Apropo de scutul antiracheta

Vizita lui Traian Basescu in SUA si semnarea acordului romano-american privind scutul antiracheta au fost, in ceea ce ne priveste, cele mai importante evenimente ce s-au desfasurat zilele acestea. S-a vorbit foarte mult daca Basescu se va intalni cu Obama, daca nu se vor intalni, si daca se vor intalni ce anume vor discuta, despre caracterul acestei vizite s.a.m.d. Totusi, nu prea am vazut o analiza fata de pozitia Rusiei referitoare la acest scut antiracheta si ce consecinte va avea semnarea acordului atat in privinta relatiilor americano-ruse cat si in privinta relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia. Subiectul este, fara indoiala, dificil. Nu prea stim nimic altceva decat ca Rusia a cerut garantii legale cum ca acest scut antiracheta nu va fi indreptat impotriva sa, pe care nu le-a primit (inca?!). Pe de alta parte, pozitia Rusiei, in trecutul apropiat, fata de acest scut mi se pare a fi una sinuoaosa, trecand de la dezaprobare ferma la o pozitie nu chiar ostila, totusi constant critica fata de acest proiect. Dar ce inseamna asta? Sa nu uitam ca Putin a declarat recent, cu ocazia evenimentelor din Libia, ca trebuie consolidate capacitatile militare ale Rusiei si ca se va dubla productia de sisteme de racheta strategice. Interesant este ca actiunea de amplasare a scutului antiracheta nu defineste un adversar concret. Acesta ar putea fi Iranul, desi Iranul nu are, din cate inteleg, capacitatea tehnica de a fabrica rachete ce sa ajunga in Europa si sa atinga vreo tara membra NATO - rusii sustin ipoteza aceasta. Centralele atomice iraniene au starnit anumite temeri in cadrul NATO ca aceasta tara ar urmari fabricarea unor rachete cu incarcatura nucleara, desi Iranul a negat lucrul acesta, aratand ca energia atomica este si va fi folosita in scopuri pasnice. Este clar ca exista o criza de incredere intre NATO, pe de o parte, si pe de alta parte Rusia si Iran. Nu am auzit comentarii din partea Chinei cu privire la acest scut antiracheta. Nu prea am auzit... Nimeni nu poate spune ce va fi in viitor, adica daca va veni sau nu o amenintare la adresa NATO de undeva din Est. Din acest punct de vedere acest scut pare a avea un caracter mai degraba preventiv. Insa nu mi se pare clar de ce e luata in considerare o asemenea amenintare, fara ca cel care ar putea sa ameninte sa fie foarte clar identificat. De ce, spre exemplu, ar avea Iranul interesul sa loveasca Europa cu rachete? Ipoteza asta, sigur, nu spun ca nu ar trebui luata in calcul... Dar daca Iranul va porni un razboi impotriva Europei - presupunem ca ipoteza - acesta va avea consecinte catastrofale asupra acestei tari. In primul rand consecinte de ordin economic, legate de productia de petrol, Iranul fiind o tara exportatoare de petrol. In al doilea rand, consecinte dezastruoase din punct de vedere militar, pentru ca nu cred ca Iranul ar putea face fata in vreun fel unui contraatac din partea NATO. Consecinte politice catastrofale, pentru ca toate statele lumii vor dezaproba o astfel de actiune belicoasa din partea Iranului, iar aceasta tara s-ar gasi complet izolata. Inclusiv Rusia si China vor dezaproba un atac cu rachete din partea Iranului spre Europa. Si atunci care ar fi interesul Iranului sa loveasca Europa cu rachete? Sa-si semneze propriul sau dezastru? Mi-e si frica sa ma gandesc la o asemenea actiune si la ce ar putea urma... Doamne fereste!
Daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile lui Vladimir Putin, ar putea urma o noua cursa a inarmarilor NATO-Rusia. O competitie in plan militar. Cu toate acestea, ar fi intrebarea ce interes ar avea Rusia sa atace NATO? Din moment ce exista un parteneriat intre NATO si Rusia, deci lucrurile se pot discuta rational, o asemenea actiune are o probabilitate mica de infaptuire. Pe de alta parte, Rusia are interese economice in Europa, spre exemplu legate de vanzarea gazelor naturale si nu numai, ceea ce face ca o ipotetica actiune militara impotriva Europei sa fie improbabila. Dar pe de alta parte, achizitionarea de avioane F-16 de catre Romania, parte a unui proiect mai amplu ce sa cuprinda si alte state membre NATO din Balcani, te duce cu gandul la o inarmare in Balcani, in aceasta zona strategica. Lucru la care, desigur, Rusia nu va asista nepasatoare. Toate acestea te duc cu gandul ca Rusia va cauta un antidot impotriva acestui scut antiracheta si impotriva unei eventuale inarmari a Balcanilor. E foarte probabil ca va pregati ceva, nu stim ce inca. Dar sfera de influenta americana in Europa Centrala si de Est nu trebuie, neaparat, sa fie ostila Rusiei. E greu de spus, e adevarat. Nu stim cum evalueaza Rusia eventualul pericol pe care l-ar reprezenta, in viziunea sa, acest scut antiracheta la adresa sa. Interesant este ca nu e foarte clara pozitia altor tari membre NATO fata de acest scut, de exemplu Franta, Germania si Italia, desi putem presupune (nu fara teama de a gresi) ca, cel putin la modul oficial, il aproba. Sa nu uitam relatiile stranse pe care aceste tari le au cu Rusia, si aici aveti un articol sintetic, foarte interesant, in acest sens. Sa nu uitam ca Basescu a avut atitudini ce au fost percepute de Moscova drept antirusesti, de unde putem deduce ca acest lucru nu l-a facut foarte placut pentru Franta, Germania si Italia. Si sa nu uitam de Basarabia, de problema tezaurului...
Revenind la subiect, trebuie spus ca Rusia nu va sta cu mainile in san... Probabil isi va intensifica lobby-ul pe langa marile cancelarii europene, lucru logic deoarece, in acest caz al instalarii scutului in Romania, Rusia are nevoie de sprijin politic in Europa. Iar acest lobby va putea fi indreptat impotriva Romaniei, daca ar fi perceputa ca o amenintare de catre rusi, datorita instalarii scutului. Pericolul e ca, din felul in care decurg lucrurile, cu o dreapta populara ajunsa la putere in Europa (si cu care, din cate se vede, rusii se simt confortabil), s-ar putea ca Puteriile Europene sa "vanda" din nou Estul rusilor, pentru ca sa-si satisfaca interesele ce le au fata de Rusia. S-ar parea ca SUA e singura tara NATO care s-ar opune ferm unui astfel de ipotetic scenariu. Din atitudinea lui Sarkozy fata de Romania, ca sa dau un nou exemplu, fata de imigrantii romani se vede foarte clar dezinteresul Frantei fata de tara noastra si deci lipsa de sprijin a Frantei in relatiile noastre cu Rusia. Exagerez oare? Poate ca e vorba de o politica mai ampla, care nu se reduce numai la Sarkozy, poate ca e chiar politica UMP-ului... Au fost doua crize fabricate artificial de catre Franta: criza romilor, criza legata de aderarea noastra la Spatiul Schengen si chiar relansarea acestor relatii mi se pare ca e o chestiune artificial dificila, defapt nedorita de catre Franta, atata vreme cat Franta are interesul unei relatii bune cu Rusia, chiar si in detrimentul Romaniei. Sarkozy il prefera pe Medvedev, conducatorul unei mari puteri precum Rusia, lui Basescu, mai ales ca interesele Frantei in relatia cu Rusia sunt mari. De remarcat este ca Occidentul european isi va vedea interesele in relatia cu Rusia si nu va cauta sa-i supere pe rusi, pe cat e posibil, bineinteles. Iar Rusia va profita politic de lucrul acesta, mai ales acum cand are in coasta, ca sa zic asa, scutul antiracheta, lucru ce pare destul de logic. S-ar putea insa ca toata aceasta politica a Frantei, Germaniei si Italiei sa nu aiba alt scop decat domolirea temerilor Rusiei. Tocmai pentru ca Rusia sa nu reactioneze periculos, fiind nemultumita de extinderea NATO spre est, mai aproape de "granitele Rusiei", cum spun ei. Tocmai pentru a dovedi ca NATO nu are intentii agresive fata de Rusia, nici acum si nici in viitor. Nu este exclusa o asemenea ipoteza. Dimpotriva, pare foarte probabila, in conditiile in care Rusia se simte atinsa in amorul propriu de mare putere...
In orice caz, atitudinea Rusiei fata de scutul antiracheta nu trebuie subestimata. Si nici capacitatea Rusiei de a se consolida din punct de vedere militar. O poate face fara ca lucrul acesta sa fie vizibil, ceea ce ar fi si mai periculos. Tensiunile sunt evidente si in ceea ce priveste Republica Moldova...  Pozitia oficiala a Rusiei fata de acest scut mi se pare cea declarata de Statul Major rus, si anume ca scutul este un pericol real pentru Rusia. Interesanta este si parerea lui Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al fostului presedinte Jimmy Carter, si anume ca: "Locul Rusiei este în Europa, dar nu ca putere dominantă!"

Analizand aceasta problema nu trebuie sa trecem cu vederea Tratatele START de reducere a arsenalului nuclear semnate intre SUA si Rusia. Au fost: START I, START II, START III si, cel mai nou, New START. Ultimul - New START, ratificat pe 08.04.2010 la Praga (Obama si Medvedev) e cel mai important (expira pe 05.02.2021, cu optiune de extindere pana in 2026). El se numeste: Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms. Numele e sugestiv, nu? Or, declaratiile lui Vladimir Putin, referitoare la evenimentele din Libia, pe care le-am redat mai sus, ar putea pune in pericol aceste tratate. Nu e foarte clar daca nu cumva si scutul antiracheta ar putea determina o asemenea reactie la randul sau, mai ales daca reprezinta un "pericol real" pentru Rusia, asa cum declara Statul Major rus... Pentru ca acest scut antiracheta este o arma strategica, fara indoiala, si care, desi poarta denumirea de "scut", ar putea fi utilizata pentru a sustine actiuni militare ofensive. Si ar putea fi mult mai eficace asa, chiar in conditiile reducerii arsenalului nuclear... Daca scutul antiracheta se incadreaza in Tratatul New START, in conditiile acestuia, de ce ar fi nemultumita Rusia? De ce acest scut antiracheta ar prezenta un asa de mare pericol?

Acest scut antiracheta limiteaza considerabil posibilitatea Rusiei de a proiecta putere in Europa. Si asta pe termen lung. Insa Rusia pierde teren si spre marginile CSI si ma gandesc la Republica Moldova, ce ar putea fi atrasa in sfera de influenta a NATO. Mai ales in conditiile in care tara noastra va fi intarita din punctul de vedere al securitatii, asa cum a afirmat si Basescu: nivelul de securitate al Romaniei este cel mai inalt din istoria acestei tari. 

Un raspuns foarte clar al Rusiei la acest scut antiracheta nu s-a vazut inca. Temeri, da. Critici, da. Insa persista o anumita neclaritate in politica Rusiei cu privire la aceasta chestiune. E greu de crezut, totusi, ca Rusia nu va avea nicio reactie, alta decat cele de pana acum. In general vorbind, reactia Rusiei este de dezaprobare. Dar daca se simte si amenintata... ce va face? Nu e clar. Problema ramane dificila intr-un context insolit si dificil.

         

Ratko Mladici...

In articolul de mai jos, din Romania Libera, se arata urmatorul lucru:

"Arestarea lui Mladici este de mult timp una dintre principalele cerinţe ale Uniunii Europene la adresa Serbiei - fiind de altfel şi o precondiţie pentru demararea procedurilor de aderare. Totuşi, într-un articol publicat pe site-ul cotidianului Blic cu câteva ore înainte de vestea arestării erau citate surse diplomatice de la Bruxelles, conform cărora Serbia ar putea primi în iunie statutul de „candidat la aderare" chiar şi fără arestarea lui Mladici. 

În cadrul conferinţei de presă a preşedintelui Tadici, acesta a mai declarat şi că procedurile de extrădare către Tribunalul pentru Crime de Război de la Haga vor începe imediat - ceea ce îi va bucura, cu siguranţă, pe oficialii europeni.

Întâmplător (sau nu), joi a avut loc şi o vizită la Belgrad a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton - coincidenţa dintre prezenţa lui Ashton la Belgrad şi deţinerea lui Mladici apărând multora drept cel puţin remarcabilă: Liljana Smajlovici, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor Sârbi, a declarat că „ar putea apărea suspiciuni că momentul arestului a fost ales pentru a o onora pe Ashton şi a sublinia totodată că Serbia se aşteaptă acum la o integrare rapidă în Uniunea Europeană"."(subl.mea)

Iata si articolul:

Măcelarul de la Srebreniţa, în faţa Justiţiei

Cel putin din cele relatate de presa, in Serbia, dar si in Croatia exista o situatie foarte paradoxala: fosti generali, combatanti in razboiul din fosta Yugoslavie, sunt prinsi dupa ani buni de urmarire si cautari, la Mladici a durat 16 ani, si deferiti Tribunalului Penal International (TPI) pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii, deci fapte extrem de grave, nu gluma, in timp ce poporul ii sustine din rasputeri considerandu-i eroi nationali ai tarii lor! 

Asta e un lucru absolut inedit si uluitor! Si e o contradictie ce caracterizeaza atat Serbia cat si Croatia: intre popor si liderii lor politici actuali, alaturi de Uniunea Europeana, care sustine arestarea acestor generali pentru crime grave impotriva umanitatii.

Iata niste articole relevante:

"Mladic, un erou sârb" 

Arestări şi răniţi într-un protest de amploare la Belgrad 

S-ar putea deduce ca poporul sarb, dar si cel croat, nu e de acord cu ceea ce fac conducatorii lor. Daca sarbii, oamenii obisnuiti, il considera pe Mladici un erou national, daca un cetatean sarb merge pana acolo incat sa considere o tradare faptul ca nu a venit mai multa lume la miting, eu cred ca inca aceste tari au o problema. Cea a nationalismului exacerbat. A unor probleme mai vechi ramase nerezolvate si care cauzeaza aceste puseuri de nationalism, ce ar putea fi, la un moment dat, periculoase. Eu stau si ma intreb in ce masura poporul sarb sau cel croat doresc aderarea tarilor lor la Uniunea Europeana. Pentru ca atitudinea poporului fata de un Mladici, ca sa dau acest exemplu, exprima un gest deloc pro-european... Eu cred ca o tara nu ar trebui sa se integreze in UE fara vointa in acest sens a poporului ei. Or, stau si ma intreb: asta doreste cu adevarat poporul sarb, sa se integreze in Uniunea Europeana...? Poate ca nu doreste acest lucru.  Aici este o contradictie evidenta pentru oricine, cred. Pe de alta parte problemele interetnice mocnesc in Kosovo:

Kosovo: Confruntări între naţionalişti şi poliţie, la sosirea negociatorului sârb  

Turbulente realizate de 100 de protestatari nationalisti kosovari: vehicule ale politiei avariate, protestatari raniti. Iata ce spune articolul, printre altele:

"Stefanovici efectuează această vizită şi întreprinde primele contacte, la Priştina, ale vreunui oficial sârb cu oficiali kosovari albanezi, de la Războiul din 1998-1999 şi până în prezent.
Această vizită se înscrie în cadrul pregătirilor celei de a patra runde de negocieri, la Bruxelles, pe care Belgradul şi Priştina le-au demarat în martie, sub auspiciile Uniunii Europene (UE).
Stefanovici se va întâlni cu omologul său, vicepremierul kosovar, Edita Tahiri,  alţi lideri kosovari şi albanezi, dar şi cu reprezentanţi ai minorităţii sârbe în această ţară, care şi-a proclamat independenţa faţă de Serbia în februarie 2008.
Serbia deţine "cheia" unei soluţii la problema din Kosovo, a declarat Stefanovici, într-un interviu acordat cotidianului Koha Ditore.
"Kosovo nu poate să facă parte din organizaţiile internaţionale fără noi", a declarat negociatorul sârb, adăugând că, fără Belgrad, pentru Kosovo "nu va exista un drum stabil către Europa".
Negocierile pe care Priştina şi Belgradul le-au început sub auspiciile Bruxelles-ului vizează diverse probleme practice privind mai ales facilitarea traversării frontierelor, comunicaţiile, comerţul şi aviaţia.
Belgradul consideră, în continuare, Kosovo drept provincia sa meridională. Însă, pentru Priştina, independenţa sa, recunoscută de 75 de ţări, între care Statele Unite şi cea mai mare parte a statelor Uniunii Europene, este irevocabilă."

Este ca si cum aceste eforturi ce sunt depuse de autoritatile sarbe pentru integrarea Serbiei in UE inflameaza si mai mult patimile nationaliste. Pentru ca aceste mitinguri asta si exprima: o surescitare a nationalismului in zona, in niciun caz nu cred ca e vorba de o calmare a acestuia. Serbia, si sunt convins de asta, considera ca tot razboiul prin care a trecut e o nedreptate la adresa sa. Avem de a face cu o Serbie foarte frustrata, mai ales in cazul Kosovo. Poate ca s-ar putea afirma fara teama de a gresi ca tot razboiul din fosta Yugoslavie nu a facut altceva decat sa adune un munte de frustrari, de la sarbi, croati, bosnieci si kosovari, pe langa atatia morti... Este adevarat: nu mai e razboi. Dar, cu toate acestea, nu poate sa nu te surprinda si sa nu te impresioneze, dar si sa te puna pe ganduri starea de spirit a populatiei care, spre exemplu, nu numai ca il considera drept pe Mladici, adica un om care a luptat pentru o cauza dreapta si de suflet pentru intreg poporul sarb, dar si erou national! Si va ramane in constiinta generatilor viitoare asa: erou national! Aceasta solidaritate extraordinara a sarbilor este intr-adevar impresionanta. Numai ca nu se potriveste cu UE... Eu sunt convins ca sarbii il considera un erou si pe Milosevici. Iar aceasta stare a populatiei ce considera o nedreptate tot razboiul la care a fost supusa Serbia, iar pe combatantii sarbi din razboi considerandu-i eroi si martiri ai neamului sarb in lupta contra nedreptatii de care vorbeam mai sus, se va transmite din generatie in generatie de acum inainte. Cum va arata o astfel de Serbie in Uniunea Europeana? Cand oamenii obisnuiti, poporul, considera ca toata aceasta nedreptate provine din UE si SUA, prin politica pe care au dus-o fata de fosta Yugoslavie, apoi nedreptatind in principal Serbia, facand tot ce se putea face mai rau acestei tari? Iar recunoasterea Kosovo de catre Statele Unite nu face altceva decat sa intareasca ideea de care vorbeam in fraza anterioara, cat si ostilitatea poporului sarb fata de SUA. Mai ales cand Kosovo are valoare de simbol national pentru Serbia, ca fiind leaganul in care s-a nascut Statul Sarb... Este foarte clar ca situatia din aceasta zona e una foarte speciala. Iar integrarea in UE a Serbiei, dar cred ca si a Croatiei, prezinta o serie intreaga de dificultati.