"Nu mă mai miră că hienele au simţit şi acum mirosul prăzii. Damful puterii atrage la fel de mult ca cel al stârvurilor. Nu mă mai miră că încă se “minte poporul cu televizorul”. Că oameni din funcţii-cheie din instituţiile subordonate Guvernului, doctori, profesori, primesc ordin să-i numere pe protestatari. Nu mă mai miră nici că singura remarcă a lui Băsescu despre proteste este tot o bădărănie. Nu mă mai miră, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă şi că nu mă revoltă. Şi nu-mi produce scârbă până la ultima celulă a corpului meu. "
M-a facut sa meditez acest editorial... In special concluzia finala - scarba profunda pe care o resimte tanara autoare. Si, dupa cat mi se pare, cred ca nu gresesc, nu e vorba neaparat de o scarba fata de cineva anume, daca inteleg bine, ci de
Scarba, in general vorbind... De o scarba existentiala, fata de tot ce se intampla... Parerea lui
Cristian Tudor Popescu am evidentiat-o
aici. Adevarul e ca nu prea e in regula faptul ca am ajuns sa resimtim numai
scarba... Nu e in regula faptul ca nu mai exista nicio urma de optimism. Gresesc? Cum sa zic altfel? Aceasta dezolare generala, sincer, nu imi este pe plac. Si nu vorbesc aici de pe o anumita pozitie ideologica. Inseamna ca nu mai exista o "parte plina a paharului"... Si, din moment de ce
nu mai exista, nici nu o putem vedea... Oare chiar asa sa stea lucrurile? Oare intr-asa maniera am ajuns de fragili incat o guvernare proasta sa creeze astfel de depresii pe scara larga? Mai bine ne-am pune intrebarea: de ce, cam de fiecare data cand ajunge Dreapta la Putere, efectele guvernarii sale sunt, mai mereu, respinse de oamenii obisnuiti, iar consecintele guvernarii snr catastrofale? Si CDR a venit la Putere pe un val de entuziasm si dorinta de schimbare. Cu toate acestea, si CDR a esuat lamentabil iar partidul care era, daca se poate spune asa, centrul intregii Coalitii, a disparut practic de pe scena politica, ma refer la PNT-CD... Alianta D.A, la randul ei, n-a putut subzista prea multa vreme, PD s-a retras de la guvernare, iar liberalii au guvernat cu masivul sprijin parlamentar al PSD, luand, mai degraba, masuri de stanga, decat autentice masuri liberale, de dreapta. Cred ca Basescu a vrut sa dea autenticitate Dreptei politice romanesti, nu s-o transforme, neaparat, intr-o Dreapta nedemocratica si, dupa cum se vede acum, culmea ironiei, totalmente nepopulara. A reusit? Dupa cum lesne se vede nu prea a reusit, iar basescianismul, de care vorbea candva Dl. Sever Voinescu, esueaza pe zi ce trece. Asa trebuia sa se intample? Este ceva premeditat in asta? Sa nu uitam ca Basescu s-a bucurat in trecut de o mare simpatie populara, lucru ce l-a ajutat enorm in a trece usor de suspendarea din 2007, dezaprobata de popor, si sa revina in forta pe scena politica. Aceasta simpatie populara nu s-a erodat atat de mult incat sa-l impiedice sa castige alegerile in 2009! Desi comportamentul lui Basescu, dupa 2009, a lasat mult de dorit, intrebarea care se pune este daca numai Basescu este raspunzator de esecul actual. Daca, nu cumva, si partidul are o mare parte de vina in ceea ce priveste tot ce se intampla acum. Numai ca, ajunsi in acest punct, asistam la un alt lucru surprinzator. Pentru Basescu jocul nu mai are nicio miza (este la al doilea si ultimul mandat), pe cand PDL a dat dovada de grave carente in ceea ce priveste comunicarea cu populatia, cu un premier ce a lasat deseori locul impetuozitatii naturale a Presedintelui. Basescu concluzioneaza ca traieste in minciuna deoarece oamenii au votat D.A, PDL, Basescu pentru ca PDSR "a facut schimbari", dupa cum a declarat (citatul e din memorie) la o emisiune televizata. Cu alte cuvinte: votul negativ. Au votat asa pentru ca PSD (fostul PDSR) a facut schimbari, si nu din dorinta reala de reforma. Insa reforma, asa cum s-a desfasurat dupa 2009, n-a fost niciodata expusa cu claritate cetatenilor
inainte, si, in special, in campania electorala. Atunci era doar celebrul: "Sa traiti bineeeeeee!!!" plus multe promisiuni (in loc de reforma) care nu s-au mai infaptuit.
Dupa 2009, jocul ne mai avand nicio miza pentru el, Basescu isi da "arama pe fata". Insa trebuie spus ca partidul sau, PDL, initial a fost de stanga. Ramanand un partid in tranzitie, desi a aderat la Dreapta europeana, PPE. Basescu a vrut sa-l transforme intr-un autentic partid de dreapta. Dar PDL a ramas destul de multa vreme cu o ideologie neclara... Si cred ca si acum situatia, de fapt, e la fel... Insa sunt multe contraste. Spre exemplu intre impetuozitatea naturala a Presedintelui si faptul ca e "gura mare", pe de o parte, si un presedinte al partidului si premier, de Boc vorbesc, care e "tacut ca o lebada". Iar cand vorbeste, vorbeste repede si se grabeste sa puna repede punct frazei. :)) . Adica partidul nu a comunicat, a comunicat, in schimb, Presedintele tarii in locul partidului. Prost sau bine, asta e o alta chestiune, calitatea comunicarii cu cetatenii, cu oamenii. Pentru ca o reforma, pe langa faptul ca trebuie sa crezi in ea si sa fie clara si adaptata realitatilor concrete din tara, ea trebuie sa fie si bine comunicata oamenilor, pentru ca oamenii s-o inteleaga si sa fie de acord cu ea. Asa e democratic, pentru ca aceasta reforma ii priveste pe cetateni si nu poti sa infaptuiesti o reforma facand abstractie de cetateni. Or, atat Basescu, cat si intreg PDL-ul, parca au facut eforturi fizice si intelectuale deosebite ca sa realizeze o reforma prost explicata, piperata cu un condiment de extrema dreapta, iar in final, sa faca abstractie de cetateni, ca si cum cetatenii ar fi ceva abstract. Or, tocmai aceasta atitudine de abstractizare accentuata a cetateanului, l-a facut pe acesta sa iasa in strada, ca sa-si dovedeasca concretetea, inclusiv a nemultumirilor de care e cuprins din toate partile. Trebuie spus ca o reforma care nemultumeste societatea, care ii nemultumeste pe oameni, in marea lor majoritate, nu poate fi considerata o reforma. Pana la urma se ajunge la respingerea asa zisei "reforme". Asa cum nu poti sa faci reforme, si nicio reforma nu s-a realizat vreodata in felul acesta, impotriva bunului simt. Priveam, nu foarte demult, la o emisiune televizata care dezbatea problema daca Romania este sau nu o
tara de dreapta... Din start punerea problemei e gresita! Pentru ca incepi, in felul acesta, sa-i judeci pe oameni de pe pozitii de partizanat politic. Este o eroare fundamentala. De ce trebuie sa fiu "prizonierul" unei anumite ideologii? De ce trebuie ca
toti cetatenii sa fie si sa traiasca intr-un fel de gulag ideologic, indiferent cum ar fi acesta - de Stanga sau de Dreapta? E drept? Nu e drept! Si atunci... Dar s-au facut excese mari cu aceasta fortata expunere mediatica a ceea ce inseamna de dreapta, autentic de dreapta, reforma de dreapta. Iar rezultatul este, dupa cum putem constata, un esec catastrofal: s-a ajuns, pana la urma, la atitudini antisistem! Aceasta linie promovata in PPE (va rog, vedeti cazul Ungariei, vedeti nemultumirile la adresa lui Sarkozy, din Franta, vedeti marile mitinguri de protest din Anglia, Italia, Spania, dar si in afara Uniunii Europene, spre exemplu in Israel) mi-e teama sa nu conduca la atitudini antisistem in intreaga Europa. Pentru ca aceasta linie, de care vorbeam, a condus la o stare generala de nemultumire si, drept consecinta, de radicalizare a populatiei, de care nu era nevoie. Nicidecum nu poate fi un raspuns potrivit la criza economica actuala. S-a exagerat mult, prea mult. Si, in felul acesta, un partid intitulat popular, devine, culmea ironiei, nepopular. Asa cum, cel putin asa mi se pare, s-a exagerat foarte mult si cu aceasta austeritate care, dupa cum se poate constata, nu da rezultate benefice in Europa: de observat cum marile puteri economice de pe continent sunt degradate din punctul de vedere al rating-ului de catre Standard and Poor's. Mario Draghi, presedintele BCE, spune ca "suntem intr-o situatie foarte grava"... De unde rezulta ca masura austeritatii e una indoielnica, lucru ce nu poate sa-l lase indiferent pe cetatean, caci pe seama lui e aceasta austeritate. Iar PPE, prin marii sai reprezentanti, Sarkozy, Merkel, nu a reusit sa rezolve problema, desi preocupari exista... Fara rezultate concrete, lucru ce nu se poate sa nu-ti dea de gandit...
