Inceput de an

Iata ca a inceput si anul 2015 cu sperante de mai bine - speram asta! Intai de toate va urez: La multi ani! Numai bine si multa sanatate!

Totusi, inceputul de an e unul problematic, daca se poate spune asa. Din pacate, noul an a debutat cu groaznicul atentat de la Paris, care aduce in actualitate, tot mai acut, lupta impotriva terorismului, dar si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, aprarea Libertatii si Democratiei ca valori inalienabile ale Lumii Libere. Pe plan economic apar semnele unei noi crize. De aceea, zic eu, e bine totusi sa ne pastram optimismul, dar sa privim lucrurile si cu luciditate.

Perioada aceasta pe care o traversam e una destul de dificila din punct de vedere economic. Lucrul acesta poate avea tot felul de consecinte de nu prea bun augur, din pacate. Evident, demoralizeaza pentru ca perioada de incertitudine, economic vorbind, se prelungeste, cel putin in Europa, nepermis de mult, dupa parerea mea. In astfel de vremuri, intr-o tara ca Romania, se petrece un fenomen caracteristic societatilor care au iesit de sub regimul comunist: nostalgia. Aceasta nostalgie dupa vremurile de alta data contine insa o minciuna pe care putini - asa am impresia - o sesizeaza. Prin nostalgie se idealizeaza trecutul, chiar si lucrurile rele din trecut si de aceea periculos este ca incepi sa crezi ca ceea ce a fost rau e de fapt bun. Aceasta mistificare, ca sa zic asa, ma deranjeaza pe mine. Si din cauza aceasta trebuie lamurite lucrurile, pentru ca daca ne vom gandi mai bine vom observa un fenomen interesant.

Traim o perioada dificila din punct de vedere economic. E normal sa vrei ceva mai bun. Poti sa te gandesti la lucrurile bune din trecut, dar asta nu inseamna ca, spre exemplu, comunismul a fost un lucru bun. Una din carentele mari ale comunismului, a carei consecinta nefasta o traim chiar si acum, in zilele noastre, a fost incapacitatea acestui sistem de a crea manageri adevarati si competenti. Si cred ca asta a fost una din cauzele care a condus la prabusirea economica ce a urmat dupa 1989. Managementul si marketingul sunt indispensabile unei economii moderne, care doreste sa performeze, sa fie competitiva. In Romania, pe vremea comunismului, lucrurile au mers bine atata vreme cat inca mai ramasesera oameni din vechea generatie, de dinaintea comunismului, educati altfel, in alt spirit. Faptul ca sub comunism nu s-a distrus chiar tot, desi au distrus o mare parte din elitele acestei tari, a fost, totusi, un noroc. Aceasta generatie a reusit o anumita performanta in plan economic, lucrurile incepand sa se imbunatateasca. Insa anii au trecut, acesti oameni, desigur, au iesit la pensie. S-a ivit o noua generatie care i-a luat locul, care a fost crescuta integral in noul regim instaurat dupa 1947. O generatie pregatita destul de bine din punct de vedere profesional, ceea ce inseamna mai ales buni executanti, dar care nu a putut sa-si insuseasca tehnica managementului modern datorita sistemului, restrictiilor impuse de regimul comunist, faptul ca era o comanda unica, care incepuse sa izoleze din ce in ce mai mult tara. Politicile economice, dictate practic de un singur om - Ceausescu -, om care nu avea competenta necesara in astfel de probleme, au condus tara intr-o situatie deosebit de dificila. Lipsa unui management calificat s-a facut simtita si la varf, cu consecinte catastrofale. Insa interesant de remarcat este ca si dupa 1989, dupa caderea regimului comunist, dificultatile nu au incetat. Dimpotriva, s-au amplificat. Si lucrul acesta merita o cercetare mult mai atenta si serioasa decat ceea ce s-a facut pana acum. Slabul management a iesit pregnant in evidenta, lucru ce a contribuit la o prabusire economica. Daca stai bine sa te gandesti, era previzibil lucrul acesta. Noi nu am avut si nici acum nu avem prea multi manageri calificati, profesionisti adevarati. Iar betia coruptiei care se manifesta la ora actuala este o consecinta directa a acestui lucru. Factorii de productie - Natura, Capitalul, Munca - nu sunt nici azi bine valorificati, iar Romania evolueaza sub potentialul ei real. Adica, altfel spus, dezvoltarea economica se desfasoara foarte greoi, nu ca nu s-ar realiza deloc, in totala discrepanta cu potentialul real al acestei tari. S-a vorbit, spre exemplu, de managementul privat la intreprinderile de stat. Insa mai potrivit ar fi fost sa se vorbeasca pur si simplu de management, de calitatea acestuia care, din pacate, ramane slaba la noi. Lucrul acesta il vad ca pe o consecinta directa a comunismului, consecinta care, din nefericire, inca se manifesta la noi. Iar aceasta consecinta inseamna, de fapt, saracie.

Un alt aspect pe care ar trebui sa-l avem in vedere, comunismul facand parte din istoria recenta a Romaniei, este ce a insemnat el si cum ne raportam noi la fenomen, pentru ca sa putem intelege foarte bine ce a fost comunismul in Romania. Ma gandeam, spre exemplu, la ceea ce se cheama solidaritate muncitoreasca. Nu cred ca cineva a simtit vreodata asa ceva si ma intrebam de ce oare? Actualmente sondajele de opinie, si am scris despre asta si aici pe blog, releva faptul ca in Romania increderea intre oameni e la un nivel foarte scazut. Pe cale de consecinta comunicarea intre oameni e afectata. Totusi, Romania e o tara latina si romanul este de felul sau activ din punct de vedere social. Cum se explica atunci lucrul asta, increderea asta scazuta in semeni? Ma gandeam la solidaritatea muncitoreasca, deoarece comunismul se baza, ideologic vorbind, pe asa ceva. Eu sunt convins ca nici in Coreea de Nord, tara comunista, oamenii nu simt asa ceva, deoarece solidaritatea trebuie s-o simti mai intai, e un simtamant, altminteri e doar o abstractiune. Concluzia e ca oamenii nu au simtit si nici nu simt - cazul Coreei de Nord - asa ceva pentru ca asa ceva nu exista in comunism, e doar o pura abstractiune ca sa zic asa. Ceea ce au simtit, in schimb oamenii, a fost frica de Securitate si cultul personalitatii dictatorului pentru ca acestia au fost pilonii principali ai dictaturii. Consecinta acestor lucruri dupa caderea comunismului este tocmai aceasta neincredere, suspiciune. Cauza a trecut, efectul inca ramane, iar consecintele sunt dintre cele mai nefaste. Iar omul actual se raporteaza la comunism prin aceasta nostalgie, de care pomeneam, in sensul ca pe vremea aceea i se asigura si garanta locul de munca. Numai atat? Cam putin pentru tot ce era in teorie comunismul.

Aceste consecinte, de care vorbeam mai sus, blocheaza dezvoltarea, modernizarea tarii noastre. Ar trebui sa tinem seama de lucrul acesta cand ne apuca nostalgia dupa comunism. Nu sunt de acord cu o nostalgie care blocheaza progresul. Dar din pacate o astfel de nostalgie constatam in zilele noastre. Ar trebui sa ne gandim si la un alt aspect: tarile vestice, inclusiv SUA, au trecut prin perioade de criza economica severa. Sa ne gandim la SUA pe vremea Marii Crize din perioada '29-'33, cand somajul ajunsese  chiar si 25%, sa ne gandim si la criza actuala. Cu toate acestea, sistemul capitalist a permis si o revenire, o recuperare spectaculoasa - sa ne gandim ca acum, in SUA, dupa o criza puternica, cea din 2008, asemanatoare cu cea din anii '30, somajul a ajuns in jur de 5,8% cu tendita de scadere, mai mic decat in tari ca Franta sau Italia. Comunismul, in schimb, s-a prabusit pentru ca devenise clar ca ducea spre nicaieri. Nu s-au mai putut gasi resursele necesare pentru recuperare - spre exemplu cazul Romaniei, dupa ce Ceasusescu platise datoria externa. Trebuie sa privim cu luciditate lucrurile, nu sub prisma nostalgiilor de tot felul. Si vom vedea carentele grave de care dadea dovada sistemul comunist si cum ne afecteaza acest lucru chiar si acum. Multi oameni ignora aceste realitati si se lasa tarati de aceasta nostalgie spre o visare nesanatoasa, poate si pentru faptul ca inca Europa se afla intr-o situatie dificila din punct de vedere economic. Totusi, asta nu inseamna sa nu privim cu claritate lucrurile si sa ne facem cine stie ce iluzii desarte, considerand solutii care nu pot fi solutii. 

Nostalgia e una, ingrijorarea e cu totul altceva si e justificata. Faptul ca ramanem in continuare foarte jos in clasamentele privind competitivitatea economica, faptul ca avem performante slabe din punct de vedere economic, nu se poate sa nu te ingrijoreze. Nu este insa ciudat, nu-ti da oare de gandit ca starea asta persista de foarte multa vreme? De ce oare? De asemenea suntem pe locuri codase la absorbtia fondurilor europene, care aduc, e adevarat, un plus, dar foarte mic. Lucrurile acestea demonstreaza ca suntem intr-o paradigma gresita, desigur. Dar nu demonstreaza ca ar fi fost bun comunismul. Ci ar trebui sa ne gandim cum sa depasim consecintele sale nefaste, care ne fac sa batem pasul pe loc, care ne trag inapoi. Suntem in logica unei transformari cvasistatice, o transformare care se produce foarte lent, iar daca transformarea este una reversibila atunci si progresul este anulat. De aceea trebuie imbunatatit randamentul motorului economic. Insa din pacate in Romania nu s-au mai facut privatizari dupa 2004, nu s-a imbunatatit mai nimic in activitatea sectorului economic de stat. Lucrurile au ramas tot asa. Nu se vede o crestere a sectorului privat. Nu se vad investitii serioase in infrastructura, absolut necesare si care se pot constitui intr-un motor de crestere economica. Aceste lucruri ar trebui sa ne dea de gandit...

O noua forma de lupta de clasa?!

Inainte de a trece efectiv la subiect as dori sa spun doua lucruri... In primul rand, cum vi se pare o America cuprinsa de un fior mistic? Parca nu se potriveste cu aceasta tara care are un alt specific, de exemplu: piete libere, business, spirit intreprinzator... Eu, spre exemplu, cand spun SUA ma gandesc mai degraba la businessmen decat la mistici... Si cu toate acestea iata ca SUA e cuprinsa de un fior mistic, atat crestin cat si musulman. Citeam aici un lucru interesant si anume: 

"Pew found that nearly half of Tea Party supporters (46%) had not heard of or did not have an opinion about "the conservative Christian movement sometimes known as the religious right," while only 42% said they agree with the conservative Christian movement. They concluded then, with a more nuanced finding than that of PRRI: “most people who agree with the religious right also support the Tea Party. But support for the Tea Party is not synonymous with support for the religious right” (Clement and Green 2011). Pew also found that “Tea Party supporters closely resemble Republican voters as a whole on [social] issues” (Clement and Green 2011)."

Despre Christian right sau religious right - aici. De unde se poate vedea ca preocuparile religioase sunt importante, ceea ce nu e tocmai rau. Insa problema e daca nu cumva in zilele noastre acest interes fata de religie nu e unul mult mai mare decat de obicei...

In al doilea rand, dupa parerea mea, termeni de genul "frati si surori musulmani" sau "Fratia musulmana" nu sunt caracteristici Islamului si ei le-au copiat din Crestinism, dupa formula crestina: "frati si surori in Domnul". Insa in crestinism aceasta formula are un sens destul de clar. Daca ne referim la un Tata al nostru, ca in Rugaciunea Domneasca, atunci am putea spune ca suntem cu totii frati pentru ca El ne-a creat pe noi toti. Totusi, sensul crestin al expresiei "frati si surori in Domnul" e altul si anume ca noi toti crestinii ne impartasim (sau ar trebui s-o facem) cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In acest fel suntem "frati si surori in Domnul", adica in Hristos. Insusi termenul, cu sensul sau, inclusiv cel simbolic, de fratietate sau fraternitate, are o descendenta crestina. La musulmani nu exista notiunea de "frati si surori", decat daca, desigur, provin din aceeasi parinti sau au macar un parinte comun. In Islam nu exista notiunea de fraternitate decat doar daca aceasta a fost copiata cumva din Crestinism si apoi, intr-un fel sau altul, adaptata la preceptele islamice. 
Acestea fiind zise, trecem la cazul pe care vroiam sa-l analizez:

Mohammed Hamzah Khan

In presa noastra stirea a fost una scurta, cum apare de pilda in acest articol din Romania Libera. Insa NBC Chicago - aici si CNN -aici, au relatat mai pe larg. Si voi cita, de exemplu, din articolul de pe CNN:

" Letter to family
He had reportedly explained his reasons for attempting the journey in a three-page letter he left for his family in the bedroom he shared with a sibling in Bolingbrook.

He invited his family to join him in the "Islamic State" -- the name ISIS uses to refer to itself -- but warned them not to tell anyone about his travel plans, according to a criminal complaint.

Khan wrote that there is an obligation to "migrate" to territory controlled by ISIS, which has used bloodthirsty tactics to seize control of large areas of Syria and Iraq.

"We are all witness that the Western societies are getting more immoral day by day," Khan wrote in the letter, according to the complaint. "I do not want my kids being exposed to filth like this."

He said he couldn't bear the thought of his taxes in the United States, which along with other countries is carrying out airstrikes against ISIS, being used to kill his "Muslim brothers and sisters."

Ceea ce observam in aceasta scrisoare este tema clasica a Stangii: decandenta societatii Occidentale, o societate imorala, "in putrefactie", cum s-ar fi spus la noi in anii '50-'60. Deci americanul care trece la Islam vede in asta o lupta impotriva unei societati nedrepte, n-are nicio legatura cu religia, cu Islamul. Cei care trec la Islam fac parte, banuiesc, din electoratul D-lui. Obama si al Partidului Democrat si, banuiesc din nou, marea lor majoritate sunt negri sau au o culoare a pielii ceva mai inchisa la culoare. Astfel de oameni, in general vorbind, sunt si mai prost platiti in SUA, altfel nu s-ar explica vehementa lor impotriva sistemului american, caci despre asta e vorba: atacarea sistemului american. Iar grija fata de copii, deoarece, spune, "nu doreste ca si copiii lui sa fie expusi la un gunoi ca acesta", adica precum aceasta societate nedreapta, imorala, corupta, murdara, intr-un cuvant societatea capitalista, este o tema predilecta a Stangii. 
De observat ca daca in trecut era o lupta ideologica, dusa chiar pe plan mondial, desigur, intre Stanga si Dreapta -  Comunismul respectiv Capitalismul - care s-a terminat cu victoria Dreptei, in zilele noastre conflictul imbraca haine religioase. Adica un conflict intre Islam si Crestinatate. E acelasi conflict intre Stanga si Dreapta, cel de pe vremuri. Adica Islamul, care sufera de saracie, pe de o parte, si Crestinatatea bogata, pe de alta parte. Acest baiat de 19 ani nu vrea ca taxele si impozitele pe care le plateste sa fie folosite pentru "uciderea fratilor si surorilor musulmani". De unde iarasi vedem o tema draga Stangii: Capitalismul rapace, care, in ultima instanta, ucide. De fapt, aici nu e vorba de Islam, acesta e doar o haina, cum spuneam, ci de cu totul altceva. E vorba de Neocomunism, care s-a dezvoltat sub Obama si care nu e impiedicat, cel putin acum, sa se dezvolte. Problema moralitatii unui astfel de Islam - adica al Neocomunismului - e una marxista pentru ca se bazeaza in principal pe teoria intrarii in putrefactie a imperialismului vestic, mai ales american. Adica e vorba de ascutirea contradictiilor in societate, intre cei bogati, crestinii, si cei chipurile exploatati de acestia: musulmanii. In felul asta musulmanii au motiv de lupta. Si industria de armament piata de desfacere! 

Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Un punct de vedere despre clasa de mijloc...

... in doua articole interesante de pe site-ul Criticatac:

Revoluţie şi clasă de mijloc. Partea I – Este clasa de mijloc capabilă de o revoluţie? 

Revoluţie şi clasă de mijloc. Partea a II-a – Anii ’60 sau revoluţia ratată

de  Gabriel Chindea

Care reprezinta o meditatie asupra problemelor contemporane si o analiza cu multe intrebari.... Cred ca merita citite ambele articole.