De neinteles...

Intr-o economie in care nu se creeaza locuri de munca, care este in recesiune tehnica dar in care, oricum, cresterea economica este intr-o vecinatate (de multe ori negativa) a lui zero, Guvernul impoziteaza la greu:
Gandul

Guvernul pregăteşte MAJORAREA impozitelor pe case şi terenuri cu câte 25% în 2015 şi 2016

Se arata ca:

"Guvernul ar putea propune pentru anul viitor o creştere a impozitelor locale pe terenuri şi imobile de 25%, o majorare similară urmând să fie aplicată din 2016, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) - ministrul delegat pentru Buget şi consultat de MEDIAFAX.

Guvernul ar putea propune pentru anul viitor o creştere a impozitelor locale pe terenuri şi imobile de 25%, o majorare similară urmând să fie aplicată din 2016, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) - ministrul delegat pentru Buget şi consultat de MEDIAFAX.

În document, care conţine mai multe propuneri de măsuri fiscale, se precizează: "Creşterea cu 25% a impozitelor pe proprietate şi cu încă 25% în 2016"

Propunerile au fost prezentate în Consiliul Consultativ al Ministrului Delegat pentru Buget.

"În orice scenariu macroeconomic şi oricum se va închide execuţia bugetară din acest an, creşterea impozitelor locale pe proprietate este o certitudine, argumentându-se că românii plătesc mult mai puţin decât restul europenilor", au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate discuţiilor, care au confirmat datele din documentul MFP.

O majorare a taxelor pe proprietate a fost prezentată şi în proiectul de Cod Fiscal publicat în vara acestui an de Ministerul Finanţelor Publice şi retras ulterior de pe site-ul instituţiei.

Surse din Ministerul Finanţelor afirmă că propunerea a fost discutată şi cu oficialii Băncii Naţionale a României, care s-au arătat de acord cu o asemenea măsură.

De altfel, chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara în urmă cu aproximativ o lună că ar fi în favoarea creşterii impozitării proprietăţii, dacă aceasta compensează o relaxare a fiscalizării muncii.

Guvernul a redus de la 1 octombrie rata contribuţiilor de asigurări sociale plătite de angajator cu 5 puncte procentuale şi caută soluţii de a acoperi golul de venituri preconizat din această măsură pentru 2015.

În cazul în care nu vor fi găsite suficiente resurse pentru acoperirea deficitului de venituri, există riscul ca în discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană să se convină renunţarea la jumătate din tăierea de CAS din octombrie, adică o creştere de la 1 ianuarie 2015 cu 2,5 puncte procentuale. Aceasta ar corespunde cu propunerea iniţială a experţilor instituţiilor internaţionale.

Delegaţiile tehnice ale FMI şi CE, conduse de şefii de misiuni, se vor afla la Bucureşti în perioada 2-10 decembrie pentru analiza execuţiei bugetare, impactul măsurilor cu influenţă asupra bugetului adoptate în ultimele luni şi a prognozelor şi cadrului macroeconomic pentru 2015.

Exeperţii internaţionali vor reveni la Bucureşti în luna ianuarie pentru misiunea de evaluare a acordului stand-by."

Guvernul vrea să renunţe la COTA UNICĂ. Impozitare progresivă de până la 35%

Se arata, printre altele, ca:

"Guvernul intenţionează să renunţe la cotă unică de 16%, începând din 2016, şi să introducă cote progresive de impozitare a venitului, în trei trepte, de 15%, 25% şi 35%, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), ministrul delegat pentru Buget, şi consultat de MEDIAFAX.

În document, care conţine mai multe propuneri de măsuri fiscale, se precizează că una dintre acestea ar fi: "Introducerea impozitului progresiv pe venit, începând cu 2016 (3 cote progresive de 15%, 25% şi 35%)".

Propunerile au fost prezentate în Consiliul Consultativ al Ministrului Delegat pentru Buget.

"Cota progresivă reprezintă una dintre soluţiile mai sigure în discuţiile cu FMI şi CE privind recuperarea golului de venituri de la bugetul statului anticipat pentru 2015, dar acum ANAF nu este pregătită tehnic pentru introducerea imediată. Programele pe care s-a operat impozitul pe venitul global, eliminat în 2005, sunt depăşite şi nu pot fi adaptate la noile sisteme. Înţeleg, totuşi, că există discuţii pentru eventuala introducere de la mijlocul anului viitor, mai ales în cazul în care în poziţia de premier va fi numit Florin Georgescu, un susţinător al cotei progresive", au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate discuţiilor, care au confirmat datele din documentul MFP.

Pe de altă parte, analişti financiari afirmă că nu există obstacole de ordin tehnic pentru introducerea cotei progresive de impozitare chiar de la 1 ianuarie 2015, întrucât declararea venitului se face în 2016.

Cota unică a fost introdusă de la 1 ianuarie 2005, fiind pricipala temă de campanie a alianţei DA (PNL-PD) la alegerile din 2004.

Cota unică a fost propusă iniţial de ministrul de Finanţe din perioada Guvernului Năstase, Mihai Tănăsescu, dar respinsă de PSD, inclusiv din cauza opoziţiei preşedintelui de atunci, Ion Iliescu.

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, propus de actualul premier Victor Ponta să preia conducerea Guvernului în cazul în care PSD va câştiga alegerile prezidenţiale, a declarat recent că tema cotei unice de impozitare a fost "fetişizată" în ultimii ani şi ar trebui reconsiderată cel puţin din perspectiva nivelului, dacă societatea românească are pretenţii mari de la stat."

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. 

Mi-e teama ca in acest fel, cu astfel de masuri, recesiunea in care se afla Romania se va prelungi, cetatenii vor saracii, nivelul de trai va scadea dramatic, in schimb Guvernul Ponta va avea excedent bugetar. Cuvantul cheie in jurul caruia se invarte politica economica a lui Ponta este: excedent bugetar. Este obtinerea excedentului bugetar in sine. Si uite asa, dupa Tovarasul Guvern, tara merge spre "noi culmi de civilizatie si progres".

La multi ani!!

Numai bine si multa sanatate in anul care vine!! Eu cred ca avem nevoie de o doza puternica de optimism, de incredere in noi insine pentru ca sa reusim sa facem, cu ajutorul lui Dumnezeu, anul 2014 mult mai bun decat 2013. Lucrul acesta nu cred ca este imposibil, desi pare asa...

Anul 2013 n-a fost nici pe departe unul extraordinar, dimpotriva... Nemultumirile oamenilor sunt pe deplin justificate. Si trebuie spus foarte clar: USL nu a reusit o performanta la guvernare. Din pacate am asistat la destule esecuri, sovaieli, balbaieli, ezitari si altele de genul asta. De aceea nu este de mirare ascensiunea, din cate am auzit, a lui Traian Basescu in sondaje. Insa trebuie precizat ca Basescu este la ultimul sau mandat, nu mai are dreptul sa candideze pentru functia de Presedinte. Poate a contribuit si acest aspect la ascensiunea in sondaje a Presedintelui. In orice caz, lucrul acesta reprezinta o nota proasta pentru USL si USL trebuie sa tina seama de acest lucru, chiar daca Opozitia in Parlament este destul de firava si se comporta destul de timid. Trebuie spus ca nici PDL, ca principal partid de Opozitie, nu a reusit nici el o performanta deosebita, dupa parerea mea. Pentru ca nu a reusit sa capteze, daca se poate spune asa, increderea electoratului, destul de dezamagit de prestatia Guvernului Boc.

Dar timp de analiza este. Sa ne bucuram acum, de Anul Nou, si sa privim, sa incercam s-o facem, increzatori anul 2014!

La multi ani!

Cateva ganduri de 1 Mai...

As remarca faptul ca 1 Mai, Ziua Internationala a Muncii, sau Ziua Internationala a Muncitorilor, pe langa comemorarea victimelor grevei generale din Chicago, lupta muncitorilor pentru programul de lucru de 8 ore, fara reducerea salariului, celebreaza o valoare - MUNCA - fara de care multe lucruri nu ar fi posibile. Si ii celebreaza pe cei ce pun in practica aceasta valoare insemnata, care determina progresul intregii omeniri, din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere moral, ca sa-l parafrazez pe Schiller.
Regimurile totalitare (comunist, nazist) din unele tari (spre ex.: URSS, Germania nazista) au cautat sa foloseasca semnificatia acestei zile in concordanta cu scopurile lor politice. In Spania, pe vremea lui Franco, aceasta mare sarbatoare a fost interzisa. La fel in Italia, pe vremea Regimului Fascist. In Portugalia, pe vremea lui Salazar, a fost cu cruzime reprimata.
In tarile cu regimuri democratice, oamenii sarbatoresc cu bucurie aceasta zi, in mod liber. In unele sunt demonstratii de strada, proteste, chiar si in zilele noastre. Ziua de 1 Mai este, cam peste tot, o zi libera, cu festivitati pasnice, dupa care oamenii petrec campeneste. Interesant este ce se intampla in SUA. Iata ce ne spune Wikipedia:

"United States

In the United States, efforts to officially switch Labor Day to the international date of May 1 have failed. In 1921, following the Russian Revolution of 1917, May 1 was promoted as "Americanization Day" by the Veterans of Foreign Wars and other groups as a counter to communists. It became an annual event, sometimes featuring large rallies. In 1949, Americanization Day was renamed to Loyalty Day. In 1958, the U.S. Congress declared Loyalty Day, the U.S. recognition of May 1, a national holiday; that same year, U.S. President Dwight D. Eisenhower proclaimed May 1 Law Day as well.

Some unions and union locals in the United States — especially in urban areas with strong support for organized labor — have attempted to maintain a connection with more left-wing labor traditions through their own unofficial observances on May 1. Some of the largest examples of this occurred during the Great Depression of the 1930s, when thousands of workers marched in May Day parades in New York's Union Square. Smaller far left groups have also tried to keep the May Day tradition alive with more radical demonstrations in such cities as New York and Seattle, without major union backing.
In 2006, May 1 was chosen by mostly Latino immigrant groups in the United States as the day for the Great American Boycott, a general strike of illegal immigrant workers and supporters to protest H.R. 4437, immigration reform legislation which they felt was draconian. From April 10 to May 1 of that year, millions of immigrant families in the U.S. called for immigrant rights, workers rights and amnesty for undocumented workers. They were joined by socialist and other leftist organizations on May 1.^[14][15] On May 1, 2007, a mostly peaceful demonstration in Los Angeles in support of illegal immigrant workers ended with a widely televised dispersal by police officers. In March 2008, the International Longshore and Warehouse Union announced that dockworkers will move no cargo at any West Coast ports on May 1, 2008, as a protest against the continuation of the Iraq War and the diversion of resources from domestic needs.^[16] For May Day 2010, marches were being planned in many cities uniting immigrant and native workers including New York,^[17][18] San Francisco,^[19] Boston,^[20]Albany ^[21] Chicago and Los Angeles most of whom protested against the Arizona Senate Bill 1070^[22]Members of Occupy Wall Street plan to hold a General Strike in 2012."

Stau si ma intreb de ce aceasta reticenta, fata de Ziua Internationala a Muncii, in SUA... Interesant este ca aceasta zi, in SUA, a fost legata de comunisti. Dupa cum se poate constata, ea a primit diverse denumiri, numai Ziua Internationala a Muncii, nu. I s-a spus Americanization Day, Loyalty Day, Law Day. Deci ziua de 1 Mai a ramas ca sarbatoare, dar sub alta denumire si se sarbatoreste altceva. De observat ca, in ultima vreme, de 1 Mai au loc numeroase demonstratii in SUA, greve generale, legate de imigratia ilegala. Imigrantii cer respectarea drepturilor lor, ale muncitorilor, amnistierea pentru muncitorii care nu au documentele necesare, contesta legislatia, in viziunea lor, draconica cu privire la imigratie. Membrii Occupy Wall Street planuiesc o greva generala in 2012! Dupa cum lesne se observa, 1 Mai a ramas in SUA o zi de lupta, nu numai pentru drepturile muncitorilor sau imigrantilor, dar si pentru pace - de observat protestele din 2008 impotriva continuarii Razboiului din Irak. Deci in SUA, 1 Mai e o zi controversata, ca sa zic asa. Dar datorita acestui lucru se mentine spiritul de lupta al oamenilor muncii, amintind de semnificatia originara a acestei zile, pentru ca la inceput a fost o zi ce a marcat o lupta a oamenilor muncii pentru drepturile lor legitime. In alte parti oamenii nu au de lucru, in schimb sarbatoresc 1 Mai cu mici si bere, lasand la o parte memoria inca treaza a propagandei PCR. Nu peste tot... In Spania am auzit ca au deja loc demonstratii de strada impotriva politicilor Guvernului - somajul a ajuns la 25%! Protestele oamenilor sunt pe deplin justificate cand aceasta valoare - MUNCA - este calcata in picioare din diverse motive, de catre cei ce s-au obisnuit sa nu prea tina cont de ea si nici de cei ce muncesc.
Eu cred ca Ziua de 1 Mai trebuie sa fie sarbatorita de catre toti! Ea ne reaminteste de faptul ca trebuie sa avem respect fata de MUNCA si fata de tot ce decurge de aici: indatoririle noastre, drepturile noastre, progresul societatii, solidaritate, pace, bunastare, respectul pentru cei care muncesc si pentru bunurile realizate prin munca, folositoare omului, fata de civilizatie si de atatea altele necesare pentru om, in general vorbind. O societate care nu mai respecta MUNCA si pe cei ce muncesc intra intr-o stare de haos si de deruta morala. In felul acesta traieste o criza din care cu anevoie va iesi. Poate ca una din cauzele crizei economice actuale este tocmai acest lucru... Societatea a ajuns la un nivel de dezvoltare economica foarte ridicat, de care omul s-a bucurat, evident. Dar poate ca tocmai acest hedonism a facut sa uitam lucrurile de baza pe care s-a intemeiat acest progres, inregistrat in sec. XX. Si unul din aceste lucruri de baza, poate principalul, a fost MUNCA. In hedonismul nostru am uitat de asa ceva, alunecand spre aceasta criza actuala, incurcandu-ne in datorii mari, aproape imposibil de platit... Sarbatorim munca la iarba verde, mancand niste mici, band o bere fara sa meditam mai serios la aceasta valoare si la semnificatiile acestei zile de 1 Mai.
Din cand in cand trebuie sa ne reamintim...  

Exagereaza Basescu...?

Presedintele Traian Basescu a facut inca o declaratie surprinzatoare de Ziua Drapelului National. Iata ce ne spune HotNews:

Traian Basescu, de Ziua Drapelului National: Suntem intr-un moment de cumpana in care solidaritatea e singura solutie

""Adesea, daca mergi pe strada, vezi oameni care trec pe langa tricolor ca pe langa un stalp de iluminat. Este proba faptului ca am uitat sa avem in viata de zi cu zi valorile noastre", a spus Traian Basescu.
"Suntem intr-un moment de cumpana in care solidaritatea e singura solutie prin care putem sa trece momentele dificile ce ni le rezerva viitorul", a adaugat seful statului.
Drapelul National a fost decretat pentru prima oara ca simbol national de Guvernul revolutionar provizoriu din Tara Romaneasca la 14/26 iunie 1848, avand inscrisa pe el deviza 'Dreptate, Fratie', relateaza Agerpres.
Presedintele Basescu a declarat ca "tricolorul simbolizeaza toata evolutia statului roman": "Pana la urma tricolorul e definitia noastra. In tricolor regasim pamantul tarii, in tricolor gasim istoria noastra si viitorul nostru, gasim reprezentata fiecare casa, fiecare familie, fiecare bunic, fiecare copil si viitorul fiecaruia dintre ei".
Traian Basescu a adaugat ca Romania se afla astazi "intr-un moment in care nu parem a intelege ca avem nevoie de solidaritate mai mult decat oricand: "Istoria moderna a Romaniei consemneaza momente sublime de solidaritate iar azi este din nou un astfel de moment, in care lumea se indreapta spre o perioada in care nu stie exact ce se va intampla si cum vor evolua lucrurile".
"La multi ani, tricolor, la multi ani, romani", a incheiat el." (subl.mea)

Subiectul principal de discutie este fraza subliniata. L-am vazut dezbatut si aici. Nu prea e in regula, dupa parerea mea, sa spui ca vezi oameni pe strada care trec pe langa tricolor ca pe langa un stalp de iluminat... Dar... poate ca asta e perceptia Presedintelui. Observ la Basescu ca face, in ultima vreme cel putin, afirmatii ce au o doza mare de subiectivitate. Eu nu spun ca nu ar fi sincer in ceea ce declara. In definitiv si la urma urmei, poate ca omul chiar asa gandeste. Este firesc a te intreba: dar de unde stie el cum trec oamenii pe langa tricolor? De unde stie el ce sentimente le starneste tricolorul? A face un proces de intentie populatiei, pe tema aceasta, nu e o atitudine potrivita si nici corecta. Sau, daca doriti, e un mod neelegant si nefericit de a te exprima. Totusi... intrebarea care se pune ar fi: exagereaza Basescu? In ce masura are dreptate? Eu am scris mai demult un articol:

Despre patriotism
Care ar fi interesant de parcurs, apropo de declaratiile lui Traian Basescu. Pe scurt, este vorba de Raportul IRES privind patriotismul la romani. Domnul Dancu da explicatii foarte interesante. 
Mediafax de asemenea ne informeaza despre declaratiile lui Basescu:


Preşedintele Traian Băsescu, la ceremonia de Ziua Drapelului Naţional
Basescu a tinut sa precizeze:

"Băsescu a afirmat că, de câte ori ajunge la o întâlnire internaţională, primul lucru pe care îl face este să caute, în linia de drapele de stat, drapelul tricolor al României."Nu întotdeauna faptele pe care le avem de săvârşit sunt plăcute, dar dacă ele sunt necesare, resursa de a merge înainte o găseşti în simbolul naţional", a spus el."

si:

"El a adăugat că poartă tricolorul în suflet. "Tricolorul trebuie purtat în suflet. Eu acolo îl am, este parte a sufletului meu", a spus el.După discursuri oficialităţile prezente au "onorat" drapelul care urma să fie ridicat pe catargul din faţa Cercului Militar Naţional, înclinându-se în faţa sa, după care a fost intonat imnul de stat şi a avut loc un moment religios.La ceremonia de Ziua Drapelului au participat câteva zeci de bucureşteni, iar discursurile au fost marcate de momente scurte de aplauze.""

 Revin la ce arata Vasile Dancu:

"Statul trebuie să fie imparțial, dar nu inert. Și un lucru esențial, pe care ne facem că nu-l înțelegem: statul român nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile, dar nu este un stat social. Un stat social oferă multe bunuri publice, dar este un stat inteligent și eficient. Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. Un stat fără un sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social, decât în discursurile celor care nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. România nu are cum fi etichetată ca un stat social, ci mai degrabă ca un stat discriminatoriu, stat care a creat mai multe excepții decât egalitate.Un stat social creează condiții pentru o egalitate formală între cetățeni ca și fundament pentru democrație. "

Ceea ce spune Dl. Dancu este important pentru ca arata ceea ce Romania ar trebui sa fie si nu e. Cu alte cuvinte domnia sa arata ca nu este respectata Constitutia, mai exact art.1 , al.3, unde se specifica foarte clar ca "Romania este un stat de drept, democratic si social". Iar daca ne gandim la cuvintele: "Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. ", am putea banui ca Romania nu a fost niciodata stat social, desi in Constitutie scrie ca Romania e un stat social... Dar atunci cum ar putea sa existe solidaritate sociala, si o societate intemeiata pe o asemenea valoare? Sa nu uitam ca Presedintele face un apel la solidaritate si anume o solidaritate in jurul tricolorului, ca simbol national:

""Suntem într-un moment de cumpănă, în care solidaritatea este singura soluţie pentru ca o ţară să treacă de momentele dificile ce ni le rezervă viitorul, iar singurul simbol care ne poate aşeza pe toţi la un loc este tricolorul""

Sa vedem care este parerea reputatului sociolog, Dl. Dancu:

"Este clar că România este un stat oligarhic, un stat slab, căpușat de toate clicile politice care ajung la putere și de toate categoriile socio-profesionale care dețin pozitii de decizie sau de forță: revoluționari, armată, polițiști, judecători sau procurori etc.Faptul că românii au o mentalitate de asistați nu însemnă un stat social cum cred cei care se uită doar dintr-o parte la realitatea noastră." " 

Mai corect spus cred ca ar fi: "Faptul ca romanii au ajuns sa aiba o mentalitate de asistati...". Altii, si nu putini, au si emigrat... Or, intr-un astfel de stat se mai poate vorbi de solidaritate? Concluzia ar fi ca aceasta clasa politica nu a facut nimic nici in sensul de a construi cu adevarat un stat social si nici in a promova solidaritatea sociala in societate, ca o valoare ce ar trebui sa fie prezenta. De ce asa? Eu am impresia ca de la bun inceput, inca imediat dupa Revolutie, la noi s-a vorbit una si s-a facut alta. Constitutia din 1991 stipula, la fel ca si cea actuala, la art.1, al.3, ca "Romania este un stat de drept, democratic si social", numai ca la noi s-a mers pe crearea economiei de piata, si anume a uneia "functionale". Din aceasta cauza statul nostru a stat sub semnul imperialismului pietelor, iar mai putin, chiar foarte putin sub semnul solidaritatii sociale, ca o caracteristica a statului social. Expresiile ce s-au intalnit frecvent, ca spre exemplu: "boom-ul imobiliar", stau marturie acestui lucru. Nici masurile pe care actuala Putere le-a luat, spre exemplu noul Cod al Muncii pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea, nu stau sub semnul solidaritatii sociale. Si atunci imi pun intrebarea: nu cumva solidaritatea sociala este piatra de temelie a patriotismului? In sensul ca daca aceasta solidaritate sociala slabeste, atunci si patriotismul slabeste? Sa analizam putin acest lucru si prin prisma emigratiei, cu care tara noastra se confrunta de o buna bucata de vreme, luand ca ajutor ceea ce spunea Cicero: Ubi bene, ibi patria - Acolo unde e bine, acolo este patria. Pentru ca intr-o societate, asa cum o descrie Dl. Dancu pe cea romaneasca, nu prea are cum sa fie bine pentru cetateanul obisnuit, pentru omul de pe strada care trece pe langa tricolor ca pe langa stalpul de iluminat, cum se exprima Dl. Basescu. Este clar ca emigratia se poate traduce si prin cuvintele lui Cicero. Sigur, tricolorul si patria le poti purta in suflet oriunde si s-ar putea spune ca e o dovada de lasitate sa fugi din fata greului catre locuri placute, unde este bine, cand in tara ta nu prea e asa, in loc sa te implici si sa faci ceva aici, in tara ta. Dar aici intervine si un alt aspect: deznadejedea, adica pierderea oricarei sperante ca in tara ta, pe perioada vietii tale, lucrurile ar mai putea sa mearga spre bine. Cred ca absenteismul la vot este si o expresie a acestei deznadejdi, dar si a derutei, in conditiile in care politicienii spun una si fac alta. Dar intr-o societate unde nu exista solidaritate sociala, este foarte, foarte probabil ca omul obisnuit sa inceapa sa gandeasca dupa cuvintele lui Cicero. Mai ales ca durerea este agravata si de slabele performante economice cu care se confrunta Romania.  
Dar ceea ce spune Dl. Dancu conduce la ideea alterarii conditiei de a fi cetatean. Cetatenia, sau a fi cetatean, se bazeaza pe etica , civism, responsabilitate, toleranta reciproca. Se mai poate vorbi, oare, de aceste valori intr-un stat caracterizat ca fiind: "stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile"? Sau astfel de caracteristici (intr-un moment istoric dat) altereaza, spre exemplu, toleranta reciproca si submineaza solidaritatea sociala? Clientelismul de orice fel ar fi el, dupa parerea mea, altereaza, viciaza calitatea de a fi cetatean. Pentru ca toleranta are la baza, in acest context, criterii clientelare. "Traiul impreuna" devine dificil in conditiile in care in societate se creaza tot felul de grupuri de interese (expresia e la moda!) antagonice, care depind, in dobandirea prosperitatii lor personale, proprii, de clientelism (spre exemplu clientelismul politic). Sa nu uitam ca s-a spus despre PDL ca s-a pesedizat! Este limpede ca in felul acesta e subminata insasi demnitatea umana. Accentul deosebit pus pe "piata", absolutizarea abnorma a pietii si economiei de piata au condus in cele din urma, intr-o societate in tranzitie, spre astfel de realitati. 
Dar nu e vorba numai de asta... Exista la noi o depreciere a discursului public al liderilor nostrii politici, lucru ingrijorator dupa parerea mea. Iata aici un exemplu venit dinspre partea Opozitiei. Este ingrijorator pentru ca asa cum bine observa Buffon, "Le style est l’homme même"... Insa este de observat ca Vasile Dancu, analizand fenomenul patriotismului la romani, in momentul actual, vorbeste de educatie. Exista o prapastie intre generatia tanara si cea varstnica in felul in care acestia se identifica cu calificativul de patriot. Dar poate fi vorba, de ce nu, si de o prapastie in ceea ce priveste educatia, la modul general vorbind. La capitolul asta nici Basescu nu exceleaza: viziunea ca avem nevoie de tinichigii si ospatari, ca se poate invata cu google s.a.m.d. Dupa cum se poate vedea, nici discursul public al liderilor politici nu exprima educatie in adevaratul sens al cuvantului. Si atunci cum poate sa se dezvolte patriotismul? Pentru ca in felul acesta si calitatea dezbaterilor scade foarte mult. Devin sarace in idei. Si totul se traduce printr-o lupta acerba pentru putere, pentru ca sa-si recapete privilegiile pierdute sau, pentru cei de la Putere, sa si le mentina - teren propice pentru ceea ce se numeste excluderea sociala. Observam o lipsa totala de viziune, spre exemplu, in ceea ce priveste organizarea administrativ-teritoriala, unde, in momentul de fata, e un blocaj total. Observam o imposibilitate de a obtine consensul pe problemele importante cu care se confrunta tara. Evident ca aceste aspecte isi pun amprenta si asupra cetateanului, care devine din ce in ce mai derutat si, in cele din urma, din ce in ce mai nepasator...


Mai putin comentata, mi se pare, a fost fraza: ""Istoria moderna a Romaniei consemneaza momente sublime de solidaritate iar azi este din nou un astfel de moment, in care lumea se indreapta spre o perioada in care nu stie exact ce se va intampla si cum vor evolua lucrurile" (subl.mea). Acest apel viu al solidaritate, pe care l-a adresat Presedintele tuturor cetatenilor, este legat de acest aspect: spre ce se indreapta lumea? Nu este de neglijat ceea ce a spus Basescu. Deoarece actuala criza economica si financiara a bulversat mult societatile occidentale, marcate de revolte, mitinguri uriase, cum a fost, recent, la Londra. De remarcat ca tinerii sunt printre cei mai dezavantajati. Pentru ca exista o amenintare la adresa democratiei in Europa si in intreaga lume. De observat este ca tonul discursului prezidential este unul nationalist. Nu l-am auzit pe Basescu, pana acum, abordand chestiunea patriotismului, referindu-se la tricolor atat de patetic. E un semnal...? Ca si declaratia anterioara legata de Regele Mihai si maresalul Antonescu...? De observat ca Basescu parca a vrut sa se justifice: "Nu întotdeauna faptele pe care le avem de săvârşit sunt plăcute, dar dacă ele sunt necesare, resursa de a merge înainte o găseşti în simbolul naţional". Poate ca n-ar fi stricat sa ne spuna cum vede domnia sa problema: spre ce se indreapta lumea?. Poate ca ne-ar fi lamurit mai mult... O solutie la aceasta criza economica si financiara nu a fost data pana acum si aceasta poate sa capete, in continuare, forme foarte acute. In ce masura va rezista UE? Sa nu uitam ca partidele populare sunt majoritare in Parlamentul European si practic conduc UE. Masurile care se iau sunt de dreapta, incarcatura politica este evidenta: salvarea bancilor, a bogatiilor private. Dar stau si ma intreb: strangerea aceasta in jurul drapelului national, pe care Basescu a sustinut-o cu atata tarie si patos, reprezinta doar o viziune de moment a Presedintelui? Ce ar putea sa cauzeze o astfel de optica? Pentru ca atitudinea pe care a avut-o Basescu mi se pare destul de brusca. A facut acum astfel de declaratii, cu un iz nationalist evident, asemanator cu cel al PRM-ului lui Vadim Tudor. Ne putem gandi si la atragerea de voturi. Dar poate ca e si altceva... Eu stau si ma gandesc daca nu cumva se are in vedere un scenariu de destructurare chiar a Uniunii Europene. Sa nu uitam ca declaratia a facut-o Presedintele, care reprezinta Statul Roman, conform Constitutiei si de aceea ea trebuie privita cu toata atentia. Pentru ca nu a fost intamplatoare, cel putin asa cred. 


Exagereaza Basescu...?

 

Un punct de vedere despre clasa de mijloc...

... in doua articole interesante de pe site-ul Criticatac:

Revoluţie şi clasă de mijloc. Partea I – Este clasa de mijloc capabilă de o revoluţie? 

Revoluţie şi clasă de mijloc. Partea a II-a – Anii ’60 sau revoluţia ratată

de  Gabriel Chindea

Care reprezinta o meditatie asupra problemelor contemporane si o analiza cu multe intrebari.... Cred ca merita citite ambele articole.

Protestele din Egipt. Amenintari. Criza alimentara

Iata ce am citit pe site-ul ProTV:
Protestele din Egipt costa 310 milioane de dolari pe zi

Criza din Egipt se va vedea in portofelul tau curand

Criza alimentara isi arata coltii. De ce se scumpeste mancarea in Romania

Nu mi se pare de gluma..

Despre violenta

Un editorial deosebit de interesant pe care l-am descoperit in Ziua de Cluj, scris de Mihai Hurezeanu, cred ca ar trebui sa ne puna pe ganduri la modul serios...

Retorică şi crimă

Editorialistul observa un fenomen ingrijorator:

"În grila unui sociologism mai vulgar ecuaţia este destul de simplă: accentuarea disperării cauzate de pauperizare crescândă duce la exacerbarea violenţei. Este o explicaţie justă pentru variaţia statistică. Calitativ vorbind însă, impulsul distructiv în societatea românească poate lua forme bizare, abjecte şi auto-devoratoare datorită secetei de soluţii civice, morale, spirituale care să canalizeze rezistenţa societăţii civile în faţa tăvălugului maladiilor sistemului politic şi economic. Pe fondul mioritic desacralizat, spiritul pacifist, inocent şi smerit al românilor este canibalizat de absenţa solidarităţii şi eroziunea empatiei. Această discordie este întreţinută de gâlceava sterilă şi nesfârşită a politicienilor fără viziune şi fără darul serviciului public. Într-o naţiune orfană erupţia ici şi colo a psihozei criminale este reversul malefic al revoltei şi al nesupunerii civile faţă de un sistem profund corupt."

 Recomand citirea in intregime a acestui editorial, foarte tare. Indica o stare de spirit a societatii si un fenomen care nu este prezent numai la noi, pe plaiurile mioritice. Iata, el se manifesta pe plan mondial si nu cred ca e de glumit si de neluat in seama asa un lucru ingrijorator.

Un foarte interesant sondaj si comentariu

am descoperit pe Contributors.ro:

Dincolo de alianta PNL-PSD-PC: romanii si criza. Un sondaj
de Dragos Paul Aligica

Iata ce se arata la inceptul articolului:

"Tema momentului in dezbaterea publica este alianta PNL-PSD-PC. E o tema ce merita discutata serios. Semnificatia sa pentru viitorul politic romanesc este majora. Dupa cum si lipsa de reactie publica a PDL (cel putin la ora la care sunt scrise aceste randuri) in fata unor evolutii cruciale care-l vizeaza nemijlocit si care-i deschid o oportunitate nesperata in spectrul politic romanesc, merita o discutie de sine statatoare: Cum e posibil ca o decizie precum cea luata de PNL si PC sa nu fie intampinata macar printr-un comunicat de presa de PDL?! Este posibil ca oamenii acestia sa nu inteleaga ce carte mare le-a fost facuta cadou? Avem deci un pachet de teme de mare actualitate ce vor fi dezbatute mereu de acum inainte si asupra carora vom reveni in mod cert in viitor.


Azi insa sa ne concentram nu pe jocul politic, ci pe fundalul sau. In politica, de multe ori, fundalul este mai important ca sceneta interpretata de actorii zilei. In cazul nostru, avem marea problema a atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, fata de calitatea vietii, fata de criza economica. Nu incape indoiala ca avem aici o chestiune de importanta cruciala. Sa zabovim un pic asupra ei."

Recomand citirea intregului articol.
Ceea ce as remarca in treacat este numarul mare al celor care raspund la intrebari cu "Nu este cazul". Ca sa dau niste exemple: la intrebarea Cât de sigur credeti că este locul dumneavoastră de muncă?, 33% raspund asa, iar la intrebarea  Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de mediul sau conditiile de muncă?, 20% raspund ca "Nu este cazul". Apropo de cat sunt multumiti de salarii, tot 20% raspund ca nu este cazul... Destul de ciudat acest "Nu este cazul", mai ales pentru ca procentele celor care raspund asa sunt destul de mari... Nici nu am gasit vreo explicatie clara a acestui "Nu este cazul". Pentru ca, spre exemplu, la intrebarea privind mediul si conditiile de munca, unde 20% raspund asa, lucrul asta ar putea fi interpretat ca, defapt, oamenii nu sunt multumiti, ci mai mult resemnati...
Ceea ce se mai remarca este ca procentele celor nemultumiti sunt destul de mari. Spre exemplu referitor la salariu, 36% - nemultumiti si foarte nemultumiti; multumiti si foarte multumiti, 44%. 20%, "Nu este cazul"....

Cateva ganduri despre problema eficientei

Zilele acestea mi-au venit in minte cateva ganduri legate de eficienta. Multi cauta sa fie eficienti, sa castige bani multi. Totusi, cum ar trebui pusa problema? De unde a izvorat aceasta idee de eficienta pe care multi ar incadra-o printre categoriile de gandire liberale? Pe de alta parte eficienta este privita deseori ca fiind legata de performanta. Cred ca putem identifica trei chestiuni:

1. Daca este necesar sa fi eficient;
2. Daca poti sa fi eficient tu singur, numai prin tine insuti;
3. Daca poti sa fi eficient in orice conditii;

Legat de problema nr.1 stateam si ma gandeam daca in societatile tribale notiunea de eficienta are vreun sens. Sunt si acum, in sec. XXI, astfel de societati si omul care traieste acolo pare multumit de viata sa, nu doreste sa si-o schimbe, nu il atrage civilizatia aceasta moderna. Intr-o astfel de societate omul traieste din vanat, pescuit. Defapt, de pe urma acestor ocupatii traieste o comunitate intreaga: tot tribul. In general, daca stiu bine, barbatii participa la vanatoare, femeile stau acasa, in cadrul tribului, si fac mancare, se ocupa de copii. Se poate vorbi oare de eficienta in ocupatia aceasta de vanator, la barbatii tribului? Cine vaneaza mai mult, cine performeaza? Este clar, cred eu, ca si printre barbatii tribului sunt oameni care au talent la vanat, sunt dotati pentru asa ceva - stiu si eu.. miscari rapide, o privire agera, aruncarea sulitei rapid si precis, etc - si poate ca sunt altii care nu au astfel de calitati. Dar ceea ce se vaneaza, ocupatia fiind colectiva, nu poate depasi necesitatile de hrana ale tribului. In caz contrar carnea, lasata mult timp, se strica. Probabil ca, sub acest aspect, nu atat eficienta individuala conteaza, cat cea colectiva in sensul ca barbatii tribului ar trebui sa asigure hrana intregului trib, astfel incat aceasta, pana la o noua vanatoare, sa nu se strice. Ca daca se strica, degeaba ai vanat sau ai pescuit, nu? Deci, practic, in acest exemplu este vorba despre asigurarea necesarului de hrana pentru toti membrii tribului, iar notiunea de eficienta ar avea aceasta limita: este inutil, spre exemplu, sa se vaneze peste necesarul de hrana al tribului, astfel incat sa existe un surplus neutilizat si supus degradarii (carne stricata). In acest sens, mentalitatea in acest trib ar trebui sa fie strans legata de asigurarea (la timp, desigur) necesarului de hrana pentru toti membrii tribului. Ce sens ar mai avea eficienta si performanta atunci? Cu alte cuvinte, nu s-ar pune accent pe eficienta individuala (ce sens ar avea?) cat pe capacitatea colectiva de a asigura hrana intregului trib, in limitele necesitatilor. Observam ca aici nu este vorba de o lupta, ci de o activitate care va intra treptat, treptat intr-o anumita rutina. Sau, daca doriti, e vorba, mai degraba, de lupta omului cu natura, cum s-ar fi exprimat Malraux, si nu lupta omului cu omul. Cu alte cuvinte, una este cand omul se lupta cu diverse intemperii naturale si alta e cand omul se lupta cu un alt om. Sa luam un exemplu. Sa presupunem ca intre tribul de care vorbeam si tribul vecin izbucneste un conflict dintr-un motiv oarecare. Conflict ce conduce la un razboi intre cele doua triburi. Intr-o asemenea lupta fiecare trib doreste sa-si impuna suprematia asupra celuilalt. In asemenea conditii tribul (indiferent care ar fi acesta) are nevoie de luptatori buni si devine esentiala manuirea cu pricepere a sulitei si a arcului, pentru a dobandi victoria. Caci din doua triburi, unul va iesi invingator. Adica un barbat al tribului trebuie sa se antreneze in manuirea arcului si a sulitei, pentru a face fata unei lupte cu tribul vecin. Antrenamentul acesta devine un imperativ. Evident, sunt si alte lucruri: strategii, tactici, care sa te poata face eficient in lupta si sa castigi mai usor. Inca din epoca antica omul a inventat intrecerile sportive in care conta performanta individuala, spre ex.: cine arunca mai departe sulita. Si, bineinteles, aceste intreceri aveau un invingator. Evident, la o asemenea performanta nu ajungi decat prin antrenament si pregatire, asta daca aspiri sa castigi intrecerea sportiva. Este destul de clar ca daca s-ar ajunge la un acord, la o intelegere intre triburi, razboiul n-ar mai trebui sa existe (sub nicio forma, nici macar sub forma economica). Dar atunci capacitatea colectiva ar prevala asupra eficientei individuale? In acest caz probabil ca ar trebui ca activitatile triburilor sa se axeze pe realizarea necesarului pentru intreaga comunitate de triburi, iar eficienta individuala ar putea fi privita ca un fel de intrecere sportiva. Daca acordul de care vorbeam este viabil si unanim acceptat de toate triburile, in mod logic rezulta ca n-ar mai trebui sa aiba sens o competitie, de genul celei economice, care sa provoace nemultumiri si conflicte intre triburi. Ceea ce ar mai ramane sunt pasiunile umane: orgoliu si dorinta de a se impune in detrimentul altora, asta ca sa dau un singur exemplu, dar ar mai fi, spre ex, dorinta de imbogatire peste limitele unei necesitati obiective sau, daca doriti, rezonabile (imbogatire nu neaparat pe cai necinstite!). Deci daca am privi eficienta si performanta sub prisma necesitatilor obiective atunci ar prevala eficienta sub forma capacitatii colective si nu sub forma individuala. Cu alte cuvinte s-ar crea o federatie de triburi, sa-i zicem asa, care ar avea ca scop utilitarul. Adica o societate opusa unei societati ce se bazeaza pe concurenta. Dar o societate care se bazeaza pe concurenta nu este o societate care sa urmareasca necesarul ci mai mult decat necesarul. Ramane, clar, excesul. Adica ceva care, pana la urma urmei, devine neutilizat. Ar ramane de studiat faptul daca omul devine eficient pentru ca sa-si imbunatateasca siesi conditiile de viata sau pentru ca sa-i depaseasca pe altii? Care este, cu alte cuvinte, motorul acestei eficiente? Ce anume o determina? Raspunsul nu este clar daca stau sa ma gandesc la tribul de care vorbeam, ce nu aspira la civilizatie. Tribul are  viata lui, ritualurile lui, dansurile sale ritualice, morala lui proprie si primitiva, religia sa. De ce ar dori sa fie eficient? De ce ar dori sa-si imbunatateasca conditia sa milenara? Daca aceasta comunitate unama isi satisface sau are satisfacute, prin efortul si munca celor din trib, necesitatile de ce ar mai aspira la performanta si eficienta? Einstein spunea candva, citez din memorie, "de ce l-ar interesa pe un peste mediul (caracteristicile acestuia, n.m) in care traieste?". Deci de ce ar fi interesat tribul sa schimbe acest "mediu" milenar in care traieste? Nu e foarte clar daca omul devine eficient numai pentru ca sa-si imbunatateasca conditiile de viata si numai din acest motiv. Daca omul munceste numai pentru ca sa-si asigure traiul, trebuie, oare, sa fie eficient? Iar de aici apare problema nr.2 si anume daca omul poate fi eficient doar el singur, numai prin el insusi, prin efortul si actiunea sa libera. Pentru ca eficienta mea intr-o anumita activitate s-ar putea sa nu depinda numai si numai de mine. Asta nu inseamna ca nu sunt eficient, ci doar ca nu depinde numai de mine lucrul acesta. Omul, individul, nu este un sistem izolat. El este in permanenta interactiune cu mediul in care traieste si cu ceilalti oameni. Activitatea pe care el o desfasoara este in stransa legatura cu altii. Si nu e cineva care sa le poata face pe toate. Eficienta se exprima, de obicei, intr-o singura activitate. Este, daca vreti, ilustrarea proverbului "cu o floare nu se face primavara". Intelepciunea milenara a umanitatii a exprimat un adevar extraordinar sub forma acestui proverb, care indica un fenomen obiectiv, cat se poate de natural. Dar poate ca eficienta si performanta mai depind si de altceva. Poate ca "de vina" este curiozitatea omului, dorinta sa de cunoastere si de descoperire a noului. Sunt tot felul de oameni, dar sunt unii care "isi baga nasul in orice", cum se spune, care vor sa stie, care vor sa descopere, care vor sa sparga barierele cunoasterii dintr-un imbold launtric neexplicabil. Care nu se multumesc cu ceea ce stiu si cu ceea ce au in prezent. Intr-un fel mereu usor nemultumiti de sine si dornici sa "scormoneasca", sa gaseasca si altceva. Un astfel de om poate ca nu se va supune niciodata imperativului necesitatii. Poate ca nu s-ar simti bine intr-o societate bazata pe utilitarism, in care obiectivul central este asigurarea necesarului. In definitiv si la urma urmei ce inseamna necesar pentru un astfel de om? Poate ca lui ii este necesara aspiratia spre o cunoastere superioara, vrea sa stie mai mult decat altii si, in felul acesta, ajunge sa creeze, ajunge sa transforme mediul in care traieste, ajunge sa fie performant si eficient. Tocmai datorita cunoasterii si setei de a cunoaste. Evident, e numai un exemplu. Bineinteles, s-ar mai putea da exemplul celor care au un anumit talent, pe care vor sa-l valorifice, pe care vor sa-l perfectioneze, nemultumiti intr-un fel de ceea ce au, ca sa zic asa. Vor sa-si dezvolte acest talent si, prin acest lucru, sa reuseasca sa fie si eficienti si performanti. Poate ca in ceea ce priveste chestiunile 1 si 2 determinant pentru performanta si eficienta este felul omului, modul sau propriu de a fi. Pentru ca nu toti oamenii sunt asa. Sunt multe exemple, desigur...
Dar poti sa fi in orice conditii eficient? Raspunsul la aceasta intrebare se pare ca este unul negativ. Dar, sigur, important este si din ce punct de vedere privesti performanta si eficienta. Conditiile exterioare iti pot influenta decisiv performanta, chiar daca, in mod obisnuit, se spune despre tine, si asa si e, ca esti un om eficient in ceea ce faci. Spre exemplu atunci cand esti bolnav. Lucru care se intampla fara voia ta. Si nici nu esti tu responsabil ca circula virusii gripei prin atmosfera. Este un lucru obiectiv. Daca eficienta si performanta sunt privite ca fiind indisolubil legate, atunci amandoua sunt legate de munca. Iar munca se desfasoara intr-un anumit mediu, intr-un anumit climat. Nu ca nu ai putea imbunatati tu ceva in acest mediu, dar nu intotdeauna, asa cum experienta ne arata de multe ori, depinde de tine lucrul acesta. Dar poate ca ai putea imbunatatii, totusi, ceva. Dar si din acest punct de vedere, depinde de conditiile pe care le ai la dispozitie. Deci poti imbunatatii ceva, dar numai in anumite conditii, daca acestea sunt indeplinite, daca depinde de tine lucrul acesta. Daca in mod obiectiv aceste conditii nu depind de tine, atunci ce ai putea face?
Inseamna ca eficienta, in acceptiunea moderna a termenului, inseamna, defapt, un sistem politic, economic si social construit de om (om luat in acceptiunea generala a termenului) in scopul nu atat al asigurarii necesarului, cat in scopul valorificarii intregului sau potential si care deschide posibilitatea valorificarii acestui potential, prin asta asigurandu-se progresul pentru colectivitatea umana respectiva. A te rezuma numai la ceea ce este necesar nu inseamna si valorificarea intregului tau potential. Desigur, lucrurile de baza, ceea ce e necesar conteaza, si reprezinta conditiile prime care pot face posibila atat performanta cat si eficienta, dar asta nu inseamna ca sistemul iti permite valorificarea intregului potential de care dispui. In conditiile in care valorificarea intregului potential se face in mod liber, problema care se pune este aceea de a utiliza eficient, iata, surplusurile. Dar nivelul de trai, adica un nivel de trai mai bun, cum se spune, se bazeaza intotdeauna pe surplusuri neutilizabile. Necesarul nu poate sa-ti aduca un nivel de trai "mai bun", ci acel nivel de trai care se rezuma la ceea ce este necesar. E suficient?

Interactiunea

Gandul ne prezinta un nou sondaj:

Românii sunt tot mai pesimişti. Ei acuză clasa politică (7%), pe Traian Băsescu (10%), conducerea (20%) şi actualul Guvern (27%), pentru dezastrul în care trăiesc

Din acest sondaj rezulta ca oamenii nu-si mai fac iluzii. Ma numar printre ei. Semnificativ este ca cei care au raspuns ca tara se indreapta intr-o directie gresita au fost 57% in decembrie 2009, iar in mai 2010 , 87% !! Dar care e directia cea buna? 54% (crestere de 4 procente) vor sa plece din tara, majoritatea tinerii intre 18-35 de ani intr-un procent de 71,3% ! Tot 54% cred ca economia tarii va merge mai rau in urmatorii 4 ani. Ma numar si printre acesti 54%, desi sper din toata inima, din tot sufletul ca starea economica a tarii sa se imbunatateasca totusi. 
Dupa parerea mea este clar ca economia Romaniei este prea firava pentru ca sa suporte deficite mari in sectorul bugetar. Acest sector nu poate fi sustinut de economia reala si, prin urmare, el trebuie sa se diminueze. Problema este daca si starea economica se va imbunatatii. Multi sunt cei care acuza actualii guvernanti, dintr-un motiv sau altul, de o lipsa de viziune in aceasta privinta. Desigur, o astfel de atitudine o consider pe undeva justificata - in sensul ca daca tu nu poti, atunci trebuie sa poata cineva sa ofere si perspective mai bune. Problema este daca acest lucru este posibil, cel putin pe un termen mediu de 4 ani. Numai ca aici este un lucru care parca trece neobservat si anume interactiunea!!
Despre ce este vorba? Cand vorbim despre situatia actuala nu putem sa neglijam, cred, un fenomen care s-a petrecut mai demult si anume acum 20 de ani si care, pe cat se pare, nu cred ca s-a incheiat. Prin prabusirea comunismului si caderea cortinei de fier, treptat, tarile estice, care au avut o economie centralizata au inceput sa treaca spre capitalism, spre o economie de piata. Aceasta economie estica, mai putin performanta in termeni calitativi, in general vorbind, decat cea vestica a inceput sa interactioneze cu cea din Vest. Pentru ca tarile estice nu erau membre, spre exemplu, ale Pietei Comune, nici nu aveau cum sa fie, si deci nu erau integrate in sistemul economic vestic. Prin disparitia CAER, treptat, ele au trebuit sa se integreze, calea unica fiind Uniunea Europeana si adoptarea modelului economic Vestic. In atari conditii s-a produs interactiunea cu o lume (deci nu numai economic) pe care, datorita restrictiilor impuse de regimul comunist, nu o cunosteam decat de la televizor. Trebuie remarcat aici ca acest capitalism care s-a nascut nu numai la noi, ci in tot Estul, difera fundamental de capitalismul vestic prin faptul ca el s-a nascut din comunism. Este o diferenta esentiala, cred eu. Capitalismului vestic i-au trebuit sute de ani ca sa se formeze, ca sa se rodeze, pentru a ajunge la ce este astazi. Trebuie spus ca in timpul comunismului tot ce insemna capitalism interbelic a fost distrus complet. Deci in anul de gratie 1989 nu era nici urma de capitalism p-aici. Din aceasta cauza noi nici nu avem o cultura capitalista autentica, ca sa zic asa.Trupele sovietice au zdrobit orice incercare de distantare fata de Moscova a tarilor comuniste si ma refer la Ungaria in 1956, la Cehoslovacia in 1968. Capitalismul vestic s-a nascut printr-o evolutie istorica, plecand din feudalism, prin emanciparea unei noi, pe atunci, clase sociale - burghezia. Printr-o dezvoltare a mijloacelor de productie, lucru contrar feudalismului, cu concursul descoperirilor tehnice si stiintifice de-alungul timpului. De remarcat ca nici in SUA capitalismul nu s-a nascut din comunism. SUA, ce e drept, s-a format prin emigrarea oamenilor in principal din Europa, dar si din alte parti, numai ca acolo, prin acest fenomen, s-a exportat capitalismul pe un taram populat de triburi. Si, bineinteles, acest capitalism de tip european s-a impus. Cu destula brutalitate, as adauga eu. Si acolo, in acele vremuri, a existat o interactiune intre o civilizatie la nivel tribal si un capitalism rapace. Pana la urma acest capitalism american a inceput sa dobandeasca caracteristici proprii (fata de cel european). Caracterizat printr-un pragmatism deosebit, prin acumulari gigantice de capital, o flexibilitate demna de invidiat, printr-un spirit de initiativa nemaivazut (nu cred ca exagerez) care a generat o incredere in propriile forte deosebita, luptand cu vitregiile naturii si de toate felurile, acest capitalism a reusit sa creeze o tara foarte puternica si compacta, desi stat federal. O tara care a ajuns sa domine lumea! La noi dependenta fata de stat este foarte mare, si economic vorbind, dar si ca mentalitate. Dar ia sa ne imaginam o clipa urmatorul lucru: sa te trezesti asa, dintr-o data, intr-o tara mare si dezvoltata  - SUA, fara niciun ajutor! Pentru ca acolo statul nu ajuta, rolul sau economic a fost intotdeauna foarte redus. Si cel social, la fel. Ma refer, spre exemplu la pensii, ajutor social, etc. Cu ajutorul lui Dumnezeu reusesti! Ceea ce vreau sa arat este ca acolo accentul pus pe individ si capacitatile sale este foarte mare, pentru ca acolo nu exista ca sa te ajute statul. Tu trebuie sa faci ceva. Si esti liber sa faci! Evident, exista si posibilitatea contrarie: sa nu reusesti. Dar asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa crezi, sa speri, sa lupti si sa te perfectionezi. Eu am observat o chestie la cei care au fost plecati de multa vreme in State si care se intorc in tara. Au dobandit un alt fel de a fi, cum sa spun..., un alt fel de a gandi, un altfel de a se exprima pe sine, alte conceptii. Cred ca lucrul acesta s-a produs inconstient, adica fara ca individul sa-si dea seama. Au parca si alta alura cand merg, un alt body language decat cel pe care il aveau aici. 
Revenind acum la interactiunea de ordin economic dintre Est si Vest, la noi in batrana Europa, trebuie spus ca Estul a pierdut ceea ce s-a numit razboiul rece. Chestiunea este ca, si aici, cel puternic a castigat, adica Vestul. Trebuie remarcat lucrul acesta pentru ca e clar ca in atari conditii Vestul si-a impus suprematia din punct de vedere economic asupra Estului. Iar conditiile economice din Vest sunt determinante pentru economia tarilor estice. Nu si invers. Adica sa fie determinante conditiile din Est pentru economia tarilor vestice. Este doar un singur sens. Prin Vest inteleg si SUA, desi nu e pe continentul nostru. Sa nu uitam influenta economica foarte mare pe care SUA o are in Europa si faptul ca, dupa razboi, tarile europene vestice au beneficiat pentru dezvoltare de celebrul Plan Marshall (vezi si aici). Dupa cum vorbesc unii mie imi face impresia ca la noi nu se prea intelege treaba asta. Mie, cel putin, mi-e destul de clar ca daca aceste conditii economice despre care vorbeam mai sus sunt proaste in Vest, la noi in Est nu au cum sa fie conditii economice bune (sau mai bune decat acolo). Or criza economica a pornit din SUA, a afectat puternic Vestul, reduceri ale cheltuielilor bugetare se fac si in Vest, nu numai la noi. O imbunatatire a situatiei economice in Vest va influenta pozitiv si Estul. Mai mult decat atat, pe perioada razboiului rece tarile Vestice (ma refer si la SUA) s-au dezvoltat foarte bine dupa cel de-al doilea razboi mondial, fara a avea nevoie foarte mare, practic, de Est. Vorbesc la un mod general, pentru ca faceam parte din blocuri socio-economice si militare diferite, opuse. Prabusirea comunismului mi se pare ca a fost pentru Vest o veste buna doar pentru faptul ca un dusman - comunismul adica - a fost daramat si atata tot. Comunismul a implicat, ca ideologie, lupta impotriva capitalismului si eliminarea acestuia din societate, spre crearea unei societati de tip comunist pe plan mondial. Ca in rest, pentru vestici, era bine asa cum era, daca acest comunism nu ar fi fost un dusman al lor (in special de ordin militar). Interactiunea si punerea problemei intr-un alt mod a avut loc dupa caderea comunismului, dupa implinirea acestui fapt. E clar, cred, ca dintr-o astfel de victorie Vestul nu avea cum sa piarda din punct de vedere economic. Ar fi fost si absurd. Deci suprematia economica i-a revenit si s-a impus asupra fostului sau adversar. Atunci am inceput sa fim priviti ca "ruda saraca". In cautare de solutii, as adauga eu. Sigur, singura solutie era integrarea economiilor estice in sistemul economic vestic. Dar acest lucru nu e usor de facut si nici de scurta durata. Si trebuie sa tragem ponoasele, acum, a unei societati de consum prospere.Stimularea irationala a consumului in Vest, cu deficite foarte mari si datorii publice foarte mari, precum si cheltuielile militare ale SUA, exorbitante, au condus in cele din urma la criza actuala care ne afecteaza si pe noi. Chestiunea competitivitatii trebuie inteleasa foarte bine. Cum o inteleg eu? Pai eu imi amintesc de acel episod cand Nokia a vrut sa vina la Cluj, plecand din Germania, si cand, in urma acestei miscari, la fabrica din Germania au avut loc proteste masive. Din aceast motiv nu sunt total de acord cu ceea ce afirma Angela Merkel si anume ca actuala criza a deficitelor si datoriilor publice din Europa a izbucnit "in tarile insuficient competitive, care traiesc peste posibilitatile lor". Eu ma   intreb ce s-ar intampla daca aceste tari ar deveni cu adevarat competitive. Germaniei ii e usor sa priveasca de sus problema, fiind o tara bine dezvoltata economic. Insa problema este ce s-ar intampla daca aceste tari necompetitive, printre care si Romania, si care traiesc peste posibilitati, ar deveni competitive in adevaratul sens al cuvantului. Se observa clar ca Europa nu a fost deloc pregatita, incepand din 1989, cu ceea ce acum se cheama "reducerea decalajelor". Eu nu neg necesitatea disciplinei fiscale. Ma gandesc doar ca reducerea decalajelor este un alt tip de interactiune. Pentru ca orice fel de competitie - caracterizata prin concurenta pe piata - presupune invinsi si invingatori. Este foarte adevarat ca afirmatia facuta, asa cum am preluat-o, nu ne spune si care ar fi acele tari insuficient competitive si care traiesc peste posibilitatile lor. Acest nou tip de interactiune, caracterizat prin "reducerea decalajelor" este o provocare pentru Europa. Ramane de vazut cum se va realiza, pentru ca este logic sa presupui ca aceasta este solutia corecta. Nu se poate ca Uniunea Europeana sa fie divizata in tari sarace si tari bogate, in tari insuficient competitive si tari hiper-competitive. Viitorul UE ar putea depinde de acest lucru. Poate ca aceasta criza va crea premisele, intr-o varianta optimista, de a se putea realiza acest lucru. Sa nu uitam ca ceea ce se petrece in Grecia pune in pericol moneda europeana - euro. Lucru nedorit de toti. Or, reducerea decalajelor nu se face numai prin masuri fiscale severe, ci prin dezvoltare economica armonioasa.