in legatura cu limbajul folosit de Ponta. Insa aici trebuie facuta o precizare, apropo de termenul acesta - "fascist" - utilizat de Ponta. Eu ma intreb altceva: daca Ponta ar sti sa explice, sa arate ce inseamna fascist - fascism, prin ce anume se caracterizeaza o asemenea ideologie. La noi se arunca astfel de epitete, dar daca intrebi pe cineva ce inseamna eu cred ca in 80% din cazuri oamenii nu stiu ce inseamna. Eu m-as intreba care e argumentul lui Ponta ca, spre exemplu, Mircea Mihaies" ar fi un "batran fascist"? Insa aici nu e vorba de argumente. E vorba de ignoranta!!! Si lucrul asta nu-l vad sa fie evidentiat de catre intelighentia noastra.Vladimir Tismaneanu face insa intr-o alta postare de pe blog trimitere la un articol de pe Contributors, semnat de Anca Manolescu:

Unde ne sunt fasciștii?

  Se arata, printre altele, ca:

"Pentru ultranaţionalişti, iubirea de patrie constă într-un discurs al urii, al minciunii violente, al confuziei programate. În gura lor, oricine, fie că îi deranjază fie că au primit job să-l murdărească devine un primejdios duşman al ţării: concurenţii politici, vecinii supărători, intelectualii publici. Reţeta acestui discurs – folosit şi de Securitatea comunistă – e monotonă. Minciunile cele mai sfruntate sînt prezentate drept dezvăluiri, violenţa atacatorului e pusă în seama celui agresat, non valoarea îşi arogă dreptul de judecător al tuturor valorilor. Peste această plasă de confuzie, schimonosiri, iluzie, trebuie să răsune cîteva cuvinte stigmat menite să stîrnească în cititor panică amestecată cu dispreţ şi, finalmente, pulsiune distructivă. Unul dintre aceste cuvinte este şi acum „evreu”. Revista „România Mare” a dat tonul. Astăzi există site-uri care deversează nestingherite şi neobosite aceleaşi tip de discurs ţesut din elucubraţii veninoase. [...]

E de ajuns ca, în România, derapajul socio-politic să continue, iar democraţia să fie măcinată de corupţie, pentru ca extremismele naţionaliste să ridice tonul, agitînd aceeaşi ideologie grobă, violentă şi comodă. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît a „externaliza” criza, a pune carenţele societăţii noastre în seama unor „străini” inventaţi, care primesc numele încărcat negativ de „evreu”. Nimic nu e mai simplu, mai iluzoriu şi mai primejdios decît să te lepezi de responsabilităţile proprii, să le afişezi drept culpe şi conspiraţii ale unui străin atotputernic şi ocult, desemnat ca „mafie evreiască”. Nu mai trebuie să cauţi soluţii reale, trebuie doar să verşi venin, minciună şi violenţă. Cu speranţa că vei stîrni în grupuri mai largi de populaţie pulsiuni distructive care să poată fi manevrate după plac.

Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul. Într-o democraţie românească funcţională, un asemenea site ar fi interzis. Nici vocea lui Victor Roncea nu s-ar tot auzi de ani buni de zile. Nici Antena 3 nu şi-ar permite – plătind ceva amenzi – să-şi deverseze mizeria împotriva „duşmanilor” patronului ei.

Dar patronul ei – aflat de mult timp între Parlament şi inculpare penală – are un partid la guvernare. Iar prim ministrul Ponta n-a catadicsit să participe la întîlnirea de acum cîteva zile cu asistentul Victoriei Nuland. De ce s-ar fi dus? Demnitarul american vorbea despre necesitatea ca ţările din estul Europei să reziste împotriva pericolului unor oligarhi care controlează media şi pot fragiliza instituţiile statului de drept. Domnul Ponta a preferat să meargă în teritoriu pentru campania europarlamentarelor. „Trimitem la Bruxelles oameni mândri că sunt români, care vor apăra România” iată textul alături de care stă Victor Ponta pe un afiş electoral PSD. Ce să înţelegem? Că România trebuie apărată de Europa, nu de pericolul imperialismului putinist? Că România are de rezistat împotriva principiilor UE, în vreme ce guvernanţii ei actuali admit fără probleme existenţa unui post precum Antena 3 ori a unor site-uri ca cel menţionat mai sus? Vor invoca poate principiul – fundamental pentru democraţie – al libertăţii de exprimare. Dar în democraţiile veritabile, acest principiu nu e nelimitat şi orb. În democraţiile solide, incitarea la ură, la xenofobie nu are loc legitim în spaţiul public.

E curios că nici organismele specializate nu protestează împotriva unei manifestări actuale de antisemitism. Domnul Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are alte obiective. A cerut de curînd Primăriei sectorului 2 să îndepărteze statuia lui Mircea Vulcănescu din spaţiul public, dat fiind că, potrivit regimului comunist, acesta a fost criminal de război. Oare Mircea Vulcănescu e de judecat după eticheta pe care i-a pus-o un regim mincinos, declarat prin lege drept criminal? Dacă s-a aflat ca om de finanţe în cabinetul Antonescu, el a fost un intelectual de dreapta care nu a aderat la ideologia extremistă. În febra epocii, a fost autorul unei riguroase şi obiective analize a fenomenului legionar (vezi volumul Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut). Gînditor strălucit în strălucita generaţie a tinerilor intelectuali interbelici, Mircea Vulcănescu a murit în bezna Aiudului, lăsînd drept ultim cuvînt: „să nu ne răzbunaţi”. El să fie vocea care trebuie făcută să tacă? Sau imundele vociferări antisemite actuale?"

Eu cred ca ar trebui sa ne intrebam mai intai daca fenomenul prezentat e semnificativ in societatea romaneasca. Citind acest articol ai impresia ca in Romania ultranationalismul, asa cum il descrie D-na. Manolescu, antisemitismul sunt fenomene frecvente in societate. Eu ma indoiesc de faptul ca ar fi asa sau ca acele saituri ar insemna ceva semnificativ... Pentru ca daca ultranationalismul, asa cum e descris acesta aici, antisemitismul sunt fenomene periculoase, tot atat de periculos este sa nu masuram dimensiunea lor exacta in societate pentru a vedea daca au vreo relevanta sau nu. Intr-o lume libera astfel de fenomene apar, ar trebui sa fim constienti de lucrul asta. De aceea problema de baza e relevanta lor. Daca ultranationalismul, de pilda, e legat de patriotism (caci nu poti sa fii ultranationalist fara a fi, totusi, patriot) atunci lucrurile s-ar putea sa nu stea asa cum le vede D-na. Manolescu, adica un fel de pericol iminent, asa inteleg. Si asta pentru ca patriotismul este in scadere, sondaje recente arata acest lucru, mai ales la generatia tanara. In acest caz nu prea vad cum putem avea un ultranationalism mare, semnificativ in societate. 
In privinta antisemitismului, iarasi, nu prea inteleg... Nu o contrazic neaparat pe D-na. Manolescu, dar nu prea inteleg de unde si-ar trage radacinile... De pilda, esti antisemit pentru ca evreii au fost promotorii comunismului in Romania si pe plan mondial - deci, cu alte cuvinte, antisemitismul asta ar fi o forma de anticomunism -, sau are alte conotatii? Pentru ca regimul ala "mincinos" de care vorbeste D-na. Manolescu a fost promovat de evrei! Dar asta nu inseamna ca toti evreii sunt comunisti, fireste. Adevarul este ca nu sunt discutii sincere pe aceasta tema, si asta nu numai la noi, eu asa cred. De aceea apar articole pe unele saituri precum cel aratat de D-na. Manolescu. Se mai arata:

" „Oricine va incerca sa critice pe liderii evrei conducatori ai planetei vor fi etichetati ca «antisemiti». Cui ii foloseşte de fapt antisemitismul şi ce înseamnă antisemitism si cine sint evreii ca «rasa»?"

Trebuie spus de la bun inceput ca un astfel de lucru nu e adevarat, atata vreme cat critica nu se face pe baze semite. Si chiar daca s-ar face si pe astfel de baze, tot nu inseamna antisemitism. Adica, spre exemplu, daca cineva critica o decizie politica sau o afirmatie politica a Victoriei Nuland, care e de religie iudaica, e antisemit?? Putem spune ca e o dovada de antisemitism?? Eu cred ca nu... Si, in general vorbind, eu cred ca trebuie sa facem o deosebire neta intre atitutdinea ostila fata de cineva sau ceva si atitudinea critica fata de cineva sau ceva. Sunt doua lucruri total diferite! Spre exemplu, daca cineva se apuca sa studieze Talmudul si sa incerce o critica a acestuia dintr-o anume perspectiva inseamna ca e antisemit? Nu neaparat! Nu inseamna ca neaparat e antisemit. Antisemit inseamna ca ai ceva cu respectivul, impotriva lui, doar pentru simplul motiv ca e evreu.

"Principiile Uniunii Europene – din care România face parte, în trecere fie spus – nu permit să existe în spaţiul public discursuri care promovează ura, xenofobia, antisemitismul."

Insa aceste principii nu au fost respectate nici in Occident: vezi atacurile din presa britanica impotriva imigrantilor romani, atitudinea de ostilitate fata de imigratia romaneasca din Franta si cresterea Frontului National al Marinei Le Pen, de asemenea in Olanda (v. aici si aici) si, in general, vorbind euroscepticimsul. Pe cand la noi nu se vede o crestere a unui partid ultranationalist sau a unuia eurosceptic. Ramane de vazut, de pilda, ce scor va obtine Partidul Romania Mare la alegeri, dar acest partid nu mai este demult o forta politica importanta pe esicherul politic romanesc. De aceea eu zic sa nu exageram si sa ne aratam mereu cu degetul noi pe noi insine, cum pare a face D-na. Manolescu, deformand dimensiunea exacta a fenomenelor si a pericolelor. Ar trebui sa aiba loc discutii deschise pe aceasta tema si daca vom reusi sa fim obiectivi vom vedea ca pericolul pentru Romania nu vine doar de la Est - "imperialismul putinist", ci poate veni si din Vest. Trebuie sa fii orb sau orbit ca sa nu observi cum, in actualele conditii din Ucraina, Franta vinde nave militare rusilor. Pe drept cuvant SUA sunt preocupate de acest lucru... De fapt ar trebui sa-si arate ingrijorarea. Sau cum sa nu vezi interesele Gazprom in Germania si reciproc: interesele Germaniei in legatura cu gazul rusesc. Asa ca pericolele pot sa apara si din Vest, asta ca sa fie clar. E periculos sa privim Europa ca un fel de Rai.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Hristos a inviat!

Iata ca in acest an Sfintele Pasti e unit, daca se poate spune asa, cu un alt mare praznic crestin: pomenirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Invierea Domnului inseamna biruinta in fata mortii. Dar cand vorbim de Sf. M.M. Gheorghe la ce fel de biruinta ne referim? Eu cred ca este destul de clar ca aceasta biruinta ne duce cu gandul tot spre Invierea Domnului. Dar oamenii, in general vorbind, inteleg si alte lucruri prin cuvantul biruinta, spre exemplu succesul la examene sau biruinta intr-un razboi. Sunt doar doua exemple, se pot da, bineinteles, si altele. Dar ce inseamna biruinta crestina? Interesant este ca, in general, oamenii, chiar si cei crestini, se refera la biruinta doar intr-un sens material, si mult mai putin duhovnicesc. Nimeni nu spune, de pilda, ca dupa ce ai primit o palma de la cineva, a intoarce si obrazul celalalt e un semn de biruinta, ci de mare slabiciune sau chiar de frica in fata agresorului; sau ca a nu raspunde la rau cu rau e un semn de biruinta... Cand ne referim la biruinta intr-un razboi, adversarul, de regula, este un om ca si noi, nu ne referim la biruinta in fata patimilor sau a uneltirilor diavolului. La victorii duhovnicesti nu ne prea referim, cu toate ca suntem crestini... Poate vom intelege mai bine acest cuvant, biruinta, daca vom lua aminte la troparul Sf. M.M. Gheorghe:

"Ca pe un mantuitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doftor, imparatilor ajutator, purtatorule de biruinta, mare mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre"

Iar icoana marelui mucenic ni-l reprezinta ucigand cu sulita un balaur, adica pe diavol. Biruinta, intr-un cuvant, este victoria asupra Raului, asupra Diavolului si asupra Mortii. Bineinteles, marea biruinta a Sf. Gheorghe a fost cea in fata Paganatatii, intruchipata de imparatul roman Diocletian care "foarte mult se silea la necurata slujba idoleasca", cum se specifica in viata sfantului. Dar tot acolo se vorbeste de invierea unui om mort, fapt  petrecut in fata imparatului roman, care L-a ispitit pe Dumnezeu cerandu-i sfantului sa faca o asemenea minune. Si desi minunea s-a petrecut sub ochii lui si ai poporului, imparatul tot n-a crezut, poruncind ca omului celui inviat din morti sa i se taie capul si pe sfant sa-l tina in temnita. Iar o alta inviere surprinzatoare e cea a boului lui Glicherie. Animalul cazuse de pe un munte si a pierit iar Glicherie s-a rugat sfantului pentru boul sau. Minunea a fost ca dupa ce sfantul a zis ca "Hristos al meu ti-a inviat boul tau", omul a crezut si cand s-a intors a gasit boul viu. Iar Glicherie a marturisit atunci: "Mare este cu adevarat Dumnezeul crestinilor", lucru ce a ajuns la urechile imparatului pagan care a poruncit sa i se taie capul. Iar Glicherie l-a rugat "pe Hristos Dumnezeu ca varsarea sangelui sa o socoteasca lui in loc de botez; si astfel s-a sfarsit". Dar ceea ce s-a sfarsit cu adevarat a fost paganismul, in ciuda celor mai mari si mai sangeroase persecutii la adresa crestinilor (303-311). Dupa numai doi ani Marele Constantin da Edictul de la Milano (313) care permitea crestinilor sa-si urmeze credinta fara sa mai fie persecutati. Foarte interesant este ca Diocletian a incercat sa combata inflatia prin controlul preturilor!! Si cu toate ca Diocletian a stabilizat imperiul, aflat in colaps in tineretea sa, din punct de vedere economic si militar, cu toate ca nivelul de civilizatie era unul ridicat, se vede ca nu asta e totul, ca nu numai astfel de lucruri conteaza. Cel care a primit o lovitura mortala, ca sa zic asa, a fost paganismul si in felul acesta s-a deschis o noua epoca in Istoria Europei si a intregii umanitati! Ar fi bine sa meditam si astazi la aceste lucruri, si anume ca nu numai civilizatia, stiinta si iscusinta in cele lumesti conteaza, ca sunt lucruri mult mai inalte care conteaza chiar mai mult! Parerea mea este ca, deseori, uitam aceste lucruri si ne aplecam prea mult spre cele pamantesti in loc sa inaltam privirea sufletului si a cugetului nostru la cele de sus...

Despre lupta impotriva coruptiei si recentele declaratii ale D-nei. Nuland...

D-na. Nuland are dreptate cand afirma:

"În multe părţi ale Europei, lupta împotriva corupţiei trebuie să fie o prioritate naţională mai mare, în vederea protejării şi apărării democraţiei şi suveranităţii statale (...) Un astfel de sistem corupt nu numai că slăbeşte democraţiile din interior, dar le face vulnerabile şi la influenţele de corupţie din afara graniţelor care încearcă să exercite o influenţă politică şi economică nejustificată asupra politicilor stat şi a factorilor de decizie" (sursa articol Mediafax - aici)

Dar pentru ca aceasta lupta sa aiba atat sanse de izbanda cat si suport popular, trebuie sa mearga mana-n mana, cum se spune, cu cresterea nivelului de trai al populatiei, cu cresteri economice sanatoase care sa ofere oamenilor o viata mai buna. Eu cred ca asa ar trebui sa se puna problema pentru tot Estul Europei, nu numai in Balcani. Cresterile economice obtinute de tarile Europei Centrale si de Est sunt foarte modeste, lucru ce inseamna ca, practic, decalajele fata de tarile dezvoltate din Occident se mentin, daca nu cumva se si accentueaza. Spre exemplu Romania, o tara emergenta, care obtine un chinuit de 3% crestere economica "datorita unui an agricol bun", adica datorita capriciilor naturii, care ne-au fost favorabile, cand trebuia sa avem o medie de 5% crestere si fara capriciile naturii. Or, in tari in care saracia este prezenta, coruptia isi face si ea loc si e foarte greu de scos. Saracia vulnerabilizeaza aceste tari in fata coruptiei care, intr-adevar, afecteaza cetatenii si democratia. De aceea e de retinut:

"“Dincolo de revitalizarea legăturilor noastre de securitate transatlantice, noi trebuie, de asemenea, să consolidăm legăturile economice şi să accelerăm creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de ambele părţi ale Atlanticului, prin finalizarea acordului ambiţios de Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii”, a precizat Victoria Nuland."

Numai ca de ceva vreme incoace tocmai asta nu se vede cel putin in Europa: accelerarea cresterii economice si crearea de locuri de munca. Si tocmai acest aspect creeaza o contradictie fundamentala care ingreuneaza foarte mult lupta impotriva coruptiei si intarirea democratiei in Estul Europei. Cetatenii devin neincrezatori pentru ca nu vad o imbunatatire a situatiei economice. Impotriva coruptiei nu se poate lupta taind salarii si pensii, cum a facut fosta guvenare Boc, sustinuta din rasputeri de Traian Basescu. Mai ales ca o asemenea masura nu a schimbat nimic fundamental in economia romaneasca pentru ca treburile sa mearga mai bine. Nu numai ca a provocat suferinta oamenilor, dar a si indus o neincredere in popor tocmai in privinta acestei lupte impotriva coruptiei.
Pe de alta parte, iata un articol semnat Mihai Gotiu care ne vorbeste despre "exportul de coruptie (dinspre Vest si de peste Ocean catre Est)". Cred ca exprima, mai degraba, neincrederea ca se doreste cu adevarat lupta impotriva coruptiei si banuiala ca aceasta sintagma - "lupta impotriva coruptiei" - sa ascunda alte interese. 

Dupa parerea mea, privind lucrurile din punctul de vedere al Democratiei, Romania nu are nevoie de o "democratie a baronilor locali" si nici de o "democratie a zanganitului de catuse". Pentru ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem avand in vedere faptul ca democratia si libertatea nu inseamna ca legile trebuie calcate in picioare. Iar abuzurile din partea celor care detin functii ce le confera Putere, de fapt orice fel de abuzuri, vor fi intotdeauna sanctionate de catre cetateni. La fel si partidul respectiv, daca e vorba de un partid sau de oricine altcineva care comite astfel de abuzuri, va fi sanctionat de catre cetateni. Eu nu cred ca oamenii vor privi cum li se incalca drepturile fara sa reactioneze. Si, evident, lucrurile se vor lasa cu consecinte si in plan politic, la alegeri. Insa o reala indreptare a lucrurilor nu poate sa vina decat prin ameliorarea situatiei economice a tarii, prin cresterea bunastarii generale.

Un lucru care se confirma...

Scriam aici despre axa Crimeea-Transnistria, aratand pericolul real la adresa NATO si UE pe care il reprezinta. Iata ca, din pacate, se confirma ceea ce afirmam in acel articol:
Mediafax

AFP: Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria

SE arata ca: 

"Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria, o regiune separatistă prorusă din Republica Moldova, a anunţat vineri un purtător de cuvânt al armatei ruse, în contextul în care această fostă republică sovietică se teme de repetarea scenariului ucrainean pe teritoriul său.

Purtătorul de cuvânt al Districtului Militar de Vest, colonelul Oleg Koşcetkov, a declarat că aceste manevre au ca scop să antreneze trupele în vederea unui evetual atac inamic.
În cadrul scenariului acestor exerciţii. "una dintre principalele sarcini ale trupelor de menţinerea păcii a fost să asigure apărarea civililor în zone de luptă", a declarat el, citat de agenţia Interfax.
Aceste exerciţii au fost efectuate în contextul în care preşedintele moldovean Nicolae Timofti şi-a exprimat marţi îngrijorarea cu privire la o eventuală repetare a scenariului din Crimeea în ţara sa şi a anunţat că preşedintele Parlamentului din Transnistria a cerut Moscovei, după modelul din Crimeea, alipirea la Rusia.

Republica Moldova, o ţară în care majoritatea populaţiei vorbeşte limba română, are în partea de est o zonă locuită de minorităţi ruse şi ucrainene - Transnistria. Această regiune s-a despărţit de Chişinău, cu susţinerea Moscovei, în urma unui război, în 1992, după un an de la dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, însă independenţa acesteia nu a fost recunoscută de nicio ţară.
Rusia menţine, de atunci, militari în regiune, împotriva voinţei Guvernului moldovean şi în pofida unui angajament asumat în 1999 de a le retrage."

Dupa parerea mea, NATO si UE ar trebui sa ia masuri intrucat se confirma practic existenta unei asemenea axe Crimeea - Transnistria care reprezinta un pericol permanent la adresa securitatii Europei si pentru Alianta Nord-Atlantica. Atata vreme cat Rusia si-a permis sa incalce normele de drept international avem indreptatirea sa consideram ca reprezinta un pericol! 

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Despre chestiunea geopolitica in legatura cu Ucraina...

... putem citi in acest articol semnat de Vladimir Tismaneanu. Iata ce arata in final:

"Visului unificarii europene, imbratisat de revolutionarii ucrainieni, sustinut de democratii rusi, Putin ii opune, in traditia stalinismului, a pan-slavismului si a eurasianismului, o Uniune dominata de Rusia vesnica. Cine nu intelege ca miza actualului moment este viitorul Europei, indeosebi al Europei de Est si Centrale, deci si al Romaniei, sufera de orbire geopolitica si abulie morala."

Totusi, eu stau si ma intreb de ce anume au suferit, din punct de vedere moral, cei care, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la Ialta, ne-au predat in bratele rusilor, in bratele comunismului!! Cand toata Europa Centrala si de Est a cazut in sfera de influenta a URSS si comunismul s-a extins in aceasta parte a continentului. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce anume doreste sa sugereze prof. Tismaneanu? Ca se va repeta Istoria? Ca Occidentul si SUA vor considera si acum, ca si atunci, ca este mult mai comod sa satisfaca pretentiile unui dictator? Vor trada si acum, ca si atunci, pe cei care sustin aici, in Romania, valorile nord-atlantice? Dar cei care la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial credeau cu sinceritate ca vor veni americanii si ca nu vor lasa tara aceasta prada comunismului, si aceia au suferit de "orbire geopolitica sau abulie morala"?

Punctul de plecare...

Chiar ma gandeam ca problemele grave ale secolului XX, comunismul si nazismul, au avut ca punct de plecare Germania si ambele au fost in legatura cu evreii. Karl Marx s-a nascut in Germania si a fost evreu. Chiar a si scris o lucrare intitulata "In chestiunea evreiasca", aparuta in 1844. Pe de alta parte, nazismul a aparut tot in Germania si a avut de asemenea o legatura cu evreii: i-a exterminat.

Primul fenomen, comunismul, s-a extins dupa primul razboi mondial in toata Rusia, iar dupa cel de-al doilea, in toata Europa de Est, extinderea facandu-se tot cu ajutorul evreimii.
Al doilea fenomen, nazismul, a provocat o catastrofa de proportii planetare, facand totusi posibila, prin infrangerea sa, extinderea comunimsului in Europa de Est.

Interesant este ca acest popor, evreii, chiunuit de-a lungul Istoriei, mai mereu persecutat in Europa, Rusia, si-a gasit intr-un fel pacea peste ocean, in SUA... Si de la al doilea razboi mondial incoace a fost pace pana acum, ceea ce nu inseamna ca nu au existat conflicte. Dar niciunul de talie planetara. Marxismul de asemenea a avut o vocatie planetara - "Proletari din toate tarile, uniti-va!" - adica un fel de globalizare de stanga, daca putem sa spunem asa. Insa de la marxism incoace, un asa mare experiment la scara mondiala - comunimsul - nu cred ca a existat (daca da, dati-mi, va rog, un exemplu). Poate ideea actuala de globalizare capitalista (daca intr-adevar se poate spune ca e capitalista; unii se indoiesc de asta, asa imi vine sa cred...), care e inca la inceput... De observat ca acum, cu toata criza economica actuala, comparabila cu Marea Depresiune din perioada '29-'33, nu s-a intamplat niciun razboi! Actualmente Uniunea Europeana functioneaza prost dar merge incet, ce-i drept, inainte.

Nu se intampla nimic remarcabil.

DE citit acest articol...

... semnat Paul Krugman, de pe blogul sau din The New York Times:

Self-destructive Europe

Iata ce se arata printre altele:

"Basically, faced with a huge blow to private demand from a burst housing bubble and deleveraging, Europe has responded not as 75 years of economics said it should, with temporary stimulus, but with Herbert Hoover — or, better, Chancellor Brüning — policies of retrenchment. And policy makers pronounce themselves shocked both to find that the bottom is dropping out of Europe’s economy and that their perceived authority and wisdom is being rejected by voters.

Meanwhile, Mark Mazower, an actual European historian, says better and with more authority than I could what I’ve been trying to get at: the Chancellor Brüning reference is not a joke:

Those preaching austerity probably do not see themselves as contributing to a crisis of democracy, but they are. The Italian elections should remind eurozone leaders to pay attention to their voters. Economic fixes have failed to staunch a political crisis that has the capacity to harm not only EU integration, but the legitimacy of the continent’s democratic order itself. "

Interesant e fenomenul: 

"First, Simon Wren-Lewis reminds us that while extreme austerity is being imposed on Europe’s periphery, the core has also pursued contractionary fiscal policies."

Deja politicile de austeritate, aplicate pe vreme de recesiune, sunt vazute ca fiind factorul ce contribuie la o criza a democratiei.

Interesant de citit e si acest articol, semnat tot de Paul Krugman:

Disastrous Predictions and Predictable Disasters

Bineinteles, recomand citirea ambelor articole integral si in original.

  

Mircea Malita si Clubul de la Roma

Un interviu deosebit de interesant in Romania Libera:
Interviu cu primul român membru în Clubul de la Roma: UE, ameninţată să se rupă în bucăţi
Il recomand a fi citit integral si in original.
Se reliefeaza rolul statului:

"Sunteţi primul român care a interferat cu Clubul de la Roma, iar modul de lucru şi previziunile vă sunt suficient de familiare. Spre deosebire de precedentul raport, care viza perioada 1972-2012, concluziile documentului care se referă la următorii 40 de ani trag noi semnale de alarmă cu privire la evoluţia omenirii. Rămâne, totuşi, loc şi pentru optimism sau timpul pentru aşa ceva a expirat?
M.M.: Raportul vechi a zguduit lumea. Noul raport este unul cuminte, aşezat, plin de documentaţie utilă. Îmi place că sesizează câteva lucruri pe care le anunţă însă cu multă reţinere şi prudenţă. De exemplu, conţine două idei sau tendinţe care se regăsesc acum în toate rapoartele asupra viitorului. Una este aceea că statele trebuie să-şi recapete autoritatea şi că trebuie să iasă din zona asta de interdicţie şi degradare care le-a urmărit cam de 30 de ani încoace. Se afirma că statul e prost, că abuzează, că e birocrat, că e împotriva individului şi alte chestii de felul ăsta. Ca efect, statele au fost turtite, sărăcite, slăbite, li s-au luat atribuţii până la punctul de a nu putea aplica răspunderea lor primordială, adică promovarea interesului public.
Este criza economică un factor care influenţează începutul schimbării de paradigmă?
M.M.: Absolut. Dacă ceva a scuturat o mentalitate care se aşezase şi care prinsese coajă, începând să umble la rădăcină, aceasta a fost criza. Puneţi statul şi lăsaţi-l să-şi facă treaba! El răspunde de interesul public! Privatul e foarte important, lasă-l acolo, dar el nu construieşte şcoli, nu face grădiniţe, nu face spitale, nu rezolvă medicina şi educaţia omului, nu face şosele. Astea, toate, ţin de interesul public şi fiecare cetăţean depinde, în fond, de funcţionarea acestui stat.
Pare un reviriment al stângii?
Statul s-a compromis în mod sinistru în timpul fiecărei dictaturi, când statul nu mai e stat, ci un captiv, e furat de la populaţie şi e jucat după dorinţele şi toanele unui tiran sau ale unei clici. Ăla nu e stat veritabil, e ceva ce pare odios. Dar e odios cel care l-a furat şi care l-a degradat. Prin urmare, el (Raportul Clubului de la Roma pe 2012-2052 - n.r.) spune că statele trebuie să fie altfel, să fie mai puternice, mai active. E vorba de revenirea la autoritate. A doua idee a Raportului face referire la capitalism. Dacă critici unele lucruri din economia capitalistă ţi se zice că negi sistemul, aşa că toată lumea este atentă să nu vorbească împotriva capitalismului. Ei bine, Raportul nu vorbeşte contra capitalismului, dar imaginea pe care o prezintă este aceea a unei grădini înecate în buruieni şi care trebuie plivită pe margine. Se susţine că acolo unde se fac excese, jafuri, acolo unde se introduc principii greşite în ceea ce priveşte circuitul bănesc, acolo este nevoie de un anumit control.
Şcoala de la Chicago chiar nu mai are şanse în paradigma asta nouă.
M.M.: Şcoala de la Chicago a vrut să elimine total statul şi a evoluat concomitent cu degradarea lui. Dar dacă accepţi statul înseamnă să accepţi un stat responsabil ca lucrurile să meargă cinstit. Nu e vorba atât de distincţia privat-public, e vorba să nu fie încălcate interesele fundamentale ale oamenilor, să nu se ajungă la crize. Dar numai pentru că s-a intrat în criză şi-a dat lumea seama că, lăsată singură, piaţa face boacăne. Ideea asta e prinsă în Raport, dar cu prudenţa necesară. Eu cred că, cu vremea, aceste chestiuni vor deveni explozive şi se vor spune cu gura plină, în aşa fel încât statul să fie stat, interesul public servit, iar fanteziile şi excesele fantastice şi fraudate să fie puse la punct. Aş mai spune că Clubul de la Roma este suficient de înţelept să înţeleagă faptul că ideile astea au început să prindă şi în literatură, în cea americană de exemplu, şi să fie spuse din ce în ce mai bine şi mai clar. Noi trebuie să ne aşteptăm ca aceste idei să aibă un curs ascendent în lume." (subl. mea)

Iata ce spune si despre SUA:

"Alegerile din SUA sunt aproape. La jumătatea mandatului lui Obama, aţi dat un interviu în care îl portretizaţi ca pe unul dintre oamenii care vor marca istoria Americii şi a lumii. Însă tot cu acea ocazie spuneaţi, textual, că „noi numai după 2012 vom şti care e tonusul vieţii internaţionale". La ce fel de „revoluţie" vă aşteptaţi într-un posibil ultim mandat al preşedintelui SUA?
M.M.: Toată omenirea aşteaptă "the big shift", marea schimbare. Asta ar fi echivalent cu renunţarea la prejudecăţi şi la abordările ficţionale, bazate pe mituri şi, deci, revenirea la realism şi raţionalitate, în acelaşi timp la modestie şi cinste. Problema are un fond etic. De când e lumea se ştie că prin lăcomie şi prin aroganţă pierzi.
Depinde, unii câştigă chiar foarte mult.
M.M.: Da, dar pentru moment. A la longue nu se poate. Lumea are nevoie de stabilitate, nu de iarmaroc. Or, pentru asta tebuie să fie cineva de veghe.
Aţi fost ambasador în Statele Unite într-o perioadă extrem de interesantă, perioada Reagan. La momentul la care vorbim mai depind de America la fel de multe, pe plan global, comparativ cu situaţia de acum trei decenii? Pe termen lung, Clubul de la Roma face trimitere la avântul câtorva state emergente şi la un anumit tip de stagnare a SUA.
M.M.: Ca indici, America este foarte afectată de criză. Din acest motiv, poziţia ei se clatină şi mereu se vorbeşte de o mutare a supremaţiei în lumea marilor puteri spre China. După câte ştiu eu - şi cunosc mentalitatea americană pentru că am stat acolo cinci ani la Naţiunile Unite şi trei ani ca ambasador - adevărata lor filosofie este pragmatismul. Ei sunt oameni practici. Când au văzut că au greşit ceva, se reorientează fără a crâcni. Am văzut cum un neoliberal, cunoscut ca autoritate a curentului, a devenit brusc apărător al ideii de stat, de control, de piaţă reglementată. El, aproape disperat, spunea că dacă nu restauraţi statul se duce naibii supremaţia americană în anumite domenii. Americanul, ca nici o altă naţie, dacă vede că a greşit, nu începe să plângă, ci înţelege şi acţionează în consecinţă. Nu ar fi de mirare ca tocmai acest lucru să se întâmple de acum încolo, dar nu cu oricine, nu cu conservatorii. De la ei nici o speranţă. Sigur că acord în continuare credit potenţialului extraordinar al acestei ţări şi oamenilor ei."

Nu e usor de spus cum va arata viitorul... Eu cred ca trebuie tinut seama si de factorul uman, ma refer in special, desigur, la tinerele generatii crescute intr-un alt spirit decat cele varstnice. Orice epoca are spiritul ei propriu si tocmai acest spirit, al unei noi perioade, ar trebui sa-l intelegem si sa-l analizam mai bine. Din aceasta cauza e dificil (inca?!) sa spunem cum vor fi relatiile interumane peste 50 de ani, intr-o lume care, daca nu ne place sa spunem ca se globalizeaza, se apropie cat mai mult, iar tehnologia inalta joaca un rol deosebit de important in ceea ce priveste dezvoltarea acestui fenomen. O constiinta comuna pe plan mondial? De ce nu? Este foarte posibil... De asemenea accesul la informatie e mult mai rapid si va fi, foarte probabil, si mai rapid in viitor intrucat valorile stiintifice, culturale, etc apartin intregii umanitati. 

"Spuneţi asta într-un moment în care Uniunea Europeană accelerează procesul de integrare. Consideraţi proiectul UE unul ratat sau, cel puţin, unul cu o viaţă care nu poate fi prea lungă?
M.M.: Una este să concepi cooperarea mai strânsă între state, legăturile dintre ele, respectul reciproc sau urmărirea unui câştig mai bun prin coaliţie. Da, toate sunt bune, minus un singur lucru: există un prag, de care UE s-a lovit deja, cel cultural. Cultura nu se integrează. Are limbă, tradiţii, obiceiuri, folclor propriu. Până şi meniul este unul cu specific cultural. Oamenii mănâncă diferit, îşi concep viaţa diferit. Astea nu se integrează. Păi, dacă te apuci să integrezi ceea ce nu se poate integra devine o aventură perdantă."

Da, dar depinde ce intelegem prin a integra... A integra sub imperiul unor legi comune, care sa fie comune tuturor, e una. Si a lasa ca un proces sa se desfasoare liber e cu totul altceva. Spre exemplu ma uitam pe unele site-uri de moda, un fel de democratie a modei, daca se poate spune asa. Multe tinere si tineri, de pe intreg mapamondul, care isi arata fantezia in aceasta privinta, expunand felul in care se imbraca. Daca ne uitam cu atentie vom observa nu numai deosebiri. Elementele comune sunt prezente in felul in care se imbraca aceste tinere, reflectand un anumit spirit ce tine de epoca noastra. Nu e vorba de uniformitate, desi... intr-un fel acest spirit, de care vorbeam, uniformizeaza. Spre exemplu, si la noi cati se mai imbraca, ca sa mearga pe strada, in portul nostru popular? La festivalurile de muzica folclorica, la astfel de concerte, sau la o emisiune de muzica populara, la televizor, mai vezi asa ceva. In rest, nu prea... Eleganta vestimentara, de toate zilele, incepe sa capete un alt sens fata de ce era in urma cu 30-40 de ani. UE are un mare defect pentru ca incearca prin aceasta integrare, determinata de legi, sa impuna o uniformizare fortata, din toate punctele de vedere, tuturor statelor membre. De aceea in UE totul trebuie sa fie corect. Adica nimic original, nimic nelegiuit, imoral, cumplit, nimic fara precedent, nimic imprevizibil, nimic gigantic, totul opus unei mari imaginatii. Totul trebuie sa fie normal, prea normal. Adica totul trebuie supus normelor - full stop. Nu esti supus, ia sa vezi cum vine Comisia Europeana, Dl. Barroso personal, si te trage de urechi, de nu te vezi!!! Aceasta integrare fortata are urmatorul efect psihologic: "Da, dar stii ceva, eu mananc diferit". Poate si din cauza asta euro ne dezbina, cum spunea Stiglitz, in loc sa ne apropie, cum ar fi firesc.  

Care este filozofia monetara a Uniunii Europene...?

Oferta de moneda

Milton Friedman - Scoala de la Chicago

 - Oferta de moneda este exogena, adica rezulta dintr-o actiune deliberata a autoritatilor monetare. Ea este independenta de cererea de moneda a agentilor economici.

Kaldor (conceptia keynesiana)

- Oferta de moneda este endogena, in sensul ca masa de moneda existenta nu este rodul unei actiuni deliberate a autoritatilor monetare, ci este fundamental determinata de cererea de moneda a agentilor economici. Banca Centrala nu are, de fapt, posibilitatea, in calitate de ultim creditor, de a-i refuza sistemului bancar moneda care ii este necesara pentru a raspunde nevoilor economiei.

Ma tot gandeam la aceste lucruri citind cartea lui Jacques Valier - Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, la care am mai facut referire pe blog, si unde le veti gasi expuse. Aceste aspecte capata o mare actualitate acum, in perioada de criza economica si financiara, care se resimte acut - vezi cazul Spaniei, dar si pentru faptul ca se vorbeste tot mai des de bugetul UE si federalizarea UE. Daca vom privi cu atentie la cele doua puncte de vedere de mai sus, observam ca ele nu numai ca sunt diferite, dar implica doua cai diferite de abordare a problemei. Dupa parerea mea, discutand lucrurile la nivel UE, pentru ca e vorba de Zona Euro in ansamblul ei si de tarile din aceasta Zona, daca emisiunea de moneda nu corespunde cererii de moneda a agentilor economici incepem sa avem probleme, in sensul adancirii crizei. O alta problema, dupa parerea mea, ar fi ca UE nu este omogena din punct de vedere economic - tari cu o dezvoltare economica inegala: dezvoltare economica mai mare in centru, mai slaba la periferie. Pentru tarile mai slabe, avand in vedere ca ele tind catre dezvoltare si reducere a decalajelor, cererea de moneda ar putea fi semnificativa, oferta trebuind sa satisfaca aceasta cerere mare. Insa asta ar insemna inflatie mare in centru (dupa o idee a lui Paul Krugman).Vreau sa spun ca daca oferta de moneda (euro, in cazul nostru) este scazuta, in conditiile austeritatii, lucrul asta va afecta tarile mai slabe, de la periferie. Pericolul mare pe care il reprezinta austeritatea pentru UE si Zona Euro este, in opinia mea, tocmai faptul ca oferta de moneda ar putea sa se situeze sub cerere, nu peste. Deci sa fie prea mica in raport cu cererea. In felul asta tarile de la periferie vor fi puternic afectate (negativ, bineinteles) din lipsa de bani, ele neavand performantele economice necesare de a face fata, in felul acesta, situatiei. Dar o ajustare, ca sa zic asa, a ofertei de moneda la cererea de moneda, in UE, este absolut necesara pentru subzistenta Uniunii Europene. Friedman credea ca, pe termen lung, "productia si ocuparea fortei de munca nu depind decat de cantitatea si combinarea factorilor de productie si ca emisiunea monetara nu are niciun efect asupra lor". Dar cantitatea si combinarea factorilor de productie depind si de bani, resurse financiare, mai ales daca avem in vedere aspectul cantitativ. Ar fi greu de presupus altfel... Fara resurse financiare suficiente atat productia cat si ocuparea fortei de munca se situeaza la un nivel scazut. Practic, ar rezulta o subocupare cronica a fortei de munca, un somaj masiv, cum vedem in Spania dar  trebuie tinut cont ca si somajul in UE e destul de mare, 11,4% - record, dupa cum ne spune Corina Cretu. Or, cresterea somajului nu poate decat sa afecteze negativ PIB-ul UE, deci cresterea economica a UE. In asemenea conditii subzistenta UE e pusa in pericol intrucat austeritatea nu numai ca nu conduce la crestere economica (dimpotriva!) dar produce subdezvoltare economica catre periferia UE, cu consecinte politice deloc fericite. Iar fara debuseuri, economia tarilor dezvoltate se sufoca. Contradictia aceasta e de natura sa nenoroceasca intreaga Uniune Europeana. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca discutiile privind federalizarea UE, uniunea politica, nu tin cont de aceste aspecte economice. Adica e ca si cum ai crede ca numai prin federalizare s-ar rezolva toate problemele si ar putea sa fie salvata Uniunea Europeana. Lucrurile nu cred ca stau  chiar asa deoarece nu se tine cont de aspectul economic si nu se vorbeste nimic despre politicile economice potrivite pentru subzistenta UE. Lucrurile acestea sunt trecute cu vederea. De aceea solutiile pe care le vedem, daca se pot numi solutii, sunt adeseori simpliste.

Despre polarizarea politica din SUA si nu numai de acolo...

Cred ca unul din cele mai interesante si importante fenomene care se desfasoara in prezent este polarizarea politica in SUA, scoasa in evidenta de laureatul Premiului Nobel pentru Economie in anul 2008, Dl. Paul Krugman, si despre care am pomenit si aici.
Dupa cum se poate observa, aceasta polarizare politica nu a inceput de ieri, de azi si nu se datoreaza in exclusivitate crizei economice si financiare globale, care, dupa cum stim, a afectat negativ puternic SUA si a generat numeroase controverse. Krugman face trimitere la acest articol foarte interesant de citit. Primul lucru la care m-am uitat (si care cred ca ar atrage atentia oricui) este faptul ca accentuarea fenomenului a inceput sa se produca, in vremurile din urma, incepand din a doua jumatate a anilor '70 a secolului trecut. De atunci distanta dintre republicani si democrati a inceput, continuu, sa se mareasca. Intre 1879 si 1945 cele doua partide au tins spre centru, dar, pe de alta parte, se observa ca republicanii au fost mai constanti decat democratii si s-au mentinut multa vreme in jurul centrului politic (centru-dreapta, desigur). Indepartarea de o doctrina de centru, moderata, s-a produs, la republicani, din perioada 1975-1981, acest partid virand tot mai mult catre Dreapta politica. In acelasi timp democratii, pe o panta nu atat de abrubta, merg catre Stanga esicherului politic. De observat ca titlul pe care Dl. Krugman l-a dat editorialului sau - Going to extreme - e fara semna de intrebare (ar fi putut sa fie, spre exemplu, "Going to extreme?"). Cu alte cuvinte e vorba de un fenomen cert, cel putin asa cum arata din studiul pe care l-a vizualizat, de pe voteview blog. Remarc faptul ca fenomenul isi face simtita prezenta si in Europa. Este clar ca partidul cu cele mai multe locuri in PE, PPE, este un partid de dreapta, care, dupa parerea mea, s-a indepartat foarte mult de o doctrina de centru. Lucrul s-a vazut in Franta, in legatura cu fostul Presedinte Nicolas Sarkozy, dar si in dezbatarea din campania electorala, cu Francois Hollande, actualul Presedinte al Frantei. In Europa, Stanga politica este pe un val mare de popularitate, in mare parte pentru ca nu a guvernat in conditii de criza economica severa, dar si aspectul ideologic incepe sa prinda un contur clar. Spre exemplu, in Franta oamenii au votat un socialist. In Germania, Stanga castiga de asemenea teren. Dreapta a sustinut austeritatea bugetara - si lucrul asta cred ca se poate incadra intr-o formula ideologica. Stanga, dimpotriva, spune ca aceasta austeritate nu e buna deloc si nu reprezinta solutia pentru a iesi din impasul economic actual. Dar asta e numai un exemplu ce mi-a fost mai la indemana in momentul de fata. In orice caz, un reviriment al Stangii in Europa e foarte aproape de a se infaptui. Nu stiu daca in SUA lucrurile stau chiar asa, pentru ca Obama a fost la Putere pe vremuri de criza grea si exista multi nemultumiti de politicile duse de democrati si de Presedinte. Cat sunt de obiectivi acesti oameni in aprecierile pe care le fac, este o alta chestiune. Insa in astfel de chestiuni e vorba, mai mult, cred, de perceptie decat de obiectivitatea electoratului.

Ideologic vorbind, lucrurile incep sa prinda un contur destul de clar si la noi. Cred ca se manifesta si la noi, pe scena politica, un asemenea fenomen. E posibil sa existe (si nu numai la noi!) influente in acest sens, care sa vina din SUA. Fenomenul a inceput la noi de prin anii 2004-2005, cand Basescu a castigat alegerile si PD  a inceput sa faca parte din PPE. Ruptura din PD si PNL este iarasi semnificativa in acest sens. Insa o polarizare pronuntata a inceput de cand Basescu a fost reales Presedinte. Chiar a si subliniat ca PDL e un partid de dreapta, si nu o data. A spus ca USL e de stanga si tot PDL-ul s-a grabit sa-l numeasca "Alianta socialista" (observati termenul - socialist, termen de care abuzeaza adeptii Tea Party cand vorbesc de democrati si Obama, dar si cand vorbesc de liberali. In SUA democratii sunt vazuti, de catre conservatori, ca liberali, incadrati in aceeasi tabara sau fiind tot una cu socialistii. In Europa e, totusi, ceva diferit). Si nu degeaba Marga a facut aprecierea aceea, in legatura cu Mussolini, la adresa lui Basescu. Toate acestea spun ceva despre polarizarea politica din Europa. De altfel Basescu a si zis ca e bine sa fie asa: o forta de Stanga - USL si una de Dreapta - PDL.
Sunt de acord asupra riscurilor care rezulta din aceasta polarizare, expuse, in ceea ce priveste America, in articolul D-lui Krugman si pe voteview blog, ca ar putea sa fie aceleasi si pentru Uniunea Europeana.
In Romania, USL are peste 60% din intentiile de vot ale romanilor, dupa cum arata sondajele. Dezechilibrul e evident, cand te gandesti la cele 12-15% ale PDL-ului...
Pe de alta parte, dupa cum s-a putut constata la recentele alegeri din Grecia, extremismul a inceput sa-si faca simtita prezenta. In Serbia au avut castig de cauza nationalistii populisti. Polarizarea se simte, dupa cum se poate usor constata, destul de serios si in Europa. Fenomenul este periculos pentru ca antreneaza extremismul, curentele extremiste. Indepartarea de moderatie nu e de bun augur iar cand sunt puncte de vedere ireconciliabile nu este posibil consensul.
Pe de alta parte, polarizarea aceasta imi pare a fi anacronica in contextul unei lumi democratice. Daca pe vremea Razboilui Rece exista, spre exemplu, Stay-behind, lucrul acesta era in stransa legatura cu bipolaritatea poltica existenta atunci pe plan mondial. Acum nu mai exista o astfel de realitate politica si de aceea polarizarea politica este parca venita din alte vremuri, rod al unei mentalitati revolute.
In orice caz, sa speram ca lucrurile vor reveni la normal. Iar daca actuala criza economica si financiara va fi depasita cu bine cred ca se creaza premisele ca lucrurile sa se normalizeze.

Parerea lui Joseph Stiglitz...

Iata ce titreaza Romania Libera:

Stiglitz: Ţările din zona euro au semnat un pact de sinucidere colectivă

Printre altele se arata ca:

""Înăsprirea politicii financiare este o greşeală", a subliniat el, într-un interviu acordat joi Bloomberg Tv. Europa nu-şi va mai recâştiga încrederea, se va ajunge la un rezultat absolut opus, mai consideră Stiglitz.
"Ţările din zona euro au semnat un pact de sinucidere colectivă, pariind pe economisirea mijloacelor bugetare. Acest lucru va duce la colapsul economiilor lor", a spus analistul american."(subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol. 

Este chiar de atat de aproape colapsul Zonei Euro...?

Iata doua articole din Capital care m-au pus pe ganduri:

AVERTISMENT. Fostul şef al BERD: Euro s-ar putea prăbuşi până de Crăciun

New York Times: Băncile îşi pregătesc planurile de urgenţă în eventualitatea prăbuşirii euro

De citit si:

Intrebarea saptamanii

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

Iata un foarte interesant articol, aparut in The New York Times, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru economie, in anul 2008, Paul Krugman:

Oligarchy, American Style

Propun sa vizitati si pagina D-lui Krugman de pe Twitter - aici.
Cred ca interesanta e si parerea sa despre declaratiile D-lui Roubini. Merita citit:

Roubini On Internal Devaluation

Ceea ce ma nelinisteste in ceea ce priveste Europa si Zona Euro este ca toti sunt pesimisti, cel putin asa mi se pare.... Si Dl. Krugman, si Dl. Roubini... De observat in ultimul articol ce spune:

"When all is said and done (and in the European case, that means a lot said but not much done), the euro will stand or fall on the ability of those countries that had rapidly rising costs and prices between 2000 and 2007 to get those costs and prices back in line. At this point the de facto strategy of European leaders is to require that they do this via deflation. And that will not work." (subl.mea)

Iti da de gandit...

P.S.

Cred ca primul articol (daca nu si al doilea) ar trebui citit impreuna cu articolul pe care l-am propus a fi citit luna trecuta in postarea:

Cine detine controlul...    

Pentru ca fenomenul aratat de Krugman, apropo de oligarhii in stil american (domnia sa vorbea despre situatia din SUA) este extins la scara mondiala: "147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume. Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală." (dupa cum arata articolul din Gandul, citand studiul Universitatii din Zurich). Mie mi se pare ca e vorba de un fel de cartel mondial, urias... Cam la asta se reduce toata povestea daca acest control se rezuma la un grup restrans de corporatii. Articolul din Gandul mai arata:

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel "club exclusivist" controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici."(subl.mea)

In Statele Unite exista Legea Antitrust si ma intreb daca nu cumva este incalcata data fiind situatia de fata. Trebuie spus ca legea aceasta a fost criticata inca de la inceputurile ei - Sherman Antitrust Act - de catre conservatori. De observat ca Paul Krugman, in primul articol citat, arata ca:

"If anything, the protesters are setting the cutoff too low. The recent budget office report doesn’t look inside the top 1 percent, but an earlier report, which only went up to 2005, found that almost two-thirds of the rising share of the top percentile in income actually went to the top 0.1 percent — the richest thousandth of Americans, who saw their real incomes rise more than 400 percent over the period from 1979 to 2005.


Who’s in that top 0.1 percent? Are they heroic entrepreneurs creating jobs? No, for the most part, they’re corporate executives. Recent research shows that around 60 percent of the top 0.1 percent either are executives in nonfinancial companies or make their money in finance, i.e., Wall Street broadly defined. Add in lawyers and people in real estate, and we’re talking about more than 70 percent of the lucky one-thousandth.


But why does this growing concentration of income and wealth in a few hands matter? Part of the answer is that rising inequality has meant a nation in which most families don’t share fully in economic growth. Another part of the answer is that once you realize just how much richer the rich have become, the argument that higher taxes on high incomes should be part of any long-run budget deal becomes a lot more compelling." (subl.mea)

Sigur, se poate pune intrebarea: in ce masura aceasta concentratie mare de putere poate fi si una politica? Krugman, daca ati citit primul articol, arata ca lucrul acesta poate sa afecteze chiar democratia:

"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."

Pentru ca aceasta colosala putere economica poate impune Presedintelui SUA, ca sa dau un exemplu, decizii de natura politica. Legea Antitrust limita puterea acestor corporatii, adevarate monopoluri, si, drept consecinta, lasa Presedintelui, posibilitatea de a alege, lucru ce nu era rau. Imaginati-va ce inseamna ca o corporatie de genul asta sa aiba in mana o resursa atat de importanta precum petrolul... Cred ca cel mai cunoscut exemplu este Standard Oil (ca sa fiu sincer, mie imi place denumirea asta - Standard Oil - simpla, clara, la obiect :) ). In orice caz, ceea ce spune Krugman se constituie intr-un semnal de alarma... De observat ca spune: "that extreme concentration of income is incompatible with real democracy". Stai si te intrebi: cat de democrata este America, daca lucrurile stau intr-adevar asa...? 

Atena... Grecia...

Am citit doua articole foarte interesante despre situatia din Grecia - aici si aici. Toata lumea e concentrata acum pe Grecia, legat de declaratia D-lui Papandreou ca doreste referendum. Toata lumea vorbeste despre Grecia si numai despre Grecia. Insa ce fel de Europa avem? Cum e posibil ca state dezvoltate din Uniunea Europeana sa nu respecte Criteriile de Convergenta din Tratatul de la Maastricht? De retinut acest aspect: problema nu e numai Grecia. Ce fel de Europa avem? O Europa hedonista: s-au scufundat toti in debite mari, intr-o fratietate demna de o cauza mai buna. Daca e s-o luam asa, Romania a respectat Tratatul de la Maastricht mai bine decat multe tari europene dezvoltate. Asa chinuita cum e situatia de la noi, Romania si-a facut temele mult mai bine decat multi altii. Pe cand Europa a cautat, intr-o veselie, placerea! Fara sa-si faca datoria! Pai ce bine e sa traiesti avand debite cat mai mari posibil si imposibil, ce bine e sa traiesti facand raportari false, asa cum a facut Grecia, si nimeni sa nu se sesizeze (vorbesc de cei indrituiti sa faca asta, de autoritatile europene in domeniu)! Si asta cand se stia de multa vreme ca situatia va degenera intr-o criza cat se poate de acuta. Toti liderii europeni faceau poze de grup, zambitori, ca sa linisteasca poporul, de parca erau cu totii membrii aceleiasi familii. Pai stimate doamne si stimati domni, de ce ati ingreunat in asa hal situatia intregii familii europene? Cand una dintre odrasle vrea si helicopter, si avion personal, si cea mai scumpa masina, si vacanta in cele mai scumpe si exotice destinatii turistice, si un palat mai dihai decat Louvre, pe urma unul mai mare decat Versailles, fiind si plina de datorii, ce faci? Ii permiti sa faca inca si mai mari datorii ca sa-si cumpere ce doreste, nu? Pe urma bancile nu au bani... Pe urma toata familia da din colt in colt ca s-o salveze: hai sa punem mana de la mana, cu totii, inclusiv statele care nu sunt in Zona Euro, inclusiv bancile private, ca sa-i platim datoriile, nu? Sistemul economic actual din Europa este generator de debite - de aici si criza datoriilor suverane. Adica este un sistem economic si financiar care face ca statele sa se imprumute la banci din ce in ce mai mult si astfel datoria publica sa creasca, in timp, din ce in ce mai mult, fara putinta de a mai putea fi platita (decat la modul teoretic). Eu stau si mai intreb: de ce acest sistem economic si financiar care a guvernat Europa in ultimii 20 de ani si mai bine nu a fost macar modificat sau imbunatatit, tocmai pentru a nu fi nevoie sa te imprumuti atata (e vorba de sute de miliarde de euro!)? Chiar nu s-ar fi putut gasi o solutie daca atatea minti luminate pe care, fara indoiala, Europa le are, s-ar fi gandit cum trebuie procedat? E vorba de fenomenul creditului neperformant, la nivel de state, extins la scara europeana, daca nu si mondiala (ma gandesc la SUA, la Japonia...). Toata globalizarea esueaza in aceasta criza a datoriilor suverane, pe care tocmai ea, aceasta globalizare, a determinat-o. Cum e posibil ca nimeni sa nu se gandeasca sa puna macar putina ordine in acest imens haos financiar si economic? Si asta cand vezi ca lucrurile merg spre rau. Caci atata vreme cat economia si finantele sunt socotite stiinte, nu se poate sa nu-ti dai seama spre ce poate sa conduca, in timp, o asemenea situatie. De fapt situatia asta a fost: o libertate cat se poate de larga in problemele de natura financiara, dar fara niciun pic de responsabilitate. Asa cum o familie de oameni obisnuiti si responsabili dramuieste si chiverniseste banul, asa si familia europeana ar fi trebuit sa procedeze: sa dramuiasca si sa chiverniseasca banul. Au lasat totul la discretia pietei in loc sa se gandeasca la faptul ca, pentru realizarea echilibrului macroeconomic, toata aceasta alocare de resurse se bazeaza si pe interventia statului prin intrumente de influentare a cererii globale. E de ajuns sa apara o "mica bubulita", sa nu ai nu stiu ce "mica" informatie si pietele sa se prabuseasca. In schimb au creat acest sistem, ce conduce la indatorarea masiva a statelor, si in acest fel la compromiterea sanselor generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi, asta in loc sa extinda cresterea economica moderna si in tarile cu performante "cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne", cum spunea Simon Kuznets. Se moare de foame in Cornul Africii - intereseaza pe cineva? In schimb determinam revolutii in Nordul Africii... Dar facem, oare, bine? Ii ajutam cu ceva? Ii ajutam sa creasca si ei din punct de vedere economic? Le intindem, la modul real, o mana de ajutor? Sau e vorba doar de interesele noastre egoiste, hedoniste, de acaparare a resurselor . Pe urma ne intrebam de ce toata lumea saraca de acolo vine pe aici sa-si caute de lucru. Pe urma ne intrebam de ce au resentimente la adresa noastra.

Atena... Grecia... da! Dar Europa...?

De citit si aceste doua articole:

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Riscul unui default dezordonat...

           

Despre multiculturalism...

... am citit un articol foarte interesant pe Wikipedia:

Multiculturalism and Islam

Mi-a atras atentia o chestie foarte interesanta. Iata ce arata printre altele:

"Hostility towards Muslims
A survey showed that 18% in Britain think that "a large proportion of British Muslims feel no sense of loyalty to this country and are prepared to condone or even carry out acts of terrorism".^[9] A TNS/Global poll showed that 79% in Britain would feel "uncomfortable living next to a Muslim".^[10] There have also been notable tensions in Britain between established Muslim communities and newly-arrived Eastern European immigrants.^[11] A major attitude survey of teenagers in Flanders showed that 75% refuse to have a relationship with a black person, a Muslim, or an immigrant. Half want all immigration stopped, and 41% say they distrust anyone from another ethnic background.^[12]British cabinet ministers had been criticized in October 2006 for helping to "unleash a public anti-Muslim backlash" in the United Kingdom by blaming the Muslim community over issues of integration despite a study commissioned by the Home Office on white and Asian-Muslim youths demonstrating "White youths are more likely to believe they are superior to those from other races, and their attitudes are more of a barrier to integration than those of Muslims".^[13][14] A Europe-wide survey by Gallup in May 2009 also found that the Muslim communities in Britain, Germany and France felt more patriotic towards those countries compared to the general populations as a whole,^[15][16] while another survey found that Muslims supported the role of Christianity in British life more so than Christians themselves.^[17]"

Articole foarte interesante din Wikipedia despre multiculturalism - aici si aici. Interesante sunt criticile aduse multiculturalismului. O sa selectez cateva. Iata, spre exemplu, in SUA:

"Lawrence Auster, another conservative critic of multiculturalism, has argued that although multiculturalism is meant to promote the value of each culture, the reality is that its real tendency has been to undermine America's traditional majority culture. In Auster's view, multiculturalism has tended to "downgrade our national culture while raising the status and power of other cultures."He writes:
The formal meaning of “diversity,” “cultural equity,” “gorgeous mosaic” and so on is a society in which many different cultures will live together in perfect equality and peace (i.e., a society that has never existed and never will exist); the real meaning of these slogans is that the power of the existing mainstream society to determine its own destiny shall be drastically reduced while the power of other groups, formerly marginal or external to that society, will be increased. In other words the U.S. must, in the name of diversity, abandon its particularity while the very groups making that demand shall hold on to theirs.^[11]According to Auster:
Since multiculturalism claims to stand for the sanctity and worth of each culture, the discovery that its real tendency is to dismantle the existing, European-based culture of the United States should have instantly discredited it.^[12]"

Dar si:

"Diversity and Social TrustHarvard professor of political science Robert D. Putnam conducted a nearly decade long study how diversity affects social trust.^[17] He surveyed 26,200 people in 40 American communities, finding that when the data were adjusted for class, income and other factors, the more racially diverse a community is, the greater the loss of trust. People in diverse communities "don’t trust the local mayor, they don’t trust the local paper, they don’t trust other people and they don’t trust institutions," writes Putnam.^[18] In the presence of such ethnic diversity, Putnam maintains that
[W]e hunker down. We act like turtles. The effect of diversity is worse than had been imagined. And it’s not just that we don’t trust people who are not like us. In diverse communities, we don’t trust people who do look like us.^[17]Ethologist Frank Salter writes:
Relatively homogeneous societies invest more in public goods, indicating a higher level of public altruism. For example, the degree of ethnic homogeneity correlates with the government's share of gross domestic product as well as the average wealth of citizens. Case studies of the United States...find that multi-ethnic societies are less charitable and less able to cooperate to develop public infrastructure..... A recent multi-city study of municipal spending on public goods in the United States found that ethnically or racially diverse cities spend a smaller portion of their budgets and less per capita on public services than do the more homogenous cities.^[19]"

Sa vedem ce critici sunt aduse multiculturalismului in Europa:

The NetherlandsMain article: Multiculturalism in the NetherlandsLegal philosopher Paul Cliteur attacked multiculturalism in his book The Philosophy of Human Rights.^[51] Cliteur rejects all political correctness on the issue: Western culture, the Rechtsstaat (rule of law), and human rights are superior to non-Western culture and values.^{[citation needed]} They are the product of the Enlightenment. Cliteur sees non-Western cultures not as merely different but as anachronistic. He sees multiculturalism primarily as an unacceptable ideology of cultural relativism, which would lead to acceptance of barbaric practices, including those brought to the Western World by immigrants.^{[citation needed]} Cliteur lists infanticide, torture, slavery, oppression of women, homophobia, racism, anti-Semitism, gangs, female genital cutting, discrimination by immigrants, suttee, and the death penalty. Cliteur compares multiculturalism to the moral acceptance of Auschwitz, Stalin, Pol Pot and the Ku Klux Klan.^{[citation needed]}[edit]

United KingdomWith considerable migration after the Second World War making the UK an increasingly ethnically and racially diverse state, race relationspolicies have been developed that broadly reflect the principles of multiculturalism, although there is no official national commitment to the concept.^[52][53][54] This model has faced criticism on the grounds that it has failed to sufficiently promote social integration,^[55][56][57] although some commentators have questioned the dichotomy between diversity and integration that this critique presumes.^[56] It has been argued that the UK government has since 2001, moved away from policy characterised by multiculturalism and towards the assimilation of minority communities.^[58]Opposition has grown to state sponsored multicultural policies, with some believing that it has been a costly failure.^{[59][60][61][62]} Critics of the policy come from many parts of British society. There is now a debate in the UK over whether explicit multiculturalism and "social cohesion and inclusion" are in fact mutually exclusive.^[63] In the wake of the July 7 Bombings 2005 David Davis, the opposition Conservative shadow home secretary, called on the government to scrap its "outdated" policy of multiculturalism.^[64][65] The British columnist Leo Mckinstry said of multiculturalism, "Britain is now governed by a suicide cult bent on wiping out any last vestige of nationhood" and called it a "profoundly disturbing social experiment".^[66] The head of the Commission for Racial Equality, who has called for an official end to multicultural policy and has criticised "politically correct liberals for their “misguided” pandering to the ethnic lobby".^[67]In the May 2004 edition of Prospect Magazine, the editor David Goodhart temporarily couched the debate on multiculturalism in terms of whether a modern welfare state and a "good society" is sustainable as its citizens become increasingly diverse.^[68] In November 2005 John Sentamu, the Archbishop of York, stated, "Multiculturalism has seemed to imply, wrongly for me: let other cultures be allowed to express themselves but do not let the majority culture at all tell us its glories, its struggles, its joys, its pains."^[69] The Bishop of Rochester Michael Nazir-Ali was also critical, calling for the Church to regain a prominent position in public life and blaming the "newfangled and insecurely founded doctrine of multiculturalism" for entrenching the segregation of communities.^[70]Whilst minority cultures are allowed to remain distinct, British culture and traditions are sometimes perceived as exclusive and adapted accordingly, often without the consent of the local population.^{[citation needed]} Recent examples include the cancellation of public fires^[who?][71](associated with Guy Fawkes Night), which the local council said was for environmental reasons only, but critics believed multiculturalism played a part. Also, there was the proposed "multicultural reinterpretation" of the York Mystery Plays^[72] and the Birmingham "Winterval"^[73]controversy.
In August 2006, the community and local government secretary Ruth Kelly made a speech perceived as signalling the end of multiculturalism as official policy.^[74] In November 2006, Prime Minister Tony Blair stated that Britain has certain "essential values" and that these are a "duty". He did not reject multiculturalism outright, but he included British heritage among the essential values:^[75]"When it comes to our essential values — belief in democracy, the rule of law, tolerance, equal treatment for all, respect for this country and its shared heritage — then that is where we come together, it is what we hold in common.

          New Labour and multiculturalism

Renewed controversy on the subject came to the fore when Andrew Neather — a former adviser to Jack Straw, Tony Blair and David Blunkett— claimed that Labour ministers had a hidden agenda in allowing mass immigration into Britain, to "change the face of Britain forever".
According to Neather, who was present at closed meetings in 2000, a secret Government report called for mass immigration to change Britain's cultural make-up, and that “mass immigration was the way that the government was going to make the UK truly multicultural”. Neather went on to say that “the policy was intended — even if this wasn’t its main purpose — to rub the right’s nose in diversity and render their arguments out of date”.^[76][77]This was later affirmed after a request through the freedom of information act secured access to the full version of a 2000 government report on immigration that had been heavily edited on a previous release.^[78] The Conservative party demanded an independent inquiry into the issue and alleged that the document showed that Labour had overseen a deliberate open-door ­policy on immigration to boost multi-culturalism for political ends.
In February 2011 Prime Minister David Cameron stated that the "doctrine of state multiculturalism" (promoted by the previous Labour government) has failed and will be no longer be state policy.^[79] He stated that the UK needed a stronger national identity and signalled a tougher stance on groups promoting Islamist extremism.^[80]"

Dar sa vedem ce spun si suporterii multiculturalismului: 

"Support for multiculturalismMulticulturalism is seen by its supporters as a fairer system that allows people to truly express who they are within a society, that is more tolerant and that adapts better to social issues.^[6] They argue that culture is not one definable thing based on one race or religion, but rather the result of multiple factors that change as the world changes.
Historically, support for modern multiculturalism stems from the changes in Western societies after World War II, in what Susanne Wessendorf calls the "human rights revolution", in which the horrors of institutionalized racism and ethnic cleansing became almost impossible to ignore in the wake of the Holocaust; with the collapse of the European colonial system, as colonized nations in Africa and Asiasuccessfully fought for their independence and pointed out the racist underpinnings of the colonial system; and, in the United States in particular, with the rise of the Civil Rights Movement, which criticized ideals of assimilation that often led to prejudices against those who did not act according to Anglo-American standards and which led to the development of academic ethnic studies programs as a way to counteract the neglect of contributions by racial minorities in classrooms.^[7][8] As this history shows, multiculturalism in Western countries was seen as a useful set of strategies to combat racism, to protect minority communities of all types, and to undo policies that had prevented minorities from having full access to the opportunities for freedom and equality promised by the liberalism that has been the hallmark of Western societies since the Age of Enlightenment.
C. James Trotman argues that multiculturalism is valuable because it "uses several disciplines to highlight neglected aspects of our social history, particularly the histories of women and minorities [...and] promotes respect for the dignity of the lives and voices of the forgotten. By closing gaps, by raising consciousness about the past, multiculturalism tries to restore a sense of wholeness in a postmodern era that fragments human life and thought."^[9]Tariq Modood argues that in the early years of the 21st Century, multiculturalism "is most timely and necessary, and [...] we need more not less", since it is "the form of integration" that (1) best fits the ideal of egalitarianism, (2) has "the best chance of succeeding" in the "post-9/11, post 7/7" world, and (3) has remained "moderate [and] pragmatic".^[10]Bhikhu Parekh counters what he sees as the tendencies to equate multiculturalism with racial minorities "demanding special rights" and to see it as promoting a "thinly veiled racis[m]". Instead, he argues that multiculturalism is in fact "not about minorities" but "is about the proper terms of relationship between different cultural communities", which means that the standards by which the communities resolve their differences, e.g., "the principles of justice" must not come from only one of the cultures but must come "through an open and equal dialogue between them."^[11]"

Daca Europa este policulturala, cum si este, atunci multiculturalismul ar trebui sa fie potrivit pentru o Uniune Europeana. Pentru ca este destul de clar ca Uniunea Europeana nu poate fi monoculturala (contrazice realitatea). De altfel Wikipedia si spune:

"Historically, Europe has always been polycultural—a mixture of Latin, Slavic, Germanic, Uralic and Celtic cultures influenced by the importation of Hebraic, Hellenic and Muslim belief systems; although the continent was supposedly unified by the super-position of Roman Catholic Christianity, it is accepted that geographic and cultural differences continued from antiquity into the modern age."

Cred ca se poate vorbi de o cultura comuna totusi in Europa, in ciuda acestui policulturalism. Pentru ca exista trasaturi comune si aspiratii comune, in ciuda diferentelor. Spre exemplu sa luam un lucru banal: moda. Este clar ca felul in care se imbraca europenii este asemanator. In schimb nu e asemanator cu felul in care se imbraca oamenii in India sau Egipt. Deci exista diferentieri culturale, dar exista, pe de alta parte, si diferentieri culturale majore. Evident ca, spre exemplu, un flux mare de emigranti musulmani aduce si o alta cultura in Europa, foarte diferita de cultura europeana, de felul in care privesc lucrurile oamenii de aici, alte conceptii, alta religie, alt mod si filozofie de viata. Iar incompatibilitatile incep sa-si spuna cuvantul. Insa aceste incompatibilitati n-ar trebui sa fie o baza de plecare pentru promovarea intolerantei. Din pacate aceasta intoleranta exista in Europa iar atentatele de la Oslo ne arata tocmai asa ceva. Tocmai aceasta intoleranta ar trebui sa fie atenuata, daca nu eliminata cu totul. O reactie la diferentele culturale este normal sa existe. Dar nu e normal ca pornind de la aceste diferente culturale sa inceapa sa fie promovata intoleranta fata de altii de alta cultura, religie sau rasa, numai pentru faptul ca acestea sunt diferite de cele de aici.
De ce se ridica tocmai acum aceasta problema? De ce tocmai acum multiculturalismul este un esec in Europa? Pana acum nu a fost un esec...? Pana acum multe tari europene au primit emigranti musulmani si nu a fost o problema. S-ar putea sa fie o reactie la terorismul de tip islamic, dar asta nu inseamna ca toti musulmanii ar fi teroristi, iar o astfel de reactie n-ar trebui sa conduca la generalizari de felul acesta. Brusc, musulmanii au devenit o problema, imigrantii au devenit o problema. O alta cauza ar putea fi criza economica actuala, care afecteaza Europa si care ar putea sa conduca la astfel de sentimente, pe un fond de somaj, reducere drastica de cheltuieli ce afecteaza populatia. Dar nici aceasta criza nu justifica intocmai o astfel de atitudine. De unde se vede ca aceasta atitudine este, mai degraba, una politica, pentru un vot in plus. Ceea ce ma deranjeaza pe mine la criticile aduse multiculturalismului este intoleranta, care, daca e promovata in felul acesta, ar putea avea consecinte periculoase. Si asta in conditiile in care multiculturalismul a fost sustinut pana acum cu caldura.
Se vorbeste despre integrare. Spre exemplu integrarea unui musulman intr-o tara europeana, deci o tara cu o cu totul alta religie decat a sa. Aici ar trebui sa vedem ce optiuni ar avea cetateanul musulman, astfel incat sa se integreze complet. Tarile musulmane sunt profund religioase, atunci si el este un om religios, conform culturii din tara sa. Lucrul asta il defineste intr-un anumit fel din punct de vedere spiritual. Si atunci el ar avea doua optiuni: sa renunte la religia sa si sa devina ateu sau, a doua optiune, sa isi schimbe religia in religia dominanta (sau in una din religiile) din tara respectiva. Or, e clar ca astfel de optiuni sunt inacceptabile pentru el. Si nici nu poti sa-l constrangi sa faca asta, deoarece in acest caz s-ar incalca flagrant Drepturile Omului, libertatea de constiinta. Dar ar insemna si promovarea in societate a ateismului, lucru, iarasi, daunator.  De aceea integrarea sa ar trebui facuta altfel. Adica bazata pe alte valori, si anume pe valori laice, ceea ce nu inseamna ca el ar trebui sa renunte la religia sa musulmana, pentru ca treaba asta ar fi treaba lui personala si a nimanui altcuiva. Bineinteles, ar avea dreptul sa aiba locase de cult conform religiei sale. Iar in felul acesta s-ar putea impaca, dupa cum spune romanul, "capra si varza". Altmineri cum s-ar putea sa fie aduse lucrurile la un numitor comun? Si asta atata vreme cat el e de religie diferita de ceea ce e aici, lucru ce conduce catre dezbinare. Daca s-ar proceda asa, in conditiile in care sunt milioane de musulmani in Europa, multiculturalismul, apropo de Islam, ar putea fi o reusita. Renuntarea la multiculturalism, in conditiile in care exista o numeroasa populatie straina in Europa, stabilita aici, dar chiar si diferente culturale in sanul Europei, cum am aratat mai sus, nu mi se pare a fi lucrul cel mai potrivit, asta ca sa spun elegant. Dar poate ca e mai bine s-o spun de-a dreptul: mi se pare o prostie. Sustinut cu caldura pana acum, multiculturalismul a condus spre o asemenea situatie: au venit aici multi emigranti straini, multi dintre ei fiind musulmani. Problemele privind integrarea sunt, in general vorbind, de durata. Dar, pe de alta parte, de ce sa nu ne punem intrebarea daca politicile si valorile privind modul in care ar trebui sa se realizeze aceasta integrare au fost, cel putin pana acum, cele mai potrivite. Este clar ca nu se poate sustine o integrare fortata. Dar poate ca aceste politici ar putea fi perfectionate, tocmai pentru ca sa duca la o mai buna integrare a acestor oameni in Europa. In acest sens ar trebui intensificat dialogul intre culturi, tocmai pentru a se ajunge la un acelasi numitor.
Am auzit o chestie interesanta. In Franta...Un tanar francez si o tanara de religie musulmana. S-au iubit si au vrut sa se casatoreasca. Parintii fetei nu au fost de acord decat daca tanarul ar trece la religia musulmana. Se pare ca a iubit-o foarte tare, pentru ca a facut lucrul asta. Dar ar fi putut sa n-o faca! Problema, in conditiile in care ai o numeroasa populatie musulmana in Europa, deci de religie diferita de ceea ce exista aici ar fi urmatoarea: ar trebui religia sa influenteze atat de mult relatiile sociale? Sau: relatiile sociale ar trebui intemeiate pe baze exclusiv religioase? Dar, desigur, problema ar putea fi pusa si la modul general. Iar musulmanii care s-au stabilit si traiesc aici ar trebui sa inteleaga ca modul asta de a pune problema nu este tocmai cel mai potrivit. In cazul asta, n-ar trebui sa se casatoreasca decat un protestant cu o protestanta, un catolic cu o catolica, un ortodox cu o ortodoxa, si atunci unde ajungem in felul acesta...? Putem sa ajungem la tragedii si am sa va spun un astfel de scenariu: un protestant iubeste o catolica. Parintii fetei ar fi de acord sa se casatoreasca daca el ar trece la catolicism, parintii baiatului ar vrea ca fata sa devina protestanta. Si uite asa parintii se opun si, ca in Romeo si Julieta, se intampla o sinucidere din aceasta imposibila conciliere. Doamne fereste! Dar daca tratam relatiile sociale in aceasta maniera, de pe pozitii exclusivist religioase, se pot intampla si astfel de tragedii. De aceea si spun ca integrarea ar trebui sa fie bazata pe alte valori. Laice. Si in jurul acestor valori ar trebui sa se poarte si dialogul de care vorbeam mai sus. Luand exemplele de mai sus, un barbat si o femeie pot trai foarte bine impreuna, chiar daca sunt de religii diferite si fara ca vreunul din ei sa-si abjure credinta religioasa. Traiul bun intr-o casnicie il da in exclusivitate doar valorile religioase? Se casatoresc doi - el crestin si ea crestina - si, cu toate acestea, dupa doi ani divorteaza , atunci cum e?
Partea proasta e ca politica, in zilele noastre, a ajuns sa semene mai mult cu o goana dupa voturi. Iar lucrul asta incepe sa denatureze si sa deformeze totul. In loc sa se gaseasca solutii viabile la problemele cu care ne confruntam. A spune ca multiculturalismul e un esec nu inseamna ca dai solutii. Dar, in felul acesta se poate amplifica fenomenul extremist. Tocmai pentru ca nu se ofera nicio solutie, in schimb se pun tot felul de etichete (i s-a pus multiculturalismului eticheta "esec"!). In felul acesta, acesti oameni in loc sa ii lumineze pe altii nu fac altceva decat sa adanceasca si mai mult noaptea. Pentru voturi. Probabil. In orice caz, o astfel de atitudine nu mi se pare deloc potrivita. Iar daca treburile stau asa, vituperandu-se de la cel mai inalt nivel impotriva multiculturalismului, ba pardon, impotriva tolerantei, sa nu ne mire prea tare daca va avea loc intr-un viitor nu prea departat o recrudescenta a neo-nazismului in Europa.