Inca putina poezie...

Salvatore Quasimodo

Si iata e seara...

Fiecare sta singur pe inima pamantului

strapuns de o raza de soare,

si iata, e seara.

Catre Noapte

Din matca ta

eu ies fara amintire

si plang...

Pasesc ingeri, tacuti,

cu mine; lucrurile n'au rasuflare;

incremenit orice glas,

tacere a cerurilor trecute.

Intaiul om al tau

nu stie, dar sufera.

 Ingeri

Apusa orice alinare a vietii in tine

visul slavesti: necunoscutul țarm impotriva

sa-ti vie inaintea zilei 

spre care linistite ape abia se indreapta

pline de ingeri, de verzi copaci in hore!
 

Nemarginit sa-ti fie: sa'nvinga fiece clipa
din timp, care paru vesnica:
ras de tinerete, durere,
unde pe ascuns ai cautat
nasterea zilei si a noptii.

 

Eugenio Montale

...
Sa nu ne ceri cuvantul care sa incadreze intreg

sufletul nostru neplazmuit, si prin slove de foc

sa-l dezvaluie, sticlos ca un sofran

ratacit intr'o livada prafuita.

Ah omul care merge sigur,

prieten cu ceilalti si cu sine insusi,

iar de umbra sa nu-i pasa, intiparita

de arsita pe un zid tocit!

Sa nu ne ceri formula care sa-ti deschida lumi,

ci cate o silaba sucita si uscata ca un vreasc.

Numai atata astazi putem sa-ti spunem,

ceea ce nu suntem, ceea ce nu vrem.

Casa pe tarm

Aici sfarseste drumul:

in grijile marunte ce desbina

sufletul care nu mai stie sa scoata un strigat.

Acum clipele sunt egale si poruncite

ca invartirile de roata ale fantanii.

O invartire: o svacnire de apa care vuieste

O alta, alta apa:deodata un scartait.

Drumul sfarseste la acest tarm

macinat de neintrerupte si line valuri.

Nimic nu desvaluie decat grei aburi

marea pe care o urzesc din goluri

adierile line: si rar se arata

in linistea tacuta

printre insulele probege ale aerului

Corsica garbovita sau Capraia.

Te intrebi daca totul piere astfel

in aceasta slaba ceata a amintirilor;

daca in ceasul atipit sau in suspinul

frangerii se implineste orice destin.

Asi vrea sa-ti spun ca nu, ca ti se apropie

clipa cand vei trece peste timp;

poate numai cine vrea se eternizeaza,

si aceasta tu o vei putea, dar nu eu.

Cred ca pentru cei multi nu e scapare,

iar cate unul rastoarna toate planurile,

trece dincolom cum s'a vrut se regaseste.

Vreau inainte de a ma pleca sa-ti insemn

aceasta iesire

fugara ca in campiile rascolite

ale marii spuma sau dunga.

Iti ofer chiar sgarcita mea nadejede.

Trudit, nu stiu s'o hranesc pentru maine:

o daruiesc ofranda soartei tale, sa te scape.

Drumul se opreste la aceste tarmuri

pe care fluxul cu regulate miscari le roade.

Inima ta aproape, care nu aude

intinde deja panzele, poate, spre vesnicie.


...
Trestia innoieste ale ei varfuri
in straveziul ce nu se destrama:
gradina insetata impinge uscate ramuri
peste zidul inchis, spre pâcla grea.

Urca un ceas de asteptare spre cer, gol,

dinspre marea care incarunteste.

Un arbore de nori deasupra apei.

creste: se naruie, ca si de cenuse.

Absenta, cum lipsesti de pe acest tarm
ce te presimte si fara tine piere:
esti departe, de aceea totul rataceste
din fagasul sau, - pravalit - dispare in ceata.

Cesare Pavese

In the morning you always come back

Geana de lumina din zori

respira cu gura ta

la capatul strazilor pustii.

Lumina cenusie, ochii tai

dulci picaturi in zori

pe colinele intunecate.

Pasul tau si rasuflarea ta

precum vantul din zori

inunda casele.

Orasul se-nfioara,

inmiresmeaza pietrele - 

esti viata, trezirea.

Stea ratacita

in lumina zorilor

țarait de boare,caldura, respiratie -

noaptea s-a terminat.

Esti lumina si dimineata.

The night you slept

Si noaptea-ti seamana,

indepartata noapte care plange

tacuta-nlauntrul inimii adanci,

si stelele se perinda ostenite.

Un obraz atinge alt obraz -

un fior rece, cineva

se zbate, implorandu-te, singur,

destramat in tine, in febra ta.

Noaptea sufera, tanjind dupa zori,

sarmana inima ce zvacneste.

O, chip ferecat, spaima-ntunecata,

febra ce mahnesti stelele,

sunt unii ce la fel ca tine asteapta zorile,

scrutandu-si chipul in tacere.

Intinsa esti sub noapte,

precum o zare-nchisa, moarta.

Sarmana inima ce zvacneste,

odinioara, tu erai zorile.

Iata o poezie tulburatoare:

Va veni moartea si va avea ochii tai - 

aceasta moarte ce ne insoteste

din zori si pana-n seara, fara somn,

surda, ca o veche remuscare,

ca un viciu absurd. Ochii tai

vor fi un zadarnic cuvant,

un strigat mut, o tacere.

Astfel, in fiecare dimineata, 

cand in oglinda te apleci

deasupra-ti, singura, ii vezi.

O, nepretuita nadejde,

in ziua aceea vom sti si noi

ca viata esti si esti neantul.

Pentru toti moartea are o privire.

Va veni moartea si va avea ochii tai.

Va fi precum sfarsitul unui viciu,

asa cum poti vedea-n oglinda

o fața moarta cum rasare,

asa cum asculti o gura ce se-nchide.

Si muti vom cobori-n valtoare.

...
Tu nu stii colinele

unde sangele a curs.

Cu totii am luat-o la fuga,
cu totii am lepadat

si arme si nume. O femeie

ne privea cum fugim.

Dintre noi unul singur,
cu pumnii stransi, s-a oprit,
a privit cerul pustiu,
capul si l-a plecat si-a murit
langa un zid, in tacere.
Acum e o mana de zdrente insangerate
la fel si numele sau. O femeie
pe colina ne-asteapta.

Apropo de scutul antiracheta

Vizita lui Traian Basescu in SUA si semnarea acordului romano-american privind scutul antiracheta au fost, in ceea ce ne priveste, cele mai importante evenimente ce s-au desfasurat zilele acestea. S-a vorbit foarte mult daca Basescu se va intalni cu Obama, daca nu se vor intalni, si daca se vor intalni ce anume vor discuta, despre caracterul acestei vizite s.a.m.d. Totusi, nu prea am vazut o analiza fata de pozitia Rusiei referitoare la acest scut antiracheta si ce consecinte va avea semnarea acordului atat in privinta relatiilor americano-ruse cat si in privinta relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia. Subiectul este, fara indoiala, dificil. Nu prea stim nimic altceva decat ca Rusia a cerut garantii legale cum ca acest scut antiracheta nu va fi indreptat impotriva sa, pe care nu le-a primit (inca?!). Pe de alta parte, pozitia Rusiei, in trecutul apropiat, fata de acest scut mi se pare a fi una sinuoaosa, trecand de la dezaprobare ferma la o pozitie nu chiar ostila, totusi constant critica fata de acest proiect. Dar ce inseamna asta? Sa nu uitam ca Putin a declarat recent, cu ocazia evenimentelor din Libia, ca trebuie consolidate capacitatile militare ale Rusiei si ca se va dubla productia de sisteme de racheta strategice. Interesant este ca actiunea de amplasare a scutului antiracheta nu defineste un adversar concret. Acesta ar putea fi Iranul, desi Iranul nu are, din cate inteleg, capacitatea tehnica de a fabrica rachete ce sa ajunga in Europa si sa atinga vreo tara membra NATO - rusii sustin ipoteza aceasta. Centralele atomice iraniene au starnit anumite temeri in cadrul NATO ca aceasta tara ar urmari fabricarea unor rachete cu incarcatura nucleara, desi Iranul a negat lucrul acesta, aratand ca energia atomica este si va fi folosita in scopuri pasnice. Este clar ca exista o criza de incredere intre NATO, pe de o parte, si pe de alta parte Rusia si Iran. Nu am auzit comentarii din partea Chinei cu privire la acest scut antiracheta. Nu prea am auzit... Nimeni nu poate spune ce va fi in viitor, adica daca va veni sau nu o amenintare la adresa NATO de undeva din Est. Din acest punct de vedere acest scut pare a avea un caracter mai degraba preventiv. Insa nu mi se pare clar de ce e luata in considerare o asemenea amenintare, fara ca cel care ar putea sa ameninte sa fie foarte clar identificat. De ce, spre exemplu, ar avea Iranul interesul sa loveasca Europa cu rachete? Ipoteza asta, sigur, nu spun ca nu ar trebui luata in calcul... Dar daca Iranul va porni un razboi impotriva Europei - presupunem ca ipoteza - acesta va avea consecinte catastrofale asupra acestei tari. In primul rand consecinte de ordin economic, legate de productia de petrol, Iranul fiind o tara exportatoare de petrol. In al doilea rand, consecinte dezastruoase din punct de vedere militar, pentru ca nu cred ca Iranul ar putea face fata in vreun fel unui contraatac din partea NATO. Consecinte politice catastrofale, pentru ca toate statele lumii vor dezaproba o astfel de actiune belicoasa din partea Iranului, iar aceasta tara s-ar gasi complet izolata. Inclusiv Rusia si China vor dezaproba un atac cu rachete din partea Iranului spre Europa. Si atunci care ar fi interesul Iranului sa loveasca Europa cu rachete? Sa-si semneze propriul sau dezastru? Mi-e si frica sa ma gandesc la o asemenea actiune si la ce ar putea urma... Doamne fereste!
Daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile lui Vladimir Putin, ar putea urma o noua cursa a inarmarilor NATO-Rusia. O competitie in plan militar. Cu toate acestea, ar fi intrebarea ce interes ar avea Rusia sa atace NATO? Din moment ce exista un parteneriat intre NATO si Rusia, deci lucrurile se pot discuta rational, o asemenea actiune are o probabilitate mica de infaptuire. Pe de alta parte, Rusia are interese economice in Europa, spre exemplu legate de vanzarea gazelor naturale si nu numai, ceea ce face ca o ipotetica actiune militara impotriva Europei sa fie improbabila. Dar pe de alta parte, achizitionarea de avioane F-16 de catre Romania, parte a unui proiect mai amplu ce sa cuprinda si alte state membre NATO din Balcani, te duce cu gandul la o inarmare in Balcani, in aceasta zona strategica. Lucru la care, desigur, Rusia nu va asista nepasatoare. Toate acestea te duc cu gandul ca Rusia va cauta un antidot impotriva acestui scut antiracheta si impotriva unei eventuale inarmari a Balcanilor. E foarte probabil ca va pregati ceva, nu stim ce inca. Dar sfera de influenta americana in Europa Centrala si de Est nu trebuie, neaparat, sa fie ostila Rusiei. E greu de spus, e adevarat. Nu stim cum evalueaza Rusia eventualul pericol pe care l-ar reprezenta, in viziunea sa, acest scut antiracheta la adresa sa. Interesant este ca nu e foarte clara pozitia altor tari membre NATO fata de acest scut, de exemplu Franta, Germania si Italia, desi putem presupune (nu fara teama de a gresi) ca, cel putin la modul oficial, il aproba. Sa nu uitam relatiile stranse pe care aceste tari le au cu Rusia, si aici aveti un articol sintetic, foarte interesant, in acest sens. Sa nu uitam ca Basescu a avut atitudini ce au fost percepute de Moscova drept antirusesti, de unde putem deduce ca acest lucru nu l-a facut foarte placut pentru Franta, Germania si Italia. Si sa nu uitam de Basarabia, de problema tezaurului...
Revenind la subiect, trebuie spus ca Rusia nu va sta cu mainile in san... Probabil isi va intensifica lobby-ul pe langa marile cancelarii europene, lucru logic deoarece, in acest caz al instalarii scutului in Romania, Rusia are nevoie de sprijin politic in Europa. Iar acest lobby va putea fi indreptat impotriva Romaniei, daca ar fi perceputa ca o amenintare de catre rusi, datorita instalarii scutului. Pericolul e ca, din felul in care decurg lucrurile, cu o dreapta populara ajunsa la putere in Europa (si cu care, din cate se vede, rusii se simt confortabil), s-ar putea ca Puteriile Europene sa "vanda" din nou Estul rusilor, pentru ca sa-si satisfaca interesele ce le au fata de Rusia. S-ar parea ca SUA e singura tara NATO care s-ar opune ferm unui astfel de ipotetic scenariu. Din atitudinea lui Sarkozy fata de Romania, ca sa dau un nou exemplu, fata de imigrantii romani se vede foarte clar dezinteresul Frantei fata de tara noastra si deci lipsa de sprijin a Frantei in relatiile noastre cu Rusia. Exagerez oare? Poate ca e vorba de o politica mai ampla, care nu se reduce numai la Sarkozy, poate ca e chiar politica UMP-ului... Au fost doua crize fabricate artificial de catre Franta: criza romilor, criza legata de aderarea noastra la Spatiul Schengen si chiar relansarea acestor relatii mi se pare ca e o chestiune artificial dificila, defapt nedorita de catre Franta, atata vreme cat Franta are interesul unei relatii bune cu Rusia, chiar si in detrimentul Romaniei. Sarkozy il prefera pe Medvedev, conducatorul unei mari puteri precum Rusia, lui Basescu, mai ales ca interesele Frantei in relatia cu Rusia sunt mari. De remarcat este ca Occidentul european isi va vedea interesele in relatia cu Rusia si nu va cauta sa-i supere pe rusi, pe cat e posibil, bineinteles. Iar Rusia va profita politic de lucrul acesta, mai ales acum cand are in coasta, ca sa zic asa, scutul antiracheta, lucru ce pare destul de logic. S-ar putea insa ca toata aceasta politica a Frantei, Germaniei si Italiei sa nu aiba alt scop decat domolirea temerilor Rusiei. Tocmai pentru ca Rusia sa nu reactioneze periculos, fiind nemultumita de extinderea NATO spre est, mai aproape de "granitele Rusiei", cum spun ei. Tocmai pentru a dovedi ca NATO nu are intentii agresive fata de Rusia, nici acum si nici in viitor. Nu este exclusa o asemenea ipoteza. Dimpotriva, pare foarte probabila, in conditiile in care Rusia se simte atinsa in amorul propriu de mare putere...
In orice caz, atitudinea Rusiei fata de scutul antiracheta nu trebuie subestimata. Si nici capacitatea Rusiei de a se consolida din punct de vedere militar. O poate face fara ca lucrul acesta sa fie vizibil, ceea ce ar fi si mai periculos. Tensiunile sunt evidente si in ceea ce priveste Republica Moldova...  Pozitia oficiala a Rusiei fata de acest scut mi se pare cea declarata de Statul Major rus, si anume ca scutul este un pericol real pentru Rusia. Interesanta este si parerea lui Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al fostului presedinte Jimmy Carter, si anume ca: "Locul Rusiei este în Europa, dar nu ca putere dominantă!"

Analizand aceasta problema nu trebuie sa trecem cu vederea Tratatele START de reducere a arsenalului nuclear semnate intre SUA si Rusia. Au fost: START I, START II, START III si, cel mai nou, New START. Ultimul - New START, ratificat pe 08.04.2010 la Praga (Obama si Medvedev) e cel mai important (expira pe 05.02.2021, cu optiune de extindere pana in 2026). El se numeste: Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms. Numele e sugestiv, nu? Or, declaratiile lui Vladimir Putin, referitoare la evenimentele din Libia, pe care le-am redat mai sus, ar putea pune in pericol aceste tratate. Nu e foarte clar daca nu cumva si scutul antiracheta ar putea determina o asemenea reactie la randul sau, mai ales daca reprezinta un "pericol real" pentru Rusia, asa cum declara Statul Major rus... Pentru ca acest scut antiracheta este o arma strategica, fara indoiala, si care, desi poarta denumirea de "scut", ar putea fi utilizata pentru a sustine actiuni militare ofensive. Si ar putea fi mult mai eficace asa, chiar in conditiile reducerii arsenalului nuclear... Daca scutul antiracheta se incadreaza in Tratatul New START, in conditiile acestuia, de ce ar fi nemultumita Rusia? De ce acest scut antiracheta ar prezenta un asa de mare pericol?

Acest scut antiracheta limiteaza considerabil posibilitatea Rusiei de a proiecta putere in Europa. Si asta pe termen lung. Insa Rusia pierde teren si spre marginile CSI si ma gandesc la Republica Moldova, ce ar putea fi atrasa in sfera de influenta a NATO. Mai ales in conditiile in care tara noastra va fi intarita din punctul de vedere al securitatii, asa cum a afirmat si Basescu: nivelul de securitate al Romaniei este cel mai inalt din istoria acestei tari. 

Un raspuns foarte clar al Rusiei la acest scut antiracheta nu s-a vazut inca. Temeri, da. Critici, da. Insa persista o anumita neclaritate in politica Rusiei cu privire la aceasta chestiune. E greu de crezut, totusi, ca Rusia nu va avea nicio reactie, alta decat cele de pana acum. In general vorbind, reactia Rusiei este de dezaprobare. Dar daca se simte si amenintata... ce va face? Nu e clar. Problema ramane dificila intr-un context insolit si dificil.

         

Straniu...

Iata ce am citit pe Mediafax:

Un medic nigerian cu studiile făcute în Italia a reuşit să se angajeze la 14 spitale din M. Britanie, deşi nu ştia nici măcar tehnicile esenţiale de resuscitare

Cred ca nu exagerez daca spun ca e straniu. Numai sa citesti un astfel de titlu si iti dai seama ca ceva nu e in regula... Dar iata ce spune articolul de mai sus:

"Dr. Lucius Okere şi familia lui s-au stabilit în Londra, unde doctorul şi-a încercat norocul la nu mai puţin de14 spitale. 

Printre "competenţele" doctorului cu diplomă de chirurg: nu vorbea aproape deloc engleză, nu se spăla pe mâini şi credea că termenul "crash call" (termenul din jargonul medical pentru "stop cardiac") înseamnă "accident de maşină". În plus, nu ştia nici măcar să acorde primul ajutor: în loc să facă respiraţie gură la gură, el îşi pălmuia pacienţii ca să verifice dacă aceştia sunt în viaţă, potrivit Gândul.

În ianuarie, doctorul a fost în sfârşit concediat de Consiliul Medicilor din Marea Britanie, după ce ultimul spital în care a lucrat a atras atenţia asupra problemelor sale.

Cum a fost însă posibil ca doctorul "dezastru" să se plimbe din spital în spital şi abia a paisprezecea instituţie să sesizeze lipsa lui de competenţe?


Bruxelles-ul interzice spitalelor din Marea Britanie să testeze competenţele doctorilor şcoliţi în spaţiul UE (cum este şi cazul lui Okere care, chiar dacă este nigerian, a făcut facultatea de medicină în Italia), pentru că acest lucru ar împiedica "libera circulaţie a muncii".
Toţi ceilalţi doctori care vin să muncească în Regat - inclusiv cei care au învăţat meserie în Australia, Canada, SUA - trebuie să dovedească faptul că au cunoştinţe în domeniu şi ştiu să vorbească limba engleză.

"Datorită" acestei legi, doctorul nigerian s-a plimbat din spital în spital, fără a fi raportat comisiilor. În ultima instituţie a lucrat doar patru zile."(subl.mea)

 De remarcat e faptul ca omul facuse facultatea de medicina in Italia, in Bologna, si era doctor chirurg! Iar in Marea Britanie (repet, Marea Britanie!!) de abia a paisprezecea institutie sesizeaza lipsa lui de competente!!!! Interesant este ce spune articolul din Gandul, la care face trimitere Mediafax:

"Această "gaură" din legislaţia UE a ieşit prima dată la iveală în 2008, când un britanic de 70 de ani a murit după ce a primit de 10 ori doza recomandată de morfină. Aceasta i-a fost administrată de un stagiar incompetent din Germania, care ţinea locul unui doctor, în Cambridgeshire.

"Datorită" acestei legi, doctorul nigerian s-a plimbat din spital în spital, fără a fi raportat comisiilor. În ultima instituţie a lucrat doar patru zile." (subl.mea)

Stateam si mediatam asupra invatamantului nostru despre care prea adeseori se afirma ca ar fi neperformant, se tot vorbeste despre "falimentul invatamantului romanesc", de faptul ca nu se da o "directie noua de europenizare a educatiei si modernizare a statului". Oare nu ne subestimam prea mult...? Eu cred ca da. Ce sa mai zicem de ceea ce se intampla in "mirificul" Occident si despre legislatia europeana, iata, in vigoare, care produce morti, datorita "gaurilor" sale? Ce sa mai zicem atunci de invatamantul de acolo care poate produce asemenea calamitati, precum "doctorul chirurg" nigerian sau stagiarul incompetent din Germania... ? Iar intrebarile se pun cu atat mai mult cu cat vorbim de tari dezvoltate si de legislatia europeana, pe care ar trebui, nu-i asa, sa o aplicam si noi. Sa ne gandim ca noi asta dorim si spre asa ceva tindem - spre europenizarea invatamantului! - ca si cum noi am fi o tara bananiera, care, deh, e departe de lumea buna, de clubul select al statelor civilizate si trebuie sa ne mai europenizam si noi, sau ca si cum am fi situati cumva pe la Polul Sud al Planetei (nu spun Polul Nord, ca asta e mai aproape de Europa si de europenizare), si nu in Europa. Nu spun ca la noi ar fi toate bune si frumoase, dar tare imi e ca ne subestimam prea tare. Nu vi se pare? Defapt ne subestimam prea tare, intotdeauna, si uitam sa facem ceea ce trebuie pentru o dezvoltare reala. Nu avem bani, nu merge treaba, astea ar fi cauzele pentru care nu progresam. Dar ceea ce ma frapeaza pe mine este ca, desi avem multe solutii pe hartie si fiecare dintre noi stie, defapt, ce trebuie facut, solutiile raman numai pe hartie. Mereu. Pentru ca potentialul tarii noastre nu e valorificat asa cum trebuie. Deci nu ca nu ar exista potential. De ce nu ne apucam serios pe treaba si sa modernizam spitalele? De ce milioane de oameni au plecat din Romania pentru a lucra in alta parte? Acolo sunt competenti, numai in tara la noi nu. Eu cred ca am ajuns, datorita obsesivei noastre tendinte de a ne subestima mereu, sa gandim distorsionat si sa vedem lucrurile ca intr-o oglinda care distorsioneaza foarte tare imaginea. Avem despre noi cea mai proasta impresie. Iar lucrul acesta ne face sa nu vedem ceea ce trebuie cu adevarat facut in tara pentru a putea progresa societatea. Stiti ce mi se pare straniu...? O sa va spun... Daca in Biblie se spune ca sa-ti vezi mai intai barna  din ochiul tau si apoi paiul din ochiul altuia, noi facem cam asa: ne vedem barna din ochiul nostru, dar nu facem nimic s-o scoatem de acolo, in schimb nu vedem deloc paiul din ochiul altuia, ca sa nu ne obosim in mod inutil. In schimb altora le vedem numai calitatile!! :)). Pentru ca asta ne insenineaza viata, ca si cum ar face mai usor de suportat barna din ochiul nostru. Evident, e doar o impresie, sper sa nu o judecati prea aspru. Este pacat ca acest mit al strainatatii prezent la noi, la romani, despre care vorbea undeva Nichita Stanescu, ne face sa gandim intr-un mod mai degraba negativ in ceea ce ne priveste. Nu avem o gandire pozitiva asupra lucrurilor si problemelor. Aspectul acesta se vede si in viata politica prin lipsa consensualitatii (de unde rezulta ca nu avem o cultura a consensualitatii), iar despre acest aspect, care vizeaza necesitatea consensului, incepe sa se vorbeasca atat in cercurile Puterii, cat si in cele ale Opozitiei. Este, cred, destul de clar ca lipsa consensului, vazut ca un compromis rezonabil, genereaza "solutia unica" despre care vorbea Cristian Preda. Dar acest lucru este ingrijorator, pentru ca face imposibil dialogul constructiv si genereaza derapaje ale democratiei. Insa as spune ca este si un registru negativist, ca sa zic asa, in care "ne simtim bine" in a aborda diverse probleme, in niciun caz rational, lucid. Pentru ca la noi functioneaza mai degraba o logica a contestatiei decat o logica a consensualului, izvorata dintr-o cultura primara, cum ar spune Hegel, pentru ca se resimte, dupa parerea mea, o degradare culturala, sau mai degraba a culturii la noi, careia nici nu i-a fost data o prea mare importanta in perioada post-decembrista. Insa daca e asa cum remarca Cristian Preda: 

"Poate, din când în când, e bine să ne punem problema şi ce anume ne uneşte, ce anume ne adună, nu doar ce ne separă. Nu vă ascund că-mi pun şi eu problema din perspectiva legăturii mele cu Partidul Democrat Liberal. Pentru că e adevărat că de multe ori eu însumi am privilegiat rupturile, separaţiile, distincţiile, diferenţierile. Asta m-a pus pe mine însumi - o spun autocritic, dacă-mi îngăduiţi - în situaţia de a nu vedea totuşi că există experienţă, că există oameni de bună-credinţă. Din păcate, unii nu sunt cunoscuţi sau nu ies la suprafaţă."

Atunci fenomenul de care vorbim este cel de instrainare. Aici e un aspect si o problema foarte interesanta, legata de aceasta tranzitie prelunga pe care Romania o traverseaza - de la comunism la capitalism, si anume ca unul din efecte a fost si cel de instrainare a omului de ceilalti, sau, cu alte cuvinte: ne-am instraintat unul de altul din diverse motive care tin de logica, ineluctabila parca, a acestei tranzitii. Poate ca de aici ne vin toate aceste probleme ce par a fi insurmontabile. Acest fenomen s-a petrecut nu numai la nivelul oamenilor politici, dar, pregnant, la nivelul oamenilor obisnuiti, fiind ca o sursa a tuturor contestatiilor, fara posibilitatea impacarii cumva a contrariilor, dar si fara o finalitate clara a contestatiilor. Ce finalitate au avut, spre exemplu, mineriadele? Nu ma refer aici la faptul ca s-a creat o imagine destul de proasta in exterior tarii noastre prin aceste mineriade. Dar acestea nu au prea schimbat mare lucru. Desigur, putem vorbi de cauze, nu le ignor, putem vorbi de efecte de moment, dar nu de finalitati clare, care, spre exemplu, sa schimbe decisiv ceva. Practic vorbind, nu se schimba nimic, deci se stagneaza, iar sinteza ar fi ca se progreseaza totusi, dar intr-un ritm foarte lent si foarte greoi, cu multe dari in urma, urmate de avansari temperate. 

Ceea ce imi este neclar...

Titrolog cum sunt :)) (Dl. Preda spune titrolog... dar.. asta-i titlu de noblete!! :) ) , cred ca ar trebui sa spun cate ceva, totusi, legat de postarea anterioara. Un scurt comentariu. In dimineata in care am scris despre romanii din Italia citisem pe Hotnews stirea. Sincer, m-a bucurat. Pentru ca este o stire pozitiva despre romanii care au plecat sa munceasca in Italia. M-a bucurat faptul ca aud lucruri pozitive despre ai nostri. Ca in ultima vreme s-au auzit numai calamitati... Nu spun ca romanul ar fi un inger, dar stirile negative ce au curs in ultima vreme dadeau o imagine de cosmar asupra romanilor. O imagine cat se poate de negativa. Eu tocmai asta nu inteleg: de ce suntem priviti asa in exterior, daca, iata, paradoxal, realitatea este cu totul alta? Trebuie sa mai spun ca aceste stiri negative despre ai nostri care sunt in Italia m-au intristat cu atat mai mult cu cat sunt un admirator al culturii italiene. Ca aceste stiri negative nu veneau numai dinspre Italia este adevarat. Totusi... nimc bun, lucru care nu se poate sa nu te puna pe ganduri. Sunt romani atat in Italia, cat si in Franta sau Spania, care muncesc cinstit si sunt cat se poate de linistiti, si sunt apreciati acolo pentru munca depusa. Mie asta imi este neclar: stirile negative despre ai nostri. Ca si cum noi am fi capul rautatilor in Europa. Cel putin asta e imaginea care s-a creat si care denota o lipsa de respect fata de romani. Eram un fel de paria ai Europei. Oaia neagra. Cand, defapt, lucrurile stau tocmai pe dos. Deci, neclar este: cum se explica acest paradox? Pentru ca paradoxul este, ar putea fi cu totul altul. Ce se intampla? Inca de pe vremea comunismului romanii din diaspora au fost priviti nu cu ochi buni aici in tara. Ca "ei n-au mancat salam cu soia", nu-i asa? Diaspora romaneasca nu a fost respectata in Romania, deci tara de provenienta, de catre autoritatile de atunci. Acum, dupa alegerile din decembrie, ma uit cum unii de-ai nostri, de aici din tara, ii acuza pe cei din diaspora de victoria lui Basescu, mergand tot pe principiul mai sus enuntat al "salamului cu soia". Cu alte cuvinte, fenomenul este ca diaspora romaneasca, deci a noastra, e tratata ca o paria aici, la noi in tara, de catre unii. Reflex vechi? Se prea poate. Numai ca efectul ar putea fi urmatorul: romanii nu primesc viza de libera circulatie in SUA, pe cand ungurii o primesc. O diaspora dispretuita in propria ei tara de origine mai face (mai poate face) un lobby eficient pentru tara ei de origine? Cum spuneam, sunt un mare iubitor al culturii italiene... Ma gandesc la faptul ca italienii l-au divinizat pe Mario Lanza, l-au adorat si, nu stiu dar sunt convins de asta, niciodata nu l-au considerat american! Ci parte integranta a culturii italiene. (De remarcat si numele, care este italienesc, desi el era cetatean american, nascut in SUA. Pe Sinatra il chema, totusi, Frank...) Asa se formeaza o diaspora influenta in exterior. Si respectata. Eu as fi vrut ca oricat de rai, de urati ar fi fost ai nostri in exterior sa-i iubim din tot sufletul. E oare posibil asa ceva? Voi mai da niste exemple pozitive in ceea ce priveste diaspora si legatura dintre cei din tara si acestia: ungurii si evreii. Aceste popoare sunt mici in comparatie cu poporul nostru, si ma refer aici din punctul de vedere al numarului de locuitori. Cu toate acestea au o diaspora puternica si influenta, in special acolo unde trebuie. La cancelariile Marilor Puteri. Ca sa poata sa-i ajute pe cei ramasi in tara. De ce la noi conteaza atat de mult, chiar si la cei din diaspora, culoarea politica, de ce conteaza atat de mult aspectul acesta si nu simplul dar sanatosul patriotism? Adica a fi roman inainte de a fi comunist, pedelist, pesedist, penelist, etc!!! Ma uit la unguri cu cata demnitate spun ca ei sunt maghiari. Si asta conteaza pentru poporul lor. La noi conteaza aspectul politic... Nu este oare dezamagitor? Nu este oare intristator? Si, cu toate acestea, exista romani din exterior carora le pasa de tara asta, care se preocupa de situatia de aici. Eu consider un lucru bun acest lucru. Iata aici un exemplu in acest sens.
Cineva imi spunea intr-un limbaj foarte abrupt cam asa: " Ce sa-i faci ma, daca astia suntem. Daca ne dam picioare in gura unul altuia si, pe urma, cand este tara la ananghie, ne strangem cu toti sa ne aparam tara! Tu nu vezi cum suntem?" Tocmai chestia cu "picioarele in gura" (la figurat vorbind) nu este in regula. Pentru ca o diaspora, pentru ca sa fie respectata in exterior, trebuie, mai intai, sa fie respectata si iubita in propria ei tara. Comunismul, absolutizand lupta de clasa si crearea unui "om nou" n-a facut asa si a impus o atitudine distanta si plina de ura fata de diaspora. Aceasta mutatie a "prins" foarte repede, curios lucru, si la baza. Si s-au format, in timp, reflexele de respingere, deloc inteligente, fata de cei plecati in afara. Care erau sinonimi cu dusmanul de clasa. O mare greseala! Problema este sa nu mai persistam in aceasta greseala. Si pentru ca pana aici am vorbit cam multisor, sa punem ceva frumos cu Mario Lanza, despre care Maria Callas spunea : "He is the best!!":



Este bine ca auzim si lucruri bune despre romanii din Italia! Eu am avut prilejul sa cunosc oameni care au muncit in Italia si care mi-au spus ca, pe langa faptul ca au facut acolo mai multi bani decat ar fi putut sa faca in tara (reusind apoi, cu banii de acolo, sa-si faca aici o casa, sa-si cumpere un apartament), au fost foarte apreciati in munca lor si, chiar mai mult, s-au imprietenit cu patronii lor. Am vazut si colaborari pe linie de afaceri, prietenii, ceea ce arata ca imaginea negativa a lor nostri se bazeaza pe o minciuna. Ok, dar ceva, ceva tot este. Adica a deranjat ceva, adica pe italieni. Oare numarul mare al romanilor acolo? Poate ca acest aspect ii deranjeaza, totusi, pe unii italieni... Adevarul este ca intr-o perioada de trei ani (2006-2009) au venit acolo in peninsula peste 600.000 de romani... O crestere destul de brusca. Asta sa fi deranjat oare? Iar romanii reprezinta o cincime din cei 4.200.000 de straini stabiliti acolo. Citeam pe undeva ca in Marea Britanie incepe sa fie foarte popular numele de Mahomed, fata de popularul nume Oliver... Interesant ca oaia neagra erau romanii, cel putin asa cum erau prezentati de anumiti oameni politici si de o anumita parte a presei straine, in vreme ce Al Qaida cheama pe credinciosii musulmanii din Occident la Jihad si in vreme ce o romanca este ucisa cu bestialitate de catre un italian intr-o statie de metrou in Roma, sub indiferenta generala a trecatorilor!!
Tiganul este adevarat ca pute (pentru ca nu obisnuieste sa se spele), vorbesc in general, traieste in murdarie, dar, cel putin, nu pune bombe (nu din alea de jucarie!!) prin vreo statie de metrou... Si atunci pun si eu o intrebare: este aceasta emigratie, la modul general, un lucru bun sau un lucru rau? Adica, stiti, povestea aia suava cu un birmanez care a iubit o grecoaica si au ajuns amandoi patroni de butic la Bacau :))))))). Fratilor, wake up!! Suntem in plina era a globalizarii, a mondializarii!! Hai sa mai ascultam un cantec:



Pai hai sa ne gandim, cum sa spun, analitic. Si cum orice analiza incepe cu deci... Deci, libera circulatie la persoanelor e una, emigratia e altceva. De unde se vede ca aceasta libera circulatie a pesoanelor (pe care eu, personal, o consider un lucru bun) conduce, in cele din urma, la emigratia celor din tarile sarace catre cele bogate. Ai putea spune ca emigratia este un lucru rau, asta la prima vedere. Ca nemultumeste din varii motive populatia din tara care primeste emigranti, mai ales cand numarul acestora din urma este mare in mod semnificativ (milioane de oameni, ca ordin de marime). Putem observa cu usurinta ca vorbim de un fenomen de masa la scara mondiala: emigratia! Dar ce te faci cand Germania are acuta nevoie de medici buni? Atunci emigratia medicilor din Est este un lucru bun, sau, in general spus, emigratia fortei de munca calificata. Deci chestiunea aceasta a emigratiei este, dupa cum se vede, una foarte controversata. Pentru ca vine un, sa zicem, exemplul este aleator, un musulman in Franta, numai ca ala poate fi si un inginer destoinic. Eh... ce sa-i faci.. fata si reversul... Iti distruge cultura proprie emigratia asta, dar omul care a emigrat iti face proiectul pentru constructia unui pod. La tine in tara. Ca la el in tara 1/4 din populatie traieste sub limita de saracie. Iar aia bogati... eeeee aia bogati... Parca ii si aud: " They are handicapped persons", ca de, e vai de mama lor de sarantoci!! Treaba spusa asa, cand tipul e si pe jumatate beat. Beat, beat, dar cu miliarde de $ in conturi...Fiecare cu norocul lui, nu? Pentru ca pe plan mondial saracia este predominanta. Iar cei bogati, manati de interesele lor egoiste nu vad (sau se fac ca nu vad) acest lucru. Pai daca il inveti pe cetateanul din Afganistan ce-i aia civilizatie, cum sa munceasca performant pamantul, dat fiind faptul ca e o tara de agricultori (cu o agricultura rudimentara), cum poti pe urma sa mai vi tu, din lumea civilizata, sa pui mana pe subsolul de acolo? Interesant, din acest punct de vedere, este nervozitatea... Nervozitate legata de criza economica, stres, frustrari pentru unii, pierderi de miliarde pentru altii, strategii geopolitice si mitinguri de protest, uneori violente. Ce va iesi de aici? Omul experimenteaza starile extreme si irationale: vezi ceea ce s-a petrecut la Universitatea Virgina Tech din SUA si acea crima oribila infaptuita de un tanar de 17 ani la o scoala din Germania. Te intrebi: se intampla ceva cu lumea asta? Poate ca omului ii lipseste ceva fundamental si noi nu stim ce.... Ceva vital? Poate ca nu ne dam seama de treaba asta. Aruncat in existenta, el constata ca ceva nu e bine, ca nu e bun in lumea asta. Poate ca totul trebuie schimbat, innoit. In mai bine, fara sa avem inca o idee clara despre acest mai bine, doar prezenta puternica dar nebuloasa a innoirii fundamentale a Pamantului. Sa fie oare asa...?
Hai sa incheiem tot cu un cantec...:



dar si...:

  

Romanii din Italia - o comunitate linistita

Foarte interesant articolul de pe Hotnews:

A scazut valul romanilor catre Italia. Paradoxal, romanii sunt una dintre cele mai pasnice comunitati

Este de notat, conform articolului, un numar de 32.000 de firme romanesti in peninsula, precum si o integrare din ce in ce mai buna in societatea italiana. Un articol interesant, cu multe date statistice. Iata ce spune articolul cu privire la evolutia emigratiei in Italia:

"Doar 2.000 de romani au obtinut cetatenia in 2009

Romanii se mentin pe primul loc in clasamentul comunitatilor de straini prezente pe teritoriul italian, urmati la mare distanta de albanezi si marocani, care au fiecare in jur de 450.000 de reprezentanti.

Daca in 2006 romanii care locuiau legal in Italia erau circa 270.000 (12% din totalul imigrantilor), odata cu aderarea Romaniei la UE numarul a crescut intr-un ritm sustinut, ajungand pana la un maxim de 935.000 in 2009, adica o cincime din cei 4.200.000 de straini stabiliti in Peninsula.

Desi romanii din Italia sunt de doua ori mai numerosi decat albanezii sau marocanii, conationalii nostri se situeaza abia pe locul trei la numarul de cetatenii acordate de guvernul italian. Astfel, in 2009, doar 2.032 de romani au devenit cetateni italieni."

Dupa cum se vede unii au obtinut chiar cetatenia italiana...
Recomand sa fie citit acest articol care doreste sa reflecte realitatea emigratiei romanesti in Italia si care arata ca, defapt, romanii isi vad de treaba acolo, se integreaza prin munca, asa cum este aratat in finalul articolului, sunt apreciati si tot mai multi italieni isi dau seama ca imaginea negativa legata de romani este falsa.