Prostia

Circula in spatiul public o idee pe cat de prosteasca pe atat de absurda: aceea ca romanii s-ar imbratisa cu coruptii, in loc sa-i "izoleze", dupa cum se exprima maestrul Ion Cristoiu intr-unul din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea. In viziunea altora, romanul se adapteaza la "coruptie si ticalosie". Insa trebuie sa mai retinem ca, in general, aceiasi oameni care vorbesc asa, considera, de pilda, regimul Nastase drept unul din cele mai corupte care au existat vreodata in Romania si pe Adrian Nastase drept simbolul, nu-i asa, al coruptiei. Atunci pun si eu o intrebare, oameni buni: cum de a castigat Traian Basescu de doua ori consecutiv, si subliniez puternic: consecutiv, alegerile prezidentiale? Pentru cei care nu cunosc Romania sau stau de multi ani peste hotare si au cam pierdut contactul cu tara poate ca lucrul asta nu inseamna mare lucru... Insa sa ne reamintim ce forta de temut, din punct de vedere politic, desigur, reprezenta PDSR (care si acum, sub denumirea de PSD, este cel mai mare partid politic din Romania), fata de niste partidute care in sondaje aveau pana in 10%: PNL si PDL. Lucrul asta face cu adevarat uluitoare victoria stralucita pe care a obtinut-o Traian Basescu! Iar daca Traian Basescu a avut, cum cred aceeasi oameni, un rol decisiv in efectuarea reformelor in Justitie, cum s-ar fi putut face aceste reforme daca poporul roman nu l-ar fi votat pe Basescu? Imi place sa cred ca cei care sustin ca in fibra poporului roman ar exista o coruptie endemica nu sunt platiti de forte straine, ostile Romaniei, ci ca sunt doar prosti. Sper sa fie asa, si nu altfel... De asemenea ar fi o prostie fara margini ca PSD sa se culce pe o ureche si "sub plapuma sau umbrela", ca sa folosesc o expresie populara in aceste zile, unor sloganuri de genul "Presedintele care uneste", sa creada ca se mai poate instala sistemul corupt-baronial in Romania. Si asta nu pentru ca nu ar dori D-na. Nuland lucrul asta. Ci pentru ca lucrul asta - instalarea din nou a sistemului corupt-baronial - nu-l doreste poporul roman!! Cine crede altfel se insala... Daca romanii ar fi dorit asa ceva, Adrian Nastase ar fi fost demult Presedinte si poate ca acum ar fi fost Presedintele tarii, cu atat mai mult cu cat guvernarea sa a fost una cu adevarat performanta.
Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca se incearca (ma intreb si in ce scopuri) culpabilizarea poporului roman pentru o vina pe care nu o are. Coruptia exista peste tot il lume si va exista, desigur, in continuare. Insa, repet, cei care considera ca romanii ar fi de acord cu instalarea unui sistem politic, economic si social corupt care sa-i pagubeasca pe ei, adica sa-l pagubeasca pe cetatean, eu cred ca se insala.

Coruptia nu este singura consecinta a distrugerilor economice facute in tara noastra. As mai aminti impostura, capitalismul de cumetrie etc... Din pacate, acum, la aproape 25 de ani de la Revolutie, climatul economic in toata Europa nu e deloc prielnic... Unii oameni nu inteleg deloc ca e foarte greu, daca nu imposibil, sa lupti cu coruptia cand climatul economic se inrautateste. Pe cand daca economia functioneaza bine coruptia se contracta, se restrange aproape de la sine.

Despre lupta impotriva coruptiei si recentele declaratii ale D-nei. Nuland...

D-na. Nuland are dreptate cand afirma:

"În multe părţi ale Europei, lupta împotriva corupţiei trebuie să fie o prioritate naţională mai mare, în vederea protejării şi apărării democraţiei şi suveranităţii statale (...) Un astfel de sistem corupt nu numai că slăbeşte democraţiile din interior, dar le face vulnerabile şi la influenţele de corupţie din afara graniţelor care încearcă să exercite o influenţă politică şi economică nejustificată asupra politicilor stat şi a factorilor de decizie" (sursa articol Mediafax - aici)

Dar pentru ca aceasta lupta sa aiba atat sanse de izbanda cat si suport popular, trebuie sa mearga mana-n mana, cum se spune, cu cresterea nivelului de trai al populatiei, cu cresteri economice sanatoase care sa ofere oamenilor o viata mai buna. Eu cred ca asa ar trebui sa se puna problema pentru tot Estul Europei, nu numai in Balcani. Cresterile economice obtinute de tarile Europei Centrale si de Est sunt foarte modeste, lucru ce inseamna ca, practic, decalajele fata de tarile dezvoltate din Occident se mentin, daca nu cumva se si accentueaza. Spre exemplu Romania, o tara emergenta, care obtine un chinuit de 3% crestere economica "datorita unui an agricol bun", adica datorita capriciilor naturii, care ne-au fost favorabile, cand trebuia sa avem o medie de 5% crestere si fara capriciile naturii. Or, in tari in care saracia este prezenta, coruptia isi face si ea loc si e foarte greu de scos. Saracia vulnerabilizeaza aceste tari in fata coruptiei care, intr-adevar, afecteaza cetatenii si democratia. De aceea e de retinut:

"“Dincolo de revitalizarea legăturilor noastre de securitate transatlantice, noi trebuie, de asemenea, să consolidăm legăturile economice şi să accelerăm creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de ambele părţi ale Atlanticului, prin finalizarea acordului ambiţios de Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii”, a precizat Victoria Nuland."

Numai ca de ceva vreme incoace tocmai asta nu se vede cel putin in Europa: accelerarea cresterii economice si crearea de locuri de munca. Si tocmai acest aspect creeaza o contradictie fundamentala care ingreuneaza foarte mult lupta impotriva coruptiei si intarirea democratiei in Estul Europei. Cetatenii devin neincrezatori pentru ca nu vad o imbunatatire a situatiei economice. Impotriva coruptiei nu se poate lupta taind salarii si pensii, cum a facut fosta guvenare Boc, sustinuta din rasputeri de Traian Basescu. Mai ales ca o asemenea masura nu a schimbat nimic fundamental in economia romaneasca pentru ca treburile sa mearga mai bine. Nu numai ca a provocat suferinta oamenilor, dar a si indus o neincredere in popor tocmai in privinta acestei lupte impotriva coruptiei.
Pe de alta parte, iata un articol semnat Mihai Gotiu care ne vorbeste despre "exportul de coruptie (dinspre Vest si de peste Ocean catre Est)". Cred ca exprima, mai degraba, neincrederea ca se doreste cu adevarat lupta impotriva coruptiei si banuiala ca aceasta sintagma - "lupta impotriva coruptiei" - sa ascunda alte interese. 

Dupa parerea mea, privind lucrurile din punctul de vedere al Democratiei, Romania nu are nevoie de o "democratie a baronilor locali" si nici de o "democratie a zanganitului de catuse". Pentru ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem avand in vedere faptul ca democratia si libertatea nu inseamna ca legile trebuie calcate in picioare. Iar abuzurile din partea celor care detin functii ce le confera Putere, de fapt orice fel de abuzuri, vor fi intotdeauna sanctionate de catre cetateni. La fel si partidul respectiv, daca e vorba de un partid sau de oricine altcineva care comite astfel de abuzuri, va fi sanctionat de catre cetateni. Eu nu cred ca oamenii vor privi cum li se incalca drepturile fara sa reactioneze. Si, evident, lucrurile se vor lasa cu consecinte si in plan politic, la alegeri. Insa o reala indreptare a lucrurilor nu poate sa vina decat prin ameliorarea situatiei economice a tarii, prin cresterea bunastarii generale.

Despre chestiunea geopolitica in legatura cu Ucraina...

... putem citi in acest articol semnat de Vladimir Tismaneanu. Iata ce arata in final:

"Visului unificarii europene, imbratisat de revolutionarii ucrainieni, sustinut de democratii rusi, Putin ii opune, in traditia stalinismului, a pan-slavismului si a eurasianismului, o Uniune dominata de Rusia vesnica. Cine nu intelege ca miza actualului moment este viitorul Europei, indeosebi al Europei de Est si Centrale, deci si al Romaniei, sufera de orbire geopolitica si abulie morala."

Totusi, eu stau si ma intreb de ce anume au suferit, din punct de vedere moral, cei care, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la Ialta, ne-au predat in bratele rusilor, in bratele comunismului!! Cand toata Europa Centrala si de Est a cazut in sfera de influenta a URSS si comunismul s-a extins in aceasta parte a continentului. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce anume doreste sa sugereze prof. Tismaneanu? Ca se va repeta Istoria? Ca Occidentul si SUA vor considera si acum, ca si atunci, ca este mult mai comod sa satisfaca pretentiile unui dictator? Vor trada si acum, ca si atunci, pe cei care sustin aici, in Romania, valorile nord-atlantice? Dar cei care la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial credeau cu sinceritate ca vor veni americanii si ca nu vor lasa tara aceasta prada comunismului, si aceia au suferit de "orbire geopolitica sau abulie morala"?

O posibila explicatie...

D-na. Victoria Nuland, aflata intr-o vizita oficiala in tara noastra, a pus urmatoarea problema, dupa cum arata acest articol din Gandul:

"„Presa acaparată”. Întrebarea SUA: De ce nu ies românii în stradă pentru justiţie?

Una dintre nedumeririle Victoriei Nuland a fost aceea că, deşi au dovedit că pot ieşi în stradă să-şi apere convingerile, românii nu se mobilizează la fel când vine vorba de corupţie, de justiţie. Aşa s-a ajus, de altfel, susţine Adrian Moraru, la discuţia despre dependenţa şi „acapararea” presei din România. „O altă îngrijorare menţionată a fost cea legată de starea presei în România şi de acapararea acesteia. S-a interesat de modul cum e controlată presa în România. Discuţia a pornit de la întrebarea de ce oamenii nu reacţionează la corupţie şi la derapaje, iar răspunsul nostru a mers către lipsa informării sau, mai exact, către tipul de informare care se practică în trusturile de presă”, arată directorul IPP.

Referiri au fost făcute şi la mecanismele europene de apărare a statului de drept, care au funcţionat în 2012. Aici, reprezentanţii ONG au fost mai degrabă critici la adresa inacţiunii, de această dată, din partea Bruxelles-ului. „S-a discutat şi de ce tipuri de mecanisme de balansare a unor măsuri pot fi găsite, ce poate face Europa pentru noi şi de ce face sau, mai exact, nu face”, spune Moraru." (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Am scris in postarea anterioara despre un studiu cu privire la unele aspecte ale pietii muncii pentru sapte state din Europa Centrala si de Est.Va invit si va rog sa meditati asupra lui. Nu e vorba numai despre romani - de ce romanii nu ies in strada si nu se mobilizeaza la fel cand vine vorba de coruptie si de justitie.
Chestiunea e mult mai generala, spuneam ca nu se refera numai la romani. In primul rand ca "incoruptibil" nu exista si cel care s-a autointitulat asa, Maximilien Robespierre, nu numai ca a fost un criminal dar a si sfarsit, apoteotic, desigur, pe esafod.

Pe de alta parte, sa ne uitam la studiu si reiau ideea din articolul Mediafax: 

"Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul."

Si atunci stau si ma intreb: daca pentru oameni conteaza, in proportii absolut majoritare, pachetul salarial si lucrul intr-un domeniu interesant - si e vorba de sapte tari din regiune - iar standardele etice ridicate ale angajatorului conteaza intr-o proportie derizoriu de mica, atunci acesti oameni vor iesi in strada si se vor mobiliza cand vine vorba de coruptie, de justitie? 
Este de observat ca pachetul salarial este cel important aspect (79,4%), deci banul, fata de standardele etice ale angajatorului (16,8%), care se afla la polul opus. Avem niveluri scazute si la 'satisfactia lucrului bine facut', si la  'perspective de dezvoltare personala', si la capitolul 'oportunitati de promovare'. De unde ar putea rezulta ca individul nu percepe coruptia drept o piedica pentru dezvoltarea sa personala sau in ceea ce priveste oportunitatile de promovare, aceste aspecte interesandu-l mai putin in situatia actuala. Iar treaba poate sa mearga si cu lucruri mai putin bine facute...

Nedumerirea mea este alta: de ce D-na. Nuland si analistii nostri, cel putin unii dintre ei, nu cerceteaza astfel de aspecte. Pentru ca a pune totul pe seama presei si a lipsei de informare nu mi se pare corect, ci reprezinta cel mai comod raspuns: adica acel raspuns care apare atunci cand se manifesta lenea de a gandi. Si a inceput sa fie si o stereotipie la unii dand vina pentru toate relele in exclusivitate pe presa controlata, nu-i asa, de interese oculte si moguli. 
In schimb nu vad o analiza serioasa asupra felului in care criza economica a influentat si influenteaza gandirea, preferintele individului, felul sau de a vedea lucrurile. 

In legatura cu piata muncii: ce ii intereseaza pe romani?

Iata un articol Mediafax foarte interesant:

STUDIU: Românii sunt mai interesaţi de siguranţa locului de muncă decât de lucrul bine făcut

Se arata ca:

"Românii sunt cei mai interesaţi din regiune de un loc de muncă sigur, la o firmă cu standarde etice ridicate, când este vorba de alegerea unui job nou, şi printre cei mai puţin preocupaţi de satisfacţia lucrului bine făcut şi de perspectivele de dezvoltare personală, potrivit unui studiu Deadalus.

"Lucrul cel mai supărător din comparaţia cu regiunea este apetitul relativ scăzut al românilor pentru lucrul bine făcut. Calitatea vieţii noastre, atât din perspectiva de angajaţi, cât şi din perspectiva de consumatori ai diverselor servicii sau produse suferă din această pricină. Dăm şi primim la rândul nostru servicii de slabă calitate, pentru că nu găsim un motiv de mândrie în lucrul bine făcut", a declarat Daniel Enescu, managing partner al Daedalus Millward Brown.

Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul.

"Este evident impactul crizei asupra slujbei ideale, primează salariul şi siguranţa postului în detrimentul unor aspecte care acum 5 ani erau în top - dezvoltarea personală şi oportunităţile de promovare. Cu toate acestea, oamenii îşi doresc în continuare să lucreze într-un domeniu interesant care să-i stimuleze", a adăugat Enescu.

La nivelul regiunii, românii se află pe primul loc în ceea ce priveşte preferinţa pentru siguranţa locului de muncă (65%, faţă de 47,3% media pe regiune) şi companiile cu standarde ridicate de etică (20,4%, comparativ cu media de 16,8%).

Totodată, ei ocupă locul secund privind slujbele cu nivel redus de stres (44,4%, faţă de 38,4% media pe regiune) şi care să înglobeze beneficii pe lângă salariu (46,4%, faţă de 36,7%).

Românii sunt în schimb mai puţin intersaţi de satisfacţia lucrului bine făcut (32,8%, faţă de 38,6% media regională) şi de perspectivele de dezvoltare personală (25,6%, faţă de 32,8%).

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din şapte ţări: România, Bulgaria, Serbia, Croţia, Turcia, Cehia şi Slovacia."

Desigur, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Si aici se pune intrebarea "de ce?"... Dar sa ne intrebam si ce ar putea insemna "preferinta pentru siguranta locului de munca si companiile cu standarde ridicate de etica"... Nu cumva inseamna mai mult socialism decat capitalism? Acum 5 ani, in general vorbind, erau in top alte aspecte: dezvoltarea personala si oportunitatile de promovare. De observat: satisfactia lucrului bine facut nu primeaza, nu e in top. Cu alte cuvinte, omul sa aiba serviciu, chit ca face sau ca nu face ceva ca lumea p-acolo. Poate sa nici nu faca o treaba buna, dar sa aiba locul de munca asigurat, o slujbulita cu nivel redus de stres si care sa mai inglobeze si beneficii pe langa salariu. Totusi, este ciudat ca "nu găsim un motiv de mândrie în lucrul bine făcut"... De unde ar putea rezulta ca ceea ce se cheama cultura calitatii, la romani, este la un nivel scazut fata de alte tari din regiune. 

Insa studiul parca vrea sa spuna ca "satisfactia lucrului bine facut" are mai putina importanta azi, cel putin pentru cetateanul Europei de Est, adica e multa indiferenta fata de aspectul asta al muncii: "lucrul bine facut", ca si cum n-ar prea conta cine stie ce. Dupa cum se poate usor observa pachetul salarial conteaza, e deasupra tuturor celorlate aspecte, chiar si deasupra sigurantei postului, ceea ce ar putea sa spuna ca important este sa ai bani. Ca, de fapt, lucrul asta e cel mai important, calitatea muncii sau etica (standardele etice ridicate ale angajatorului) sunt aruncate in derizoriu. Cu alte cuvinte, cel putin pentru cetateanul Europei de Est, lucrurile stau cam asa: daca angajatorul te pune sa faci o ilegalitate, nu neaparat una mare, dar una d-aia nefacuta, cum se spune in popor, dar in schimb te plateste foarte bine, este ok... Poate ca e fortata aceasta interpretare, dar de ce sa nu ne gandim si la o astfel de fateta a problemei. Poate si pentru faptul ca nu mai exista un interes mare pentru dezvoltarea personala si oportunitatile de promovare. Aceste lucruri ar putea indica si o stare psihica proasta a individului.

De citit aici si aici.
 

Cutremurul din Japonia si radiatiile...

Ingrozitorul cutremur ce a avut loc in Japonia pune Omenirii o problema foarte serioasa, si anume aceea a energiei atomice. Iata ce am citit pe Mediafax:
Radiaţiile dincolo de zona evacuată la Fukushima nu prezintă pericol pentru sănătate

Traseul probabil al norului radioactiv de la Fukushima 

Armata încearcă să răcească reactoarele de la Fukushima cu elicoptere si camioane cu apă - VIDEO 

O stare de panica s-a creat...Iata ce titreaza si Gandul:

ALERTĂ NUCLEARĂ ÎN JAPONIA - NIVELUL RADIAŢIILOR CREŞTE. Norul radioactiv probabil se va deplasa spre SUA. În CHINA, cetăţenii cumpără sare iodată ca să îi apere de radiaţii

Adevarul e ca toate sursele de energie folosite pe scara larga pe Pamant sunt poluante. Totusi, cea mai periculoasa pare a fi energia nucleara, produsa de elemente radioactive. Daca stam sa ne gandim si la catastrofa de la Cernobil din 1986... si acolo nu a fost vreun cutremur care sa provoace tragedia. Nu ar strica sa ne gandim la alte surse de energie, mai putin poluante sau chiar deloc.
Iata, mai jos, o cronologie a evenimentelor, de pe Mediafax:

CRONOLOGIE: Japonia, devastată de un cutremur şi un tsunami, se confruntă cu o criză nucleară majoră 

Dar, in ciuda acestor evenimente tragice...:

AFP: Europa de Est îşi reafirmă interesul pentru energia nucleară, în pofida accidentului din Japonia  
Foarte interesant de citit articolul de mai sus, din Mediafax. Iata ce arata:

"Ţările foste comuniste din Europa de Est îşi reafirmă în mod hotărât interesul pentru energia atomică, în pofida accidentului nuclear major de la centrala japoneză Fukushima, delimitându-se astfel de vecinii lor occidentali.

La peste 20 de ani de la căderea comunismului, spectrul Cernobîlului nu îngrijorează în mod vizibil aceste ţări a căror industrie nucleară rămâne în mare parte bazată pe tehnologie sovietică.

La Praga, Bratislava, Ljubljana şi Varsovie, liderii politici se pronunţă în favoarea energiei nucleare, mergând până la a denunţa o "isterie" (antinucleară), potrivit declaraţiilor premierului ceh Petr Necas.

Ofensiva lor contrastează cu atitudinea Germaniei, unde cancelarul Angela Merkel a anunţat marţi închiderea imediată, pentru trei luni, a şapte reactoare nucleare vechi.

"Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe".

Mai ales Temelin, dotată cu două reactoare de concepţie sovietică VVER, generează nemulţumirea militanţilor împotriva energiei nucleare din Austria şi Germania.

Praga rămâne totuşi surdă la apelurile de a renunţa sau de a-şi restricţiona energia nucleară, care nu sunt decât "populism oportunist" în opinia preşedintelui Vaclav Klaus.

La rândul său, preşedintele sloven Danilo Türk a declarat miercuri la Praga că nu este momentul "propice pentru decizii politice şi panică".

Ca şi Temelin, centrala nucleară slovenă Krsko este prost văzută de ecologiştii austrieci.

Premierul polonez Donald Tusk a lansat, la rândul său, un apel la "bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia.

Polonia, care nu are nicio centrală nucleară dar intenţionează să construiască două înainte de 2030, este hotărâtă să continue acest program, a declarat Helena Trojanowska, responsabilă de energia nucleară în cadrul Guvernului.

"Programul nuclear al Poloniei se bazează pe tehnologii mai moderne, pe cele mai înalte criterii de securitate", a declarat ea la Bruxelles.

"Nimic nu se schimbă în Slovacia în privinţa energiei nucleare", a declarat la rândul său Rado Bato, purtător de cuvânt al premierului slovac Iveta Radicova.

Slovacia are două centrale nucleare, Jaslovske Bohunice şi Mochovce (vest), care asigură circa 55 la sută din producţia de electricitate a ţării.

Deschiderea a două tranşe suplimentare la Mochovce este prevăzută în 2012-2013, în timp ce alte două reactoare au fost oprite în 2006 şi 2008 la Jaslovske Bohunice, în conformitate cu angajamentele asumate de această ţară înaintea aderării sale la UE, în 2004.

În Lituania, două reactoare de tip Cernobîl moştenite din epoca sovietică au fost oprite la Ignalina în 2004 şi 2009, conform cerinţelor UE.

Mai conciliant în raport cu alţi lideri din regiune, premierul lituanian Andrius Kubilius cere examinarea "tuturor soluţiilor" pentru a asigura necesităţile energetice ale ţării.

Lituania vrea să construiască o nouă centrală nucleară, pentru a o înlocui pe cea de la Ignalina.

În urma accidentului nuclear din Japonia, comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, a anunţat marţi organizarea, pe viitor, a unor "teste de rezistenţă" pentru toate cele 143 de reactoare de pe teritoriul european.""

 Am pus aici tot articolul pentru ca este foarte importanta pozitia tarilor din Europa de Est fata de acest controversat subiect. Si este de remarcat ca Estul Europei este mai putin dezvoltat din punct de vedere economic decat Occidentul. Nevoia de energie (si la un pret ieftin) este foarte mare. De remarcat reactia premierului ceh: ""Nu reuşesc să îmi imaginez oprirea centralelor noastre nucleare", a declarat Necas miercuri. În oponia lui, închiderea centralelor Dukovany (sud-est) şi Temelin (sud-vest) va determina "probleme economice similare unei catastrofe"." Dar si opozitia fata de Germania pe aceasta problema. Dar eu stau si ma intreb: Uniunea Europeana are o strategie clara in acest sens? Inteleg ideea testelor de rezistenta a comisarului european Oettinger, dar nu ma refeream la acest lucru. Ci la faptul daca, sa presupunem, spre ex., ca din cele 143 de reactoare 80 nu trec testul de rezistenta, atunci care ar fi solutiile alternative, in conditiile unei nevoi crescande de energie a unor state mai putin dezvoltate decat Vestul. De fapt o intrebare ar fi si daca Vestul are o strategie in acest sens, pentru ca inchiderea unor reactoare nucleare ar crea, fara indoiala, probleme economice mai mari sau mai mici, depinde. Necas, iata, este ingrozit de o asemenea varianta. Domnia sa spune ca ar echivala cu o catastrofa. Economica, desigur. Iar premierul polonez face apel la: ""bun simţ în pofida emoţiilor, compasiunii şi caracterului dramatic al evenimentelor" din Japonia". De unde se vede ca aceste state, mai putin dezvoltate decat Germania, repet lucrul acesta, nu ar fi ajutate deloc in cazul in care ar trebui, in urma testului de rezistenta, sa-si inchida reactoarele nucleare. Si ar trebui sa le inchida, daca nu ar trece testul D-lui Günther Oettinger, deoarece, toti trebuie sa respectam aceleasi reguli, ca sa reiau o idee a D-nei Cancelar Merkel. Insa, iarasi ma repet, lucrul acesta ar insemna o catastrofa pentru tarile respective. Cum ar ajuta Germania, sau nu numai Germania, de ce nu si Franta sau Marea Britanie, ca sa luam si celelalte puteri economice europene, aceste state mai putin dezvoltate, daca ar trebui sa-si inchida reactoarele, furnizoare de energie? Sau nu le-ar ajuta deloc... Eu stau si ma intreb daca principiul solidaritatii chiar functioneaza asa cum ar trebui in Uniunea Europeana, adica cel bogat sa-l ajute pe cel sarac. De unde se vede ca in situatia unei dezvoltari inegale a Europei (caci nu se poate pune semnul egalitatii intre Germania si Cehia, sau intre Germania si Grecia, ca sa dau niste exemple, din punct de vedere al dezvoltarii economice) nici problemele cu care se confrunta statele nu sunt similare. Atunci putem sa respectam cu toti aceleasi reguli? Daca extrapolam problematica in domeniul financiar, realitatea de pana acum ne spune ca nu, iar exemplul, celebru deja, al Greciei, cu imensa sa datorie publica, pe care nimeni nu stie cum o va plati pana la urma, este revelator. Si sa nu uitam ca acest lucru pune in pericol insasi moneda europeana - euro - si Zona Euro. In ciuda afirmatiilor D-lui Sarkozy care a tot repetat ca jamais nu se va renunta la euro... Si cu toate acestea o solutie concreta nu s-a gasit. Chiar si aceasta pozitie a Tarilor din Est, care contrasteaza cu pozitia Germaniei, ne arata ca sunt inca multe probleme de rezolvat in Europa si ca problemele cu care se confrunta Estul sunt mult mai acute decat cele cu care se confrunta Vestul, chiar si acum la peste 20 de ani de la caderea cortinei de fier. 
In asemenea conditii, care ar fi politica optima ce ar trebui sa si-o insuseasca Europa? Una de dreapta sau una de stanga? Criza actuala a pus partidele populare, de dreapta (sa nu uitam ca PPE e majoritar in PE) intr-o situatie deloc comoda. Pentru ca nu prea au cum sa faca fata si, in acelasi timp, sa-si asigure voturile, luand masuri dure de ajustare a deficitelor, cu repercusiuni de scadere a nivelului de trai al populatiei. Vedem manifastatii de protest la Londra, la Paris. Nemultumirea este in crestere, iar problema somajului nu a putut fi inca rezolvata cu succes. Observam fenomene ingrijoratoare cum ar fi ascensiunea extremei drepte in Franta. Lucru absolut ingrijorator pentru intreaga Europa. Si, dupa parerea mea, increderea oamenilor in partidele de stanga a scazut in ultima vreme destul de mult. Ramane de vazut care va fi raspunsul stangii europene la asemenea probleme. Si este evident ca raspunsul ar trebui sa fie unul care sa contina solutii concrete la provocarile acestui inceput de mileniu. Provocari deloc usoare. Mie mi se pare ca, din punct de vedere politic, nu s-au gasit solutii ideologice. Lucru asta e luat de multi in derizoriu, ca si cum n-ar avea prea mare importanta. Parerea mea este ca idelogiei neoliberale, criticata in prezent, nu i s-a gasit inca o alternativa viabila. Ultra-liberalismul este in stadiul de critica si atat. Insa in asemenea situatii, cum e cea generata de criza economica, o schimbare democratica ar fi necesara si chiar benefica. O schimbare care sa se opuna extremei drepte, de asta i-am si zis schimbare democratica, adica din care sa rezulte democratia si moderatia. Si o solutie (practica) ar putea fi, de ce nu, stanga europeana, aflata pana acum intr-un con de umbra. Pentru ca ar trebui sa constientizam faptul ca starea de criza economica nu a trecut inca. Sunt si voci care spun ca ar putea sa reizbucneasca aceasta criza in Europa, si inca si mai virulent decat pana acum. Lucru din care ar rezulta ca nu au fost eliminate cauzele generatoare ale acestei crize economice. Iar daca ultra-liberalismul ar fi cauza generatoare, cel putin nu vad eu o alternativa concreta, care sa se manifeste in plan politic, economic si social in Europa si care sa fie capabila a indeparta cauzele ce genereaza situatia de criza economica, pe de o parte, si, pe de alta parte sa poata genera progres si in Tarile Estice, parte integranta a Europei Unite. Dar un progres real, nu mimat sau artificial. Aici mi se pare ca este marea incercare cu care ne provoaca acest inceput de mileniu. Eu cred ca ar trebui sa existe, la nivel european, o poltica intr-adevar comuna de dezvoltare economica si de reducere a decalajelor intre statele europene (adica o politica dezvoltare economica ce sa fie comuna tuturor statelor europene din care sa rezulte un obiectiv comun - reducerea decalajelor). Neoliberalismul nu a putut face lucrul acesta, cazul Greciei confirma aceasta ipoteza, dar, de ce nu, si al Italiei, tara care, la randul ei, are o datorie publica de peste 100% din PIB. Se vorbeste de tari care au un mare risc de intrare in incapacitate de plata. Lucrurile acestea trebuie ajustate cumva. Pentru a se ajunge la normalitate. Ramane de vazut cum se va realiza aceasta. De ce spun de o politica care sa fie comuna tuturor statelor UE? Dar ceea ce spune D-na Cancelar Merkel, ca toti trebuie sa respectam regulile comunitare, direct la asa ceva conduce. Ce fel de politica (si ce fel de reguli, pentru ca nu trebuie sa fie nici reguli care sa nu fie respectate de catre cineva, dar nici reguli pe care doar unii le pot respecta cu usurinta, iar altii deloc - adica reguli care sa existe in scriptele europene, dar neaplicabile in unele state, sau care ar defavoriza unele state), asta e alta problema. De fapt asta e si problema. De ce comuna? Pentru ca, daca privim problema la scara europeana, prin prisma Europei Unite, atunci este o chestiune care priveste toata Europa, pe noi toti. Adica este vorba de dezvoltarea Europei in ansamblul sau si ar trebui sa fie o dezvoltare care sa favorizeze si tarile mai putin dezvoltate, precum cele Estice, care fac parte din UE (si nu numai!). Iar o dezvoltare economica armonioasa in UE este de natura sa atenueze conflictele, sa se opuna extremismului, contribuind astfel la consolidarea democratica a Europei.