Powered By Blogger

joi, 19 aprilie 2012

Cea mai controversata chestiune din toata perioada postdecembrista...

... cred ca e privatizarea si tot ce e legat de privatizare. Demonizata de unii, ridicata in slavi de altii, despre privatizare s-a vorbit si s-a scris foarte mult, iar realitatile economice s-au raportat, vrei, nu vrei, la acest lucru, fiind mai mereu in centrul atentiei. Nationalistii inversunati i s-au opus, neoliberalii de ocazie i-au inaltat adevarate imne de lauda. De la scepticism la entuziasm, privatizarea a dominat realitatile romanesti postdecembriste. 
Necesitatea economica a privatizarii a izvorat imediat dupa schimbarile de regim politic din 1989 din pricina faptului ca Statul Roman nu a mai avut bani. Dupa plata datoriei externe (11,7 mld. $) de catre Ceausescu, banii ramasi (aprox. 2 mld.$) au fost foarte putini si s-au cheltuit repede. Pe de alta parte Consensul de la Washington ne-a obligat, practic, sa mergem pe calea aceasta a privatizarii intreprinderilor de stat. Scopul privatizarii era crearea de piete libere, fara de care nici nu se poate vorbi de economia de piata. La noi, cu cateva exceptii, privatizarea aceasta se poate spune ca a fost un esec. Spun cu cateva exceptii, caci acolo unde nu a fost un esec s-au si vazut destul de repede rezultatele pozitive si cresterea economica corespunzatoare. In folclorul postdecembrist privatizarea este asociata cu hotia si multi oameni gandesc asa. Ca sa dau un exemplu si din alte parti, iata, in Rusia, dupa prabusirea comunimsului, a avut loc crearea unei oligarhii de tip mafiot-KGB, rasarind, brusc, oameni foarte bogati. Imi aduc aminte ca citeam in presa de la inceputul anilor '90 despre un tanar de 25 de ani, din Rusia, care avea o avere de 500 miliarde de US$!! Mergeau si cheltuiau cu nemiluita la marile cazinouri din Vest si din US. O astfel de oligarhie s-a creat si in Romania, iar neoliberalismul aplicat in Est a marit foarte mult inegalitatile in plan social. Privatizarile fiind vazute pe scara larga, de catre cei interesati, drept sursa de comision ilegal, ele nu si-au putut atinge scopul. Pe de alta parte unele state au avut ocazia ca prin privatizare sa distruga concurenta din tara in care se facea privatizarea, prin distrugerea fizica a intreprinderii privatizate, taiata in bucati si data la fier vechi. La Tepro Iasi a fost omorat si un lider sindical, va amintiti, nu? Privatizarea, deci, a fost vazuta ca o sursa de imbogatire ilicita pentru unii, fara un folos pentru tara. Lucrul s-a aplicat, cu consecinte catastrofale in plan economic si social.
Dupa parerea mea, o privatizare a unei intreprinderi de stat, pentru ca sa reuseasca, trebuie facuta in mod cinstit, cu o firma de buna credinta si cu bonitate, dornica cu adevarat sa investeasca in economia romaneasca. Pe de alta parte trebuie sa existe, din partea Statului, o strategie in acest sens si sa se vada foarte clar ce trebuie privatizat si ce nu trebuie privatizat. Cand s-a facut asa cum trebuie (sau, ma rog, aproape asa cum trebuie) scopul a fost atins: eficientizarea activitatii economice. La noi, din pacate, s-a mers pe ideea capusarii intreprinderilor mari de stat (ideea era cea de creare a unui capitalism romanesc) lucru ce nu a putut decat sa conduca la grave probleme de ordin economic. Pe de alta parte mari intreprinderi de stat au inceput sa devina repede nerentabile, cu datorii foarte mari, cu pierderi foarte mari, de miliarde de euro (lucrul acesta e valabil si in zilele noastre!). Asemenea dezechilibre economice impovareaza, desigur, Statul, care nu are banii necesari pentru ca sa suporte astfel de pierderi. In locul crearii unui capitalism romanesc (idee ce nu e tocmai rea) s-au creat oligarhi, totul intr-un mod care sfida pe fata legea. Noi nu am avut finantatori privati, asa cum au existat in Vest... Regimul comunist, desigur, nu a permis acest lucru...
Nu cred ca se poate spune ca ne intoarcem la anii '90... Poate gresesc, dar mi se pare fortat sa spui asa. Ci ceea ce se intampla acum nu e altceva decat consecinta unei probleme inca ramasa nerezolvata si agravata de fenomenul crizei economice mondiale. Nu spun ca trebuie privatizat tot, nici ca trebuie sa nu mai fie luata in considerare privatizarea. Eu ma gandesc la solutii, posibile solutii. Viabile. Pierderile foarte mari mari - 12,75 mld. euro - ale intreprinderilor de stat reprezinta, economic si financiar vorbind, o mare problema. Voi arata si aici niste articole din presa care m-au pus pe ganduri - aici, aici, aici, precum si inca doua articole - aici si aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu