Diferenta...

Ma gandeam zilele trecute la un lucru... La diferentele de peste ani, chiar in cadrul aceluiasi partid, spre exemplu Partidul Democrat din SUA... Desi s-ar putea sa ma insel, totusi cred ca multi au auzit macar despre The Great Society - programul fostului Presedinte al SUA, Lyndon B. Johnson. Observati cum suna: The Great Society - Mareata Societate!! Great - maret, minunat! Nu suna oare american? Eu cred ca da! Pe cand la actualul Presedinte, Barack Obama, n-am auzit asa ceva. Programul lui Johnson a fost tot unul de stanga, ca si Obamacare, care isi propunea drept scop eliminarea saraciei si a injustitiei rasiale. Barack Obama a luat tot masuri ce le putem considera de stanga. Totusi... care suna mai american, daca pot sa ma exprim astfel: The Great Society sau Obamacare...? Care denumire reflecta mai bine spiritul american? Obamacare nu-mi spune nimic despre America, ci, mai degraba, despre Obama si despre grija lui, nu-mi spune nimic nici macar despre Partidul Democrat... Pe cand The Great Society imi vorbeste, numai citind sau auzind titlul, nu despre o America oarecare, ci despre o societate mareata! Nu-mi vorbeste despre Justitie sau stat de drept, sau despre eliminarea coruptiei, ci despre o societate mareata! Observati care era perceptia si cum se punea problema la mijlocul anilor '60 - o societate mareata - si cum se pune acum problema si care e acum perceptia: grija pe care o poarta Presedintele...

ISIS...

SUA a reusit prin castigarea razboiului cu Irak-ul, prin ajutorul dat oponentilor lui Bashar al-Assad, prin loviturile militare date Libiei lui Gaddafi, sa destructureze aceste state sau sa le slabeasca in mod consistent, cum se vede pregnant in cazul Siriei. S-a incercat ceva si in Egipt, apropo de ceea ce s-a numit Primavara Araba, dupa inlaturarea de la Putere a lui Hosni Mubarak.Totusi, castigarea alegerilor de catre Fratia Musulmana a dat fiori si pana la urma s-a adoptat solutia militara. Principalii beneficiari de pe urma acestor destructurari sau actiuni de destructurare, care au slabit aceste state, au fost gruparile teroriste, jihadiste. Si asa a rezultat acest ISIS, deosebit de periculos, mai periculos decat tot ce s-a imaginat pana acum in materie de terorisim, dupa Chuck Hagel. Aici as vrea sa scot in evidenta un lucru. Din cate inteleg, ISIS dispune de fonduri foarte mari, are bunuri in valoare de US$2 billion, ajungand cea mai bogata organizatie jihadista din lume. Dar pe langa asta mai e si un alt aspect. Acest ISIS sau ISIL sau, simplu, IS,cum doriti sa-i spuneti, este ca o armata privata care actioneaza liber si de aceea eficacitatea, eficienta sa sunt mult mai mari decat a unei armate regulate a unui stat obisnuit. Ma gandeam chiar ca ar putea avea o eficienta chiar si de 3-4 ori mai mare, lucru ce o face extrem de periculoasa pentru intreaga regiune, inclusiv pentru statul Israel. Aparitia unor astfel de armate rezultate din destructurari de state e un fenomen foarte periculos. Bunaoara, Iranul actual, ca stat stabil, e mult mai putin periculos decat daca s-ar destructura dintr-un motiv sau altul. O destructurare a Iranului ar fi o adevarata nenorocire, cu consecinte imprevizibile pentru intreaga regiune. Ura pe care astfel de armate islamice private o nutresc fata de America, le sporeste forta de actiune.

Loviturile aeriene pe care SUA au inceput sa le aplice acestei organizatii, insa numai pe teritoriul Irakului din cate am inteles, reprezinta un lucru bun. Ar trebui actionat si in Siria, lovite si bazele de acolo ale ISIS. Insa mai trebuie facut ceva pentru ca guvernele Irakului si Siriei sa aiba autoritatea si forta de a se opune si a anihila astfel de organizatii teroriste, de a avea, cum se spune situatia sub control. Mi se pare singura solutie pentru ca lucrurile sa se calmeze pe termen lung... Daca intr-adevar se doreste acest lucru...

O problema pe care o are Rusia...

... ar fi, in mod paradoxal poate, aceea ca, desi e o tara mare, cu ambitii imperiale, nu e o tara destul de atractiva pentru ca sa aiba o influenta mai mare in lume. Observati ca influenta Rusiei nu e determinata nici de cultura acestei tari, o cultura mare, extraordinara, nici de dezvoltarea economica intrucat, in plan economic, Rusia castiga in principal din vanzarea unei resurse - gazele naturale, ci de armata. Pentru Rusia conteaza sa aiba o armata puternica si punct. Comunismul, care a avut un caracter revolutionar si care a prins puternic intr-o Rusie crestin-ortodoxa mai mult decat in oricare alt stat crestin, inclusiv ortodox, ar fi dorit sa faca din Rusia o putere care sa fie capabila sa propuna si altora ceva. Acel ceva era comunismul, ale carui radacini nu cred ca trebuie sa le cautam in Rusia. Rusia nu au fost capabila niciodata sa gaseasca in ea insasi ceva pe care sa-l propuna altora, decat forta militara amenintatoare. Pana la urma, aceasta infirmitate morala a poporului rus s-a facut simtita si pe vremea comunismului: comunismul, desi era adanc inradacinat in societatea rusa ajunsese sa nu mai conteze atat de mult pentru rusi. Cel mai mult incepuse sa conteze forta militara, si inca una bruta si agresiva, lucru ce s-a vazut atat in represiunile din  Ungaria (1956) cat si in cele din Cehoslovacia (1968). Pentru Rusia nu mai era atat de important comunismul sau sa fii comunist, ci sa fii de partea ei. Cu alte cuvinte, in acea epoca cel putin, nu era bine, spre exemplu, sa fi fost un comunist francofil, ci trebuia sa fii rusofil, adica de partea Rusiei.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult: nici acum Rusia nu e capabila sa propuna ceva altora decat rapiri de teritorii si impunere cu forta armata, si, mai nou, constrangeri economice sau chiar amenintari cu caracter economic. E ceea ce s-a intamplat in Ucraina. Relatia Rusiei cu Germania e bazata pe un interes reciproc, legat de resurse naturale. Insa oricat s-ar zbate Rusia, prin eforturi diplomatice consistente, sa aiba o influenta (mai mare) pe plan european, nu poate. Dimpotriva, starneste ingrijorari si respingere. Avand un monopol asupra gazelor, ea cauta sa-si mareasca influenta punand, intr-un mod arbitrar dar evident interesat, un pret mare la gaze pentru tara pe care vrea s-o constranga de a fi de partea ei. Altfel nu poate, decat prin constrangeri de ordin economic sau amenintari de ordin militar. Observati in relatia cu Republica Moldova: Rusia doreste sa interzica importurile de vinuri din Rep. Moldova, pe motiv ca ar fi de proasta calitate(??!!), daca Republica Moldova semneaza Acordul de Asociere si Liber Schimb cu Uniunea Europeana.

Semnificativ pentru faptul ca Rusia nu gaseste in ea insasi ceva care sa-l propuna lumii, pentru ca sa conteze in lume si altfel decat prin forta bruta a armelor si altele de genul asta, este ca dupa caderea comunismului nu a reusit sa faca o reforma reala a societatii (Gorbaciov incercase ceva dar nu a mai apucat sa faca datorita puciului) ca acum sa traga tot mai mult spre comunism si sa aiba in frunte un fost kaghebist, lucru care, din start, o face nefrecventabila. Rusia trage spre comunism din lipsa de altceva sau, mai exact, pentru ca nu cunoaste mai bine altceva. Tarismul s-a dovedit revolut, de aceea a si ajuns sa fie inlaturat: absolutismul monarhic isi incheiase cursul in Rusia. Iar altceva in afara de comunism nu a fost, din pacate. Asa se face ca generatiile actuale cunosc mai bine comunismul si se intorc spre el dintr-o frica de a pasi in necunoscut, ca sa zic asa. E clar ca e vorba de frica: rusilor le e frica de capitalism si nici nu-l inteleg prea bine, ceea ce nu e de mirare dupa atatia ani de comunism si intoxicare cu propaganda comunista, la care a fost supusa in mod sistematic populatia.

Rusia e o tara care nu a crezut prea mult nici in cultura sa, nici in ortodoxie, ca ar putea sa conteze cu adevarat aceste lucruri, ca ar putea fi vectori importanti prin care Rusia sa se afirme in lume. Dimpotriva, armata convinge si acea intrebare retorica a lui Stalin: "Cate divizii are Papa?" exprima o conceptie despre forta profund inradacinata in sufletul poporului rus, macar ca Stalin era georgian.

Rusia nu are nevoie de Ucraina. Nici de Crimeea. Nu a mai avut nevoie demult de acestea... si cel care si-a dat seama prima data de acest lucru a fost Mihail Gorbaciov. Rusia, astazi, traieste socul psihologic legat de faptul ca Ucraina nu ar mai fi in sfera ei de influenta. Lucrul asta arata cat de nepregatita este Rusia pentru a se adapta la vremurile moderne. Lor li s-a inoculat ca fiind ceva sacru politica de extindere a Imperiului Rus a lui Petru cel Mare, sub egida panslavismului, aparut mai tarziu, dar care era in consinanta cu aceasta linie. Paradoxul a fost ca aceasta politica nu a adus Rusia prea departe, nici nu a apropiat-o de Occident (caci scopul lui Petru cel Mare asta era), ci dimpotriva: a facut ca respingerea Occidentului sa fie si mai mare. Cu alte cuvinte, Occidentul a trecut de la indiferenta, la respingere fatisa! Iar acum socul cel mare pe care il traieste Rusia zilelor noastre este ca trebuie sa renunte la aceasta politica ce se dovedeste pe zi ce trece tot mai caduca. O politica pe care, dintr-o anumita lene intelectuala, rusii (si ma refer aici in special la factorii responsabili, de decizie) nici nu si-au pus vreodata problema s-o schimbe!

Un lucru care se confirma...

Scriam aici despre axa Crimeea-Transnistria, aratand pericolul real la adresa NATO si UE pe care il reprezinta. Iata ca, din pacate, se confirma ceea ce afirmam in acel articol:
Mediafax

AFP: Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria

SE arata ca: 

"Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria, o regiune separatistă prorusă din Republica Moldova, a anunţat vineri un purtător de cuvânt al armatei ruse, în contextul în care această fostă republică sovietică se teme de repetarea scenariului ucrainean pe teritoriul său.

Purtătorul de cuvânt al Districtului Militar de Vest, colonelul Oleg Koşcetkov, a declarat că aceste manevre au ca scop să antreneze trupele în vederea unui evetual atac inamic.
În cadrul scenariului acestor exerciţii. "una dintre principalele sarcini ale trupelor de menţinerea păcii a fost să asigure apărarea civililor în zone de luptă", a declarat el, citat de agenţia Interfax.
Aceste exerciţii au fost efectuate în contextul în care preşedintele moldovean Nicolae Timofti şi-a exprimat marţi îngrijorarea cu privire la o eventuală repetare a scenariului din Crimeea în ţara sa şi a anunţat că preşedintele Parlamentului din Transnistria a cerut Moscovei, după modelul din Crimeea, alipirea la Rusia.

Republica Moldova, o ţară în care majoritatea populaţiei vorbeşte limba română, are în partea de est o zonă locuită de minorităţi ruse şi ucrainene - Transnistria. Această regiune s-a despărţit de Chişinău, cu susţinerea Moscovei, în urma unui război, în 1992, după un an de la dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, însă independenţa acesteia nu a fost recunoscută de nicio ţară.
Rusia menţine, de atunci, militari în regiune, împotriva voinţei Guvernului moldovean şi în pofida unui angajament asumat în 1999 de a le retrage."

Dupa parerea mea, NATO si UE ar trebui sa ia masuri intrucat se confirma practic existenta unei asemenea axe Crimeea - Transnistria care reprezinta un pericol permanent la adresa securitatii Europei si pentru Alianta Nord-Atlantica. Atata vreme cat Rusia si-a permis sa incalce normele de drept international avem indreptatirea sa consideram ca reprezinta un pericol! 

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

O idee la care m-am gandit si eu...

Nu vreau sa ma dau mare, dar m-am gandit si eu la ideea aceasta:
Mediafax

Senator american: NATO trebuie să accelereze aderarea Republicii Moldova. Elemente antirachetă sunt necesare şi în Cehia

Iata ce se arata:

"Congresul SUA ar trebui să pledeze pentru accelerarea admiterii Republicii Moldova şi Georgiei în NATO ca răspuns la acţiunile Rusiei în regiunea ucraineană Crimeea, propune senatorul american John McCain, citat de postul Voice of America.

O reacţie a Congresului Statelor Unite la acţiunile Rusiei în Crimeea ar putea fi "accelerarea integrării Georgiei şi Republicii Moldova în NATO", a spus influentul senator republican.
De asemenea, McCain propune instalarea unor elemente antirachetă NATO în Cehia şi Polonia.
Statele Unite au renunţat în 2009 la planurile de instalare a unor elemente antirachetă în Cehia şi Polonia."

Axa Crimeea - Transnistria, controlata de rusi, poate reprezenta un pericol real la adresa UE si NATO, cu consecinte incalculabile, dar deloc de dorit! M-am gandit la ideea aceasta: prezenta trupelor si a bazelor militare NATO in Republica Moldova, combinata eventual cu o tactica de izolare a autoproclamatei si separatistei Republici Moldovenesti Nistrene care, dupa cum se stie, are un regim politic rusofil si poate pune oricand la dispozitia Rusiei teritoriul sau pentru operatiuni militare. Acest avantaj strategic al Rusiei, axa de care vorbeam mai sus, trebuie anihilat, cel putin drastic diminuat.

De asemenea n-ar strica prezenta Georgiei in NATO pentru a contrabalansa puterea si prezenta Rusiei la Marea Neagra, inclusiv pentru a descuraja eventuale actiuni agresive ale Rusiei la Marea Neagra si nu numai aici.

Atata vreme cat Crimeea era in componenta Ucrainei, nu exista amenintarea unei asemenea linii cu Transnistria, controlata in totalitate de rusi. Cel putin teoretic, daca se poate spune asa. Acum, din pacate, acest risc exista, atat la modul teoretic, dar si practic. Pe langa sanctiunile economice pe care UE trebuie sa la impuna Rusiei, o prezenta NATO mai accentuata in zona Marii Negre, prin atragerea in Organizatie a Republicii Moldova si a Georgiei, este de dorit.

Ideea D-lui. McCain trebuie luata in considerare.

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol. 
 

Despre chestiunea geopolitica in legatura cu Ucraina...

... putem citi in acest articol semnat de Vladimir Tismaneanu. Iata ce arata in final:

"Visului unificarii europene, imbratisat de revolutionarii ucrainieni, sustinut de democratii rusi, Putin ii opune, in traditia stalinismului, a pan-slavismului si a eurasianismului, o Uniune dominata de Rusia vesnica. Cine nu intelege ca miza actualului moment este viitorul Europei, indeosebi al Europei de Est si Centrale, deci si al Romaniei, sufera de orbire geopolitica si abulie morala."

Totusi, eu stau si ma intreb de ce anume au suferit, din punct de vedere moral, cei care, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la Ialta, ne-au predat in bratele rusilor, in bratele comunismului!! Cand toata Europa Centrala si de Est a cazut in sfera de influenta a URSS si comunismul s-a extins in aceasta parte a continentului. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce anume doreste sa sugereze prof. Tismaneanu? Ca se va repeta Istoria? Ca Occidentul si SUA vor considera si acum, ca si atunci, ca este mult mai comod sa satisfaca pretentiile unui dictator? Vor trada si acum, ca si atunci, pe cei care sustin aici, in Romania, valorile nord-atlantice? Dar cei care la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial credeau cu sinceritate ca vor veni americanii si ca nu vor lasa tara aceasta prada comunismului, si aceia au suferit de "orbire geopolitica sau abulie morala"?

Siria...

Iata ca dupa oarece ezitari, Barack Obama pare a fi decis: SUA vor interveni militar in Siria. Asteptam, desigur, sa vedem ce spune si Congresul, desi Obama spune ca are autoritatea de a interveni militar si fara sprijinul Congresului... Insa interesant mi s-a parut motivul: este de ordin umanitar. Un dictator care a folosit arma chimica impotriva propriului sau popor si care trebuie pedepsit pentru acest lucru. Totusi, dovezile ca Guvernul Sirian ar fi folosit arma chimica nu par a fi foarte clare, desi SUA a publicat un raport in acest sens. Rusia doreste ca probele sa fie aratate anchetatorilor ONU, care si-au incheiat misiunea in Siria, dar fara a zice ceva, fara a spune ceva in acest sens... Iata aici o analiza semnata de Sabina Fati, din Romania Libera, despre cat ar pierde Rusia... Se arata, printre altele, ca:

"Rusia şi-ar putea pierde “ieşirea” la Marea Mediterană prin portul sirian Tartus, dar şi o parte a pieţei de arme pe care o controlează: contractele cu Damascul sunt în jur de 5 miliarde de dolari. Industria rusă de armament se află deja în suferinţă şi a înregistrat pierderi de peste 13 miliarde de dolari din cauza sancţiunilor internaţionale impuse Iranului, plus alte aproape 5 miliarde de dolari după anularea contractelor cu Libia. Interesele Rusiei în zonă nu se reduc, totuşi, doar la negoţul cu arme, este vorba şi despre investiţii economice: de pildă 20 de miliarde dolari, bani pe care Moscova i-a plasat în Siria în proiecte de infrastructură, energie şi turism, până în 2009. Mai mult decât banii contează, însă prestigiul Rusiei, care ar putea avea de suferit serios atât din cauza pierderilor din “străinătatea apropiată” (Moldova&Ucraina), cât şi pe direcţia Oreintului Mijlociu, unde încearcă din răsputeri să se menţină pe linia de plutire.
Cea mai mare frică a lui Vladimir Putin este restrângerea Rusiei la “spaţiul ei interior” şi transformarea ţării dintr-un mare actor global, într-unul regional, în care Turcia, mânată de doctrina neo-otomanismului,  să poată umple locul lăsat gol de ruşi. În vizorul Turciei se află nu doar Siria şi Orientul Mijlociu, ci şi Caucazul şi Balcanii, regiuni care în mod tradiţional s-au aflat sub influenţa politică a turcilor, dar mereu în atenţia ruşilor, care le-au şi preluat ulterior."

Ca ar pierde din sfera sa de influenta daca interventia militara americana in Siria ar reusi sa-l indeparteze pe Bashar al-Assad nu e greu de ghicit. Problema ar fi daca pierde pe termen lung sau nu sau daca intr-adevar pierde ceva. Insa nu prea am vazut pe cineva punandu-si problema daca si cum va reactiona Rusia la o operatiune militara a SUA in Siria. Si ma gandesc si la China... Pe de alta parte trebuie, desigur, pus punct razboiului civil care a facut in 2 ani 100.000 de morti...
Chestiunea foarte grava este ca nu poti stii ce curs vor lua evenimentele in cazul unei interventii militare, fie ea si limitata in Siria. Pentru ca exista riscul ca in cazul crearii unui vid de Putere, dupa o eventuala cadere a regimului al-Assad, lupta pentru Putere sa se inteteasca! In Orientul Mijlociu exista traditia ca fractiunile, azi unite intr-o fragila Opozitie, maine sa devina rivale si sa se razboiasca intre ele pentru cucerirea Puterii. Or, o solutie politica postal-Assad, ca sa zic asa, nu s-a gasit pana acum. Pe de alta parte, mie mi se pare ca Rusia este destul de activa in zona si va furniza sprijin militar in continuare Guvernului si gruparilor armate pro-guvernamentale, Fortelor Armate Siriene etc. Insa asta nu inseamna ca nu s-ar putea orienta, in cazul caderii regimului actual din Siria si spre unele grupari din cealalta tabara. A elimina 'factorul Rusia' pe calea unei interventii militare limitate nu este, deci, posibil. Iar sfarsitul Razboiului Civil inseamna si gasirea solutiei politice pentru aceasta tara. Obama a spus ca nu ia in considerare o interventie terestra... Scenariul din Libia nu mi se pare eficace aici... E clar ca SUA nu controleaza in totalitate viata politica din Siria, si nici Rusia. Pe de alta parte daca in urma unei interventii militare americano-franceze s-ar crea un haos si Siria ar deveni un teren fertil pe care ar creste terorismul? Nu e clar ce curs vor lua evenimentele. Poate n-ar fi stricat negocierea, mai intai, a unei solutii politice... 

Update

De citit si urmatorul articol din Business Insider:

The 3 Reasons Russia Backs Assad So Staunchly

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Pierdere de prosperitate

Apropo de USA, am vrut de mai demult sa pun pe blog acest articol pe care l-am citit in MSN Money si pe care vi-l recomand:

Is the economy a lost cause?

Cand vorbim de economie, vorbim de politici, mai putin de individ. Eu nu spun ca individul n-ar fi important, n-as vrea sa fiu gresit inteles. Numai ca unii au tentatia de a raporta totul la individ, sub influenta... individualismului, daca se poate spune asa. Este important, desigur, si omul. Dar deosebit de importante sunt si politicile, care nu trebuie neglijate, pentru ca astfel de politici pot influenta in bine sau in rau viata oamenilor. In articolul de mai sus, autorul, Anthony Mirhaydari, ne da un grafic:

La care, cred eu, trebuie meditat. El arata pierderile in crestere economica suferite de USA, de-alungul timpului: din 1972 PIB-ul US s-a aflat sub rata de crestere a perioadei anterioare (1950-1972). Dupa cum se vede, odata cu trecerea anilor nici vorba ca PIB-ul sa revina si sa atinga rata de crestere din perioada 1950-1972 (cu o mica exceptie, prin'79): se observa usor accentuarea decalajului fata de perioada anterioara. Graficul arata cu claritate ca problemele economiei americane au inceput odata cu Criza Petrolului din 1973, dar nu atat aceasta criza a fost de vina. Criza a fost doar un factor ce a determinat o scadere, nimic mai mult. Daca doriti, putem sa facem abstractie de aceasta criza, ca si cum n-ar fi fost, ca sa fixam ideile. Si atunci ce a determinat scaderea? Politicile! Politicile economice care au inceput sa se aplice! Si anume de cand au inceput sa se adopte metode neoclasice in economie. Foarte interesant este ca, incepand din '72-'73, dupa o usoara scadere, a urmat o tendinta de crestere ce a permis PIB-ului sa atinga rata de crestere anterioara (in grafic se vede ca asta s-a intamplat prin '78-'79). Dupa care au urmat iar descresteri care s-au amplificat in vremurile din urma. De observat ca, incepand inca din mandatul Presedintelui Carter, continuand apoi cu Presedintele Reagan, deci de cand au inceput sa se aplice politicile economice neoliberale, descresterile, pierderile de prosperitate, in economia americana s-au amplificat! Si atunci de ce nu un recurs la economia keynesiana, care a dat rezultate si care a permis dezvoltarea puternica a USA, dupa razboi, si a intregii Europe?

Bauhaus

Mai multe despre Bauhaus - aici. Dar interesant si aici.

Cu Obama va merge mai bine economia

Iata o stire foarte interesanta aparuta in Romania Libera:

Alegerea lui Obama, mai bună pentru economia mondială (sondaj)

Iata ce se arata:

"Peste 42% dintre directorii executivi de companii din lume sunt de părere că economia globală o va duce mai bine dacă actualul preşedinte american Barack Obama va câştiga viitorul scrutin pentru Casa Albă, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Financial Times, preluat de Reuters, informează Agerpres.
Democratul Obama a fost preferat de 42,7% dintre cei 1.700 de respondenţi, comparativ cu 20,5% care l-au indicat pe rivalul acestuia, republicanul Mitt Romney, restul nearătând nicio preferinţă.
Rezultatul a fost însă diferit în SUA, unde o uşoară majoritate dintre respondenţi consideră că alegerea lui Romney ar fi mai bună pentru afacerea lor.
Barack Obama păstrează un avans de şapte puncte faţă de Mitt Romney în intenţiile de vot ale alegătorilor înregistraţi, în pofida pesimismului în creştere al americanilor cu privire la viitor, indică un sondaj Reuters/Ipsos întreprins săptămâna trecută.
Sondajul FT a fost realizat înainte ca Mitt Romney să anunţe, la sfârşitul săptămânii trecute, alegerea lui Paul Ryan, congresman de Wisconsin, ca vicepreşedinte în caz de victorie, o decizie care ar putea schimba dramatic dezbaterea electorală între două viziuni opuse de guvernare în privinţa cheltuielilor şi a datoriei publice.
Potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos de luni, desemnarea lui Ryan nu a dat un impuls imediat şanselor lui Romney în cursa pentru Casa Albă." (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Obama favorit...

Iata ce ne spune Yahoo News:

Obama, în continuare favorit pentru al doilea mandat

Iata ce se arata, printre altele, in acest articol pe care il recomand a fi citit integral si in original:

"Obama ar obține acum 52% dintre voturile americanilor, în creștere cu 3 procente față de luna trecută, în timp ce Romney ar fi la 45%, cu un procent mai puțin decât în iulie. În cazul candidatului republican, numărul celor care ar avea o atitudine negativă legată de alegerea sa a crescut mult în ultima lună, de la 42% la 48%. Potrivit CNN, americanii cred că Romney ar acționa mai mult în favoarea bogaților și n-ar avea soluții pentru salvarea economiei." (subl. mea)

Off Topic -  Barroso deosebit de preocupat...   

In alta ordine de idei iata ce cere Guvernului presedintele Comisiei Europene:

Barroso CERE Guvernului să trimită FĂRĂ ÎNTÂRZIERE listele electorale la CCR

Recomand citirea integrala si in original a intregii stiri. 

Despre polarizarea politica din SUA si nu numai de acolo...

Cred ca unul din cele mai interesante si importante fenomene care se desfasoara in prezent este polarizarea politica in SUA, scoasa in evidenta de laureatul Premiului Nobel pentru Economie in anul 2008, Dl. Paul Krugman, si despre care am pomenit si aici.
Dupa cum se poate observa, aceasta polarizare politica nu a inceput de ieri, de azi si nu se datoreaza in exclusivitate crizei economice si financiare globale, care, dupa cum stim, a afectat negativ puternic SUA si a generat numeroase controverse. Krugman face trimitere la acest articol foarte interesant de citit. Primul lucru la care m-am uitat (si care cred ca ar atrage atentia oricui) este faptul ca accentuarea fenomenului a inceput sa se produca, in vremurile din urma, incepand din a doua jumatate a anilor '70 a secolului trecut. De atunci distanta dintre republicani si democrati a inceput, continuu, sa se mareasca. Intre 1879 si 1945 cele doua partide au tins spre centru, dar, pe de alta parte, se observa ca republicanii au fost mai constanti decat democratii si s-au mentinut multa vreme in jurul centrului politic (centru-dreapta, desigur). Indepartarea de o doctrina de centru, moderata, s-a produs, la republicani, din perioada 1975-1981, acest partid virand tot mai mult catre Dreapta politica. In acelasi timp democratii, pe o panta nu atat de abrubta, merg catre Stanga esicherului politic. De observat ca titlul pe care Dl. Krugman l-a dat editorialului sau - Going to extreme - e fara semna de intrebare (ar fi putut sa fie, spre exemplu, "Going to extreme?"). Cu alte cuvinte e vorba de un fenomen cert, cel putin asa cum arata din studiul pe care l-a vizualizat, de pe voteview blog. Remarc faptul ca fenomenul isi face simtita prezenta si in Europa. Este clar ca partidul cu cele mai multe locuri in PE, PPE, este un partid de dreapta, care, dupa parerea mea, s-a indepartat foarte mult de o doctrina de centru. Lucrul s-a vazut in Franta, in legatura cu fostul Presedinte Nicolas Sarkozy, dar si in dezbatarea din campania electorala, cu Francois Hollande, actualul Presedinte al Frantei. In Europa, Stanga politica este pe un val mare de popularitate, in mare parte pentru ca nu a guvernat in conditii de criza economica severa, dar si aspectul ideologic incepe sa prinda un contur clar. Spre exemplu, in Franta oamenii au votat un socialist. In Germania, Stanga castiga de asemenea teren. Dreapta a sustinut austeritatea bugetara - si lucrul asta cred ca se poate incadra intr-o formula ideologica. Stanga, dimpotriva, spune ca aceasta austeritate nu e buna deloc si nu reprezinta solutia pentru a iesi din impasul economic actual. Dar asta e numai un exemplu ce mi-a fost mai la indemana in momentul de fata. In orice caz, un reviriment al Stangii in Europa e foarte aproape de a se infaptui. Nu stiu daca in SUA lucrurile stau chiar asa, pentru ca Obama a fost la Putere pe vremuri de criza grea si exista multi nemultumiti de politicile duse de democrati si de Presedinte. Cat sunt de obiectivi acesti oameni in aprecierile pe care le fac, este o alta chestiune. Insa in astfel de chestiuni e vorba, mai mult, cred, de perceptie decat de obiectivitatea electoratului.

Ideologic vorbind, lucrurile incep sa prinda un contur destul de clar si la noi. Cred ca se manifesta si la noi, pe scena politica, un asemenea fenomen. E posibil sa existe (si nu numai la noi!) influente in acest sens, care sa vina din SUA. Fenomenul a inceput la noi de prin anii 2004-2005, cand Basescu a castigat alegerile si PD  a inceput sa faca parte din PPE. Ruptura din PD si PNL este iarasi semnificativa in acest sens. Insa o polarizare pronuntata a inceput de cand Basescu a fost reales Presedinte. Chiar a si subliniat ca PDL e un partid de dreapta, si nu o data. A spus ca USL e de stanga si tot PDL-ul s-a grabit sa-l numeasca "Alianta socialista" (observati termenul - socialist, termen de care abuzeaza adeptii Tea Party cand vorbesc de democrati si Obama, dar si cand vorbesc de liberali. In SUA democratii sunt vazuti, de catre conservatori, ca liberali, incadrati in aceeasi tabara sau fiind tot una cu socialistii. In Europa e, totusi, ceva diferit). Si nu degeaba Marga a facut aprecierea aceea, in legatura cu Mussolini, la adresa lui Basescu. Toate acestea spun ceva despre polarizarea politica din Europa. De altfel Basescu a si zis ca e bine sa fie asa: o forta de Stanga - USL si una de Dreapta - PDL.
Sunt de acord asupra riscurilor care rezulta din aceasta polarizare, expuse, in ceea ce priveste America, in articolul D-lui Krugman si pe voteview blog, ca ar putea sa fie aceleasi si pentru Uniunea Europeana.
In Romania, USL are peste 60% din intentiile de vot ale romanilor, dupa cum arata sondajele. Dezechilibrul e evident, cand te gandesti la cele 12-15% ale PDL-ului...
Pe de alta parte, dupa cum s-a putut constata la recentele alegeri din Grecia, extremismul a inceput sa-si faca simtita prezenta. In Serbia au avut castig de cauza nationalistii populisti. Polarizarea se simte, dupa cum se poate usor constata, destul de serios si in Europa. Fenomenul este periculos pentru ca antreneaza extremismul, curentele extremiste. Indepartarea de moderatie nu e de bun augur iar cand sunt puncte de vedere ireconciliabile nu este posibil consensul.
Pe de alta parte, polarizarea aceasta imi pare a fi anacronica in contextul unei lumi democratice. Daca pe vremea Razboilui Rece exista, spre exemplu, Stay-behind, lucrul acesta era in stransa legatura cu bipolaritatea poltica existenta atunci pe plan mondial. Acum nu mai exista o astfel de realitate politica si de aceea polarizarea politica este parca venita din alte vremuri, rod al unei mentalitati revolute.
In orice caz, sa speram ca lucrurile vor reveni la normal. Iar daca actuala criza economica si financiara va fi depasita cu bine cred ca se creaza premisele ca lucrurile sa se normalizeze.

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

Iata un foarte interesant articol, aparut in The New York Times, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru economie, in anul 2008, Paul Krugman:

Oligarchy, American Style

Propun sa vizitati si pagina D-lui Krugman de pe Twitter - aici.
Cred ca interesanta e si parerea sa despre declaratiile D-lui Roubini. Merita citit:

Roubini On Internal Devaluation

Ceea ce ma nelinisteste in ceea ce priveste Europa si Zona Euro este ca toti sunt pesimisti, cel putin asa mi se pare.... Si Dl. Krugman, si Dl. Roubini... De observat in ultimul articol ce spune:

"When all is said and done (and in the European case, that means a lot said but not much done), the euro will stand or fall on the ability of those countries that had rapidly rising costs and prices between 2000 and 2007 to get those costs and prices back in line. At this point the de facto strategy of European leaders is to require that they do this via deflation. And that will not work." (subl.mea)

Iti da de gandit...

P.S.

Cred ca primul articol (daca nu si al doilea) ar trebui citit impreuna cu articolul pe care l-am propus a fi citit luna trecuta in postarea:

Cine detine controlul...    

Pentru ca fenomenul aratat de Krugman, apropo de oligarhii in stil american (domnia sa vorbea despre situatia din SUA) este extins la scara mondiala: "147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume. Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală." (dupa cum arata articolul din Gandul, citand studiul Universitatii din Zurich). Mie mi se pare ca e vorba de un fel de cartel mondial, urias... Cam la asta se reduce toata povestea daca acest control se rezuma la un grup restrans de corporatii. Articolul din Gandul mai arata:

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel "club exclusivist" controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici."(subl.mea)

In Statele Unite exista Legea Antitrust si ma intreb daca nu cumva este incalcata data fiind situatia de fata. Trebuie spus ca legea aceasta a fost criticata inca de la inceputurile ei - Sherman Antitrust Act - de catre conservatori. De observat ca Paul Krugman, in primul articol citat, arata ca:

"If anything, the protesters are setting the cutoff too low. The recent budget office report doesn’t look inside the top 1 percent, but an earlier report, which only went up to 2005, found that almost two-thirds of the rising share of the top percentile in income actually went to the top 0.1 percent — the richest thousandth of Americans, who saw their real incomes rise more than 400 percent over the period from 1979 to 2005.


Who’s in that top 0.1 percent? Are they heroic entrepreneurs creating jobs? No, for the most part, they’re corporate executives. Recent research shows that around 60 percent of the top 0.1 percent either are executives in nonfinancial companies or make their money in finance, i.e., Wall Street broadly defined. Add in lawyers and people in real estate, and we’re talking about more than 70 percent of the lucky one-thousandth.


But why does this growing concentration of income and wealth in a few hands matter? Part of the answer is that rising inequality has meant a nation in which most families don’t share fully in economic growth. Another part of the answer is that once you realize just how much richer the rich have become, the argument that higher taxes on high incomes should be part of any long-run budget deal becomes a lot more compelling." (subl.mea)

Sigur, se poate pune intrebarea: in ce masura aceasta concentratie mare de putere poate fi si una politica? Krugman, daca ati citit primul articol, arata ca lucrul acesta poate sa afecteze chiar democratia:

"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."

Pentru ca aceasta colosala putere economica poate impune Presedintelui SUA, ca sa dau un exemplu, decizii de natura politica. Legea Antitrust limita puterea acestor corporatii, adevarate monopoluri, si, drept consecinta, lasa Presedintelui, posibilitatea de a alege, lucru ce nu era rau. Imaginati-va ce inseamna ca o corporatie de genul asta sa aiba in mana o resursa atat de importanta precum petrolul... Cred ca cel mai cunoscut exemplu este Standard Oil (ca sa fiu sincer, mie imi place denumirea asta - Standard Oil - simpla, clara, la obiect :) ). In orice caz, ceea ce spune Krugman se constituie intr-un semnal de alarma... De observat ca spune: "that extreme concentration of income is incompatible with real democracy". Stai si te intrebi: cat de democrata este America, daca lucrurile stau intr-adevar asa...? 

Ce a prezis Saddam Hussein...

Iata o stire interesanta pe care am remarcat-o zilele trecute. Cred ca nu ar trebui trecuta cu vederea pentru ca ne dezvaluie cate ceva din necunoscutele acestei crize economice si financiare pe plan mondial. Este vorba de o carte care va contine conversatiile dictatorului cu cercul sau de apropiati, preluate de pe inregistrari audio, intitulata: ""The Saddam Tapes: The Inner Workings of a Tyrant's Regime, 1978-2001" ce va aparea in aceasta toamna.

Gandul titreaza:

Saddam Hussein ar fi prezis criza SUA încă din 1993: "Economia lor nu-şi va mai reveni niciodată" 

Iata ce arata, printre altele, articolul:  

"Saddam Hussein, fostul lider irakian, a prezis că economia Statelor Unite va avea de suferit din cauza cheltuielilor excesive alocate operaţiunilor militare, scrie Huffington Post.[...]



"Economia lor nu se va îmbunătăţi niciodată din cauza cheltuielilor pe care le au în Golf şi în Europa. Au cheltuit 68 de miliarde de dolari (50 de miliarde de euro) în Golf şi 128 de milioane de dolari (94 de miliarde de euro) în Europa", e citat Hussein dintr-o înregistre audio.
"Dacă America nu-şi retrage trupele din toată lumea, economia sa nu-şi va mai reveni niciodată. America nu mai este în faza ei de tinereţe, este la limita bătrâneţii sale", ar mai fi declarat el." (subl. mea)

Interesant, nu?

In articolul original din Huffington Post se arata ca Saddam Hussein ar mai fi adaugat:

"[The American president] could save a billion dollars from here, a million dollars from somewhere else, another two million from another place that could be useful, but it would not heal his wound that is so deep it cannot be healed unless he turns to the military budget." (subl.mea)

Eu stau si ma intreb daca nu cumva si Iranul mizeaza pe o filozofie asemanatoare. Iata un alt articol din Gandul, pe care l-am vizualizat si aici, la Off Topic, discutand insa despre o alta tema:

Iranul avertizează Statele Unite: "Nu suntem favorabili unei confruntări, dar suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi"

"Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, a avertizat miercuri Statele Unite împotriva oricărei tentative de "confruntare" cu Iranul în problema presupusului complot iranian împotriva ambasadorului saudit la Washington, informează AFP.

"Nu căutăm confruntarea, dar dacă se va impune, consecinţele vor fi mai dure pentru ei decât pentru Iran", a declarat Salehi.

Washingtonul a anunţat marţi inculparea a doi cetăţeni iranieni acuzaţi că intenţionau asasinarea ambasadorului saudit, într-un complot "conceput, organizat şi coordonat de Iran", avertizând Teheranul că va suporta consecinţele.

"Nu suntem favorabili unei confruntări, dar, dacă Statele Unite ne vor ataca, suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi", avertizează Salehi.

Oficialul iranian a respins afirmaţiile americane, reamintind că Washingtonul a formulat acuzaţii identice după revoluţia islamică din 1979.

"Spre exemplu, în cazul Lockerbie, au acuzat Iranul de multe ori înainte de a spune că s-au înşelat", reaminteşte ministrul.

Salehi a criticat "dramatica punere în scenă" făcută de autorităţile americane şi de presă în legătură cu dezvăluirea presupusului complot american, acuzând că "lucrurile au fost prezentate ca şi cum ar fi fost o explozie nucleară"."

Intrebarea care se pune ar fi:pe ce se bazeaza Iranul? E vorba de chestia aceea, clasica de altfel, "daca esti slab sa te arati puternic si viceversa"? Sau mai e si altceva la mijloc? Reactia americana:

"Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a anunţat că Washingtonul şi aliaţii săi vor transmite un mesaj puternic Iranului şi îl vor izola din ce în ce mai mult pe scena internaţională. Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, a avertizat liderii iranieni că Washingtonul îi va trage la răspundere pentru acţiunile lor.

Iranul a respins afirmaţiile americane, acuzând Washingtonul că a creat o "criză artificială" între Teheran şi vecinii arabi.

"Statele Unite încearcă să creeze diversiuni din cauza problemelor interne", a apreciat Salehi." (subl.mea)

Sau Iranul se bazeaza tot pe aceeasi filozofie, adica, daca se poate spune asa, pe arma economica? Aici am putea include consecintele economice pe plan mondial, dar si pentru SUA in particular, in cazul in care s-ar porni un razboi intre SUA si Iran, consecinte care vor fi de-a dreptul dramatice daca stam sa ne gandim la ce consecinte economice au urmat razboaielor din Irak si Afganistan (in Afganistan inca nu s-a terminat, cred ca nu gresesc prea mult daca spun asa...). Sa nu uitam ca Iranul este un mare producator de petrol si sa nu uitam ca SUA depind de importurile de petrol... Mie mi se pare ca Iranul practica, din acest punct de vedere, un joc de genul ce-i mai important: Israelul sau Iranul? E un joc periculos, desigur. Insa e de remarcat ca Iranul isi permite sa irite SUA ori de cate ori are ocazia.Cel putin asa mi se pare.Si cam de fiecare data ii arata "pisica" economica. Adica ii arata consecintele in cazul in care ar avea loc o confruntare. Mai mult, Iranul e constient de actuala situatie economica a SUA si de problemele interne pe care SUA le are (ce sunt de natura financiara dar si economica). Nu cred ca e de neglijat o asemenea ipoteza...
Pe de alta parte, scutul antiracheta ar induce ideea unui plan mai larg al SUA si NATO de a ataca Iranul intr-un viitor apropiat. Un scut defensiv, capabil sa opreasca la timp si sa distruga eventuale rachete iraniene ce s-ar indrepta impotriva Europei. Nu e de neglijat nici o astfel de ipoteza. Dar, daca Iranul va ataca primul, sub protectia acestui scut, NATO ar putea declansa fara prea multe probleme un atac devastator la adresa acestei tari. 
Tensiunile dintre Teheran si Washington nu sunt de bun augur. Americanii par decisi sa rezolve in favoarea lor aceasta problema. Insa rezolvarea conflictului ar trebui sa se faca pe cai pasnice, intensificand dialogul diplomatic. Fara ca sa aiba consecinte dintre cele mai negative pentru intreaga lume. 
Un alt aspect, care nu se poate sa nu te ingrijoreze, ar fi pozitia Rusiei si Chinei fata de un eventual conflict militar SUA - Iran. Cel putin, pana acum, nu-mi este foarte clar cum vor reactiona, de partea cui, aceste doua mari puteri. Pentru ca interesele lor economice vor fi afectate in cazul unui asemenea razboi. 
Problema e foarte complexa...

Update 
Iata un editorial din Gandul, semnat Lelia Munteanu, pe aceasta tema:

Complotul stupizilor şi cele două Semiluni

Interesant de citit!

     

Dezbatere pe tema asasinatelor din motive politice in SUA si discurs pentru toleranta

Un articol foarte interesant pe care l-am citit pe site-ul Slate.com:

Are Assassins More Likely To Target Liberals?

It's complicated.
By Brian Palmer

Iata ce arata printre altele:

"Historically, have American politicians on the left side of the spectrum suffered more attacks than their right-leaning colleagues?


Yes, but don't jump to any conclusions. Eleven U.S. presidents have been targeted for assassination, and eight of them—a clear majority—could be described as left-of-center. But that statistic is meaningless, because only Abraham Lincoln was killed by a right-winger with political motives. (Neither Lincoln nor his assassin, John Wilkes Booth, would likely have used the term right or left to describe their politics, but the labels seem fair in retrospect.) Some would-be assassins were motivated by personal revenge, like the delusional men who tried to kill James A. Garfield and Andrew Jackson (who's claimed by both the left and the right)."

Iata si un alt articol:

From Texas to Arizona


How Obama can talk about tolerance without trivializing a tragedy.

By John Dickerson

"But Obama will also have to talk about tolerance. And he will have to find a way to talk about the need to civilize our debate when he is aligned with only one side in that debate.


Even addressing the idea of tolerance is going to close some ears. Conservatives will hear an accusation even if he says there is no connection between the shooter and Tea Party rhetoric. If there's no connection, why are you bringing it up—at a memorial service, of all places? Liberals who hear the president call out his own side will be irritated by the false equivalence. How can you compare us in any way to those people who say you hold office illegally?

The solution may be to focus not on the political conversation that existed before the shooting but on the one that's come out of it. This allows the president to avoid the question of what motivated the shooter but does not limit his ability to talk about the problems with our political culture. He has fresh evidence, minted by the hour, of the problems of our political conversation."

Interesant ce spune si in final:

"All the president has to do to restore a little balance to this debate is talk about the people whose lives it did not define. In doing so, he will make the case for tolerance far better than any words directly aimed at the topic."

In acest caz interesanta este si pozitia Gruparii Tea Party:

Tea Party Group Blames 'Leftist' for Giffords Shooting

Iata ce se arata, printre altele:

"Showing no sign of tamping down on divisive political rhetoric in the wake of the shooting of 20 people that left six dead in Tuscon Saturday, the Tea Party Nation group e-mailed its members Sunday warning them they would be called upon to fight leftists in the days ahead and defend their movement.


TPN founder Judson Phillips, in an article linked off the e-mail "The shooting of Gabrielle Giffords and the left's attack on the Tea Party movement," described the shooter as "a leftist lunatic" and Pima County Sheriff Clarence Dupnik as a "leftist sheriff" who "was one of the first to start in on the liberal attack." Phillips urged tea party supporters to blame liberals for the attack on centrist Democratic Rep. Gabrielle Giffords of Arizona, who was shot through the head and is now fighting for her life, as a means of defending the tea party movement's recent electoral gains."

dar si:

"Other tea party groups took a less combative tone. Tea Party Express Chairwoman Amy Kremer said Saturday her group was "shocked and saddened" by the "terrible tragedy."


"These heinous crimes have no place in America, and they are especially grievous when committed against our elected officials. Spirited debate is desirable in our country, but it only should be the clash of ideas," Kremer said in a statement published by the New York Times. "An attack on anyone for political purposes, if that was a factor in this shooting, is an attack on the democratic process. We join with everyone in vociferously condemning it.""

Un articol interesant si in The Washington Post:

In Wednesday speech in Arizona, Obama is seeking right tone

by Anne E. Kornblut and Scott Wilson

In final se arata:

"But there are also reasons for a president to pause before weighing in at such a moment. Investigators are still gathering evidence about the shooter's motives. Before discussing the attack in the context of inciting political rhetoric, the proliferation of guns, or a lack of care for the mentally ill, Jamieson said, Obama should collect as much information as possible about what happened and why.

Reagan delivered his moving remarks about the Challenger explosion only hours after it occurred, largely because what happened was clear.


Clinton, by contrast, waited four days before traveling to Oklahoma City to deliver remarks at a prayer service for the victims. Until then, he participated in other commemorative events."

 Iata ce spune Slate Magazine despre declaratiile facute de Sarah Palin:

Palin Fails the Test

Sarah Palin's response to the Tucson shooting is defensive, illogical, distracting—and late.
By John Dickerson

Si aici declaratia facuta de Sarah Palin pe Facebook.

Iar despre vizita lui Obama la Tucson aflam din The Washington Post:

Obama visits surviving victims in Tucson, plans to speak at memorial service
by Anne E. Kornblut, Philip Rucker and Dana Hedgpeth

Articole demne de toata atentia. Le recomand a fi citite!