Dupa Acordul de la Minsk...

Iata o enigma, daca se poate spune asa: cum vor arata relatiile UE, NATO, SUA cu Rusia dupa Acordurile de la Minsk? Bineinteles, este o problema care ne priveste si pe noi. Este adevarat ca atitudinea Germaniei a fost pana acum, asa cum a aratat si George Friedman, Presedintele Stratfor, una contradictorie. Totusi, ce va fi de acum incolo e greu de spus sau de anticipat.

Intre UE, NATO, SUA si Rusia exista o ruptura evidenta datorita diferentelor de regim politic. Regimul din Rusia nu este unul democratic, si nu de ieri, de azi, nu este bazat pe statul de drept, sustine cleptocratia si oligarhia. Dar, inainte de toate, regimul actual din Rusia este unul agresiv - si s-a vazut felul in care a reactionat in chestiunea ucraineana - ramamand un pericol atat pentru UE cat si pentru SUA, ceea ce nu inseamna ca lucrurile nu s-ar putea schimba si in bine. Dar Rusia cauta sa se situeze in opozitie fata de Lumea Libera in special de cand a ajuns la Putere in Rusia acest Vladmir Putin, in dorinta ca sa-si recastige statutul de Mare Putere, castigat clar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dar daca dupa Razboi, Rusia a avut un regim politic si o ideologie comunista, in antiteza cu capitalismul Lumii Libere, una din problemele principale pe care o are Rusia este o noua ideologie. Din pacate pentru Rusia, aceasta noua ideologie este cea a neofascistului Alexandr Dughin, ideologul lui Putin. Parerea mea este ca aceasta noua ideologie - care nu face altceva decat sa indeparteze si mai mult Rusia de Lumea Libera - este departe de coerenta pe care a avut-o totusi ideologia comunista, care a dominat decenii in Rusia, de la Revolutia Bolsevica si pana la sfarsitul mandatului de Presedinte a lui Mihail Gorbaciov, desi apusul acestei ideologi comuniste a fost chiar in timpul mandatului lui Gorbaciov. 
Inainte de comunism Rusia era un imperiu, cu o religie crestin-ortodoxa, un imperiu care a suferit mai multe tentative de modernizare, fara sa se faca, totusi, reforme hotarate, spre exemplu spre o monarhie constitutionala autentica. Monarhia in Rusia a fost una absolutista, iar sistemul de Putere era in consecinta. Rusia nu a avut alta ideologie... Expansionismul rusesc, aceasta ideologie, a fost consecinta unor reforme de modernizare in spirit vestic si a pornit la Petru cel Mare (desi modernizarea incepuse de mai-nainte). Dar in Rusia s-a incercat modernizarea imperiului, fara o ideologie foarte clara. De aceea si progresele (in plan economic, politic, social) Rusiei au fost slabe, mentinandu-se un absolutism care a devenit anacronic si revolut si care a fost indepartat prin Revolutia Bolsevica.
Rusia, azi, este intr-o situatie oarecum intr-o situatie similara, desi forma de guvernamant nu mai e cea monarhica. Dupa prabusirea comunismului nu mai exista o ideologie clara in Rusia. Tendintele expansioniste raman. Dar observati sistemul de Putere din Rusia - conducerea bicefala Putin-Medvedev si un mare partid de guvernamant - Rusia Unita - care respinge clasicele aripi politice - Stanga si Dreapta - in favoarea Centrismului politic, care ar putea uni toate sectiunile societatii... Un alt lucru ciudat, interesant, dar care arata ca Rusia nu are o ideologie clara, deci o directie clara, este termenul de democratie suverana, introdus de Vladislav Surkov in anul 2006, termen care a starnit vii controverse in Rusia si a fost chiar criticat de catre Dmitry Medvedev. N-ar trebui sa ne mire... De aici se vede ca, in Rusia, probabil pentru multi, democratia si suveranitatea sunt vazute drept antagonice, opunandu-se una alteia. Ei cred ca daca accepta democratia, renunta, de fapt, la suveranitate. Iar daca accepta suveranitatea, atunci, in mod necesar, renunta la democratie. Adevarul este ca suveranitatea - adica suprematia puterii de stat in interiorul hotarelor sale, daca ne referim doar la acest aspect al termenului - trebuie definita in raport cu ce inseamna statul, ce intelegem prin acest termen, dar de asemenea trebuie remarcat ca poate fi dictatoriala sau poate avea aspecte dictatoriale in absenta statului de drept. Daca, de pilda, Puterea Judiciara si Executiva nu sunt marginite de legi, iar Legislativul nu e marginit de principii constitutionale, atunci se poate ajunge foarte usor la o dictatura sau la un derapaj de la democratie, lovind in libertatea oamenilor. De asemenea fara separatia Puterilor in stat, dupa sistemul "checks and balances" a lui Montesquieu, se vadeste din nou dictatura. Insa in Rusia de azi astfel de lucruri sunt greu de inteles, prevaland - si daca stai sa te gandesti asa a fost acolo intotdeauna, cel putin pana la caderea comunismului - conceptia absolutista. Comunismul a fost tot absolutist, chiar ei, rusii, recunosc faptul ca sub comunism democratia era o fictiune. 

De asemenea nu e deloc clar daca Rusia va mai putea avea influenta in Europa si ce fel de influenta si unde anume in europa, desi Rusia doreste sa-si refaca aceasta influenta, fara sa aiba constituite niste baze doctrinare clare, cum aratam mai sus. Ei sunt in situatia in care considera, de exemplu, ca extinderea NATO e un pericol la adresa securitatii Rusiei, dar fara sa demonstreze ca ar fi asa si de ce atata vreme cat exista un Consiliu NATO-Rusia si, drept consecinta, premisele unor relatii bune cu NATO.

Vom vedea cum vor evolua relatiile cu Rusia...

In legatura cu conflictul din Ucraina...

Ceea ce mi se pare mie foarte greu de inteles in ceea ce priveste pozitia lui Putin este ca el a sacrificat interesele Rusiei pentru aceasta Ucraina...
Ucraina e o tara foarte saraca, cu un PIB de numai $2979/loc. si o populatie de aproape 45 milioane de locuitori. Cresterea economica rapida a Rusiei, sub Vladimir Putin, s-a datorat investiilor straine si relatiilor foarte bune pe care Rusia le-a avut cu Vestul. In urma relatiilor bune cu UE, dar si cu SUA, Rusia a avut numai de castigat, fara ca sa fie membra a UE sau NATO. Numai sa ne uitam la PIB-ul Rusiei si la situatia economica buna pe care o avea Rusia inainte de conflictul cu Ucraina si vom observa ca lucrurile se miscau mai bine in Rusia decat in alte tari membre UE (includ printre acestea si Romania). Deci Rusia avea niste perspective de dezvoltare economica excelente - sa facem o comparatie cu tari ca Spania si Grecia, unde a explodat somajul, sa ne gandim la datoria Greciei etc... Relatiile Rusiei cu NATO erau de asemenea bune: era un Consiliu NATO-Rusia care functiona bine si care reprezenta un mare avantaj de ordin politic pentru Rusia. Acum relatiile NATO cu Rusia sunt suspendate ca raspuns la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Pe de alta parte, sanctiunile economice impuse de catre Vest Rusiei, ca urmare a acestei agresiuni a Rusiei asupra Ucrainei, a condus economia Rusiei intr-o cadere libera, cum se spune. Rusia a pierdut aproape tot si e pe cale, daca nu renunta la agresarea Ucrainei, sa aiba parte si de un razboi. A pierdut si buna dezvoltare economica pe care o avea din relatia cu Vestul, inclusiv sprijinul politic al Vestului, a pierdut relatiile bune cu NATO.
Si toate acestea pentru ca Presedintele de atunci al Ucrainei, Viktor Ianukovici, omul Rusiei, nu a dorit sa semneze Acordul de Asociere si Liber Schimb cu UE. Eu inteleg ca aceasta lipsa de dorinta a fost dictata de catre Kremlin, de catre Putin mai exact spus. Dar ma intreb de ce oare? Pentru ca daca Putin ar fi admis ca Ianukovici sa semneze acel Acord, UE ar fi avut probleme mult mai mari decat Rusia. Pentru ca acel Acord era unul economic si ar fi trebuit ca Ucraina sa inceapa un drum foarte greu de respectare a conditiilor impuse de acel Acord, pentru ca acesta sa fie si functional, lucru pe care Ucraina cu greu l-ar fi putut face, daca nu chiar imposibil. De ce? Pe langa faptul ca Ucraina e foarte saraca, cum aratam mai sus, ea e dependenta total de Rusia in ceea ce priveste gazele, pe care nu poate sa le plateasca si, pe de alta parte, foarte multi ucrainieni lucreaza in Rusia, au loc de munca acolo. Pe de alta parte Rusia are, desigur, servicii secrete care opereaza performant, cred eu, in Ucraina, datorita istoriei comune in cadrul fostei URSS. Deci Rusia putea sa controleze Ucraina si sub acest aspect, tinand cont si de coruptia foarte mare de acolo. Putin putea sa se gandeasca la faptul ca nici Revolutia Portocalie nu a durat prea mult in Ucraina. Deci privind  din punctul de vedere al Rusiei, Ucraina nu trebuia sa fie vreo problema care sa inflameze in asa hal Rusia. Mai ales ca a tine in brate Ucraina e o pierdere pentru Rusia, stiut fiind faptul ca, de multa vreme, Ucraina e o gaura neagra, economic vorbind.
O eventuala aderare a Ucrainei, cel putin intr-un orizont mediu de timp, la UE nu e posibila... Nu e posibila, cel putin in conditiile actuale... O aderare a Ucrainei la NATO e improbabila - Germania s-a opus la Summitul de la Bucuresti. De fapt mai recent nici nu s-a pus problema aderarii Ucrainei la NATO, n-am auzit de asa ceva. Chiar nu ar fi putut sa trateze Rusia si altfel problema, altfel decat cum a facut-o: printr-un atac mascat prin insurgenti? De ce asa de brutal? Iata o postare, semnata de Vladimir Tismaneanu, care ar da o explicatie, analizand regimul Putin:

Clarificări necesare: Mitul politic al rusofobiei (eseu de Vladimir Tismaneanu și Marius Stan)

Se arata ca: 

"Auzim tot mai des, în ultima vreme, că s-ar fi născut un front global rusofob, că a critica regimul Putin, cu al său imperialism militarist și cu ideologia salvaționistă(-autarhică) ce-l subîntinde, ar fi o probă de rusofobie. Exact la fel cum în anii Războiului Rece, sovietologi cunoscuți, precum Richard Pipes și Adam Ulam, erau denigrați drept rusofobi (din păcate o poziție împărtășită chiar și de un Aleksandr Soljenițîn). Poate că la fel de “rusofobă” s-a simțit (chiar recent) și Karen Dawisha, profesoara de la Miami University din Ohio, directoarea Centrului Havighurst, atunci când editorul ei de la Cambridge University Press de la Londra, acolo unde publicase în trecut, fără probleme, o serie de alte volume, i-a respins apariția celei mai recente cărți, “Putin’s Kleptocracy: Who Owns Russia?”: “Given the controversial subject matter of the book, and its basic premise that Putin’s power is founded on his links to organised crime, we are not convinced that there is a way to rewrite the book that would give us the necessary comfort”. Cartea a apărut, în cele din urmă, în septembrie anul trecut, la Simon & Schuster. Deci se poate! Dar reacția unei edituri de un asemenea prestigiu este elocventă pentru maniera “înmănușată” cu care foarte mulți contemporani aleg să trateze un subiect atât de îngrijorător precum cel al imperialismului militarist și corupt. Nu, nu este deloc o glumă, este chiar istoria Rusiei putinofile la zi și ea poate degenera în oroare dacă nu îi spunem constant și apăsat pe nume.

În ce ne privește, am scris constant și cu pasiune în favoarea valorilor Rusiei democratice, a unei tradiții care îi include pe decembriști, pe Herzen, pe Struve, pe constituționaliștii-democrați, pe Andrei Saharov și Elena Bonner, pe Natalia Gorbanevskaia și pe Serghei Kovaliov. A numi regimul Putin drept o dictatură născută din moștenirile politice și ideologice ale KGB-ului nu înseamnă a fi rusofob, cum nu însemna a fi fost serbofob, în anii ’90, când identificai manipulările scandaloase la care se preta propaganda conspiraționistă a regimului Miloșevici. Atunci, ca și acum, sunt integrate în ideologia regimului dictatorial componente religioase preluate din arsenalul ortodoxist. Auto-victimizarea și martirologia ostentativă se îngemănează în această retorică menită să justifice o tiranie obscurantistă și cinică. Recomandăm, în acest sens, extraordinarul film “Leviathan” al lui Andrei Zviaghințev.

Pentru noi există acea tradiție rusă pe care țarismul a atacat-o și a prigonit-o, iar bolșevismul, în toate etapele sale, a înjosit-o și a călcat-o în picioare. Este vorba de valorile în care au crezut marii autori despre care am avut și vom mai avea bucuria sa scriem: Anna Ahmatova, Boris Pasternak, Osip Mandelștam, Marina Țvetaieva, Iosif Brodsky. Această Rusie este opusul dughinismului, fundamentul ideologic al dictaturii fesebiste.

Vorbim de un mit politic pentru că narațiunea pusă în funcțiune de propaganda putinistă și sprijinitorii din Rusia (și de aiurea) combină secvențe de realitate cu ficțiuni menite să genereze anxietate și o agonizantă incertitudine. Se reiau temele izolării Rusiei, se sugerează, ca pe vremea lui Stalin, că ar fi vorba de o fortăreață asediată, că întregul univers conspiră pentru molestarea Rusiei, că este așadar nevoie de o mobilizare generală și totală în serviciul supraviețuirii țării. Evident, este un bricolaj panicard și cu valențe clar instrumentale, menit să-l ajute pe Vladimir Putin într-un moment de dramatică și ireparabilă criză.

Mitul politic este un discurs care organizează, incită și mobilizează sentimente, emoții, speranțe și aprehensiuni colective. Nu este neapărat fals în integralitatea sa, dar poate să includă, și adeseori chiar include, elemente care distorsionează deliberat adevărul istoric. Un exemplu clasic de mit politic vindicativ este legenda “cuțitului pe la spate” (Dolchstosslegende) utilizată de extrema dreaptă din Germania după Primul Război Mondial pentru delegitimarea Republicii de la Weimar și pentru justificarea celui mai abject antisemitism. Este de fapt, de multe ori, o raționalizare a resentimentului politic și a unor fobii inavuabile." (subl. mea)

Evident, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
De ce este acesta interesant? Pentru ca el sugereaza faptul ca Rusia ar fi captiva unei dictaturi fesebiste. O dictatura care n-are nicio legatura in fond cu dezvoltarea tarii, cu democratizarea Rusiei. Ci e o dictatura cu o ideologie - dughinismul, deci vedem ca e ceva premeditat - care are legatura cu mentinerea unui regim, cel al lui Putin, la Putere, de fapt a unor grupuri de interese obscure, fesebiste (la noi s-ar fi zis securiste), care nu vor democratizarea Rusiei pentru ca nu vor sa cedeze in niciun chip Puterea pe care o au, pe care o detin - iar exercitiul electoral e foarte usor de castigat pentru aceste grupuri adunate, dupa cat se pare, in jurul partidului Rusia Unita (observati si denumirea, e semnificativa).
Ma intorc putin la ce spuneam ceva mai sus: de fapt, daca stai sa te gandesti, chiar daca Ucraina, sa zicem, ar fi primita in NATO, lucrul asta nu implica, in mod necesar, o primejdie la adresa securitatii Rusiei. Lucrul asta nu a fost demonstrat in mod convingator de catre cineva. Nici macar extinderea spre Est a Aliantei, sau mai bine zis extinderea, caci de ce neaparat spre Est?, nu demonstreaza cineva ca ar fi un pericol pentru Rusia sau ca Rusia ar trebui sa fie in garda datorita acestui lucru, extinderea NATO...
Ar mai ramane Uniunea Economica Euroasiatica, v. si aici,  proiectul de suflet al lui Vladimir Putin si o incercare de refacere a fostei URSS, lucru ce ar explica de ce Rusia avea nevoie de Ucraina... E clar ca intr-o astfel de Uniune celelalte state, vorbim de partea asiatica, mai slabe economic si nu numai decat Rusia, ar gravita in jurul Rusiei, inteleg ca asta e ideea lui Putin, dar sa nu uitam Kazahstanul care are cea mai mare si mai puternic performanta economie din Asia Centrala si care are interesul unor relatii bune cu UE si SUA.Totusi Putin uita ca Rusia nu a putut tine, pentru ca nu si-a mai putut permite, nu numai comunismul din Estul Europei, dar chiar URSS, care a facut implozie. Iar in actualul context economic, cu o economie ce plonjeaza in cadere libera, cu atat mai putin va putea Rusia sa tina o Uniune Euroasiatica.

Si atunci de ce...?

Falimentul

Traim vremuri destul de interesante, ca sa nu spun chiar ciudate... Unice. Exista in lumea aceasta probleme legate de terorism, care acum a capatat un caracter islamic, un terorism care se manifesta cu foarte multa virulenta. Parca niciodata terorismul nu a fost atat de agresiv ca-n zilele noastre. Dar aici vroiam sa vorbesc despre altceva. Un fenomen tot atat de ciudat si de interesant pana la urma, desi nelinistitor si care ingreuneaza viata oamenilor, dar un fenomen cu totul nou (cel putin asa mi se pare). E vorba de fenomenul falimentului. Acesta se manifesta nu numai in tarile sarace, slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, cum s-ar putea crede, ci chiar in tarile dezvoltate. Chiar si tarile care stau cel mai bine din punct de vedere economic sunt afectate sub o forma sau alta de acest fenomen.

De la falimentul tarilor (v. cazul Greciei, unde a castigat alegerile un partid de extractie comunista: Syriza), ajungem la falimentul oraselor (lucru ce se constata, de pilda, in SUA) si apoi la falimentul personal. Multi vor da vina pe criza economica inceputa in 2008. Efectele austeritatii zice-vor altii... Insa pare, mai degraba, un lucru deliberat facut, un sistem care sa conduca in mod intentionat spre asa ceva. In asemenea conditii, in care predomina falimentul, fara sa se ia masuri clare de combatere a acestui fenomen, stau si ma intreb daca mai putem vorbi despre economie de piata (sau de managementul falimentului)... In Romania falimentul personal e un fenomen de masa in sensul ca foarte multi sunt implicati. FMI s-a opus unei legi a falimentului personal, acuma se declara ingrijorat. Actuala Putere face apel la Opozitie pentru sustinerea adoptarii acestei legi a insolventei persoanelor fizice. Insa nu e deloc clar daca problema va fi rezolvata intrucat avem si o rata foarte mare a creditelor neperformante. Ciudat este ca nu mai traim vremuri de dezvoltare economica, asa cum au trait parintii si bunicii nostri, spre exemplu perioada dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ci traim vremuri de faliment economic... Iar in plan politic avem, pe langa criza legata de terorism, criza ruso-ucraineana, cu sanctiunile economice impuse de catre Vest Rusiei (asemanatoare intrucatva cu cele impuse Germaniei de Tratatul de la Versailles?).

Mi-a venit in minte aceasta poezie scrisa de Nichita Stanescu:

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colț de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!

din vol "Opere imperfecte" (1979)  

"-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!"

Traim vremuri imperfecte? 

Despre spiritualitate si etica in filozofia romaneasca

Iata ce spunea Constantin Noica in lucrarea "Cum gandeste poporul roman", aparuta in Convorbiri literare, 1944:

"  Iar, ca si la Neagoe Basarab, absenta unei problematici a spiritului, ca expresie autonoma, trece in umbra cele doua mari discipline ale Apusului, teoria cunoasterii si etica. Fireste ca atat Conta, cat si Parvan, Motru sau Blaga au, pana la un punct, o problematica de cunoastere. Dar, mai ales la primul si la ultimul, teoria cunoasterii este un aspect si un moment de expunere mai degraba decat un secotr de insemnatate proprie.
   Nu putea Blaga incepe, intr-un sens, cu trilogia culturii? In orice caz, la Parvan nu simti necesitatea unei problematici de cunoastere, iar la Motru totul se pierde in psihologismul energetic. Cat despre etica, nu poate fi subliniat indeajuns ca ea lipsestedin perspectiva filozofica romaneasca, populara sau culta. Trebuie sa nu pierdem nici un moment din vedere lucrul acesta, chiar, sau mai ales, cand ne gandim la reforme - educative, politice - pentru poporul roman. Eticismul Apusului nu e pe masura noastra. Acel mult laudat "se cade - nu se cade" al romanului nu tine in nici un caz de o conceptie etica. E mai adanc, mai angajat in firea lucrurilor de cum e conceptia morala a unui apusean. Iar in filozofia culta, absenta unei problematici etice ne pare atat de inevitabila, incat, pe linia de orientare desprinsa in analiza de mai sus, suntem siguri ca niciodata nu se va scrie un mare tratat de etica in tara romaneasca. Cat despre un sistem educativ sau politic care sa fie eticist, el n-a aparut, iar cei care au vazut morala acolo unde era spiritualitate n-au inteles nici ce este, nici ce poate fi inlauntrul lumii romanesti; cel putin pe linia, prelungita in cultura, a orientarii noastre taranesti si populare. Cand solutia e armonie, nu poate exista etica, adica o stare de ruptura, de impotrivire, imperativ si refuz.
   Dar duhul acesta lumesc si insetat de armonie nu poate sa nu aduca un suflu de paganism in atmosfera romaneasca. Trebuie sa o spunem deschis: exista o dimensiune pagana a sufletului romanesc. Cand subliniem cu atata apasare ca romanii au fost, intr-un fel, totdeauna crestini, crestinismul venind peste ei ca o implinire, si nu ca purtatorul de mesaj al unei crize de tip nou, recunoastem fara sa vrem ca, dupa ce ne-am crestinat, am pastrat moduri ale lumii pagane. O vedem bine in mitologia noastra populara, iar credintele noastre sunt pline de eresuri, care ne incanta pe plan de cultura si care, in definitiv, nu ne supara nici in perspectiva Bisericii. Dimensiunea noastra pagana a fost tolerata de Biserica si chiar asimilata intr-un sens. Crestinismul nostru a avut, prin aceasta, un continut mai viu, o istoricitate mai adevarata. Dar acum, cand ies la lumina lucrurile in filozofia culta, ele capata accente de impotrivire care pot ingrijora uneori.
   Si au si ingrijorat. Polemica iscata in jurul filozofiei lui Blaga intre aparatorii ortodoxiei si nesocotitorii ei (caci dusmani directi nu are ortodoxia noastra) nu e o polemica legata de persoane si de timp. Ea angajeaza manifestari si comportari mai adanci, permanente ale fiintei noastre spirituale. Blaga nu e intaiul ganditor roman indiferent fata de ortodoxie ca izvor de inspiratie. Un suflu de paganism - fireste, in stilul secolului al XIX-lea - strabate, dupa cum e limpede, opera lui Conta. Iar, daca Motru ramane strain de ortodoxie, fara sa faca din "paganatatea" lui un act de afirmatie, acest splendid tip de pagan care este Parvan sta ca o evidenta impotriva oricui ar voi sa faca din fiinta spirituala a neamului nostru o fiinta exclusiv crestina. Nu, toti acestia n-au filozofat pe domensiuni crestine. Dar sunt romani; sunt profund si hotarator romani. Cand Blaga spune ca nu are nevoie sa faca filozofie ortodoxa spre a face filozofie romaneasca, are perfecta dreptate. Din punctul sau de vedere si din perspectiva intregii filozofii culte, aproape, ivite la noi."
(Constantin Noica - Pagini despre sufletul romanesc, Humanitas, Bucuresti, 2010)

Si atunci, daca e asa cum spune, ce sorti de izbanda ar putea avea, pana la urma, sau mai bine zis ce finalitate, reformele care se fac la noi pe calea statului de drept, care toate sunt de inspiratie apuseana? Pentru ca actualmente cele doua mari componente ale reformelor care se fac sunt reprezentate de statul de drept si Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare. Or, Romania a intrat in recesiune tehnica incercand sa aplice prevederile acestui Tratat. Pe de alta parte, statul de drept este, cred ca putem spune asa, inseparabil de acel eticism al Apusului de care vorbea Noica, despre care spunea ca "nu e pe masura noastra"... Si in aceeasi lucrare citata mai sus, Noica mai arata si un alt aspect:

"Daca ar fi un sambure rational in "masura" noastra, am intelege, cat de cat, rationalitatea. O intelege sufletul romanesc? Credintele noastre populare au inchipuit o legenda plina de talc in aceasta privinta. E legenda celui de-al doilea pacat al lui Adam (Tudor Pamfilie, Povestea lumii de demult dupa credintele poporului roman, Bucuresti, 1913, p. 95). Dupa ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a facut mila de Adam si Eva, vazandu-i cat se chinuie. Le-a dat mestesugul de a face pamantul roditor, dar le-a poruncit sa nu are mai mult decat o brazda. Roadele culese de pe acea brazda le ajungeau. Dar, intr-o zi, pe cand Eva era insarcinata cu Cain, vine diavolul la ei si-i intreaba: "- Voi mai aveti grau? - Doar pentru cateva saptamani. - De ce nu arati mai mult, caci o sa aveti copii?..." Iar Eva gaseste sfatul chibzuit, rational (nu e semnificativ ca intai femeia e "rationala"?). Convinge pe Adam sa faca cum e mai bine, iar, in clipa cand lanul e mare si fagaduitor, se arata Dumnezeu, pustieste lanul si spune lui Adam: "Tu, omule nesatios... De azi inainte poti ara cat iti place, si eu iti voi da iarasi cat imi va placea mie."
   Este greu sa vezi numai condamnarea lacomiei in legenda aceasta. E vorba si de condamnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei randuieli omenesti. Exista o etica a muncii si a productivitatii, care lipseste aici. Munca e, pentru apusean de pilda, sfintita de rezultate. Iar americanul - apuseanul la limita - a dus etica aceasta pana la absurd. Am putea deci sa ne intrebam - in lumina acestei conceptii, unde arbitrarul divin, iar nu rationalitatea umana, e hotarator - daca modernismul si industrializarea (sau pur si simplu "agricultura intensiva") vor fi vreodata acasa la noi. Dar acestea nu sunt decat consecinte, pentru uzul legiuitorilor romani, ale unei trasaturi care ne intereseaza in ea insasi: intemeierea valorii romanesti de masura (poate si de dreptate, lege) pe alta dimensiune decat a rationalitatii.
   Caci rationalitatea nu ne-a tulburat niciodata in chip deosebit. Nu intalnesti nici o tendinta, pe linia aceasta, a fondului nostru popular, de a inalta omul, in sensul bun si prost; de a-l face cuget intelegator in fata firii si, pan la urma, minte ingamfata. Noi nici nu stapanim lumea si nici n-o schimbam. Dumnezeu o face, sau se face ea insasi. Stapanirea stiintiifca a naturii, in sensul apusean, e o ciudatenie si un act de trufie. De unde simtamantul acesta de proprietate? "Lumea asta nu-i a maea, cealalta nici asa". Cine poate mai mult sa incerce. Romanul nici nu-si mai pierde vremea sa incerce."

Si noi vorbim acum de dezindustrializarea Romaniei...

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregii lucrari - "Cum gandeste poporul roman" - a lui Constantin Noica. 

De neinteles...

Intr-o economie in care nu se creeaza locuri de munca, care este in recesiune tehnica dar in care, oricum, cresterea economica este intr-o vecinatate (de multe ori negativa) a lui zero, Guvernul impoziteaza la greu:
Gandul

Guvernul pregăteşte MAJORAREA impozitelor pe case şi terenuri cu câte 25% în 2015 şi 2016

Se arata ca:

"Guvernul ar putea propune pentru anul viitor o creştere a impozitelor locale pe terenuri şi imobile de 25%, o majorare similară urmând să fie aplicată din 2016, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) - ministrul delegat pentru Buget şi consultat de MEDIAFAX.

Guvernul ar putea propune pentru anul viitor o creştere a impozitelor locale pe terenuri şi imobile de 25%, o majorare similară urmând să fie aplicată din 2016, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) - ministrul delegat pentru Buget şi consultat de MEDIAFAX.

În document, care conţine mai multe propuneri de măsuri fiscale, se precizează: "Creşterea cu 25% a impozitelor pe proprietate şi cu încă 25% în 2016"

Propunerile au fost prezentate în Consiliul Consultativ al Ministrului Delegat pentru Buget.

"În orice scenariu macroeconomic şi oricum se va închide execuţia bugetară din acest an, creşterea impozitelor locale pe proprietate este o certitudine, argumentându-se că românii plătesc mult mai puţin decât restul europenilor", au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate discuţiilor, care au confirmat datele din documentul MFP.

O majorare a taxelor pe proprietate a fost prezentată şi în proiectul de Cod Fiscal publicat în vara acestui an de Ministerul Finanţelor Publice şi retras ulterior de pe site-ul instituţiei.

Surse din Ministerul Finanţelor afirmă că propunerea a fost discutată şi cu oficialii Băncii Naţionale a României, care s-au arătat de acord cu o asemenea măsură.

De altfel, chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara în urmă cu aproximativ o lună că ar fi în favoarea creşterii impozitării proprietăţii, dacă aceasta compensează o relaxare a fiscalizării muncii.

Guvernul a redus de la 1 octombrie rata contribuţiilor de asigurări sociale plătite de angajator cu 5 puncte procentuale şi caută soluţii de a acoperi golul de venituri preconizat din această măsură pentru 2015.

În cazul în care nu vor fi găsite suficiente resurse pentru acoperirea deficitului de venituri, există riscul ca în discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană să se convină renunţarea la jumătate din tăierea de CAS din octombrie, adică o creştere de la 1 ianuarie 2015 cu 2,5 puncte procentuale. Aceasta ar corespunde cu propunerea iniţială a experţilor instituţiilor internaţionale.

Delegaţiile tehnice ale FMI şi CE, conduse de şefii de misiuni, se vor afla la Bucureşti în perioada 2-10 decembrie pentru analiza execuţiei bugetare, impactul măsurilor cu influenţă asupra bugetului adoptate în ultimele luni şi a prognozelor şi cadrului macroeconomic pentru 2015.

Exeperţii internaţionali vor reveni la Bucureşti în luna ianuarie pentru misiunea de evaluare a acordului stand-by."

Guvernul vrea să renunţe la COTA UNICĂ. Impozitare progresivă de până la 35%

Se arata, printre altele, ca:

"Guvernul intenţionează să renunţe la cotă unică de 16%, începând din 2016, şi să introducă cote progresive de impozitare a venitului, în trei trepte, de 15%, 25% şi 35%, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), ministrul delegat pentru Buget, şi consultat de MEDIAFAX.

În document, care conţine mai multe propuneri de măsuri fiscale, se precizează că una dintre acestea ar fi: "Introducerea impozitului progresiv pe venit, începând cu 2016 (3 cote progresive de 15%, 25% şi 35%)".

Propunerile au fost prezentate în Consiliul Consultativ al Ministrului Delegat pentru Buget.

"Cota progresivă reprezintă una dintre soluţiile mai sigure în discuţiile cu FMI şi CE privind recuperarea golului de venituri de la bugetul statului anticipat pentru 2015, dar acum ANAF nu este pregătită tehnic pentru introducerea imediată. Programele pe care s-a operat impozitul pe venitul global, eliminat în 2005, sunt depăşite şi nu pot fi adaptate la noile sisteme. Înţeleg, totuşi, că există discuţii pentru eventuala introducere de la mijlocul anului viitor, mai ales în cazul în care în poziţia de premier va fi numit Florin Georgescu, un susţinător al cotei progresive", au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate discuţiilor, care au confirmat datele din documentul MFP.

Pe de altă parte, analişti financiari afirmă că nu există obstacole de ordin tehnic pentru introducerea cotei progresive de impozitare chiar de la 1 ianuarie 2015, întrucât declararea venitului se face în 2016.

Cota unică a fost introdusă de la 1 ianuarie 2005, fiind pricipala temă de campanie a alianţei DA (PNL-PD) la alegerile din 2004.

Cota unică a fost propusă iniţial de ministrul de Finanţe din perioada Guvernului Năstase, Mihai Tănăsescu, dar respinsă de PSD, inclusiv din cauza opoziţiei preşedintelui de atunci, Ion Iliescu.

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, propus de actualul premier Victor Ponta să preia conducerea Guvernului în cazul în care PSD va câştiga alegerile prezidenţiale, a declarat recent că tema cotei unice de impozitare a fost "fetişizată" în ultimii ani şi ar trebui reconsiderată cel puţin din perspectiva nivelului, dacă societatea românească are pretenţii mari de la stat."

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. 

Mi-e teama ca in acest fel, cu astfel de masuri, recesiunea in care se afla Romania se va prelungi, cetatenii vor saracii, nivelul de trai va scadea dramatic, in schimb Guvernul Ponta va avea excedent bugetar. Cuvantul cheie in jurul caruia se invarte politica economica a lui Ponta este: excedent bugetar. Este obtinerea excedentului bugetar in sine. Si uite asa, dupa Tovarasul Guvern, tara merge spre "noi culmi de civilizatie si progres".

Cum vad eu lucrurile...

Avem o campanie electorala in care, din pacate, dezbaterea pe programele candidatilor la functia de Presedinte al Romaniei este aproape (asta ca sa nu zic cu totul) inexistenta. Avem parte de atacuri la persoana, dezvaluiri de ofiteri sub acoperire, se aud in aceasta perioada zornaitul catuselor, iar acest dosar al retrocedarilor ilegale este de-a dreptul halucinant, dar o dezbatere serioasa pe programe si pe ceea ce ar trebui facut in Romania inca se mai lasa asteptata... De aceea voi incerca sa va spun cum vad eu lucrurile, care ar fi, dupa parerea mea, problemele principale (sau o parte din ele) care ar trebui rezolvate:

1. Chestiunea intreprinderilor de stat nerentabile, care provoaca pierderi foarte mari. Va recomand sa cititi acest articol din Gandul, ceva mai vechi e adevarat, din 2011, dar pe care eu il consider de actualitate deoarece n-am vazut facandu-se de atunci incoace privatizari si actualmente suntem in al treilea trimestru consecutiv de crestere negativa, dupa cum arata Lucian Isar. Articolul din Gandul, citat mai sus, arata, printre altele, urmatorul lucru:

"Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea "managerilor" sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani."

Nu faptul ca pe atunci majoritatea "managerilor" (ghilimelele sunt semnificative) erau de la PDL este important. Acuma sunt de la alt partid, in general de la partidul care este la Putere, si situatia nu cred ca e mai buna... Important este ca ele sunt administrate politic si rezultatele (dezastruoase) se vad cu ochiul liber. Privatizari nu se fac, dar situatia economica nu se imbunatateste... Si cred ca ar trebui citit si acest articol de pe Contributors, semnat de Valentin Ionescu si intitulat: De ce se umfla din nou curentul anti-privatizare, in care se arata, printre altele, ca:

"Eșecurile privatizărilor nu sunt atât de numeroase pe cât se crede, ori nu au avut un impact economic major, precum amânarea privatizării sau a restituirii proprietăților confiscate. Întreprinderile distruse prin privatizare sunt legate fie de intenția vădită a politicienilor de a atinge acest scop și de a simula o decizie de reformare sub presiune externă, fie de neglijență cu care au fost tratate clauzele contractuale post-privatizare. Este cazul platformei Savinesti (cu excepția Rifil S.A.), Tepro Iași, Uzinele Republica, fabrica de alumină Oradea și mai recent grupul de firme Mechel. Majoritatea privatizărilor nereușite s-au realizat cu investitori din Estul Europei sau cu companii care urmăreau distrugerea concurenței. Însă, exemplele de mai sus creează o confuzie vădită între eșecul unei privatizări și eșecul de piață al unei întreprinderi, ori distrugerea prin parazitare a unei întreprinderi anterior privatizării și care a continuat inerțial și după ce a survenit acest proces. De asemenea, sunt multe ratări datorită utilizării metodei MEBO pentru care s-au făcut presiuni să se mențină în legislație, din motive strict politice."

Eu cred ca ar trebui sa luam aminte si sa intelegem ca privatizarea nu numai ca nu trebuie demonizata, dar este si necesara. Privatizarea nu inseamna neaparat distrugere. Statul dovedeste ca nu reuseste sa administreze eficient aceste companii, iar pierderile sunt foarte mari. Oricati bani ai baga, in acest fel, in aceste intreprinderi de stat, nu se vede efectul economic, decat pierderi - semana cu o capcana de lichiditate, daca nu chiar despre asta si vorbim... Statul consuma resurse insemnate fara niciun rezultat pozitiv. Solutia gasita de actualul Guvern a fost cea de marire si inmultire a taxelor si impozitelor. Si rezultatele se vad: recesiunea!

2. Chestiunea numarului functionarilor publici - o alta tema importanta!! Eu chiar nu-l inteleg pe Dl. Tariceanu: de ce nu trece la PSD, ce s-o mai lungim? Efectul economic al angajarii unui surplus de 500.000 de functionari publici, deci angajati la stat, ridicand numarul lor de la 900.000, cat erau pe vremea Guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009, in conditiile in care numarul de functionari care poate fi sustinut de tara noastra este intre 800.000-900.000 de oameni (am citit undeva ca in 1989 erau 800.000 de functionari publici), nu poate fi decat catastrofal si rezultatele, din pacate, se vad astazi, tara noastra fiind intr-o situatie grea din punct de vedere economic si in recesiune. Nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, sa fie clar! Dar eu cred ca trebuie sa intelegem ca nu putem sa sustinem un numar atat de mare de functionari publici, in conditiile in care acesti oameni nu participa la realizarea productiei, nu-si aduc contributia la cresterea output-ului economic, in schimb doar consuma resursele statului, facand acest stat si mai ineficient. Din chestiunile 1). si 2). trebuie inteles ca statul pierde foarte multi bani o data datorita intreprinderilor de stat neperformante si a doua oara datorita numarului imens de functionari publici ce nu poate fi sustinut in asemenea conditii.
2.1. In sectorul de stat trebuie impusa o grila de salarizare si reduse salariile sefilor. Ceea ce avem la ora actuala este neeconomic. Nu poti avea un sector de stat ineficient, dar sefimea sa aiba salarii foarte mari si, in general, sa se mareasca salariile, autoiluzionandu-te ca, in felul acesta, progresam extraordinar. NU! Regresam extraordinar!! Este inadmisibil sa folosesti sectorul se stat ca sursa de imbogatire legala pentru sefimea numita acolo pe criterii de cumetrii politice! Este inadmisibil sa intelegi in felul acesta functionarea unei economii.

3. Problema atragerii fondurilor europene. O problema deosebit de serioasa. Romania este foarte deficitara la capitolul asta fata de alte state din Europa de Est. Nu reusim sa tragem decat foarte putin din cat ne este alocat de catre UE, din sumele la care avem dreptul sa accesam. Romania, in aceasta situatie, pierde enorm... Isi rateaza sansa de a se dezvolta, cred ca se poate spune si asa. De cand ne-am integrat in UE niciun guvern nu a reusit sa rezolve pozitiv aceasta problema. Clasa politica nu a dat electoratului explicatii plauzibile privind aceasta extrem de slaba performanta in atragerea fondurilor europene. Eu, de pilda, si cred ca sunt multi ca mine, foarte multi, nu sunt lamurit de ce nu putem atrage aceste fonduri ce ne sunt alocate si la care avem dreptul decat in niste proportii ridicol de mici.

4. Problema coruptiei. O alta problema serioasa ce trebuie rezolvata. Trebuie spuse cateva cuvinte... Aici nu e vorba numai de cinste si caracter... Problema coruptiei in Romania si in toate tarile foste comuniste din Europa de Est, deci care au avut inainte de 1989 un sistem comun din punct de vedere economic, politic si social, este si o chestiune economica. Aici e un paradox: chestiunea aceasta e clar, cred, ca nu poate fi rezolvata fara aportul, contributia statului, dar, pe de alta parte, statul e cel care creeaza coruptie. Saracia, salariile mici, economia slaba sunt factori ce favorizeaza fenomenul... Dar altceva vroiam sa spun: coruptia mi se pare consecinta felului in care factorii decidenti au inteles, economic vorbind, trecerea de la economia in exclusivitate de stat, din comunism, la cea de piata libera, caracteristica Lumii Libere. Deci chestiunea este cum am inteles noi procesele economice caracteristice Lumii Libere, o lume la care noi, cei din Est, care am trait comunismul, nu am avut acces... Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Dl. Paul Krugman, are un articol pe blogul sau din The New York Times in care arata:

"First of all, whenever somebody claims to have a deeper understanding of economics (or actually anything) that transcends the insights of simple models, my reaction is that this is self-delusion. Any time you make any kind of causal statement about economics, you are at least implicitly using a model of how the economy works. And when you refuse to be explicit about that model, you almost always end up – whether you know it or not – de facto using models that are much more simplistic than the crossing curves or whatever your intellectual opponents are using.

Think, in particular, of all the Austrians declaring that the economy is too complicated for any simple model – and then confidently declaring that the Fed’s monetary expansion would cause runaway inflation. Whatever they may have imagined, they were in practice using a crude quantity-theory model of the price level."

Incerc sa traduc:

"Inainte de toate, cand cineva afirma ca are o intelegere profunda a economiei (sau a orice altceva) care transcede patrunderea unor modele simple, reactia mea este ca avem de a face cu o auto-amagire. De fiecare data cand faci ocazional/accidental o afirmatie asupra economiei, utilizezi implicit cel putin un model despre cum functioneaza economia. Si cand refuzi sa fi explicit asupra modelului, aproape intotdeauna sfarsesti- chiar daca o stii sau nu - utilizand de facto modele care sunt mult mai simple decat curbele care se intersecteaza sau orice altceva ar folosi oponentii tai intelectuali.

Ganditi-va, in particular, la toti Austriecii (e vorba de o scoala de gandire economica, n.m.) care declara ca economia e prea complicata pentru a utiliza un model simplu - si apoi declara cu incredintare ca expansiunea monetara cauzata de Fed va provoca inflatie. Orice si-ar putea ei imagina, ei folosesc in practica un model teoretic-cantitativ brut al nivelului pretului."

Deci sa retinem acest aspect important: al modelului pe care il utilizam. Si sa ne gandim acuma la situatia de la noi si nu numai, deci a tuturor Tarilor din Est. Este coruptia un model economic cu care sa ne mandrim? Eu cred ca nu... Coruptia din aceasta parte de lume, Estul Europei, e un lucru foarte complex, dificil de inteles si de analizat. Insa ceea ce cred eu ca ar trebui inteles este ca impotriva acestui fenomen nu se poate lupta numai prin masuri punitive, luate pe cale legala. Astfel de masuri se iau in Romania. I se poate reprosa Romaniei ca nu a luat aceste masuri din timp, ca lucrurile s-au miscat prea incet... Totusi, masurile se iau de ceva vreme incoace si, cu toate acestea, nu se vede o imbunatatire a situatiei economice, cum aratam si mai sus. Greseala, daca se poate numi asa, provine din faptul ca actualmente exista o tendinta: aceea de a nu separa partea legala, care tine de drept, de cea economica: daca iei masurile legale necesare, trebuie sa iei si masurile economice necesare pentru a putea reduce semnificativ coruptia. Or, de aici s-ar putea deduce ca nu se iau masurile economice necesare pentru reducerea coruptiei. Omul trebuie sa inteleaga ca o economie libera nu trebuie sa functioneze pe baza de coruptie si ca e mai bine, ca se poate castiga mai bine si fara coruptie si, chiar mai mult, in felul acesta - fara coruptie - poti sa-ti aduci contributia, si inca una chiar notabila, la cresterea economica din tara noastra. Or, oamenii nu inteleg si nu vad posibil asa ceva. Sunt convins ca se vor gasi destui care sa citeasca fraza de mai sus si sa spuna: "Lozinci, prostii!!". Insa ar trebui sa ne gandim ca noi utilizam un model care ne face sa dam inapoi, sa ramanem in urma fata de alte tari la capitolul competitivitate si sa se adanceasca saracia in tara noastra. 

Dupa parerea mea, aceste patru lucruri, daca ar primi rezolvarea corecta, ar face ca statul sa aiba mai multi bani, pe care sa-i investeasca si in felul acesta sa creasca cererea de investitii (v. si acest articol semnat tot de Paul Krugman), cum ar fi , spre exemplu, investitiile in infrastructura, fara sa mareasca taxele si impozitele care, dimpotriva, ar trebui scazute si multe din cele actuale eliminate. Practic, asa cum se prezinta lucrurile acum, nici vorba nu poate fi de expansiune economica. Lucrul se vede clar si in numarul mare de firme care dau faliment (situatie care dateaza de ani buni in Romania) sau de cresterea creditului neperformant.

Sunt chestiuni care trebuie lamurite si una din cele mai importante este cea legata de conditiile de deficit bugetar impuse de Tratatul de guvernanta fiscala, pe care Romania l-a adoptat. Dupa parerea mea, trebuie stabilit clar daca e benefic pentru noi sa rulam deficite mici sau ar fi mai bine sa mergem pe deficite mari. Dupa parerea mea, la noi ideea aceasta nu e cum trebuie dezbatuta... A merge pe varianta cu deficite mari nu inseamna a se accentua coruptia, cum poate, gresit, ar crede unii si nici nu inseamna a lua decizii si masuri neeconomice sau antieconomice. Ideea ar trebui sa fie una singura, clara si simpla: cresterea cererii de investitii (si sa se situeze la un nivel superior fata de savings-uri). La noi, statul are aceasta functie de finantator. Inteleg ca trebuie, ca sa dau un alt exemplu, sa cofinantam proiectele din fonduri europene. De aceea ar fi poate singura cale prin care statul ar putea obtine mai multi bani fara sa mareasca taxele si impozitele, ca pana acum, pentru ca o parte din acesti bani s-ar intoarce inapoi la stat si chiar mai multi, taxele si impozitele ramanand la un nivel rezonabil. Pentru ca s-a vazut ca aceasta masura luata in perioada de criza - marirea si inmultirea taxelor si impozitelor - are un efect distructiv asupra economiei, lucru ce se vede cu claritate azi. Evident, lucrurile nu trebuie sa se faca brusc, dar trebuie sa se faca. Se pot rula deficite mai mari (n-am spus, totusi, foarte mari, trebuie prudenta!), spre exemplu statul se poate imprumuta (insa nu brusc cu sume foarte mari). Dar una e sa te imprumuti si sa folosesti banii pentru modernizarea infrastructurii, si altrceva e sa bagi acesti bani in intreprinderi de stat nerentabile sau sa platesti o armata de personal excedentar care lucreaza la stat, pentru ca in felul asta banii acestia se pierd, iar randamentul imprumutului devine zero. De aceea Romania se chinuie pur si simplu sa returneze sumele imprumutate cand ele ajung la maturitate.  

Din aceste patru puncte, la primele trei am esuat in toata perioada 2004 (2007)-2014. In privinta punctului patru, ultimul, se mai misca ceva in ultima vreme.

Prostia

Circula in spatiul public o idee pe cat de prosteasca pe atat de absurda: aceea ca romanii s-ar imbratisa cu coruptii, in loc sa-i "izoleze", dupa cum se exprima maestrul Ion Cristoiu intr-unul din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea. In viziunea altora, romanul se adapteaza la "coruptie si ticalosie". Insa trebuie sa mai retinem ca, in general, aceiasi oameni care vorbesc asa, considera, de pilda, regimul Nastase drept unul din cele mai corupte care au existat vreodata in Romania si pe Adrian Nastase drept simbolul, nu-i asa, al coruptiei. Atunci pun si eu o intrebare, oameni buni: cum de a castigat Traian Basescu de doua ori consecutiv, si subliniez puternic: consecutiv, alegerile prezidentiale? Pentru cei care nu cunosc Romania sau stau de multi ani peste hotare si au cam pierdut contactul cu tara poate ca lucrul asta nu inseamna mare lucru... Insa sa ne reamintim ce forta de temut, din punct de vedere politic, desigur, reprezenta PDSR (care si acum, sub denumirea de PSD, este cel mai mare partid politic din Romania), fata de niste partidute care in sondaje aveau pana in 10%: PNL si PDL. Lucrul asta face cu adevarat uluitoare victoria stralucita pe care a obtinut-o Traian Basescu! Iar daca Traian Basescu a avut, cum cred aceeasi oameni, un rol decisiv in efectuarea reformelor in Justitie, cum s-ar fi putut face aceste reforme daca poporul roman nu l-ar fi votat pe Basescu? Imi place sa cred ca cei care sustin ca in fibra poporului roman ar exista o coruptie endemica nu sunt platiti de forte straine, ostile Romaniei, ci ca sunt doar prosti. Sper sa fie asa, si nu altfel... De asemenea ar fi o prostie fara margini ca PSD sa se culce pe o ureche si "sub plapuma sau umbrela", ca sa folosesc o expresie populara in aceste zile, unor sloganuri de genul "Presedintele care uneste", sa creada ca se mai poate instala sistemul corupt-baronial in Romania. Si asta nu pentru ca nu ar dori D-na. Nuland lucrul asta. Ci pentru ca lucrul asta - instalarea din nou a sistemului corupt-baronial - nu-l doreste poporul roman!! Cine crede altfel se insala... Daca romanii ar fi dorit asa ceva, Adrian Nastase ar fi fost demult Presedinte si poate ca acum ar fi fost Presedintele tarii, cu atat mai mult cu cat guvernarea sa a fost una cu adevarat performanta.
Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca se incearca (ma intreb si in ce scopuri) culpabilizarea poporului roman pentru o vina pe care nu o are. Coruptia exista peste tot il lume si va exista, desigur, in continuare. Insa, repet, cei care considera ca romanii ar fi de acord cu instalarea unui sistem politic, economic si social corupt care sa-i pagubeasca pe ei, adica sa-l pagubeasca pe cetatean, eu cred ca se insala.

Coruptia nu este singura consecinta a distrugerilor economice facute in tara noastra. As mai aminti impostura, capitalismul de cumetrie etc... Din pacate, acum, la aproape 25 de ani de la Revolutie, climatul economic in toata Europa nu e deloc prielnic... Unii oameni nu inteleg deloc ca e foarte greu, daca nu imposibil, sa lupti cu coruptia cand climatul economic se inrautateste. Pe cand daca economia functioneaza bine coruptia se contracta, se restrange aproape de la sine.

Problema

Cred ca nu sunt multi oameni care isi dau seama ca problema de baza a Romaniei nu e coruptia sau nerespectarea legilor tarii. Mie mi-a atras atentia o remarca facuta de Monica Macovei, si anume "cum iesim din noroi?" in ideea ca "suntem in noroi dar privim la stele". Abordarea aceasta cum ca ar fi vorba exclusiv de coruptie si nerespectarea legii e accesibila oricui: nu exista coruptie in tara asta? Nu exista corupti? Si atunci? Foarte multi oameni probabil ca asa gandesc, altii poate ca isi dau seama ca o asemenea argumentatie parca n-ar exprima tocmai bine realitatea, dar nu pot sa spuna ce anume lipseste, altii poate ca sunt nemultumiti de atata "zanganit de catuse"... Pentru ca niciuna dintre abordari nu merge la cauze, cred eu, si nu incearca sa explice fenomenul... Pe de alta parte, cu atata lupta anticoruptie si nu se imbunatateste substantial situatia economica, lucru care nemultumeste pe multi si pe buna dreptate. Chiar m-am gandit ieri la astfel de lucruri in timp ce faceam o plimbare in parc si incercam sa vad care este de fapt... problema... Si asa am identificat trei chestiuni, ca sa le zic asa, principale:

1. Nu stim sa utilizam eficient capitalul, indiferent de ce capital ar fi vorba, indiferent deci de natura sa (capital financiar, uman, etc). Spun "nu stim" pentru ca eu cred ca toata lumea trebuie sa inteleaga ca a utiliza eficient capitalul este o stiinta pe care nu multi o poseda, nu multi au talent la asa ceva. Ca sa fiu si mai clar: nu e totul sa ai cutitul si furculita. Mai trebuie sa stii sa le si utilizezi. Ca daca nu stii, atunci, sigur, iti vine mai usor sa iei friptura cu mana si s-o duci la gura.
2. Nu avem suficienta cultura economica - si aici ma refer la faptul ca nu prea citim lucrarile celor mari. Dar nu ca pe un roman, ci gandind la ideile care sunt acolo, luand aminte la contextul in care au fost scrise, la ce solutii aduc, la ce anume propun. In tara noastra sunt oameni care nu au bani sa-si cumpere aceste carti (ca sunt si scumpe), dar care ar dori sa le citeasca. Si sunt oameni care au bani, chiar ar trebui sa le citeasca, dar, in schimb, nu prea citesc... Spre exemplu, cati citesc (dar la modul aratat mai sus) lucrarile lui Milton Friedman, Krugman, Keynes etc si cati mediteaza serios asupra ideilor continute in aceste opere? Cati inteleg, spre exemplu, ce inseamna neoliberalism, ce semnficatie are? De aceea noi mai mult improvizam. Mergem pe fantezie si improvizatie, lucru ce se poate explica prin caracterul latin al poporului nostru, dar asta nu inseamna ca e si corect, ca intelegem corect lucrurile sau ca le-am aplica corect.
3. A treia chestiune ar fi legata de faptul ca Romania, cred ca inca de la 1848, copiaza ce fac altii, mai cu seama tarile mai dezvoltate si civilizate, dar fara ca cei care propun o astfel de tratare sa mai si treaca aceste idei luate din alta parte si prin filtrul mintii lor, sa vada ce se potriveste si ce nu, cum ar trebui eventual adaptat un lucru pentru ca sa se potriveasca la realitatile de aici, sau poate ca unele nu ar trebui adoptate aici pentru ca nu sunt indeplinite anumite conditii care, in alta parte, sunt indeplinite. De pilda, Parlamentul a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala rapid, fara sa ne punem problema daca e potrivit pentru tara noastra, daca nu cumva se aplica foarte bine doar tarilor din Zona Euro, unor economii puternice si dezvoltate, unor tari cu PIB-ul foarte mare in comparatie cu al nostru, unor tari care au acumulat datorii foarte mari, ceea ce nu e cazul Romaniei. Ma gandeam si la ideea de abordare regionala, asta in legatura cu revizuirea Constitutiei, avansata de Liviu Dragnea, din care am inteles ca ar da posibilitatea regiunilor de a atrage fonduri europene. Insa fara o demonstratie foarte clara ca, in felul acesta, s-ar optimiza atragerea acestor fonduri, mai nimic despre ce institutii ar trebui create la nivel regional in vederea indeplinirii unui asemenea deziderat. Cu alte cuvinte, o superficialitate de la un cap la altul.

Or, aceste lucruri, as zice eu, sunt cu adevarat importante! Daca vrem sa iesim din noroi. Pentru ca doar lupta anticoruptie, lupta anticoruptie in sine, mi-e teama ca nu va realiza mare lucru si nici nu ne va scapa de saracie. Mi-e teama ca saracia se va adanci daca nu creste eficienta utilizarii capitalului. Ce mai trebuie inteles, cred eu, este faptul ca ineficienta e un mare pericol! Nu numai pentru tarile mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, dar si pentru tarile dezvoltate. Si chiar ma intrebam daca nu cumva situatia actuala din Uniunea Europeana nu este oare, in realitate, marcata de o grava ineficienta economica, care se manifesta si la nivelul tarilor dezvoltate si care perturba grav, economic si social, intreaga Europa. De ce spun "si social"...? Este optim din punct de vedere social ce se intampla in zilele noastre in Europa...? Eu cred ca nu. Uitati-va, spre exemplu cum investitiile au cunoscut o scadere in toata Europa, cum investitorii stau parca intr-o interminabila expectativa, cu rate mari la dobanzii si inflatie mica. In aceasta lume sunt foarte multi bani. Are balta peste, cum spune romanul. Insa acest imens capital financiar nu e folosit cum trebuie. Cei care il poseda prefera deseori rate mari ale dobanzii reale, iar castigurile, daca le putem spune asa, desi suna jalnic, care le obtin de pe urma unei astfel de stari de lucruri sunt suficient de mari si de aceea e convenabil sa tii banii "la ciorap", iar finantarea se face greoi. Pe de alta parte, lor nu le convine, din motive lesne de inteles, o inflatie mai mare: pentru a nu pierde. Dar, pe de alta parte, ineficienta se agraveaza. Interesant de citit Friedman rule, apropo de combaterea ineficientei. Nu ma voi avanta atat de tare incat sa spun ca asta ar fi si solutia. Insa sunt cateva idei de luat in seama acolo, ridica o problema, ne indeamna sa meditam...

Vin alegerile europarlamentare!

A fost o campanie electorala anosta, dupa parerea mea. Nu stiu daca vreun partid a reusit sa convinga electoratul in totalitatea sa. Cristian Preda vorbeste despre faptul ca: "În România, nu există partid anti-european, ci o decepție politică de proporții.". Ideea este cu atat mai interesanta daca o punem alaturi de editorialul lui Cristian Tudor Popescu din Gandul:

Să fie primit!

in care iata ce se arata:

"Duminică, PSD va câştiga nişte alegeri zise „europene”, care au mai puţină legătură cu Europa decât alegerile de primar în comuna Glodenii Gândului – acolo măcar poate fi vorba de a atrage nişte fonduri europene ca să faci un drum sau un pod. La Bruxelles, parlamentarii noştri se vor duce ca să ia o leafă spre 10.000 de euro pe lună din banii noştri şi să-şi faulteze adversarii politici de la Bucureşti. Sau să debiteze aiureli în plenul european şi să se ocupe intens cu degustări de bere belgiană. Sau să tacă mâlc.

Dacă puţinii cetăţeni – circa un sfert din electorat – care vor vota ar face acest gest ghidaţi de „europenism”, PSD ar fi ultimul pe listă sau chiar în afara ei. Sub diversele lui denumiri, începând cu FSN, PSD este, de un sfert de veac încoace, un partid antieuropean. Relaţia cu UE a însemnat întotdeauna pentru pesedişti fabricare de imagine pentru partid la intern prin extern, după metoda Ceauşescu, o maimuţăreală „occidentalistă” menită să camufleze un comunism rezidual radioactiv – Ion Iliescu – , interese personale ordinare şi penale – Adrian Năstase, Hildegard Puwak, Adrian Severin – , tovărăşia cu infractorii – Nicolae Văcăroiu, Mircea Geoană – , bulimia de putere a lui Victor Ponta. Niciodată liderii PSD nu au acceptat principiile libertăţii bazate pe o justiţie puternică şi corectă şi pe adevăr în economie, pe care le impune Bruxellesul, deoarece ele contravin fundamental structurii de mafie postcomunistă a partidului.

În vara lui 2012, antieuropenismul PSD a ieşit la iveală în toată grosimea lui solzoasă. Ponta şi ai săi, împreună cu Antonescu şi liberalii, mai aveau puţin şi scoteau România din Europa ca să câştige încăierarea pentru putere cu piratul politic Băsescu.

Şi totuşi, PSD va fi votat şi va câştiga încă o dată. De fapt nu a pierdut nicicând, din 1990 încoace. A obţinut, ca partid, scorul cel mai mare şi în 1992, şi în 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, fiind scos de la guvernare doar de coaliţii electorale de conjunctură zise „de dreapta”.

Opţiunea pentru PSD este o constantă perenă a naţiei în acest sfârşit şi început de veac. Ea corespunde unei mentalităţi majoritare pe plaiurile noastre: gânditul cu buzunarul şi burdihanul.

De când se ştie, PSD a dat, sau a promis că dă, bani de la stat şi oamenii au luat, uneori de pe jos. Românii nu cumpără libertatea, dreptatea, adevărul, morala – nu le primesc nici pe daiboj. În schimb, dacă li se dă ceva, de la o porţie de fasole cu cârnaţi până la o găleată sau o amânare de rată la bancă, asta e foarte firesc – nu se întreabă de ce vine pomana, cât a furat, de fapt, cel care dă, cât o să-l coste până la urmă pe cel miluit.

Să fie primit! Este chintesenţa gândirii politice populare româneşti, nu doar a participanţilor la pomenile ortodoxe.

Ponta se pregăteşte să încalece România pentru că Băsescu a tăiat salariile şi pensiile în 2010, adică a lovit în Sfânta Sfintelor, în Graalul românesc: burta şi buzunarul. Altfel, Băsescu şi banda lui rămâneau bine mersi la putere şi azi.
Opţiunea românilor pentru Ponta şi PSD nu este vreo clipă una morală, nu fac decât să înlocuiască un ticălos cu altul, cu deosebirea că unul i-a operat pe faţă la buzunar şi la burtă, celălalt încă nu.

Tinerii mei colegi se tem pentru libertatea de exprimare şi pentru libertate în general în această ţară cu Ponta preşedinte şi PSD la guvernare. Au toate motivele. Dacă însă speră să cutremure masele de alegători avertizând asupra acestui pericol, vor fi crunt dezamăgiţi.

Conceptul maxim de libertate, dreptate şi morală la nivel de masă în România acestui an este graţierea lui Gigi Becali.

Speranţa e în altă parte.

Joe Biden ar fi putut să ne spună doar atât: sunteţi ţară NATO, sunteţi partener strategic al Americii, vă suntem alături în caz de agresiune, trebuie în schimb să îndepliniţi sarcinile politico-militare şi de intelligence pe care vi le dăm, să ne puneţi la dispoziţie obiectivele pe care vi le cerem şi să măriţi bugetul apărării. Asta nu e puţin, e mult, foarte mult: gândiţi-vă ce atmosferă ar fi fost acum în România dacă între noi şi Rusia nu exista pavăza NATO. Dar nu totul.

Vicepreşedintele a arătat că SUA sunt interesate de structura internă a României. Nu privesc această ţară ca pe o cutie neagră, black-box, din care la un anume input obţii un anume output, fără să te intereseze ce e înăuntru. Şi n-o fac din poziţia misionarului interesat de civilizarea morală a României, ci dintr-un motiv cât se poate de pragmatic: prin zona noastră va trece un război economic lung şi dur între SUA-UE şi Rusia-China. Americanii au nevoie, deci, de o Românie sigură şi stabilă economic, nu doar politico-militar. Pe aici vor trece fluxuri importante de bani şi materiale. Un nivel înalt al corupţiei este inacceptabil pentru Washington.

Prin urmare, spune Biden, oricine ar ajunge la putere anul acesta la Bucureşti să nu-şi facă iluzii că poate scoate Justiţia pe linie moartă. America – şi nu societatea civilă din România, invocată cu o veche şi nobilă sensibilitate democratică de mr. Biden în vreme ce militanţii anti Roşia Montană şi pro Pungeşti susţin, văd, ecou prostesc al boicotării referendumului din 2012, absenţa de la vot ca metodă de luptă anti clasa politică – este speranţa că n-o să avem pe aici un soi de Belarus."

Gandul a mai publicat luna trecuta un articol despre prezenta la vot:

SONDAJ: Europarlamentare 2014. Mergeţi la vot? DA sau NU

in care se arata:

"Românii sunt chemaţi la urne în data de 25 mai pentru a vota la europarlamentare. La ultimele alegeri pentru Parlamentul European, din 7 iunie 2009, prezenţa la vot a fost de 27,67%.

Europarlamentare 2014. Alegătorii români se vor prezenta la urne în 25 mai pentru a-i alege pe cei 32 de deputaţi români în Parlamentul European. Rezultatele din toate cele 28 de state membre vor fi anunţate în seara zilei de duminică, 25 mai.

Europarlamentare 2014. De la aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană, în iulie 2013, Parlamentul European numără 766 de deputaţi. Cu toate acestea, numărul deputaţilor a fost redus la 751 pentru alegerile din 2014 şi va rămâne constant în viitor. Aceşti deputaţi vor reprezenta peste 500 de milioane de cetăţeni din 28 de state membre.

Europarlamentare 2014. O noutate majoră introdusă după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009, este că, pentru prima dată, nominalizarea de către statele membre a preşedintelui Comisiei Europene care îi va succeda în funcţie lui José Manuel Barroso, în toamna anului 2014, va trebui să ţină seama de rezultatul alegerilor europene. Candidatul la această funcţie va trebui aprobat de noul Parlament: în conformitate cu tratatul, Parlamentul „alege” preşedintele Comisiei. Prin urmare, alegătorii au acum un cuvânt greu de spus în privinţa candidatului care va prelua cârma Uniunii Europene.

Europarlamentare 2014. Prezenţa la urne a românilor la alegerile europarlamentare precedente a fost mult mai scăzută decât la scrutinele pentru locale, parlamentare sau prezidenţiale. În 7 iunie 2009, 27,67% dintre cetăţenii români cu drept de vot au mers la urne pentru alegerea memrilor României în Parlamentul European."

Recomand cititrea integrala si in original a tuturor articolelor.

In ceea ce priveste editorialul D-lui. Cristian Tudor Popescu, nu prea sunt de acord. "Ganditul cu buzunarul si burdihanul"? Sanctionam cetatenii? Dar de ce sa nu sanctionam partidele? Care promit vrute si nevrute prin campaniile electorale iar "cand fu la o adica", vorba lui Nea' Marin, se alege praful si pulberea de toate promisiunile facute. Si atunci cum sa nu te apuce deceptia politica? Bine ca nu ne apuca furia politica!!! Dl. Preda spune asa:

"În 2009, au venit la urne puțin peste 27% din alegători, iar explicația cea mai plauzibilă a prezenței scăzute la urne a fost absența unui clivaj semnificativ în materie europeană. În 2014, s-ar putea să nu participe la scrutin nici o cincime din votanți, chiar dacă între timp tensiunile din societate referitoare la Uniune s-au manifestat foarte clar."

Si de ce sa ne mai mire cand oamenii nu numai ca nu traiesc bine dar sunt si mintiti practic in fata de fiecare data, in fiecare campanie electorala. Oamenii gandesc cu burdihanul? Pai, stai, nene, putin? Cu cine sa voteze? Cu o dreapta divizata care si asa nu le-a adus binele promis prin acel "Sa traiti bineeeeeee!!!"? Ne miram de ce voteaza cu PSD? Dar spuneti-mi prin ce a excelat PDL-ul cat timp a fost la guvernare? Si prin ce virtuti politice exceleaza asa zisa dreapta acum? Asa ca se explica foarte clar de ce prezenta la vot va fi probabil foarte mica si de ce oamenii voteaza cu PSD. Ce bine le-a adus Comisia Europeana condusa de un popular, ma refer la Dl. Barroso? Cum poti sa spui:

"Şi totuşi, PSD va fi votat şi va câştiga încă o dată. De fapt nu a pierdut nicicând, din 1990 încoace. A obţinut, ca partid, scorul cel mai mare şi în 1992, şi în 1996, 2000, 2004, 2008, 2012,  fiind scos de la guvernare doar de coaliţii electorale de conjunctură zise „de dreapta”."

ca dupa aceea sa adaugi:

" Opţiunea pentru PSD este o constantă perenă a naţiei în acest sfârşit şi început de veac. Ea corespunde unei mentalităţi majoritare pe plaiurile noastre: gânditul cu buzunarul şi burdihanul."

cand tocmai ceea ce ai spus prima data explica de ce PSD este constanta de care vorbesti! Si cum sa nu fie asa daca atunci cand vorbim de dreapta politica de la noi, vorbim, de fapt, de "coalitii electorale de conjunctura zise "de dreapta"". Or, asta nu are nicio legatura cu "buzunarul si burdihanul" cetateanului! A venit Traian Basescu care ne vorbea de desfiintarea statului social, iar acum aflam ca, de pilda, Franta, Germania sunt state sociale, care cheltuiesc pentru protectie sociala un procent mult mai mare din PIB-ul lor decat cheltuieste Romania, in acelasi scop, din PIB-ul ei. Nu se poate sa prostesti la infinit cetatenii in fata!! Ca sa vezi cum functioneaza "buzunarul si burdihanul" in Franta si Germania, sau Marea Britanie, ca sa dau numai trei exemple!! Mai dihai decat in Romania!! Aia, de acolo, din Vest, n-au deceptii politice!! Sunt de-a dreptul eurosceptici!!

Despre lupta impotriva coruptiei si recentele declaratii ale D-nei. Nuland...

D-na. Nuland are dreptate cand afirma:

"În multe părţi ale Europei, lupta împotriva corupţiei trebuie să fie o prioritate naţională mai mare, în vederea protejării şi apărării democraţiei şi suveranităţii statale (...) Un astfel de sistem corupt nu numai că slăbeşte democraţiile din interior, dar le face vulnerabile şi la influenţele de corupţie din afara graniţelor care încearcă să exercite o influenţă politică şi economică nejustificată asupra politicilor stat şi a factorilor de decizie" (sursa articol Mediafax - aici)

Dar pentru ca aceasta lupta sa aiba atat sanse de izbanda cat si suport popular, trebuie sa mearga mana-n mana, cum se spune, cu cresterea nivelului de trai al populatiei, cu cresteri economice sanatoase care sa ofere oamenilor o viata mai buna. Eu cred ca asa ar trebui sa se puna problema pentru tot Estul Europei, nu numai in Balcani. Cresterile economice obtinute de tarile Europei Centrale si de Est sunt foarte modeste, lucru ce inseamna ca, practic, decalajele fata de tarile dezvoltate din Occident se mentin, daca nu cumva se si accentueaza. Spre exemplu Romania, o tara emergenta, care obtine un chinuit de 3% crestere economica "datorita unui an agricol bun", adica datorita capriciilor naturii, care ne-au fost favorabile, cand trebuia sa avem o medie de 5% crestere si fara capriciile naturii. Or, in tari in care saracia este prezenta, coruptia isi face si ea loc si e foarte greu de scos. Saracia vulnerabilizeaza aceste tari in fata coruptiei care, intr-adevar, afecteaza cetatenii si democratia. De aceea e de retinut:

"“Dincolo de revitalizarea legăturilor noastre de securitate transatlantice, noi trebuie, de asemenea, să consolidăm legăturile economice şi să accelerăm creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de ambele părţi ale Atlanticului, prin finalizarea acordului ambiţios de Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii”, a precizat Victoria Nuland."

Numai ca de ceva vreme incoace tocmai asta nu se vede cel putin in Europa: accelerarea cresterii economice si crearea de locuri de munca. Si tocmai acest aspect creeaza o contradictie fundamentala care ingreuneaza foarte mult lupta impotriva coruptiei si intarirea democratiei in Estul Europei. Cetatenii devin neincrezatori pentru ca nu vad o imbunatatire a situatiei economice. Impotriva coruptiei nu se poate lupta taind salarii si pensii, cum a facut fosta guvenare Boc, sustinuta din rasputeri de Traian Basescu. Mai ales ca o asemenea masura nu a schimbat nimic fundamental in economia romaneasca pentru ca treburile sa mearga mai bine. Nu numai ca a provocat suferinta oamenilor, dar a si indus o neincredere in popor tocmai in privinta acestei lupte impotriva coruptiei.
Pe de alta parte, iata un articol semnat Mihai Gotiu care ne vorbeste despre "exportul de coruptie (dinspre Vest si de peste Ocean catre Est)". Cred ca exprima, mai degraba, neincrederea ca se doreste cu adevarat lupta impotriva coruptiei si banuiala ca aceasta sintagma - "lupta impotriva coruptiei" - sa ascunda alte interese. 

Dupa parerea mea, privind lucrurile din punctul de vedere al Democratiei, Romania nu are nevoie de o "democratie a baronilor locali" si nici de o "democratie a zanganitului de catuse". Pentru ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem avand in vedere faptul ca democratia si libertatea nu inseamna ca legile trebuie calcate in picioare. Iar abuzurile din partea celor care detin functii ce le confera Putere, de fapt orice fel de abuzuri, vor fi intotdeauna sanctionate de catre cetateni. La fel si partidul respectiv, daca e vorba de un partid sau de oricine altcineva care comite astfel de abuzuri, va fi sanctionat de catre cetateni. Eu nu cred ca oamenii vor privi cum li se incalca drepturile fara sa reactioneze. Si, evident, lucrurile se vor lasa cu consecinte si in plan politic, la alegeri. Insa o reala indreptare a lucrurilor nu poate sa vina decat prin ameliorarea situatiei economice a tarii, prin cresterea bunastarii generale.

Un lucru care se confirma...

Scriam aici despre axa Crimeea-Transnistria, aratand pericolul real la adresa NATO si UE pe care il reprezinta. Iata ca, din pacate, se confirma ceea ce afirmam in acel articol:
Mediafax

AFP: Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria

SE arata ca: 

"Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria, o regiune separatistă prorusă din Republica Moldova, a anunţat vineri un purtător de cuvânt al armatei ruse, în contextul în care această fostă republică sovietică se teme de repetarea scenariului ucrainean pe teritoriul său.

Purtătorul de cuvânt al Districtului Militar de Vest, colonelul Oleg Koşcetkov, a declarat că aceste manevre au ca scop să antreneze trupele în vederea unui evetual atac inamic.
În cadrul scenariului acestor exerciţii. "una dintre principalele sarcini ale trupelor de menţinerea păcii a fost să asigure apărarea civililor în zone de luptă", a declarat el, citat de agenţia Interfax.
Aceste exerciţii au fost efectuate în contextul în care preşedintele moldovean Nicolae Timofti şi-a exprimat marţi îngrijorarea cu privire la o eventuală repetare a scenariului din Crimeea în ţara sa şi a anunţat că preşedintele Parlamentului din Transnistria a cerut Moscovei, după modelul din Crimeea, alipirea la Rusia.

Republica Moldova, o ţară în care majoritatea populaţiei vorbeşte limba română, are în partea de est o zonă locuită de minorităţi ruse şi ucrainene - Transnistria. Această regiune s-a despărţit de Chişinău, cu susţinerea Moscovei, în urma unui război, în 1992, după un an de la dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, însă independenţa acesteia nu a fost recunoscută de nicio ţară.
Rusia menţine, de atunci, militari în regiune, împotriva voinţei Guvernului moldovean şi în pofida unui angajament asumat în 1999 de a le retrage."

Dupa parerea mea, NATO si UE ar trebui sa ia masuri intrucat se confirma practic existenta unei asemenea axe Crimeea - Transnistria care reprezinta un pericol permanent la adresa securitatii Europei si pentru Alianta Nord-Atlantica. Atata vreme cat Rusia si-a permis sa incalce normele de drept international avem indreptatirea sa consideram ca reprezinta un pericol! 

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.