Dupa Acordul de la Minsk...

Iata o enigma, daca se poate spune asa: cum vor arata relatiile UE, NATO, SUA cu Rusia dupa Acordurile de la Minsk? Bineinteles, este o problema care ne priveste si pe noi. Este adevarat ca atitudinea Germaniei a fost pana acum, asa cum a aratat si George Friedman, Presedintele Stratfor, una contradictorie. Totusi, ce va fi de acum incolo e greu de spus sau de anticipat.

Intre UE, NATO, SUA si Rusia exista o ruptura evidenta datorita diferentelor de regim politic. Regimul din Rusia nu este unul democratic, si nu de ieri, de azi, nu este bazat pe statul de drept, sustine cleptocratia si oligarhia. Dar, inainte de toate, regimul actual din Rusia este unul agresiv - si s-a vazut felul in care a reactionat in chestiunea ucraineana - ramamand un pericol atat pentru UE cat si pentru SUA, ceea ce nu inseamna ca lucrurile nu s-ar putea schimba si in bine. Dar Rusia cauta sa se situeze in opozitie fata de Lumea Libera in special de cand a ajuns la Putere in Rusia acest Vladmir Putin, in dorinta ca sa-si recastige statutul de Mare Putere, castigat clar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dar daca dupa Razboi, Rusia a avut un regim politic si o ideologie comunista, in antiteza cu capitalismul Lumii Libere, una din problemele principale pe care o are Rusia este o noua ideologie. Din pacate pentru Rusia, aceasta noua ideologie este cea a neofascistului Alexandr Dughin, ideologul lui Putin. Parerea mea este ca aceasta noua ideologie - care nu face altceva decat sa indeparteze si mai mult Rusia de Lumea Libera - este departe de coerenta pe care a avut-o totusi ideologia comunista, care a dominat decenii in Rusia, de la Revolutia Bolsevica si pana la sfarsitul mandatului de Presedinte a lui Mihail Gorbaciov, desi apusul acestei ideologi comuniste a fost chiar in timpul mandatului lui Gorbaciov. 
Inainte de comunism Rusia era un imperiu, cu o religie crestin-ortodoxa, un imperiu care a suferit mai multe tentative de modernizare, fara sa se faca, totusi, reforme hotarate, spre exemplu spre o monarhie constitutionala autentica. Monarhia in Rusia a fost una absolutista, iar sistemul de Putere era in consecinta. Rusia nu a avut alta ideologie... Expansionismul rusesc, aceasta ideologie, a fost consecinta unor reforme de modernizare in spirit vestic si a pornit la Petru cel Mare (desi modernizarea incepuse de mai-nainte). Dar in Rusia s-a incercat modernizarea imperiului, fara o ideologie foarte clara. De aceea si progresele (in plan economic, politic, social) Rusiei au fost slabe, mentinandu-se un absolutism care a devenit anacronic si revolut si care a fost indepartat prin Revolutia Bolsevica.
Rusia, azi, este intr-o situatie oarecum intr-o situatie similara, desi forma de guvernamant nu mai e cea monarhica. Dupa prabusirea comunismului nu mai exista o ideologie clara in Rusia. Tendintele expansioniste raman. Dar observati sistemul de Putere din Rusia - conducerea bicefala Putin-Medvedev si un mare partid de guvernamant - Rusia Unita - care respinge clasicele aripi politice - Stanga si Dreapta - in favoarea Centrismului politic, care ar putea uni toate sectiunile societatii... Un alt lucru ciudat, interesant, dar care arata ca Rusia nu are o ideologie clara, deci o directie clara, este termenul de democratie suverana, introdus de Vladislav Surkov in anul 2006, termen care a starnit vii controverse in Rusia si a fost chiar criticat de catre Dmitry Medvedev. N-ar trebui sa ne mire... De aici se vede ca, in Rusia, probabil pentru multi, democratia si suveranitatea sunt vazute drept antagonice, opunandu-se una alteia. Ei cred ca daca accepta democratia, renunta, de fapt, la suveranitate. Iar daca accepta suveranitatea, atunci, in mod necesar, renunta la democratie. Adevarul este ca suveranitatea - adica suprematia puterii de stat in interiorul hotarelor sale, daca ne referim doar la acest aspect al termenului - trebuie definita in raport cu ce inseamna statul, ce intelegem prin acest termen, dar de asemenea trebuie remarcat ca poate fi dictatoriala sau poate avea aspecte dictatoriale in absenta statului de drept. Daca, de pilda, Puterea Judiciara si Executiva nu sunt marginite de legi, iar Legislativul nu e marginit de principii constitutionale, atunci se poate ajunge foarte usor la o dictatura sau la un derapaj de la democratie, lovind in libertatea oamenilor. De asemenea fara separatia Puterilor in stat, dupa sistemul "checks and balances" a lui Montesquieu, se vadeste din nou dictatura. Insa in Rusia de azi astfel de lucruri sunt greu de inteles, prevaland - si daca stai sa te gandesti asa a fost acolo intotdeauna, cel putin pana la caderea comunismului - conceptia absolutista. Comunismul a fost tot absolutist, chiar ei, rusii, recunosc faptul ca sub comunism democratia era o fictiune. 

De asemenea nu e deloc clar daca Rusia va mai putea avea influenta in Europa si ce fel de influenta si unde anume in europa, desi Rusia doreste sa-si refaca aceasta influenta, fara sa aiba constituite niste baze doctrinare clare, cum aratam mai sus. Ei sunt in situatia in care considera, de exemplu, ca extinderea NATO e un pericol la adresa securitatii Rusiei, dar fara sa demonstreze ca ar fi asa si de ce atata vreme cat exista un Consiliu NATO-Rusia si, drept consecinta, premisele unor relatii bune cu NATO.

Vom vedea cum vor evolua relatiile cu Rusia...

O problema pe care o are Rusia...

... ar fi, in mod paradoxal poate, aceea ca, desi e o tara mare, cu ambitii imperiale, nu e o tara destul de atractiva pentru ca sa aiba o influenta mai mare in lume. Observati ca influenta Rusiei nu e determinata nici de cultura acestei tari, o cultura mare, extraordinara, nici de dezvoltarea economica intrucat, in plan economic, Rusia castiga in principal din vanzarea unei resurse - gazele naturale, ci de armata. Pentru Rusia conteaza sa aiba o armata puternica si punct. Comunismul, care a avut un caracter revolutionar si care a prins puternic intr-o Rusie crestin-ortodoxa mai mult decat in oricare alt stat crestin, inclusiv ortodox, ar fi dorit sa faca din Rusia o putere care sa fie capabila sa propuna si altora ceva. Acel ceva era comunismul, ale carui radacini nu cred ca trebuie sa le cautam in Rusia. Rusia nu au fost capabila niciodata sa gaseasca in ea insasi ceva pe care sa-l propuna altora, decat forta militara amenintatoare. Pana la urma, aceasta infirmitate morala a poporului rus s-a facut simtita si pe vremea comunismului: comunismul, desi era adanc inradacinat in societatea rusa ajunsese sa nu mai conteze atat de mult pentru rusi. Cel mai mult incepuse sa conteze forta militara, si inca una bruta si agresiva, lucru ce s-a vazut atat in represiunile din  Ungaria (1956) cat si in cele din Cehoslovacia (1968). Pentru Rusia nu mai era atat de important comunismul sau sa fii comunist, ci sa fii de partea ei. Cu alte cuvinte, in acea epoca cel putin, nu era bine, spre exemplu, sa fi fost un comunist francofil, ci trebuia sa fii rusofil, adica de partea Rusiei.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult: nici acum Rusia nu e capabila sa propuna ceva altora decat rapiri de teritorii si impunere cu forta armata, si, mai nou, constrangeri economice sau chiar amenintari cu caracter economic. E ceea ce s-a intamplat in Ucraina. Relatia Rusiei cu Germania e bazata pe un interes reciproc, legat de resurse naturale. Insa oricat s-ar zbate Rusia, prin eforturi diplomatice consistente, sa aiba o influenta (mai mare) pe plan european, nu poate. Dimpotriva, starneste ingrijorari si respingere. Avand un monopol asupra gazelor, ea cauta sa-si mareasca influenta punand, intr-un mod arbitrar dar evident interesat, un pret mare la gaze pentru tara pe care vrea s-o constranga de a fi de partea ei. Altfel nu poate, decat prin constrangeri de ordin economic sau amenintari de ordin militar. Observati in relatia cu Republica Moldova: Rusia doreste sa interzica importurile de vinuri din Rep. Moldova, pe motiv ca ar fi de proasta calitate(??!!), daca Republica Moldova semneaza Acordul de Asociere si Liber Schimb cu Uniunea Europeana.

Semnificativ pentru faptul ca Rusia nu gaseste in ea insasi ceva care sa-l propuna lumii, pentru ca sa conteze in lume si altfel decat prin forta bruta a armelor si altele de genul asta, este ca dupa caderea comunismului nu a reusit sa faca o reforma reala a societatii (Gorbaciov incercase ceva dar nu a mai apucat sa faca datorita puciului) ca acum sa traga tot mai mult spre comunism si sa aiba in frunte un fost kaghebist, lucru care, din start, o face nefrecventabila. Rusia trage spre comunism din lipsa de altceva sau, mai exact, pentru ca nu cunoaste mai bine altceva. Tarismul s-a dovedit revolut, de aceea a si ajuns sa fie inlaturat: absolutismul monarhic isi incheiase cursul in Rusia. Iar altceva in afara de comunism nu a fost, din pacate. Asa se face ca generatiile actuale cunosc mai bine comunismul si se intorc spre el dintr-o frica de a pasi in necunoscut, ca sa zic asa. E clar ca e vorba de frica: rusilor le e frica de capitalism si nici nu-l inteleg prea bine, ceea ce nu e de mirare dupa atatia ani de comunism si intoxicare cu propaganda comunista, la care a fost supusa in mod sistematic populatia.

Rusia e o tara care nu a crezut prea mult nici in cultura sa, nici in ortodoxie, ca ar putea sa conteze cu adevarat aceste lucruri, ca ar putea fi vectori importanti prin care Rusia sa se afirme in lume. Dimpotriva, armata convinge si acea intrebare retorica a lui Stalin: "Cate divizii are Papa?" exprima o conceptie despre forta profund inradacinata in sufletul poporului rus, macar ca Stalin era georgian.

Rusia nu are nevoie de Ucraina. Nici de Crimeea. Nu a mai avut nevoie demult de acestea... si cel care si-a dat seama prima data de acest lucru a fost Mihail Gorbaciov. Rusia, astazi, traieste socul psihologic legat de faptul ca Ucraina nu ar mai fi in sfera ei de influenta. Lucrul asta arata cat de nepregatita este Rusia pentru a se adapta la vremurile moderne. Lor li s-a inoculat ca fiind ceva sacru politica de extindere a Imperiului Rus a lui Petru cel Mare, sub egida panslavismului, aparut mai tarziu, dar care era in consinanta cu aceasta linie. Paradoxul a fost ca aceasta politica nu a adus Rusia prea departe, nici nu a apropiat-o de Occident (caci scopul lui Petru cel Mare asta era), ci dimpotriva: a facut ca respingerea Occidentului sa fie si mai mare. Cu alte cuvinte, Occidentul a trecut de la indiferenta, la respingere fatisa! Iar acum socul cel mare pe care il traieste Rusia zilelor noastre este ca trebuie sa renunte la aceasta politica ce se dovedeste pe zi ce trece tot mai caduca. O politica pe care, dintr-o anumita lene intelectuala, rusii (si ma refer aici in special la factorii responsabili, de decizie) nici nu si-au pus vreodata problema s-o schimbe!

Un lucru care se confirma...

Scriam aici despre axa Crimeea-Transnistria, aratand pericolul real la adresa NATO si UE pe care il reprezinta. Iata ca, din pacate, se confirma ceea ce afirmam in acel articol:
Mediafax

AFP: Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria

SE arata ca: 

"Trupe ruse au efectuat exerciţii militare în Transnistria, o regiune separatistă prorusă din Republica Moldova, a anunţat vineri un purtător de cuvânt al armatei ruse, în contextul în care această fostă republică sovietică se teme de repetarea scenariului ucrainean pe teritoriul său.

Purtătorul de cuvânt al Districtului Militar de Vest, colonelul Oleg Koşcetkov, a declarat că aceste manevre au ca scop să antreneze trupele în vederea unui evetual atac inamic.
În cadrul scenariului acestor exerciţii. "una dintre principalele sarcini ale trupelor de menţinerea păcii a fost să asigure apărarea civililor în zone de luptă", a declarat el, citat de agenţia Interfax.
Aceste exerciţii au fost efectuate în contextul în care preşedintele moldovean Nicolae Timofti şi-a exprimat marţi îngrijorarea cu privire la o eventuală repetare a scenariului din Crimeea în ţara sa şi a anunţat că preşedintele Parlamentului din Transnistria a cerut Moscovei, după modelul din Crimeea, alipirea la Rusia.

Republica Moldova, o ţară în care majoritatea populaţiei vorbeşte limba română, are în partea de est o zonă locuită de minorităţi ruse şi ucrainene - Transnistria. Această regiune s-a despărţit de Chişinău, cu susţinerea Moscovei, în urma unui război, în 1992, după un an de la dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, însă independenţa acesteia nu a fost recunoscută de nicio ţară.
Rusia menţine, de atunci, militari în regiune, împotriva voinţei Guvernului moldovean şi în pofida unui angajament asumat în 1999 de a le retrage."

Dupa parerea mea, NATO si UE ar trebui sa ia masuri intrucat se confirma practic existenta unei asemenea axe Crimeea - Transnistria care reprezinta un pericol permanent la adresa securitatii Europei si pentru Alianta Nord-Atlantica. Atata vreme cat Rusia si-a permis sa incalce normele de drept international avem indreptatirea sa consideram ca reprezinta un pericol! 

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Despre chestiunea geopolitica in legatura cu Ucraina...

... putem citi in acest articol semnat de Vladimir Tismaneanu. Iata ce arata in final:

"Visului unificarii europene, imbratisat de revolutionarii ucrainieni, sustinut de democratii rusi, Putin ii opune, in traditia stalinismului, a pan-slavismului si a eurasianismului, o Uniune dominata de Rusia vesnica. Cine nu intelege ca miza actualului moment este viitorul Europei, indeosebi al Europei de Est si Centrale, deci si al Romaniei, sufera de orbire geopolitica si abulie morala."

Totusi, eu stau si ma intreb de ce anume au suferit, din punct de vedere moral, cei care, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la Ialta, ne-au predat in bratele rusilor, in bratele comunismului!! Cand toata Europa Centrala si de Est a cazut in sfera de influenta a URSS si comunismul s-a extins in aceasta parte a continentului. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce anume doreste sa sugereze prof. Tismaneanu? Ca se va repeta Istoria? Ca Occidentul si SUA vor considera si acum, ca si atunci, ca este mult mai comod sa satisfaca pretentiile unui dictator? Vor trada si acum, ca si atunci, pe cei care sustin aici, in Romania, valorile nord-atlantice? Dar cei care la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial credeau cu sinceritate ca vor veni americanii si ca nu vor lasa tara aceasta prada comunismului, si aceia au suferit de "orbire geopolitica sau abulie morala"?

Siria...

Iata ca dupa oarece ezitari, Barack Obama pare a fi decis: SUA vor interveni militar in Siria. Asteptam, desigur, sa vedem ce spune si Congresul, desi Obama spune ca are autoritatea de a interveni militar si fara sprijinul Congresului... Insa interesant mi s-a parut motivul: este de ordin umanitar. Un dictator care a folosit arma chimica impotriva propriului sau popor si care trebuie pedepsit pentru acest lucru. Totusi, dovezile ca Guvernul Sirian ar fi folosit arma chimica nu par a fi foarte clare, desi SUA a publicat un raport in acest sens. Rusia doreste ca probele sa fie aratate anchetatorilor ONU, care si-au incheiat misiunea in Siria, dar fara a zice ceva, fara a spune ceva in acest sens... Iata aici o analiza semnata de Sabina Fati, din Romania Libera, despre cat ar pierde Rusia... Se arata, printre altele, ca:

"Rusia şi-ar putea pierde “ieşirea” la Marea Mediterană prin portul sirian Tartus, dar şi o parte a pieţei de arme pe care o controlează: contractele cu Damascul sunt în jur de 5 miliarde de dolari. Industria rusă de armament se află deja în suferinţă şi a înregistrat pierderi de peste 13 miliarde de dolari din cauza sancţiunilor internaţionale impuse Iranului, plus alte aproape 5 miliarde de dolari după anularea contractelor cu Libia. Interesele Rusiei în zonă nu se reduc, totuşi, doar la negoţul cu arme, este vorba şi despre investiţii economice: de pildă 20 de miliarde dolari, bani pe care Moscova i-a plasat în Siria în proiecte de infrastructură, energie şi turism, până în 2009. Mai mult decât banii contează, însă prestigiul Rusiei, care ar putea avea de suferit serios atât din cauza pierderilor din “străinătatea apropiată” (Moldova&Ucraina), cât şi pe direcţia Oreintului Mijlociu, unde încearcă din răsputeri să se menţină pe linia de plutire.
Cea mai mare frică a lui Vladimir Putin este restrângerea Rusiei la “spaţiul ei interior” şi transformarea ţării dintr-un mare actor global, într-unul regional, în care Turcia, mânată de doctrina neo-otomanismului,  să poată umple locul lăsat gol de ruşi. În vizorul Turciei se află nu doar Siria şi Orientul Mijlociu, ci şi Caucazul şi Balcanii, regiuni care în mod tradiţional s-au aflat sub influenţa politică a turcilor, dar mereu în atenţia ruşilor, care le-au şi preluat ulterior."

Ca ar pierde din sfera sa de influenta daca interventia militara americana in Siria ar reusi sa-l indeparteze pe Bashar al-Assad nu e greu de ghicit. Problema ar fi daca pierde pe termen lung sau nu sau daca intr-adevar pierde ceva. Insa nu prea am vazut pe cineva punandu-si problema daca si cum va reactiona Rusia la o operatiune militara a SUA in Siria. Si ma gandesc si la China... Pe de alta parte trebuie, desigur, pus punct razboiului civil care a facut in 2 ani 100.000 de morti...
Chestiunea foarte grava este ca nu poti stii ce curs vor lua evenimentele in cazul unei interventii militare, fie ea si limitata in Siria. Pentru ca exista riscul ca in cazul crearii unui vid de Putere, dupa o eventuala cadere a regimului al-Assad, lupta pentru Putere sa se inteteasca! In Orientul Mijlociu exista traditia ca fractiunile, azi unite intr-o fragila Opozitie, maine sa devina rivale si sa se razboiasca intre ele pentru cucerirea Puterii. Or, o solutie politica postal-Assad, ca sa zic asa, nu s-a gasit pana acum. Pe de alta parte, mie mi se pare ca Rusia este destul de activa in zona si va furniza sprijin militar in continuare Guvernului si gruparilor armate pro-guvernamentale, Fortelor Armate Siriene etc. Insa asta nu inseamna ca nu s-ar putea orienta, in cazul caderii regimului actual din Siria si spre unele grupari din cealalta tabara. A elimina 'factorul Rusia' pe calea unei interventii militare limitate nu este, deci, posibil. Iar sfarsitul Razboiului Civil inseamna si gasirea solutiei politice pentru aceasta tara. Obama a spus ca nu ia in considerare o interventie terestra... Scenariul din Libia nu mi se pare eficace aici... E clar ca SUA nu controleaza in totalitate viata politica din Siria, si nici Rusia. Pe de alta parte daca in urma unei interventii militare americano-franceze s-ar crea un haos si Siria ar deveni un teren fertil pe care ar creste terorismul? Nu e clar ce curs vor lua evenimentele. Poate n-ar fi stricat negocierea, mai intai, a unei solutii politice... 

Update

De citit si urmatorul articol din Business Insider:

The 3 Reasons Russia Backs Assad So Staunchly

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre reforma D-lui Basescu

Nu voi discuta aici necesitatea acestei reforme sau despre temeiurile care ar fundamenta aceasta reforma. Voi exprima un punct de vedere subiectiv despre aceste lucruri.
Ceea ce ma frapeaza este faptul ca se doreste infaptuirea acestei reforme intr-un timp extrem de scurt, mai ales ca, daca stai bine sa te gandesti, este vorba nu de orice reforma, ci de una de mari proportii. Si asta in conditiile in care coalitia de guvernamant se tine in Parlament intr-o majoritate fragila, foarte fragila. Daca ne vom uita la ce reforma propune Dl. Basescu vom vedea ca, cel putin pana acum, aceasta are doua componente importante: reorganizarea teritoriala, prin trecerea de la actualele judete, la judete mai mari sau regiuni si modificarea actualei Constitutii. De asta am si spus ca reforma e una de mari proportii. Dar cum poti sa faci o reforma asa de mare pana anul viitor? Si asta in conditiile unei majoritati fragile, pe care, asa cum am zis mai sus, coalitia o are in Parlament. Pe de alta parte se observa foarte clar ca Opozitia nu e de acord, dar nici UDMR nu e de acord cu reorganizarea teritoriului, asa cum a propus-o partidul de suflet al D-lui Basescu, PDL. Ciudat mi se pare ca discutiile au inceput acum, la jumatatea acestui an. Ma gandeam ca ar fi trebuit sa inceapa de anul trecut - ar fi fost mult mai logic. Vrei  sa infaptuiesti o reforma asa de mare, atunci si pregatirile trebuie sa fie pe masura, mai ales in ce priveste populatia. Insa anul trecut PDL nu s-a ocupat decat de taieri de pensii si salarii si de programul de austeritate. Poate ca nu era momentul in asemenea conditii de criza economica grea sa se inceapa discutiile despre aceasta reforma. Pentru ca, iata, dupa cum se vede, UDMR, care e un aliat cheie in actuala coalitie, nu prea doreste reforma asta (cel putin sub aspectul adminitrativ-teritorial). Dar totusi... Pregatirile nu ar fi insemnat o trecere imediata la actiune (cel putin asa vad eu lucrurile). Ci doar discutii care sa puna la punct lucrurile si sa ajute la gasirea unui consens majoritar in Parlament, tocmai pentru a putea demara reforma in cele mai bune conditiuni. Pe cand acuma reforma a demarat, dar greu de tot, ca sa nu zic rau de tot. Si cu sanse infime de reusita. Cu amenintari de proteste stradale in secuime. Cu tot felul de tensiuni politice. Si asta fara sa aduca PDL-ului capital electoral, ci mai degraba o antipatie generala. Basescu s-a razboit atata amar de vreme cu PSD si PNL, iar acuma i-a invitat la Cotroceni ca sa discute, dupa ce s-au adunat in timp atatea si atatea resentimente in tabara USL-ului. Pe de alta parte sa nu uitam desele, prea desele angajari de raspundere ale Guvernului Boc pe chestiuni atat de importante, spre exemplu Codul Muncii, daca nu ma insel. In conditiile in care PDL nu a putut gasi un consens majoritar in Parlament, pe cale politica si democratica. Capitol la care nici Basescu nu a stat prea bine. Spun asta deoarece consensul politic intre toate partidele politice este extrem de important in realizarea unei adevarate reforme a tarii. Iar acum, iata aici un punct de vedere al celor din Opozitie fata de consultarile de la Cotroceni... Si nu e singurul de acest gen, se intelege.  Dar impresia mea este ca reforma aceasta, pe care o doresc Dl. Basescu si PDL  este una facuta "pe genunchi", cum se spune. Adica asa, la repezeala. Nicidecum nu-mi face impresia a ceva temeinic, bine asezat, avand o fundatie solida, bine ancorat in societate, cu o fundamentare teoretica extrem de bine pusa la punct, gandit profund. Ci asa, rapid de tot, daca "iese", poate ca "iese" ceva, poate, poate "se prinde". Adica extrem de superficial, insuficient explicat populatiei si, in consecinta, insuficient inteles de catre o populatie care a trebuit sa accepte tot felul de privatiuni (taieri de salarii, pensii), care a dus greul crizei economice cu greu si a carei incredere in Presedinte si in PDL a scazut foarte mult. Pentru ca nu se vede nici acum, dupa ce, oficial, premierul a anuntat iesirea din recesiune ca treburile economice ar merge mai bine, iar in felul acesta PDL nu poate fi convingator. Iar in asemenea conditii mai poate face, oare, vreo reforma? Evident ca atmosfera care s-a creat in jurul acestor evenimente este mai degraba una care bulverseaza societatea si mai putin de dezbatere asupra acestor probleme. Vrednica de atentie mi s-a parut aceasta declaratie a Presedintelui (conform Gandul):

"Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa. Europenii văd, ştiu, iar noi de multe ori nu înţelegem. Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză. Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă. "

Asta e o motivare a acestei reforme? Nu vad niciun motiv pentru care cultura olandeza sa fie prezenta peste tot in Europa, si spun asta cu tot respectul fata de Olanda. Nici cultura italiana, ca sa dau si eu un exemplu, nu e precum cea olandeza. De fapt Olanda e o tara foarte interesanta (mie asa mi se pare) si poate voi si scrie cate ceva in acest sens. Chiar m-am gandit si eu la Olanda, faimoasa opozanta a intrarii noastre in Schengen, si m-am documentat nitel. Fara sa vreau am facut si eu o comparatie. Personal consider ca Olanda e o tara deosebita sub multe aspecte intre tarile europene. Evident, foarte deosebita de a noastra. Parerea mea, extrem de subiectiva, desigur, este ca eu inteleg mai bine Olanda decat intelege un olandez Romania. Dar asta e o alta chestiune. Cu scuzele de rigoare daca am fost ingamfat. Insa, dupa parerea mea, problema noastra nu tine de cultura balcanica (sau, daca doriti, tine, dar intr-o mica masura). Chestiunea nu e neaparat una culturala. Eu as privi problema din considerente de istorie contemporana, pe scurt: aproape 50 de ani de comunism urmati de o tranzitie prelungita la capitalism. Cred ca e mai corect sa punem asa problema, pentru ca aceasta este problema principala. In rest, desigur, diferente culturale intre tarile europene au existat si vor exista si de acum inainte. Spre exemplu: e clar ca intre Franta si Germania exista astfel de diferente, asa cum exista si intre Grecia si Suedia. Eu cred ca exista diferente si intre Nordul si Sudul Italiei. Europa este una a diferentelor culturale si niciun standard impus sa fie comun tuturor acestor tari nu va putea sa stearga cu buretele aceste diferente, care se manifesta si la nivel de individ: spre exemplu nu cred ca un spaniol sau un portugez va fi ca un german sau un danez. Si din acest motiv afirmatia Pesedintelui cum ca: "Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa" mi se pare cu totul nedreapta. Si chiar mai mult decat atat: subestimeaza poporul roman foarte mult. Dupa care adauga: "Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză.". Daca aceasta teza este valabila, inseamna ca se urmareste uniformizarea culturala a Europei (pentru ca asta ar rezolva toata problema). Dar este posibil acest lucru, de data aceasta obiectiv vorbind? Trebuie sa fie posibil asa ceva? Se forteaza de catre cineva aceasta posibilitate? Si de unde pana unde ca Olanda e luata sau ar trebui sa fie luata drept etalon? Este clar ca Dl. Basescu exagereaza, dar el a vrut sa spuna ceva ce trebuie bine inteles, daca e asa cum spune. Si, din aceasta cauza, trebuie meditat asupra a ceea ce a spus. Pentru ca ideea de a fi cu totii "olandezi" in aceasta Europa nu imi place deloc. Nu ar fi Europa care sa-mi placa. Poate ca se urmareste, in acest sens, si o uniformizare rasiala a Europei, avand Olanda drept etalon, idee ce-mi creaza o vie repulsie! Tocmai diversitatea da farmec acestei Europe. Cand mergi in Olanda vrei, desigur, sa vezi ceva specific olandez si nu sa fie peste tot acelasi specific intr-o uniformitate monotona si obositoare. Asa cum daca merg intr-un restaurant la Budapesta vreau sa mananc ceva specific unguresc, spre exemplu un gulas facut ca la mama lui acasa si nu sarmale. Sarmalele le mananc acasa, facute de mama si le face foarte bine! :) . Este clar, dupa parerea mea, ca aceasta diversitate da frumusete Europei. Si copierea cuvant cu cuvant a unei culturi straine mi se pare o idee cat se poate de absurda. De altfel acest lucru genereaza si bulversari societale foarte mari. In loc sa promovam mult mai bine propria noastra cultura, inclusiv prin mijloace economice, in Europa, noi admitem umili ca avem o problema: "cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză"... Dar pe astfel de considerente nu se poate face niciun fel de reforma viabila la noi. Dl. Basescu vorbeste de "interventii de la foarte multe ambasade europene", iata ce afirma:

"Reglementarea europeană ne spune că trebuie să luăm în vedere luarea măsurilor necesare pentru a putea confisca bunurile persoanei sau bunurile transferate. La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene. Ei vor să îndeplinim standardele de diminuare a corupţiei şi să respectăm reglementările europene."

Cu alte cuvinte reforma constitutionala privind stergerea din Constitutie a propozitiei care spune ca se prezuma dobandirea licita se face pe astfel de considerente. Este foarte adevarat ca Presedintele a spus si ca: "Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă.". Atitudine cu care sunt de acord. Numai ca atunci de ce se cere in mod expres Romaniei (eu asa inteleg) sa faca astfel de reforme, cand si alte state, care mai dau si lectii, au grave probleme la capitolul asta? Nu a spus care ar fi acele alte tari, dar a folosit pluralul - tari (deci sunt mai multe). Ca si cum capitalismul ar fi intruchiparea tuturor virtutilor, raiul pe pamant. Si numai la noi e iadul. Dar noi trebuie sa facem, altii nu. Lucru ce iarasi e extrem de deranjant. Pentru ca a nu fi inteles din punct de vedere cultural e una, dar a fi catalogat drept un iad al coruptiei e cu totul altceva, chiar din partea unora care "nu vor sa vada ce e la ei acasa", lucru ce denota rea vointa din partea acelora. Eu nu spun ca la noi toate ar fi bune si frumoase, dar ma deranjeaza presiunile facute cu rea vointa si superficialitate. O reforma facuta aici la noi ar trebui sa reflecte, in primul rand, interesele romanesti si ale Romaniei, nu alte interese. Dar daca problema se pune asa cum a zis-o Dl. Basescu, atunci sugereaza ca la mijloc ar fi si alte interese. Lucru care face ca aceasta reforma sa fie mult mai controversata decat ar aparea la prima vedere. Pentru ca daca lucrurile se pun asa, atunci intram intr-o zona de cercetare geopolitica si nu cred ca e exagerat daca spun asa. "La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene." - de ce neaparat la Presedinte? Deci presiunile s-au facut direct asupra Presedintelui, lucru care nu stiu cat e de in regula. Si e si ciudat, daca stai sa te gandesti ca avem atatea insitutii pentru combaterea coruptiei. Inseamna ca exista, in foarte multe tari, o perceptie acuta a faptului ca presedintele ar fi "atotputernic" in Romania si ma intreb de ce, oare, asa. Nu cu mult timp in urma o publicatie, The Economist, citata de Mediafax, spunea ca Basescu ar putea reveni in "stil Putin", ca premier, dupa expirarea mandatului prezidential in 2014! Eu stau si ma intreb: de unde pana unde asemenea concluzii si asemenea apropiere intre Basescu si Putin? Este o perceptie gresita, din partea Vestului, asupra realitatilor romanesti, dar si o anume ignoranta din partea lor. Ei nu inteleg ca aceasta coruptie, de care vorbeste The Economist, a luat nastere prin demantelarea sistemului economic de stat, comunist. Tot acest sistem economic centralizat, de stat, care asigura alocuri de munca pentru toata populatia tarii apta de munca la varsta legala de a muncii, s-a distrus, incercandu-se de a se crea un sistem capitalist, bazat pe proprietate privata si economie de piata. Insa, din cate citesc si in presa noastra, am impresia ca putini inteleg un lucru important: fostele intreprinderi socialiste trebuiau transformate in mari corporatii capitaliste. Tocmai ca nu s-a intamplat asa, iar lucrul asta a condus la o slaba cultura corporatista in Romania si la o realitate dezolanta. Daca s-ar fi putut realiza insa transformarea lor in mari corporatii capitaliste, altfel ar fi stat lucrurile, desigur. La noi, in schimb, s-a mers pe infiintarea de IMM-uri, lucru care, din punct de vedere economic, s-a dovedit insuficient, iar constructia capitalista rezultata destul de slaba, dupa cum remarca si cotidianul citat. Daca lucrurile ar fi stat altfel economia romaneasca ar fi fost conectata mult mai bine la economia Vestului. Din pacate exportam multi emigranti... Din pacate pentru noi, pentru ca nu mai avem cum sa retinem in tara forta de munca bine calificata, lucru ce dauneaza economiei. Dar demantelarea sistemului economic de stat, comunist a generat coruptie, imbogatiri peste noapte in ideea ca transferul de capital de la stat catre privat va putea sa conduca mai usor la crearea sistemului capitalist autohton si economiei de piata, fara de care liberalismul nu avea cum sa-si spuna cuvantul. Transferul acesta de proprietate a fost unul dificil, marcat si de esecuri in privatizarea fostelor unitati economice de stat. In definitiv si la urma urmei, pe scurt, cam asta ar fi toata problema. Iar in privinta lui 2009, indiferent cat de prudent ar fi franat Guvernul criza economica mondiala tot si-ar fi spus cuvantul si la noi, asa cum s-a intamplat peste tot. Pai in Marea Britanie, ca sa dau un exemplu, criza economica a fost foarte virulenta si se simte si azi, generand miscari sociale precum mitinguri uriase la Londra. Inca Romania sta bine fata de, spre exemplu, Grecia, Spania sau Italia, la capitolul datoriilor suverane.
Ceea ce remarc este insa reticenta Vestului fata de Balcani. Pacat... In primul rand investitiile straine care au venit aici, mult mai mici decat in alte parti. Si mie imi face impresia ca nu au dorit o zona dezvoltata aici in Balcani. Cazul Greciei, dupa parerea mea, reprezinta o dovada in acest sens. Urmaream la televizor mitingul de protest de la Atena si o doamna, participanta la miting, luandu-i-se un scurt interviu, se intreba "cum de am ajuns in aceasta situatie"... Intrebarea e clasica. O alta doamna spunea ca "suntem condusi de aceleasi persoane de ani de zile"... Dar daca aruncam o privire fugara asupra structurii economiei grecesti vom intelege imediat cum:

"The public sector accounts for about 40% of GDP. The service sector contributes 78.5% of total GDP, industry 17.6% and agriculture 4%. " 

Mai ales ca e o tara care a practicat de-alungul timpului, dupa restaurarea democratiei in 1974, o politica economica bazata pe deficite mari, pentru a atrage populatia in activitati economice:

"According to an editorial published by the Greek newspaper Kathimerini, large public deficits are one of the features that have marked the Greek social model since the restoration of democracy in 1974. After the removal of the right leaning military junta, the government wanted to bring disenfranchised left leaning portions of the population into the economic mainstream.^[23] In order to do so, successive Greek governments have, among other things, run large deficits to finance public sector jobs, pensions, and other social benefits.^[24] Since 1993 debt to GDP has remained above 100%.^[25]"

Insa este clar ca Grecia a fost si a ramas o tara slab industrializata, in care ponderea cea mai mare in PIB o au sesctorul public si cel al serviciilor. In asemenea conditii, ca cele de mai sus, tragedia greaca pare sa fie dezlegata. Romania avea o industrie si o agricultura destul de bine pusa la punct (poate nu foarte performante economic in ansamblul lor), dar industrializarea tarii si mecanizarea agriculturii a fost o realitate sub Ceausescu. Ce a urmat dupa '89 a fost tocmai demolarea acestui sistem, care a facut sa rasara o dezvoltare foarte pronuntata a sectorului serviciilor. Pacat ca Vestul, in care ne puneam cu totii sperante mari, nu s-a implicat activ in Balcani cu investitii economice, astfel incat si aceste tari sa se poata industrializa si dezvolta armonios... In schimb au fost razboaie ce frizeaza absurdul, cum a fost cel din fosta Yugoslavie... Impresia mea este ca aceasta zona a Balcanilor a fost cam intotdeauna ignorata, neinteleasa si tratata cu superficialitate de catre Vestul Europei. Care nu a inteles nici pana acum ca aceasta zona - Balcanii - este vitala pentru Europa. N-as putea sa spun de ce e asa, de ce e vitala, dar ca e vitala pentru tot continentul, lucrurile sunt destul de clare dupa parerea mea si se poate verifica si din punct de vedere istoric. Chiar si aceasta criza a datoriilor din Grecia (Grecia.Cine s-ar fi gandit? Dar, iata, tot o tara din Balcani!) si care pune in pericol Zona Euro, euro insemnand pacea, vorba lui Sarkozy, confirma ce am spus mai sus.

Voi incheia aici impresiile mele foarte subiective, nu de alta dar subiectul este extrem de vast si nu vreau sa lungesc prea mult cuvantul. Nici nu ma grabesc sa trag concluzii.

Despre Summit-ul G-20

Iata doua articole din Adevarul:

Barack Obama, în dificultate la reuniunea G20
in articol se precizeaza ca:

"Liderii statelor participante la summit au refuzat să sprijine Statele Unite în disputa valutelor cu China. Liderul de la Casa Albă, care participă în acest weekend la reuniunea Asia-Pacific, şi-a apărat politica economică şi a negat că şi-a pierdut influenţa internaţională.


Summitul G20 de la Seul (Coreea de Sud) a confirmat că „unitatea" afişată de principalii actori economici şi politici ai lumii, în 2008, după declanşarea crizei financiare, a fost conjuncturală şi de scurtă durată. Iar refuzul participanţilor de a sprijini poziţia SUA în disputa lor cu China a evidenţiat pierderea influenţei Washingtonului pe scena internaţională, mai ales în domeniul economic."

VIDEO Odiseea indiană a lui Barack Obama



si un articol din Deutsche Welle:

Reforma sistemului financiar mondial a început
in articol se precizeaza ca:

"Preşedintele Obama, în schimb, nu a mai revenit în centrul atenţiei. Cine a urmărit îndeaproape summitul a asistat, practic, la o decădere a super-puterii economice reprezentate de Statele Unite ale Americii. Criticile lui Obama la adresa exporturilor Chinei şi Germaniei s-au lovit de o dură rezistenţă. Merkel s-a putut lăuda cu o creştere la care americanii pot doar visa. Un triumf pentru Germania, o înfrângere pentru Statele Unite.

Bineînţeles că finalul summitului implică noi pregătiri pentru întrunirea viitoare. Membrii G20 mai au câte ceva de făcut: discuţiile iniţiate înainte de Seul despre dezechilibrele economice trebuie duse la bun sfârşit. Criza economică a adus în lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă economia mondială. Identificarea unor puncte necesare coordonării politici economice mondiale - ar fi o temă bună pentru următoarele întruniri ale G20."

Doua articole interesante

din Romania Libera pe care le-am citit azi si care te fac sa meditezi...:

George Friedman, fondatorul agenţiei Stratfor, supra-numită CIA-ul privat, dedică un episod României, în ultima sa serie de analize - Radiografie STRATFOR: Tragedia geopolitică a României
 
Istorie. Statele Unite au reciclat foşti nazişti din raţiuni de interes naţional - Cum a ajuns ex-şeful Gestapo la Bucureşti colaborator CIA

Despre Friedman si interviul sau luat de Mediafax am pomenit aici.