Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta Politica externa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Politica externa. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 iunie 2014

O problema pe care o are Rusia...

... ar fi, in mod paradoxal poate, aceea ca, desi e o tara mare, cu ambitii imperiale, nu e o tara destul de atractiva pentru ca sa aiba o influenta mai mare in lume. Observati ca influenta Rusiei nu e determinata nici de cultura acestei tari, o cultura mare, extraordinara, nici de dezvoltarea economica intrucat, in plan economic, Rusia castiga in principal din vanzarea unei resurse - gazele naturale, ci de armata. Pentru Rusia conteaza sa aiba o armata puternica si punct. Comunismul, care a avut un caracter revolutionar si care a prins puternic intr-o Rusie crestin-ortodoxa mai mult decat in oricare alt stat crestin, inclusiv ortodox, ar fi dorit sa faca din Rusia o putere care sa fie capabila sa propuna si altora ceva. Acel ceva era comunismul, ale carui radacini nu cred ca trebuie sa le cautam in Rusia. Rusia nu au fost capabila niciodata sa gaseasca in ea insasi ceva pe care sa-l propuna altora, decat forta militara amenintatoare. Pana la urma, aceasta infirmitate morala a poporului rus s-a facut simtita si pe vremea comunismului: comunismul, desi era adanc inradacinat in societatea rusa ajunsese sa nu mai conteze atat de mult pentru rusi. Cel mai mult incepuse sa conteze forta militara, si inca una bruta si agresiva, lucru ce s-a vazut atat in represiunile din  Ungaria (1956) cat si in cele din Cehoslovacia (1968). Pentru Rusia nu mai era atat de important comunismul sau sa fii comunist, ci sa fii de partea ei. Cu alte cuvinte, in acea epoca cel putin, nu era bine, spre exemplu, sa fi fost un comunist francofil, ci trebuia sa fii rusofil, adica de partea Rusiei.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult: nici acum Rusia nu e capabila sa propuna ceva altora decat rapiri de teritorii si impunere cu forta armata, si, mai nou, constrangeri economice sau chiar amenintari cu caracter economic. E ceea ce s-a intamplat in Ucraina. Relatia Rusiei cu Germania e bazata pe un interes reciproc, legat de resurse naturale. Insa oricat s-ar zbate Rusia, prin eforturi diplomatice consistente, sa aiba o influenta (mai mare) pe plan european, nu poate. Dimpotriva, starneste ingrijorari si respingere. Avand un monopol asupra gazelor, ea cauta sa-si mareasca influenta punand, intr-un mod arbitrar dar evident interesat, un pret mare la gaze pentru tara pe care vrea s-o constranga de a fi de partea ei. Altfel nu poate, decat prin constrangeri de ordin economic sau amenintari de ordin militar. Observati in relatia cu Republica Moldova: Rusia doreste sa interzica importurile de vinuri din Rep. Moldova, pe motiv ca ar fi de proasta calitate(??!!), daca Republica Moldova semneaza Acordul de Asociere si Liber Schimb cu Uniunea Europeana.

Semnificativ pentru faptul ca Rusia nu gaseste in ea insasi ceva care sa-l propuna lumii, pentru ca sa conteze in lume si altfel decat prin forta bruta a armelor si altele de genul asta, este ca dupa caderea comunismului nu a reusit sa faca o reforma reala a societatii (Gorbaciov incercase ceva dar nu a mai apucat sa faca datorita puciului) ca acum sa traga tot mai mult spre comunism si sa aiba in frunte un fost kaghebist, lucru care, din start, o face nefrecventabila. Rusia trage spre comunism din lipsa de altceva sau, mai exact, pentru ca nu cunoaste mai bine altceva. Tarismul s-a dovedit revolut, de aceea a si ajuns sa fie inlaturat: absolutismul monarhic isi incheiase cursul in Rusia. Iar altceva in afara de comunism nu a fost, din pacate. Asa se face ca generatiile actuale cunosc mai bine comunismul si se intorc spre el dintr-o frica de a pasi in necunoscut, ca sa zic asa. E clar ca e vorba de frica: rusilor le e frica de capitalism si nici nu-l inteleg prea bine, ceea ce nu e de mirare dupa atatia ani de comunism si intoxicare cu propaganda comunista, la care a fost supusa in mod sistematic populatia.

Rusia e o tara care nu a crezut prea mult nici in cultura sa, nici in ortodoxie, ca ar putea sa conteze cu adevarat aceste lucruri, ca ar putea fi vectori importanti prin care Rusia sa se afirme in lume. Dimpotriva, armata convinge si acea intrebare retorica a lui Stalin: "Cate divizii are Papa?" exprima o conceptie despre forta profund inradacinata in sufletul poporului rus, macar ca Stalin era georgian.

Rusia nu are nevoie de Ucraina. Nici de Crimeea. Nu a mai avut nevoie demult de acestea... si cel care si-a dat seama prima data de acest lucru a fost Mihail Gorbaciov. Rusia, astazi, traieste socul psihologic legat de faptul ca Ucraina nu ar mai fi in sfera ei de influenta. Lucrul asta arata cat de nepregatita este Rusia pentru a se adapta la vremurile moderne. Lor li s-a inoculat ca fiind ceva sacru politica de extindere a Imperiului Rus a lui Petru cel Mare, sub egida panslavismului, aparut mai tarziu, dar care era in consinanta cu aceasta linie. Paradoxul a fost ca aceasta politica nu a adus Rusia prea departe, nici nu a apropiat-o de Occident (caci scopul lui Petru cel Mare asta era), ci dimpotriva: a facut ca respingerea Occidentului sa fie si mai mare. Cu alte cuvinte, Occidentul a trecut de la indiferenta, la respingere fatisa! Iar acum socul cel mare pe care il traieste Rusia zilelor noastre este ca trebuie sa renunte la aceasta politica ce se dovedeste pe zi ce trece tot mai caduca. O politica pe care, dintr-o anumita lene intelectuala, rusii (si ma refer aici in special la factorii responsabili, de decizie) nici nu si-au pus vreodata problema s-o schimbe!

duminică, 1 septembrie 2013

Siria...

Iata ca dupa oarece ezitari, Barack Obama pare a fi decis: SUA vor interveni militar in Siria. Asteptam, desigur, sa vedem ce spune si Congresul, desi Obama spune ca are autoritatea de a interveni militar si fara sprijinul Congresului... Insa interesant mi s-a parut motivul: este de ordin umanitar. Un dictator care a folosit arma chimica impotriva propriului sau popor si care trebuie pedepsit pentru acest lucru. Totusi, dovezile ca Guvernul Sirian ar fi folosit arma chimica nu par a fi foarte clare, desi SUA a publicat un raport in acest sens. Rusia doreste ca probele sa fie aratate anchetatorilor ONU, care si-au incheiat misiunea in Siria, dar fara a zice ceva, fara a spune ceva in acest sens... Iata aici o analiza semnata de Sabina Fati, din Romania Libera, despre cat ar pierde Rusia... Se arata, printre altele, ca:
"Rusia şi-ar putea pierde “ieşirea” la Marea Mediterană prin portul sirian Tartus, dar şi o parte a pieţei de arme pe care o controlează: contractele cu Damascul sunt în jur de 5 miliarde de dolari. Industria rusă de armament se află deja în suferinţă şi a înregistrat pierderi de peste 13 miliarde de dolari din cauza sancţiunilor internaţionale impuse Iranului, plus alte aproape 5 miliarde de dolari după anularea contractelor cu Libia. Interesele Rusiei în zonă nu se reduc, totuşi, doar la negoţul cu arme, este vorba şi despre investiţii economice: de pildă 20 de miliarde dolari, bani pe care Moscova i-a plasat în Siria în proiecte de infrastructură, energie şi turism, până în 2009. Mai mult decât banii contează, însă prestigiul Rusiei, care ar putea avea de suferit serios atât din cauza pierderilor din “străinătatea apropiată” (Moldova&Ucraina), cât şi pe direcţia Oreintului Mijlociu, unde încearcă din răsputeri să se menţină pe linia de plutire.
Cea mai mare frică a lui Vladimir Putin este restrângerea Rusiei la “spaţiul ei interior” şi transformarea ţării dintr-un mare actor global, într-unul regional, în care Turcia, mânată de doctrina neo-otomanismului,  să poată umple locul lăsat gol de ruşi. În vizorul Turciei se află nu doar Siria şi Orientul Mijlociu, ci şi Caucazul şi Balcanii, regiuni care în mod tradiţional s-au aflat sub influenţa politică a turcilor, dar mereu în atenţia ruşilor, care le-au şi preluat ulterior."
Ca ar pierde din sfera sa de influenta daca interventia militara americana in Siria ar reusi sa-l indeparteze pe Bashar al-Assad nu e greu de ghicit. Problema ar fi daca pierde pe termen lung sau nu sau daca intr-adevar pierde ceva. Insa nu prea am vazut pe cineva punandu-si problema daca si cum va reactiona Rusia la o operatiune militara a SUA in Siria. Si ma gandesc si la China... Pe de alta parte trebuie, desigur, pus punct razboiului civil care a facut in 2 ani 100.000 de morti...
Chestiunea foarte grava este ca nu poti stii ce curs vor lua evenimentele in cazul unei interventii militare, fie ea si limitata in Siria. Pentru ca exista riscul ca in cazul crearii unui vid de Putere, dupa o eventuala cadere a regimului al-Assad, lupta pentru Putere sa se inteteasca! In Orientul Mijlociu exista traditia ca fractiunile, azi unite intr-o fragila Opozitie, maine sa devina rivale si sa se razboiasca intre ele pentru cucerirea Puterii. Or, o solutie politica postal-Assad, ca sa zic asa, nu s-a gasit pana acum. Pe de alta parte, mie mi se pare ca Rusia este destul de activa in zona si va furniza sprijin militar in continuare Guvernului si gruparilor armate pro-guvernamentale, Fortelor Armate Siriene etc. Insa asta nu inseamna ca nu s-ar putea orienta, in cazul caderii regimului actual din Siria si spre unele grupari din cealalta tabara. A elimina 'factorul Rusia' pe calea unei interventii militare limitate nu este, deci, posibil. Iar sfarsitul Razboiului Civil inseamna si gasirea solutiei politice pentru aceasta tara. Obama a spus ca nu ia in considerare o interventie terestra... Scenariul din Libia nu mi se pare eficace aici... E clar ca SUA nu controleaza in totalitate viata politica din Siria, si nici Rusia. Pe de alta parte daca in urma unei interventii militare americano-franceze s-ar crea un haos si Siria ar deveni un teren fertil pe care ar creste terorismul? Nu e clar ce curs vor lua evenimentele. Poate n-ar fi stricat negocierea, mai intai, a unei solutii politice... 

Update

De citit si urmatorul articol din Business Insider:

The 3 Reasons Russia Backs Assad So Staunchly


Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

joi, 20 octombrie 2011

Gaddafi a fost ucis!

Iata ce ne spune Mediafax:

MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS - VIDEO, FOTO

Iata ce se arata printre altele:

"Potrivit unor surse din cadrul CNT, Muammar Kadhafi a murit în ambulanţă, în drum spre spitalul din Misrata. Cadavrul liderului libian este în acest moment la morga spitalului din Misrata.


Purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Tranziţie, Abdel Hafiz Ghoga, a comunicat că Muammar Kadhafi a murit în confruntările armate care au avut loc joi în oraşul Sirt.

"Putem anunţa că Muammar Kadhafi a fost ucis de forţele revoluţionare", a precizat Ghoga.

"Este un moment istoric, este sfârşitul tiraniei şi dictaturii. Kadhafi s-a întâlnit cu propriul destin", a spus Ghoga. [...]
Muammar Kadhafi era grav rănit la picioare şi respira cu dificultate în momentul capturării, în oraşul Sirt, anunţau surse libiene citate de ziarul italian Corriere della Sera. Potrivit altor surse citate de presa italiană, liderul libian avea şi răni la craniu.

NATO a anunţat că avioanele Alianţei au atacat joi o coloană de vehicule pro-Kadhafi în apropierea oraşului Sirt.

"Aceste vehicule dotate cu arme efectuau operaţiuni militare şi reprezentau o ameninţare clară la adresa civililor", a explicat colonelul NATO Roland Lavoie.
Fostul lider libian a fost capturat la Sirt, a anunţat un comandant al trupelor Consiliului Naţional de Tranziţie, informaţia fiind transmisă de presa de la Tripoli."

Update

De citit aici si aici.  

joi, 17 februarie 2011

Lumea araba in fierbere

Iata un articol din Romania Libera care sintetizeaza evenimentele:
Explozii sociale în lanţ în lumea arabă
In articol, printre altele, se arata ca:
"Valul contestatar continuă să se extindă peste regimurile autoritare aflate la putere de decenii în Orientul Mijlociu. După Tunisia şi Egipt, acest adevărat tsunami al revoltelor populare a ajuns în Libia, trecând prin Bahrein, Yemen şi Iran, unde situaţia este foarte tensionată.

„Poporul vrea schimbarea regimului". Sloganul este auzit în toate ţările regiunii unde au loc manifestaţii ample de stradă, în pofida represiunii violente a forţelor de ordine, soldate cu morţi şi răniţi. Exemplul vecinilor lor unde mobilizările masive au provocat căderea preşedinţilor tunisian, Zine El Abidine Ben Ali şi egiptean, Hosni Mubarak, a generat mişcări contestatare în ţări care au în comun lipsa democraţiei, corupţie, nepotism şi incapacitatea regimurilor de a se moderniza."
 dar si:,
" Raport secret al Casei Albe
Potrivit unui raport secret privind tulburările din lumea arabă, cerut de preşedintele american, Barack Obama consilierilor săi încă din august, fără schimbări politice profunde, toate ţările de la Bahrein până la Yemen sunt vizate de revolte populare. Responsabili americani au precizat că Obama a ordonat identificarea punctelor fierbinţi, în special Egiptul şi a solicitat propuneri privind modul în care Administraţia ar putea cere schimbări politice în ţările cu regimuri autocrate şi care sunt şi aliaţi preţioşi ai Statelor Unite."