In legatura cu conflictul din Ucraina...

Ceea ce mi se pare mie foarte greu de inteles in ceea ce priveste pozitia lui Putin este ca el a sacrificat interesele Rusiei pentru aceasta Ucraina...
Ucraina e o tara foarte saraca, cu un PIB de numai $2979/loc. si o populatie de aproape 45 milioane de locuitori. Cresterea economica rapida a Rusiei, sub Vladimir Putin, s-a datorat investiilor straine si relatiilor foarte bune pe care Rusia le-a avut cu Vestul. In urma relatiilor bune cu UE, dar si cu SUA, Rusia a avut numai de castigat, fara ca sa fie membra a UE sau NATO. Numai sa ne uitam la PIB-ul Rusiei si la situatia economica buna pe care o avea Rusia inainte de conflictul cu Ucraina si vom observa ca lucrurile se miscau mai bine in Rusia decat in alte tari membre UE (includ printre acestea si Romania). Deci Rusia avea niste perspective de dezvoltare economica excelente - sa facem o comparatie cu tari ca Spania si Grecia, unde a explodat somajul, sa ne gandim la datoria Greciei etc... Relatiile Rusiei cu NATO erau de asemenea bune: era un Consiliu NATO-Rusia care functiona bine si care reprezenta un mare avantaj de ordin politic pentru Rusia. Acum relatiile NATO cu Rusia sunt suspendate ca raspuns la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Pe de alta parte, sanctiunile economice impuse de catre Vest Rusiei, ca urmare a acestei agresiuni a Rusiei asupra Ucrainei, a condus economia Rusiei intr-o cadere libera, cum se spune. Rusia a pierdut aproape tot si e pe cale, daca nu renunta la agresarea Ucrainei, sa aiba parte si de un razboi. A pierdut si buna dezvoltare economica pe care o avea din relatia cu Vestul, inclusiv sprijinul politic al Vestului, a pierdut relatiile bune cu NATO.
Si toate acestea pentru ca Presedintele de atunci al Ucrainei, Viktor Ianukovici, omul Rusiei, nu a dorit sa semneze Acordul de Asociere si Liber Schimb cu UE. Eu inteleg ca aceasta lipsa de dorinta a fost dictata de catre Kremlin, de catre Putin mai exact spus. Dar ma intreb de ce oare? Pentru ca daca Putin ar fi admis ca Ianukovici sa semneze acel Acord, UE ar fi avut probleme mult mai mari decat Rusia. Pentru ca acel Acord era unul economic si ar fi trebuit ca Ucraina sa inceapa un drum foarte greu de respectare a conditiilor impuse de acel Acord, pentru ca acesta sa fie si functional, lucru pe care Ucraina cu greu l-ar fi putut face, daca nu chiar imposibil. De ce? Pe langa faptul ca Ucraina e foarte saraca, cum aratam mai sus, ea e dependenta total de Rusia in ceea ce priveste gazele, pe care nu poate sa le plateasca si, pe de alta parte, foarte multi ucrainieni lucreaza in Rusia, au loc de munca acolo. Pe de alta parte Rusia are, desigur, servicii secrete care opereaza performant, cred eu, in Ucraina, datorita istoriei comune in cadrul fostei URSS. Deci Rusia putea sa controleze Ucraina si sub acest aspect, tinand cont si de coruptia foarte mare de acolo. Putin putea sa se gandeasca la faptul ca nici Revolutia Portocalie nu a durat prea mult in Ucraina. Deci privind  din punctul de vedere al Rusiei, Ucraina nu trebuia sa fie vreo problema care sa inflameze in asa hal Rusia. Mai ales ca a tine in brate Ucraina e o pierdere pentru Rusia, stiut fiind faptul ca, de multa vreme, Ucraina e o gaura neagra, economic vorbind.
O eventuala aderare a Ucrainei, cel putin intr-un orizont mediu de timp, la UE nu e posibila... Nu e posibila, cel putin in conditiile actuale... O aderare a Ucrainei la NATO e improbabila - Germania s-a opus la Summitul de la Bucuresti. De fapt mai recent nici nu s-a pus problema aderarii Ucrainei la NATO, n-am auzit de asa ceva. Chiar nu ar fi putut sa trateze Rusia si altfel problema, altfel decat cum a facut-o: printr-un atac mascat prin insurgenti? De ce asa de brutal? Iata o postare, semnata de Vladimir Tismaneanu, care ar da o explicatie, analizand regimul Putin:

Clarificări necesare: Mitul politic al rusofobiei (eseu de Vladimir Tismaneanu și Marius Stan)

Se arata ca: 

"Auzim tot mai des, în ultima vreme, că s-ar fi născut un front global rusofob, că a critica regimul Putin, cu al său imperialism militarist și cu ideologia salvaționistă(-autarhică) ce-l subîntinde, ar fi o probă de rusofobie. Exact la fel cum în anii Războiului Rece, sovietologi cunoscuți, precum Richard Pipes și Adam Ulam, erau denigrați drept rusofobi (din păcate o poziție împărtășită chiar și de un Aleksandr Soljenițîn). Poate că la fel de “rusofobă” s-a simțit (chiar recent) și Karen Dawisha, profesoara de la Miami University din Ohio, directoarea Centrului Havighurst, atunci când editorul ei de la Cambridge University Press de la Londra, acolo unde publicase în trecut, fără probleme, o serie de alte volume, i-a respins apariția celei mai recente cărți, “Putin’s Kleptocracy: Who Owns Russia?”: “Given the controversial subject matter of the book, and its basic premise that Putin’s power is founded on his links to organised crime, we are not convinced that there is a way to rewrite the book that would give us the necessary comfort”. Cartea a apărut, în cele din urmă, în septembrie anul trecut, la Simon & Schuster. Deci se poate! Dar reacția unei edituri de un asemenea prestigiu este elocventă pentru maniera “înmănușată” cu care foarte mulți contemporani aleg să trateze un subiect atât de îngrijorător precum cel al imperialismului militarist și corupt. Nu, nu este deloc o glumă, este chiar istoria Rusiei putinofile la zi și ea poate degenera în oroare dacă nu îi spunem constant și apăsat pe nume.

În ce ne privește, am scris constant și cu pasiune în favoarea valorilor Rusiei democratice, a unei tradiții care îi include pe decembriști, pe Herzen, pe Struve, pe constituționaliștii-democrați, pe Andrei Saharov și Elena Bonner, pe Natalia Gorbanevskaia și pe Serghei Kovaliov. A numi regimul Putin drept o dictatură născută din moștenirile politice și ideologice ale KGB-ului nu înseamnă a fi rusofob, cum nu însemna a fi fost serbofob, în anii ’90, când identificai manipulările scandaloase la care se preta propaganda conspiraționistă a regimului Miloșevici. Atunci, ca și acum, sunt integrate în ideologia regimului dictatorial componente religioase preluate din arsenalul ortodoxist. Auto-victimizarea și martirologia ostentativă se îngemănează în această retorică menită să justifice o tiranie obscurantistă și cinică. Recomandăm, în acest sens, extraordinarul film “Leviathan” al lui Andrei Zviaghințev.

Pentru noi există acea tradiție rusă pe care țarismul a atacat-o și a prigonit-o, iar bolșevismul, în toate etapele sale, a înjosit-o și a călcat-o în picioare. Este vorba de valorile în care au crezut marii autori despre care am avut și vom mai avea bucuria sa scriem: Anna Ahmatova, Boris Pasternak, Osip Mandelștam, Marina Țvetaieva, Iosif Brodsky. Această Rusie este opusul dughinismului, fundamentul ideologic al dictaturii fesebiste.

Vorbim de un mit politic pentru că narațiunea pusă în funcțiune de propaganda putinistă și sprijinitorii din Rusia (și de aiurea) combină secvențe de realitate cu ficțiuni menite să genereze anxietate și o agonizantă incertitudine. Se reiau temele izolării Rusiei, se sugerează, ca pe vremea lui Stalin, că ar fi vorba de o fortăreață asediată, că întregul univers conspiră pentru molestarea Rusiei, că este așadar nevoie de o mobilizare generală și totală în serviciul supraviețuirii țării. Evident, este un bricolaj panicard și cu valențe clar instrumentale, menit să-l ajute pe Vladimir Putin într-un moment de dramatică și ireparabilă criză.

Mitul politic este un discurs care organizează, incită și mobilizează sentimente, emoții, speranțe și aprehensiuni colective. Nu este neapărat fals în integralitatea sa, dar poate să includă, și adeseori chiar include, elemente care distorsionează deliberat adevărul istoric. Un exemplu clasic de mit politic vindicativ este legenda “cuțitului pe la spate” (Dolchstosslegende) utilizată de extrema dreaptă din Germania după Primul Război Mondial pentru delegitimarea Republicii de la Weimar și pentru justificarea celui mai abject antisemitism. Este de fapt, de multe ori, o raționalizare a resentimentului politic și a unor fobii inavuabile." (subl. mea)

Evident, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
De ce este acesta interesant? Pentru ca el sugereaza faptul ca Rusia ar fi captiva unei dictaturi fesebiste. O dictatura care n-are nicio legatura in fond cu dezvoltarea tarii, cu democratizarea Rusiei. Ci e o dictatura cu o ideologie - dughinismul, deci vedem ca e ceva premeditat - care are legatura cu mentinerea unui regim, cel al lui Putin, la Putere, de fapt a unor grupuri de interese obscure, fesebiste (la noi s-ar fi zis securiste), care nu vor democratizarea Rusiei pentru ca nu vor sa cedeze in niciun chip Puterea pe care o au, pe care o detin - iar exercitiul electoral e foarte usor de castigat pentru aceste grupuri adunate, dupa cat se pare, in jurul partidului Rusia Unita (observati si denumirea, e semnificativa).
Ma intorc putin la ce spuneam ceva mai sus: de fapt, daca stai sa te gandesti, chiar daca Ucraina, sa zicem, ar fi primita in NATO, lucrul asta nu implica, in mod necesar, o primejdie la adresa securitatii Rusiei. Lucrul asta nu a fost demonstrat in mod convingator de catre cineva. Nici macar extinderea spre Est a Aliantei, sau mai bine zis extinderea, caci de ce neaparat spre Est?, nu demonstreaza cineva ca ar fi un pericol pentru Rusia sau ca Rusia ar trebui sa fie in garda datorita acestui lucru, extinderea NATO...
Ar mai ramane Uniunea Economica Euroasiatica, v. si aici,  proiectul de suflet al lui Vladimir Putin si o incercare de refacere a fostei URSS, lucru ce ar explica de ce Rusia avea nevoie de Ucraina... E clar ca intr-o astfel de Uniune celelalte state, vorbim de partea asiatica, mai slabe economic si nu numai decat Rusia, ar gravita in jurul Rusiei, inteleg ca asta e ideea lui Putin, dar sa nu uitam Kazahstanul care are cea mai mare si mai puternic performanta economie din Asia Centrala si care are interesul unor relatii bune cu UE si SUA.Totusi Putin uita ca Rusia nu a putut tine, pentru ca nu si-a mai putut permite, nu numai comunismul din Estul Europei, dar chiar URSS, care a facut implozie. Iar in actualul context economic, cu o economie ce plonjeaza in cadere libera, cu atat mai putin va putea Rusia sa tina o Uniune Euroasiatica.

Si atunci de ce...?

O problema pe care o are Rusia...

... ar fi, in mod paradoxal poate, aceea ca, desi e o tara mare, cu ambitii imperiale, nu e o tara destul de atractiva pentru ca sa aiba o influenta mai mare in lume. Observati ca influenta Rusiei nu e determinata nici de cultura acestei tari, o cultura mare, extraordinara, nici de dezvoltarea economica intrucat, in plan economic, Rusia castiga in principal din vanzarea unei resurse - gazele naturale, ci de armata. Pentru Rusia conteaza sa aiba o armata puternica si punct. Comunismul, care a avut un caracter revolutionar si care a prins puternic intr-o Rusie crestin-ortodoxa mai mult decat in oricare alt stat crestin, inclusiv ortodox, ar fi dorit sa faca din Rusia o putere care sa fie capabila sa propuna si altora ceva. Acel ceva era comunismul, ale carui radacini nu cred ca trebuie sa le cautam in Rusia. Rusia nu au fost capabila niciodata sa gaseasca in ea insasi ceva pe care sa-l propuna altora, decat forta militara amenintatoare. Pana la urma, aceasta infirmitate morala a poporului rus s-a facut simtita si pe vremea comunismului: comunismul, desi era adanc inradacinat in societatea rusa ajunsese sa nu mai conteze atat de mult pentru rusi. Cel mai mult incepuse sa conteze forta militara, si inca una bruta si agresiva, lucru ce s-a vazut atat in represiunile din  Ungaria (1956) cat si in cele din Cehoslovacia (1968). Pentru Rusia nu mai era atat de important comunismul sau sa fii comunist, ci sa fii de partea ei. Cu alte cuvinte, in acea epoca cel putin, nu era bine, spre exemplu, sa fi fost un comunist francofil, ci trebuia sa fii rusofil, adica de partea Rusiei.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult: nici acum Rusia nu e capabila sa propuna ceva altora decat rapiri de teritorii si impunere cu forta armata, si, mai nou, constrangeri economice sau chiar amenintari cu caracter economic. E ceea ce s-a intamplat in Ucraina. Relatia Rusiei cu Germania e bazata pe un interes reciproc, legat de resurse naturale. Insa oricat s-ar zbate Rusia, prin eforturi diplomatice consistente, sa aiba o influenta (mai mare) pe plan european, nu poate. Dimpotriva, starneste ingrijorari si respingere. Avand un monopol asupra gazelor, ea cauta sa-si mareasca influenta punand, intr-un mod arbitrar dar evident interesat, un pret mare la gaze pentru tara pe care vrea s-o constranga de a fi de partea ei. Altfel nu poate, decat prin constrangeri de ordin economic sau amenintari de ordin militar. Observati in relatia cu Republica Moldova: Rusia doreste sa interzica importurile de vinuri din Rep. Moldova, pe motiv ca ar fi de proasta calitate(??!!), daca Republica Moldova semneaza Acordul de Asociere si Liber Schimb cu Uniunea Europeana.

Semnificativ pentru faptul ca Rusia nu gaseste in ea insasi ceva care sa-l propuna lumii, pentru ca sa conteze in lume si altfel decat prin forta bruta a armelor si altele de genul asta, este ca dupa caderea comunismului nu a reusit sa faca o reforma reala a societatii (Gorbaciov incercase ceva dar nu a mai apucat sa faca datorita puciului) ca acum sa traga tot mai mult spre comunism si sa aiba in frunte un fost kaghebist, lucru care, din start, o face nefrecventabila. Rusia trage spre comunism din lipsa de altceva sau, mai exact, pentru ca nu cunoaste mai bine altceva. Tarismul s-a dovedit revolut, de aceea a si ajuns sa fie inlaturat: absolutismul monarhic isi incheiase cursul in Rusia. Iar altceva in afara de comunism nu a fost, din pacate. Asa se face ca generatiile actuale cunosc mai bine comunismul si se intorc spre el dintr-o frica de a pasi in necunoscut, ca sa zic asa. E clar ca e vorba de frica: rusilor le e frica de capitalism si nici nu-l inteleg prea bine, ceea ce nu e de mirare dupa atatia ani de comunism si intoxicare cu propaganda comunista, la care a fost supusa in mod sistematic populatia.

Rusia e o tara care nu a crezut prea mult nici in cultura sa, nici in ortodoxie, ca ar putea sa conteze cu adevarat aceste lucruri, ca ar putea fi vectori importanti prin care Rusia sa se afirme in lume. Dimpotriva, armata convinge si acea intrebare retorica a lui Stalin: "Cate divizii are Papa?" exprima o conceptie despre forta profund inradacinata in sufletul poporului rus, macar ca Stalin era georgian.

Rusia nu are nevoie de Ucraina. Nici de Crimeea. Nu a mai avut nevoie demult de acestea... si cel care si-a dat seama prima data de acest lucru a fost Mihail Gorbaciov. Rusia, astazi, traieste socul psihologic legat de faptul ca Ucraina nu ar mai fi in sfera ei de influenta. Lucrul asta arata cat de nepregatita este Rusia pentru a se adapta la vremurile moderne. Lor li s-a inoculat ca fiind ceva sacru politica de extindere a Imperiului Rus a lui Petru cel Mare, sub egida panslavismului, aparut mai tarziu, dar care era in consinanta cu aceasta linie. Paradoxul a fost ca aceasta politica nu a adus Rusia prea departe, nici nu a apropiat-o de Occident (caci scopul lui Petru cel Mare asta era), ci dimpotriva: a facut ca respingerea Occidentului sa fie si mai mare. Cu alte cuvinte, Occidentul a trecut de la indiferenta, la respingere fatisa! Iar acum socul cel mare pe care il traieste Rusia zilelor noastre este ca trebuie sa renunte la aceasta politica ce se dovedeste pe zi ce trece tot mai caduca. O politica pe care, dintr-o anumita lene intelectuala, rusii (si ma refer aici in special la factorii responsabili, de decizie) nici nu si-au pus vreodata problema s-o schimbe!

O idee la care m-am gandit si eu...

Nu vreau sa ma dau mare, dar m-am gandit si eu la ideea aceasta:
Mediafax

Senator american: NATO trebuie să accelereze aderarea Republicii Moldova. Elemente antirachetă sunt necesare şi în Cehia

Iata ce se arata:

"Congresul SUA ar trebui să pledeze pentru accelerarea admiterii Republicii Moldova şi Georgiei în NATO ca răspuns la acţiunile Rusiei în regiunea ucraineană Crimeea, propune senatorul american John McCain, citat de postul Voice of America.

O reacţie a Congresului Statelor Unite la acţiunile Rusiei în Crimeea ar putea fi "accelerarea integrării Georgiei şi Republicii Moldova în NATO", a spus influentul senator republican.
De asemenea, McCain propune instalarea unor elemente antirachetă NATO în Cehia şi Polonia.
Statele Unite au renunţat în 2009 la planurile de instalare a unor elemente antirachetă în Cehia şi Polonia."

Axa Crimeea - Transnistria, controlata de rusi, poate reprezenta un pericol real la adresa UE si NATO, cu consecinte incalculabile, dar deloc de dorit! M-am gandit la ideea aceasta: prezenta trupelor si a bazelor militare NATO in Republica Moldova, combinata eventual cu o tactica de izolare a autoproclamatei si separatistei Republici Moldovenesti Nistrene care, dupa cum se stie, are un regim politic rusofil si poate pune oricand la dispozitia Rusiei teritoriul sau pentru operatiuni militare. Acest avantaj strategic al Rusiei, axa de care vorbeam mai sus, trebuie anihilat, cel putin drastic diminuat.

De asemenea n-ar strica prezenta Georgiei in NATO pentru a contrabalansa puterea si prezenta Rusiei la Marea Neagra, inclusiv pentru a descuraja eventuale actiuni agresive ale Rusiei la Marea Neagra si nu numai aici.

Atata vreme cat Crimeea era in componenta Ucrainei, nu exista amenintarea unei asemenea linii cu Transnistria, controlata in totalitate de rusi. Cel putin teoretic, daca se poate spune asa. Acum, din pacate, acest risc exista, atat la modul teoretic, dar si practic. Pe langa sanctiunile economice pe care UE trebuie sa la impuna Rusiei, o prezenta NATO mai accentuata in zona Marii Negre, prin atragerea in Organizatie a Republicii Moldova si a Georgiei, este de dorit.

Ideea D-lui. McCain trebuie luata in considerare.

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.