O "cultura a evaziunii"?

Despre Ioana Petrescu si incidentul de la Cotroceni in care a fost implicata, impreuna cu premierul Victor Ponta, am scris aici si aici. In articol as dori sa va vorbesc despre o afirmatie a D-nei. Petrescu, cum ca la noi in Romania ar exista o "cultura a evaziunii"...

Ziarul Financiar

Opinie Ioana Petrescu: O cultură a evaziunii

Autor: Ioana Petrescu 
Se arata ca:

"Nimic nu este sigur pe lume în afară de moarte şi de impozite“, spune o zicală americană atribuită lui Benjamin Franklin. Am revenit în România de două săptămâni şi am observat deja că zicala nu se aplică aici. Nu, din nefericire, românii nu scăpa de moarte, dar cu siguranţă scapă de impozite! Venită din SUA după o absenţă de 14 ani şi fără locuinţă în Bucureşti, am început să îmi caut o garsonieră de închiriat. Procesul a fost foarte plăcut la început. Oferta este bună, preţurile nu sunt prea mari, agenţii imobiliari sunt competenţi şi proprietarii sunt zâmbitori şi surprinzător de filosofi (cel puţin pentru cineva venit din Washington, unde sensul vieţii nu este discutat înainte de negocierea chiriei).  Lucrurile au luat o turnură proastă când am găsit prima garsonieră pe care am vrut să o închiriez. Am aflat după o convorbire cu agentul imobiliar că nu este posibil să închei un contract legal înregistrat la Fisc pentru că proprietarii nu au certificatul energetic, care se cere pentru înregistrare.

Lucrurile au devenit şi mai surprinzătoare când am găsit a doua garsonieră pe care am vrut să o închiriez. Un agent imobiliar m-a tras într-un colţ şi pe un glas părintesc  (arăt mult mai tânără decât sunt) îmi şopteşte:

- Domnişoară, ştiţi, vedeţi dumneavoastră, dacă facem contractul înregistrat la Fisc, proprietarul trebuie să plătească impozit. Şi nu se face, domnişoară!

- Nu mai spuneţi, zic eu. Am omis să îi spun că sunt economist specializat pe evaziune fiscală.

Al treilea proprietar de la care am cerut un contract înregistrat la Fisc s-a uitat la mine ca şi cum i-aş fi propus ceva imoral şi ilegal. Al patrulea a fost de acord cu un contract înregistrat la Fisc, doar dacă pe contract apare doar o parte din chiria pe care urma să o plătesc.

Venind din SUA, unde astfel de situaţii ar fi greu de imaginat, nu am putut să nu mă întreb: de ce există o cultură care tolerează şi încurajează evaziunea? De ce este considerat normal să nu plăteşti impozite şi să ceri altora să tolereze acte de evaziune fiscală? De ce există această mentalitate diferită referitor la plata impozitelor între americani şi români? Primesc oare americanii mai multe beneficii şi mai mult respect din partea statului american decât primesc românii din partea statului român?

Într-o lucrare intitulată „Tax Morale and Fiscal Policy“, Benno Torgler de la Centrul de Studii Internaţionale de la Universitatea Yale şi Christoph Schaltegger de la Administraţia Fiscală Elveţiană studiază chiar aceste cauze ale culturii evazioniste. Concluziile studiului sunt că cetăţenii consideră faptele de evaziune mai puţin justificate dacă au încredere în instituţiile statului, dacă sunt trataţi cu respect de către instituţiile de colectare a impozitelor, dacă deciziile guvernamentale se iau în mod transparent, sunt comunicate clar şi sunt înţelese de populaţie, dacă contribuabilul simte că fiscalitatea este echitabilă şi observă că cei din jur plătesc impozitele în mod corect.

 Atunci ce este de făcut?

Ioana Petrescu este consilier de stat al primului-ministru, cercetător afiliat la American Enterprise Institute şi cadru universitar la Universitatea Maryland, SUA

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.09.2013"

In primul rand nu mi-a placut aroganta prosteasca, aceea cu "Venind din SUA, unde astfel de situatii ar fi greu de imaginat". Haideti doamna sau domnisoara Petrescu, chiar ne credeti tampiti? Mie mi se pare ca fatuca asta a venit din SUA cu niste aere de fandoseala ca si cum aici toata lumea ar fi proasta, iar ea unica desteapta!

In al doilea rand doamna sau domnisoara Petrescu are multe studii dar nu intelege lucruri simple. Aici in Romania nu e atat vorba de o cultura a evaziunii ci de altceva. Sau, daca vrei s-o numesti totusi "cultura", sa vedem si care sunt cauzele. 

In Romania cauzele sunt in principal doua si nu prea au legatura cu tezele enuntate de D-na. Petrescu (m-am hotarat pentru "doamna"), teze care fac parte din doctrina Obama, desigur. Deci cauzele ar fi:

1. Populatia are, in marea ei majoritate, venituri mici. Venituri mici a avut si pe vremea comunismului. In general, de-a lungul Istoriei sale romanul a fost sarac... Bogati au fost foarte putini in comparatie cu marea majoritate foarte saraca - si vom observa lucrul acesta cu precadere daca ne ducem cu mult timp in urma, lucru ce se poate constata din punct de vedere istoric, in literatura, precum si in folclor. Oricat ar parea de ciudat, aceasta mostenire a trecutului se reflecta si in prezent.
2. In Romania statul iti baga mana in buzunar, iti ia destul de multisor de acolo dar nu prea se vede ce face cu banii astia... Un cetatean plateste un impozit. El ce face daca scoate banii sai din buzunar si-i da altcuiva, adica Statului? El cumpara ceva, spre exemplu un serviciu, pe care Statul il face, trebuie sa-l faca acestui cetatean. Or, aici se plateste, dar nu se vede ca orasul e mai curat, nu se vede ca s-a rezolvat problema parcarilor, inca mai stau cladiri de pe vremea comunismului neterminate si nimeni din factorii de decizie nu raspunde pentru asta, a trebuit sa moara un copil, muscat rau de caini, ca sa se ia masuri impotriva cainilor maidanezi care se inmultisera atat de mult incat nu mai aveai loc de ei in tot orasul etc. Citeam intr-un ziar de provincie despre niste tineri care noapte de noapte stau afara si deranjeaza cetatenii unui bloc, iar politia nici vorba ca sa intervina si cand ii chemi d-abia se misca... Sa platim impozite... S-a imbunatatit invatamantul de stat? Nu! Noi nu avem, din cate inteleg, nici avioane performante de lupta, ca si Armata e tot bugetara, si ar trebui, ca tara membra NATO, sa avem... Cu alte cuvinte, se plateste dar nu se vede nimic, nu se vede ca s-ar imbunatatii ceva. Sigur, D-na. Petrescu isi justifica pledoaria pentru taxa pe stalp, pe care nu o intelege nimeni!! Este inadmisibila filozofia asta bugetara ca se maresc taxe si impozite si se pun altele noi, iar toate astea merg la protectie sociala in loc sa se faca investitii si locuri de munca! Pai, pana la urma deteriorezi productia, creezi o inflatie mare, creste somajul... Si cu toate astea ce rezolvi de fapt? Nu rezolvi nimic!! Hai sa platim impozite... CNA e tot bugetar, nu? Ca s-o tin in brate pe doamna aia, cum o cheama, aia care trage nu stiu cate injuraturi pe secunda, doamna, sau... cum sa-i spun, golanca aia, derbedoaica aia...Cica aia e om de cultura... Pe care noi, ca prostii, o tinem in brate! Inainte vreme erau pedelepre, acuma sunt pesedelepre!! :)) Spuneam ca mostenirea trecutului se reflecta si in prezent, ca de pilda ciocoismul, dupa cum arata acad. Constatin Radulescu-Motru. 
Ineficienta acestui stat si prostul sau management sunt atat de evidente incat stai si te intrebi daca se mai justifica platirea taxelor si impozitelor... Spre exemplu, invatamantul... Pai, daca din invatamantul asta ies "toape cu laptop", o expresie a lui Cristian Tudor Popescu, atunci...? Adevarul este ca in ceea ce priveste Statul, avem o structura mare, greoaie, total ineficienta (si nu cred ca exagerez daca spun asa) si corupta, cu un management ingrozitor de prost, care nici macar protectie sociala nu face cum trebuie, si care "mananca" foarte multi bani din veniturile cetateanului, obligandu-l, practic, ca pentru o viata mai buna sa se imprumte la banci sau sa faca cine stie ce mismasuri. In Romania daca nu stii sa te invarti esti un om pierdut... Ce te faci daca ai familie, copii? Inca de pe vremea lui Tariceanu, aportul Statului a fost foarte slab in ceea ce priveste dezvoltarea economica, pentru ca statul a stiut numai sa cheltuiasca ineficent, marind deficitul structural foarte mult, ratand astfel performanta de a avea excedent bugetar in perioada de expansiune a ciclului economic. Scuzati-ma, D-na. Petrescu, dar nu ceateanul e responsabil ca in Romania, in perioade de expansiune economica, a acumulat in trecut deficite bugetare enorme! Ia sa ne gandim, nu cumva de aici se naste acea "cultura a evaziunii"? In Romania impozitele sunt mari, din ce in ce mai mari, iar veniturile sunt mici, din ce in ce mai mici... Statul roman, sau mai degraba partidele ajunse pe la Putere si-au ingrasat clientela cu salarii cat mai grase, in rest se vede prea putin din partea Statului. In rest, omul s-a descurcat cum a putut, fara stat. Cu ajutorul statului s-au descurcat doar cei dintr-un anumit cerc al Puterii, pagubind statul, furandu-l. Insa omul obisnuit, privit cu cea mai mare aroganta de potentatii zilei (era sa zic de hotii, de puscariasii zilei) a trebuit sa descurce singur, fara stat. Ca statul nu i-a dat niciun ajutor. Astfel de oameni isi platesc impozitele. Insa la un moment dat se pune intrebarea: pentru ce?

Transparenta in cheltuirea banului public...

... in mod sigur auzim foarte des aceste cuvinte. Interesant este de vazut cum se realizeaza practic in Romania asa ceva.
Gandul

Tom Bugeţel i-a înnebunit pe primari. „E o multiplicare diabolică a hârtiilor, de la 1 ianuarie. Dracu’ a făcut ordinele astea. Dar şi dracu’ le făcea mai bine!”

Se arata ca:

"Primarii au început anul electoral 2014 cu o nouă revoltă la adresa Guvernului. Ţinta lor principală: ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, dar şi secretarul său de stat, Gheorghe Gherghina, care au semnat, pe finalul anului trecut câteva ordine care au simplificat munca funcţionarilor din Trezorerie, dar au multiplicat birocraţia, bulversând primarii.

Cei mai afectaţi sunt primarii de comune sau cei ai localităţilor mici, în care, un singur funcţionar din primărie are de făcut acum, de 10 sau chiar 20 de ori mai multe hârtii pentru achiziţii sau pentru plata contribuţiilor sociale aferente salariilor. Este de altfel, potrivit primarilor contactaţi de gândul, unul dintre motivele principale pentru întârzierea plăţii salariilor unor categorii de bugetari, situaţie care ar urma să se repete lună de lună.

“E o multiplicare diabolică a hârtiilor, de la 1 ianuarie. Dracu’ a făcut ordinele astea. Dar şi dracu’ le făcea mai bine!”, este revoltat primarul independent Emil Drăghici, din Vulcana-Băi (Dâmboviţa), preşedintele Asociaţiei Comunelor din România (ACoR).

Aceeaşi nemulţumire există şi între primarii USL. Ales sub sigla PSD în Cornu, comuna din Prahova în care îşi au casele de vacanţă atât familia lui Adrian Năstase, cât şi cea a premierului Victor Ponta, primarul Cornel Nanu reclamă la rândul său "prostiile celor de la Finanţe, începând cu domnul Voinea, domnul Chiţoiu, domnul Gherghina". "Trebuiau să se gândească, să ne consulte şi pe noi. La prima ocazie o să ridic problema în conducerea PSD", spune Nanu.

În apărarea sa, Liviu Voinea spune că schimbările erau necesare, iar salariile se vor plăti în cele din urmă. "Ce a făcut Ministerul Finanţelor? A dat mai multe ordine în aplicarea ordonanţei din octombrie. Trezoreria centrală a făcut traininguri. Toate instituţiile publice au participat la aceste seminarii, prin directorii economici", se justifică ministrul delegat pentru Buget.

De la 10 la 96 de ordine de plată pentru o singură şcoală

Nu mai puţin de şapte ordine de ministru date în decembrie 2013, unele după jumătatea lunii, i-au dat peste cap pe primari care le-au găsit pe masă la întoarcerea din vacanţă, pe 6 ianuarie 2014. Actele normative, intrate în vigoare de la 1 ianuarie pentru instituţiile publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, schimbă semnificativ modul în care se întocmesc documentele pentru plata salariilor bugetarilor care ţin de primării - inclusiv a celor din învăţământ - sau pentru cea a contribuţiilor sociale aferente acestora.

Plăţile pe stil nou nu se mai fac unitar, ci pentru fiecare reţinere (sănătate, pensii, şomaj, CAR etc), ordinele de plată se fac pe o hârtie specială, pentru un singur salariat întocmindu-se minimum 4 ordine de plată, susţin sindicaliştii Federaţiei "Spiru Haret".

Dacă în fostul sistem de reglementare o şcoală făcea 10 ordine de plată, acum face 96 şi dacă avea 6 conturi bancare acum va avea 70.

Totul s-a transpus într-un soft în care fiecare din cele 13.300 de instituţii publice au avut obligaţia de a se înscrie până la finalul anului trecut. "Sunt 13.300 de instituţii publice. 11.000 se înregistraseră până la 31 decembrie în acest sistem. Nu era imposibil să faci lucrul ăsta până la 31 decembrie. În prezent s-au înregistrat toate", susţine Liviu Voinea.

Drăghici: "E nebunie!"

Dacă la Ministerul Finanţelor oficialii guvernamentali sunt mulţumiţi că vor avea detalii financiare la un click, primarii, în spatele cărora vor sta în 2014 două campanii electorale importante, sunt revoltaţi.

"E nebunie! Sunt nişte reglementări noi de la 1 ianuarie… Dracu’ le-a făcut. Dar şi dracu’ le făcea mai bine. Eu am încercat să mă înţeleg bine cu toată lumea, dar aşa ceva nu se poate. E o multiplicare diabolică. În loc să fac un ordin de plată trebuie să facem 24 de ordine de plată pentru Trezorerie. Întrebaţi orice primar de comună să vă spună cum s-a procedat la depunerea în Trezorerie a documentelor privind plata contribuţiilor lunare. E valabil şi pentru salariile din învăţământ, şi pentru toate celelalte", spune Emil Drăghici, preşedintele ACoR.

Din Prahova, primarul PSD din Cornu, confirmă aceeaşi bulversare în administraţiile locale. "Dacă pentru plata salariilor făceam 20 de ordine de plată, acum facem 70. Eu am 10 funcţionari în primărie. Unul se ocupă de aşa ceva. Stăm aici şi noaptea să putem da salariile oamenilor. Eu fac parte din partidul de guvernământ, dar nu înseamnă că trebuie să îi laud când fac prostiile astea! Ministerul de Finanţe. Începând cu domnul Chiţoiu, domnul Voinea, domnul Gherghina probabil. Poate că le-au făcut nişte funcţionari de acolo, dar dânşii le-au semnat. Trebuiau să se gândească , să ne consulte şi pe noi. La prima ocazie o să ridic problema în conducerea PSD", e revoltat Cornel Nanu.

Este de altfel, unul dintre motivele principale pentru care salariile bugetarilor vor întârzia în această lună şi cu zece zile, situaţia urmând să se repete, previzibil, lună de lună. "Noi am stat şi peste program în fiecare seară şi am rezolvat azi, dar vor fi în continuare întârzieri. De obicei oamenii luau salariile pe 5, acum se pot plăti pe 10 la noi, dar eu sunt un caz fericit. Foarte multe localităţi o să întârzie şi mai mult", crede Nanu.

În marile oraşe, cu un întreg departament economic în primărie, lucrurile merg mai repede. "Pentru mine, care am aparat administrativ mare, nu au fost probleme. Dar dacă ai 11 funcţionari în primărie şi doar unul face asta, îl omori", susţine Gheorghe Falcă, primarul PDL al Aradului şi prim-vicepreşedinte al Ascociaţiei Municipiilor din România.

Falcă (PDL): "Ne-au făcut dependenţi de Guvern: faci ce trebuie, primeşti banii prin diverse alte formule. Nu faci, nu-i primeşti"

Birocraţia multiplicată nu este însă singura bombă aruncată de Guvern în primării de la începutul anului. Prin ordonanţă de urgenţă, Guvernul a decis ca de la 1 ianuarie, primăriile să acopere minimum 25% din plata indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, dar şi pentru însoţitorii acestora. "Au schimbat toată legislaţia pe social ca să plătim şi parte din indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap şi însoţitorii lor. Să plătim noi 25%. Iar procedurile pentru aceste plăţi trebuie să le faci lunar", spune Falcă.

Marea presiune este tot la nivelul comunelor, acolo unde numărul asistaţilor de acest tip e mare, dar veniturile proprii sunt mici. "Probabil că o să dăm aceste ajutoare cât o să avem bani: o lună, două şi restul... vedem. Înainte de sfârşitul anului vom rămâne fără bani", estimează primarul din Cornu. Nanu admite că intrarea în criză riscă să se suprapună peste campania pentru prezidenţiale, însă deocamdată nu are răspunsuri: "Adevărat. Dar dacă cei care au gândit legea nu s-au gândit şi la asta, ce să facem? Multe localităţi nu or să fie în stare să plătească indemnizaţiile în ultimele luni ale anului, indiferent de culoarea politică".

Falcă crede că explicaţia ar fi într-o strategie a Guvernului de a avea primăriile la mână în an electoral. "Ne-au făcut acum dependenţi de Guvern. Faci ce trebuie, primeşti banii prin diverse alte formule, tot de la Guvern. Nu faci, nu-i primeşti. Eu am un buget, mi-l reduc, dar nu mor în tranşee. În comune însă ce să mai reducă? Ei au 10-15 funcţionari cu totul. Practic, Guvernul ţi-a luat toţi banii, pentru că cei care nu au aceşti 25% din fonduri proprii – iar cei mai mulţi nu-i au, vor lua din bugetul primăriei, că aceste indemnizaţii nu pot rămâne neplătite, iar Guvernul le va da doar unora după aceea, prin diverse alte formule", consideră primarul din Opoziţie.

Voinea se justifică: "Monitorizarea. Aici e chestiunea"

Ministrul Liviu Voinea are şi el o explicaţie: monitorizarea de la Bucureşti. "Trebuie să fie transparenţă şi responsabilitate în cheltuirea banului public. Dacă până acum se făcea raportarea la nivel de capitol, până acum se face la nivel de obiect, la nivel de detaliu inclusiv la împărţirea banilor de salariu. Aceste lucruri de la 1 ianuarie se vor cunoaşte. Erau 27 de raportări lunare de la 13.000 de instituţii publice. Erau imposibil de monitorizat. Acum o vom putea face. Aici este chestiunea", a susţinut ministrul pentru Buget, într-o emisiune la RTV.

Ministrul admite că noile ordine au bulversat administraţia, aceasta fiind principala cauză a întârzierilor salariale, dar susţine că lucrurile ar fi pe cale să se regleze. "Sunt 3.300 de şcoli care în decembrie, pe 9 decembrie plătiseră salariile, acum 1.300 de şcoli le-au plătit", s-a apărat Voinea."

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Deci transparenta si responsabilitatea se traduc la noi prin birocratie si bulversare la nivelul intregii tari.Or, de aici ce concluzie se poate trage? Ca nu stim sa fim eficienti, sa facem ca treaba sa mearga foarte bine sau ca acolo sus sunt niste incompetenti... Practic nu se imbunatateste nimic, doar creste inutil numarul de hartii. E greu de crezut ca un astfel de sistem, daca poate fi numit asa, ar putea fi si performant...

Insa n-ar fi exclus si altceva: cu cat sistemul este mai greoi, mai greu de gestionat si de inteles, cu cat creste mai mult birocratia, cu atat se poate frauda, fura mai usor... Nu cumva asta-i chichirezul? ;) 

Problema politica principala ramane urmatoarea: daca USL va reusi sa-i convinga pe romani in acest an electoral de viabilitatea acestei aliante si de faptul ca aceasta alianta poate cu adevarat sa imbunatateasca viata oamenilor...   
 

Euro dezbina Europa...?

Iata ce arata un articol din Gandul:

Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie: EURO "NU ESTE BUN PENTRU PACE"

Se arata ca:

"Euro îi divide pe europeni şi "nu este bun pentru pace", a afirmat americanul Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie într-un interviu apărut luni în cotidianul Handelsblatt, relatează AFP. 

"Toţi observatorii externi sunt de acord că euro şi politica de salvare a euro divizează în acest moment europenii. Este vorba despre diviziuni între state, dar şi în interiorul statelor, unde curente extremiste şi naţionaliste devin mai puternice. Nu este benefic pentru pace. În ansamblu, euro a fost contraproductiv", a afirmat Stiglitz.

"Situaţia actuală este instabilă. Aceasta va conduce fie la o mai mare integrare, fie la mai puţină. Este posibil ca părinţii fondatori să fi avut dreptate (să creeze euro), dar ei şi-au imaginat cu siguranţă o evoluţie naturală spre o uniune politică şi nu o uniune forţată pentru a evita un dezastru", a adăugat acest reprezentant al curentului neo-keynesian, care a fost recompensat în 2001 cu premiul Nobel pentru Economie.

Totodată, Joseph Stiglitz a salutat acordarea, vineri, a premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene. "UE a fost creată ca un proiect al păcii şi a asigurat pacea în Europa. Aşa că merită premiul", a afirmat el. Totuşi, "UE nu este acelaşi lucru cu zona euro", a subliniat acesta."

DE citit si:

Premiul Nobel pentru economie a fost câştigat de americanii Alvin Roth şi Lloyd Shapley 

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. 

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

Iata un foarte interesant articol, aparut in The New York Times, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru economie, in anul 2008, Paul Krugman:

Oligarchy, American Style

Propun sa vizitati si pagina D-lui Krugman de pe Twitter - aici.
Cred ca interesanta e si parerea sa despre declaratiile D-lui Roubini. Merita citit:

Roubini On Internal Devaluation

Ceea ce ma nelinisteste in ceea ce priveste Europa si Zona Euro este ca toti sunt pesimisti, cel putin asa mi se pare.... Si Dl. Krugman, si Dl. Roubini... De observat in ultimul articol ce spune:

"When all is said and done (and in the European case, that means a lot said but not much done), the euro will stand or fall on the ability of those countries that had rapidly rising costs and prices between 2000 and 2007 to get those costs and prices back in line. At this point the de facto strategy of European leaders is to require that they do this via deflation. And that will not work." (subl.mea)

Iti da de gandit...

P.S.

Cred ca primul articol (daca nu si al doilea) ar trebui citit impreuna cu articolul pe care l-am propus a fi citit luna trecuta in postarea:

Cine detine controlul...    

Pentru ca fenomenul aratat de Krugman, apropo de oligarhii in stil american (domnia sa vorbea despre situatia din SUA) este extins la scara mondiala: "147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume. Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală." (dupa cum arata articolul din Gandul, citand studiul Universitatii din Zurich). Mie mi se pare ca e vorba de un fel de cartel mondial, urias... Cam la asta se reduce toata povestea daca acest control se rezuma la un grup restrans de corporatii. Articolul din Gandul mai arata:

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel "club exclusivist" controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici."(subl.mea)

In Statele Unite exista Legea Antitrust si ma intreb daca nu cumva este incalcata data fiind situatia de fata. Trebuie spus ca legea aceasta a fost criticata inca de la inceputurile ei - Sherman Antitrust Act - de catre conservatori. De observat ca Paul Krugman, in primul articol citat, arata ca:

"If anything, the protesters are setting the cutoff too low. The recent budget office report doesn’t look inside the top 1 percent, but an earlier report, which only went up to 2005, found that almost two-thirds of the rising share of the top percentile in income actually went to the top 0.1 percent — the richest thousandth of Americans, who saw their real incomes rise more than 400 percent over the period from 1979 to 2005.


Who’s in that top 0.1 percent? Are they heroic entrepreneurs creating jobs? No, for the most part, they’re corporate executives. Recent research shows that around 60 percent of the top 0.1 percent either are executives in nonfinancial companies or make their money in finance, i.e., Wall Street broadly defined. Add in lawyers and people in real estate, and we’re talking about more than 70 percent of the lucky one-thousandth.


But why does this growing concentration of income and wealth in a few hands matter? Part of the answer is that rising inequality has meant a nation in which most families don’t share fully in economic growth. Another part of the answer is that once you realize just how much richer the rich have become, the argument that higher taxes on high incomes should be part of any long-run budget deal becomes a lot more compelling." (subl.mea)

Sigur, se poate pune intrebarea: in ce masura aceasta concentratie mare de putere poate fi si una politica? Krugman, daca ati citit primul articol, arata ca lucrul acesta poate sa afecteze chiar democratia:

"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."

Pentru ca aceasta colosala putere economica poate impune Presedintelui SUA, ca sa dau un exemplu, decizii de natura politica. Legea Antitrust limita puterea acestor corporatii, adevarate monopoluri, si, drept consecinta, lasa Presedintelui, posibilitatea de a alege, lucru ce nu era rau. Imaginati-va ce inseamna ca o corporatie de genul asta sa aiba in mana o resursa atat de importanta precum petrolul... Cred ca cel mai cunoscut exemplu este Standard Oil (ca sa fiu sincer, mie imi place denumirea asta - Standard Oil - simpla, clara, la obiect :) ). In orice caz, ceea ce spune Krugman se constituie intr-un semnal de alarma... De observat ca spune: "that extreme concentration of income is incompatible with real democracy". Stai si te intrebi: cat de democrata este America, daca lucrurile stau intr-adevar asa...? 

Atena... Grecia...

Am citit doua articole foarte interesante despre situatia din Grecia - aici si aici. Toata lumea e concentrata acum pe Grecia, legat de declaratia D-lui Papandreou ca doreste referendum. Toata lumea vorbeste despre Grecia si numai despre Grecia. Insa ce fel de Europa avem? Cum e posibil ca state dezvoltate din Uniunea Europeana sa nu respecte Criteriile de Convergenta din Tratatul de la Maastricht? De retinut acest aspect: problema nu e numai Grecia. Ce fel de Europa avem? O Europa hedonista: s-au scufundat toti in debite mari, intr-o fratietate demna de o cauza mai buna. Daca e s-o luam asa, Romania a respectat Tratatul de la Maastricht mai bine decat multe tari europene dezvoltate. Asa chinuita cum e situatia de la noi, Romania si-a facut temele mult mai bine decat multi altii. Pe cand Europa a cautat, intr-o veselie, placerea! Fara sa-si faca datoria! Pai ce bine e sa traiesti avand debite cat mai mari posibil si imposibil, ce bine e sa traiesti facand raportari false, asa cum a facut Grecia, si nimeni sa nu se sesizeze (vorbesc de cei indrituiti sa faca asta, de autoritatile europene in domeniu)! Si asta cand se stia de multa vreme ca situatia va degenera intr-o criza cat se poate de acuta. Toti liderii europeni faceau poze de grup, zambitori, ca sa linisteasca poporul, de parca erau cu totii membrii aceleiasi familii. Pai stimate doamne si stimati domni, de ce ati ingreunat in asa hal situatia intregii familii europene? Cand una dintre odrasle vrea si helicopter, si avion personal, si cea mai scumpa masina, si vacanta in cele mai scumpe si exotice destinatii turistice, si un palat mai dihai decat Louvre, pe urma unul mai mare decat Versailles, fiind si plina de datorii, ce faci? Ii permiti sa faca inca si mai mari datorii ca sa-si cumpere ce doreste, nu? Pe urma bancile nu au bani... Pe urma toata familia da din colt in colt ca s-o salveze: hai sa punem mana de la mana, cu totii, inclusiv statele care nu sunt in Zona Euro, inclusiv bancile private, ca sa-i platim datoriile, nu? Sistemul economic actual din Europa este generator de debite - de aici si criza datoriilor suverane. Adica este un sistem economic si financiar care face ca statele sa se imprumute la banci din ce in ce mai mult si astfel datoria publica sa creasca, in timp, din ce in ce mai mult, fara putinta de a mai putea fi platita (decat la modul teoretic). Eu stau si mai intreb: de ce acest sistem economic si financiar care a guvernat Europa in ultimii 20 de ani si mai bine nu a fost macar modificat sau imbunatatit, tocmai pentru a nu fi nevoie sa te imprumuti atata (e vorba de sute de miliarde de euro!)? Chiar nu s-ar fi putut gasi o solutie daca atatea minti luminate pe care, fara indoiala, Europa le are, s-ar fi gandit cum trebuie procedat? E vorba de fenomenul creditului neperformant, la nivel de state, extins la scara europeana, daca nu si mondiala (ma gandesc la SUA, la Japonia...). Toata globalizarea esueaza in aceasta criza a datoriilor suverane, pe care tocmai ea, aceasta globalizare, a determinat-o. Cum e posibil ca nimeni sa nu se gandeasca sa puna macar putina ordine in acest imens haos financiar si economic? Si asta cand vezi ca lucrurile merg spre rau. Caci atata vreme cat economia si finantele sunt socotite stiinte, nu se poate sa nu-ti dai seama spre ce poate sa conduca, in timp, o asemenea situatie. De fapt situatia asta a fost: o libertate cat se poate de larga in problemele de natura financiara, dar fara niciun pic de responsabilitate. Asa cum o familie de oameni obisnuiti si responsabili dramuieste si chiverniseste banul, asa si familia europeana ar fi trebuit sa procedeze: sa dramuiasca si sa chiverniseasca banul. Au lasat totul la discretia pietei in loc sa se gandeasca la faptul ca, pentru realizarea echilibrului macroeconomic, toata aceasta alocare de resurse se bazeaza si pe interventia statului prin intrumente de influentare a cererii globale. E de ajuns sa apara o "mica bubulita", sa nu ai nu stiu ce "mica" informatie si pietele sa se prabuseasca. In schimb au creat acest sistem, ce conduce la indatorarea masiva a statelor, si in acest fel la compromiterea sanselor generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi, asta in loc sa extinda cresterea economica moderna si in tarile cu performante "cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne", cum spunea Simon Kuznets. Se moare de foame in Cornul Africii - intereseaza pe cineva? In schimb determinam revolutii in Nordul Africii... Dar facem, oare, bine? Ii ajutam cu ceva? Ii ajutam sa creasca si ei din punct de vedere economic? Le intindem, la modul real, o mana de ajutor? Sau e vorba doar de interesele noastre egoiste, hedoniste, de acaparare a resurselor . Pe urma ne intrebam de ce toata lumea saraca de acolo vine pe aici sa-si caute de lucru. Pe urma ne intrebam de ce au resentimente la adresa noastra.

Atena... Grecia... da! Dar Europa...?

De citit si aceste doua articole:

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Riscul unui default dezordonat...

           

Ce a prezis Saddam Hussein...

Iata o stire interesanta pe care am remarcat-o zilele trecute. Cred ca nu ar trebui trecuta cu vederea pentru ca ne dezvaluie cate ceva din necunoscutele acestei crize economice si financiare pe plan mondial. Este vorba de o carte care va contine conversatiile dictatorului cu cercul sau de apropiati, preluate de pe inregistrari audio, intitulata: ""The Saddam Tapes: The Inner Workings of a Tyrant's Regime, 1978-2001" ce va aparea in aceasta toamna.

Gandul titreaza:

Saddam Hussein ar fi prezis criza SUA încă din 1993: "Economia lor nu-şi va mai reveni niciodată" 

Iata ce arata, printre altele, articolul:  

"Saddam Hussein, fostul lider irakian, a prezis că economia Statelor Unite va avea de suferit din cauza cheltuielilor excesive alocate operaţiunilor militare, scrie Huffington Post.[...]



"Economia lor nu se va îmbunătăţi niciodată din cauza cheltuielilor pe care le au în Golf şi în Europa. Au cheltuit 68 de miliarde de dolari (50 de miliarde de euro) în Golf şi 128 de milioane de dolari (94 de miliarde de euro) în Europa", e citat Hussein dintr-o înregistre audio.
"Dacă America nu-şi retrage trupele din toată lumea, economia sa nu-şi va mai reveni niciodată. America nu mai este în faza ei de tinereţe, este la limita bătrâneţii sale", ar mai fi declarat el." (subl. mea)

Interesant, nu?

In articolul original din Huffington Post se arata ca Saddam Hussein ar mai fi adaugat:

"[The American president] could save a billion dollars from here, a million dollars from somewhere else, another two million from another place that could be useful, but it would not heal his wound that is so deep it cannot be healed unless he turns to the military budget." (subl.mea)

Eu stau si ma intreb daca nu cumva si Iranul mizeaza pe o filozofie asemanatoare. Iata un alt articol din Gandul, pe care l-am vizualizat si aici, la Off Topic, discutand insa despre o alta tema:

Iranul avertizează Statele Unite: "Nu suntem favorabili unei confruntări, dar suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi"

"Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, a avertizat miercuri Statele Unite împotriva oricărei tentative de "confruntare" cu Iranul în problema presupusului complot iranian împotriva ambasadorului saudit la Washington, informează AFP.

"Nu căutăm confruntarea, dar dacă se va impune, consecinţele vor fi mai dure pentru ei decât pentru Iran", a declarat Salehi.

Washingtonul a anunţat marţi inculparea a doi cetăţeni iranieni acuzaţi că intenţionau asasinarea ambasadorului saudit, într-un complot "conceput, organizat şi coordonat de Iran", avertizând Teheranul că va suporta consecinţele.

"Nu suntem favorabili unei confruntări, dar, dacă Statele Unite ne vor ataca, suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi", avertizează Salehi.

Oficialul iranian a respins afirmaţiile americane, reamintind că Washingtonul a formulat acuzaţii identice după revoluţia islamică din 1979.

"Spre exemplu, în cazul Lockerbie, au acuzat Iranul de multe ori înainte de a spune că s-au înşelat", reaminteşte ministrul.

Salehi a criticat "dramatica punere în scenă" făcută de autorităţile americane şi de presă în legătură cu dezvăluirea presupusului complot american, acuzând că "lucrurile au fost prezentate ca şi cum ar fi fost o explozie nucleară"."

Intrebarea care se pune ar fi:pe ce se bazeaza Iranul? E vorba de chestia aceea, clasica de altfel, "daca esti slab sa te arati puternic si viceversa"? Sau mai e si altceva la mijloc? Reactia americana:

"Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a anunţat că Washingtonul şi aliaţii săi vor transmite un mesaj puternic Iranului şi îl vor izola din ce în ce mai mult pe scena internaţională. Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, a avertizat liderii iranieni că Washingtonul îi va trage la răspundere pentru acţiunile lor.

Iranul a respins afirmaţiile americane, acuzând Washingtonul că a creat o "criză artificială" între Teheran şi vecinii arabi.

"Statele Unite încearcă să creeze diversiuni din cauza problemelor interne", a apreciat Salehi." (subl.mea)

Sau Iranul se bazeaza tot pe aceeasi filozofie, adica, daca se poate spune asa, pe arma economica? Aici am putea include consecintele economice pe plan mondial, dar si pentru SUA in particular, in cazul in care s-ar porni un razboi intre SUA si Iran, consecinte care vor fi de-a dreptul dramatice daca stam sa ne gandim la ce consecinte economice au urmat razboaielor din Irak si Afganistan (in Afganistan inca nu s-a terminat, cred ca nu gresesc prea mult daca spun asa...). Sa nu uitam ca Iranul este un mare producator de petrol si sa nu uitam ca SUA depind de importurile de petrol... Mie mi se pare ca Iranul practica, din acest punct de vedere, un joc de genul ce-i mai important: Israelul sau Iranul? E un joc periculos, desigur. Insa e de remarcat ca Iranul isi permite sa irite SUA ori de cate ori are ocazia.Cel putin asa mi se pare.Si cam de fiecare data ii arata "pisica" economica. Adica ii arata consecintele in cazul in care ar avea loc o confruntare. Mai mult, Iranul e constient de actuala situatie economica a SUA si de problemele interne pe care SUA le are (ce sunt de natura financiara dar si economica). Nu cred ca e de neglijat o asemenea ipoteza...
Pe de alta parte, scutul antiracheta ar induce ideea unui plan mai larg al SUA si NATO de a ataca Iranul intr-un viitor apropiat. Un scut defensiv, capabil sa opreasca la timp si sa distruga eventuale rachete iraniene ce s-ar indrepta impotriva Europei. Nu e de neglijat nici o astfel de ipoteza. Dar, daca Iranul va ataca primul, sub protectia acestui scut, NATO ar putea declansa fara prea multe probleme un atac devastator la adresa acestei tari. 
Tensiunile dintre Teheran si Washington nu sunt de bun augur. Americanii par decisi sa rezolve in favoarea lor aceasta problema. Insa rezolvarea conflictului ar trebui sa se faca pe cai pasnice, intensificand dialogul diplomatic. Fara ca sa aiba consecinte dintre cele mai negative pentru intreaga lume. 
Un alt aspect, care nu se poate sa nu te ingrijoreze, ar fi pozitia Rusiei si Chinei fata de un eventual conflict militar SUA - Iran. Cel putin, pana acum, nu-mi este foarte clar cum vor reactiona, de partea cui, aceste doua mari puteri. Pentru ca interesele lor economice vor fi afectate in cazul unui asemenea razboi. 
Problema e foarte complexa...

Update 
Iata un editorial din Gandul, semnat Lelia Munteanu, pe aceasta tema:

Complotul stupizilor şi cele două Semiluni

Interesant de citit!

     

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Iata un articol foarte interesant in acest sens din Romania Libera:

Miliardarii eleni îşi salvează pielea

Este interesant de citit tot articolul. Printre altele se arata:

"Bogătaşii greci fac tot posibilul pentru a evita impozitarea: numai 324 de rezidenţi din cel mai luxos cartier al Atenei, Kifissia, au admis în declaraţia de impozit că pe proprietatea lor se află o piscină. O verificare a Fiscului a ajuns la o altă cifră: 16.974.

Pentru a primi de la FMI următoarea tranşă a împrumutului care ţine Grecia în viaţă, guvernul de la Atena a luat noi măsuri de austeritate care prevăd, printre altele, concedierea a 30.000 de bugetari şi introducerea unei taxe pe proprietăţi imobiliare. Totodată, conform New York Times, mai multe studii au ajuns la concluzia că evaziunea fiscală aduce guvernului grec pierderi anuale de până la 30 miliarde de dolari - o sumă care ar rezolva o mare parte din problemele cu care se confruntă statul elen.
Conform site-ului GRReporter, 70% din cei mai bogaţi greci nu şi-au plătit impozitele în anul 2009. Anul trecut, fostul ministrul de Finanţe George Papakonstantinou a declarat că dintre cele 1.200 de persoane care au o avere de peste 6,7 milioane de euro, numai 230 şi-au completat declaraţiile de avere
Politicianul francez Pascal Canfin, citat de site-ul Deutsche Welle, este înfuriat: „nu este admisibil să se ceară solidaritatea plătitorilor de impozite din Uniunea Europeană, atâta timp cât grecii bogaţi nu sunt câtuşi de puţin solidari". Într-adevăr, cifrele par să îi dea dreptate francezului: suma depusă de cetăţenii greci doar în bănci elveţiene este aproximată la circa 200 miliarde de euro - adică echivalentul produsul intern brut anual al statului elen, sau două treimi din datoriile acestuia."

 

Ce spun laureatii Premiului Nobel pentru economie...?

Fara indoiala ca problemele economice preocupa, la ora actuala, pe multi. Lucru ce e intru totul de inteles. Iata ce am citit in Gandul, legat de acest subiect:

Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2008: Riscul instalării recesiunii globale este “destul de mare, poate chiar de 50%"

Se arata, printre altele, urmatoarele:

"Deşi recentul plan de relansare a creşterii economice în SUA lansat de preşedintele american Barack Obama este "mai curajos şi mai bun" decât se aştepta, Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie, susţine că s-ar putea să nu fie suficient pentru a diminua riscul unei noi recesiuni globale, scrie Huffington Post, care citează un interviu acordat de Krugman televiziunii de business Bloomberg TV.

Riscul instalării recesiunii globale este "destul de mare, poate chiar de 50%", spune Krugman. "Riscul unui fenomen care este perceput drept recesiune este mult mai mare. Cred cu tărie că peste un an vom fi martorii unei rate a şomajului mai mare decât cea de acum", explică el. [...]

Deşi planul lui Obama ar putea un impuls revenirii economice, respectiv evitării unei noi intrări în recesiune, după cum explică laureatul premiului Nobel, opoziţia partidului republican în a implementa noul plan ar putea contribui substanţial la reinstalarea recesiunii, a adăugat el.

Posibilitatea ca SUA să reintre în recesiune este unul dintre cele mai "calde" subiecte ale economiştilor la nivel mondial. În timp ce preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, alături unii economişti susţin că acest lucru este improbabil, alţii sunt mai puţin optimişti. Printre ei se numără şi Michael Spence, şi el laureat al premiului Nobel pentru economie, care, de curând, a estimat, la fel ca şi Krugman şi Roubini, că posibilitatea ca SUA să reintre în recesiune este de 50%.

În cazul lui Krugman, "piatra de temelie" care stă la baza acestei estimări este faptul că, în proporţie de 100% republicanii se vor opune planului lui Obama. "Nimic nu va trece. Cred că dacă Obama ar propune să respectăm şi mai mult mamele, republicanii tot s-ar opune", a declarat el."

Laureat al premiului Nobel pentru economie: probabilitatea unei noi recesiuni globale este de 50%

Este vorba de parerea lui Michael Spence, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 2001. Iata ce se arata:

"Economia mondială are o probabilitate de 50% să intre din nou în recesiune, susţine Michael Spence, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2001, în cadrul unui interviu acordat Bloomberg.

"Sunt destul de îngrijorat", a declarat Spence. "O scădere (a economiei, n.r.) în Europa şi S.U.A., care reprezintă o parte importantă a economiilor puternic industrializate, sunt sigur că va duce la încetinirea creşterea economiei chineze, fenomen care mai apoi se va transmite la celelalte economii în curs de dezvoltare", explică el, cu precizarea că un asemenea scenariu are o probabilitate de 50%.

Declaraţiile laureatului premiului Nobel pentru economie vin la scurt timp după ce mai multe instituţii financiare, printre care Citigroup şi UBS, au redus estimările privind creşterea economică globală. Spre diferenţă de situaţia imediată izbucnirii crizei din 2008, când China a putut să amortizeze şocul cu ajutorul unui plan costisitor de stimulare a consumului, China nu va putea acum decât să protejeze parţial creşterea economică, este de părere Spence.

China "nu poate să compenseze scăderea cererii care va rezulta din scăderea celor mai puternice economii", a precizat el. În momentul în care inflaţia, oficială, este de 6,5% în China, puterea de la Beijing ar fi aproape "nebună" să încerce să compenseze această scădere a cererii prin stimularea creditării.

De cealaltă parte, nici banca centrală a S.U.A., Fed, nu se află într-o poziţie mai confortabilă, pentru că "are o putere limitată de a preveni o economie fragilă şi un sistem financiar fragil de la scădere". Banca centrală americană ar putea însă, spune Spence, să se concentreze mai mult pe încurajarea sectorului construcţiilor rezidenţiale, care este în acest moment o "ancoră" ce ţine în loc economia."

Cam toti vorbesc la unison... De observat ca toti spun de acelasi procent de probabilitate: 50%, ceea ce mi se pare grav. Probabilitatea recesiunii globale este de 50%... Practic, nu stim, nu putem fi siguri de ceea ce va urma. Poate fi, poate ca nu va fi... dar sansele sa fie recesiune sunt mari. Ce poti sa mai spui...? Ce vremuri traim...!

Off Topic

Iata si un alt articol, citit in Romania Libera, fara legatura directa cu subiectul, dar care merita citit si apoi de meditat asupra lui:

IRES: Doar 32% dintre români au o părere bună despre învăţământul naţional 

Un sondaj interesant, rezultatele sunt insa cam contradictorii, cel putin asa mi s-a parut.Spre exemplu:

"Potrivit sondajului, 66% dintre persoanele chestionate au "o părere proastă sau foarte proastă" despre învăţământul actual.

Dacă 43% dintre cei intervievaţi sunt de acord cu afirmaţia "Sistemul românesc de învăţământ este unul performant", 54% îşi exprima dezacordul privind acest aspect. Cu toate acestea, aproximativ cinci din 10 români îşi menţin opinia potrivit căreia şcoala românească este de calitate."

Parca ar fi anumite contradictii... Daca cinci din zece romani (50%) isi mentin opinia potrivit careia scoala romaneasca este de calitate (inteleg de buna calitate, sau inteleg eu gresit...?!) atunci cum se poate ca 66% dintre persoanele chestionate sa aiba o "parere proasta sau foarte proasta" despre invatamantul actual....? Iar 43% spun ca sistemul de invatamant romanesc este unul performant... Cel putin la ora asta mi se par anumite contradictii in asemenea rezultate ale acestui sondaj. Poate ca gresesc eu, nu exclud acest aspect. Totusi...
De citit tot articolul si scurta explicatie pe care o da Dl. Vasile Dancu.

Update
Iata un alt articol din Gandul care, cred, merita sa fie citit:

INFOGRAFIC: Harta superputerilor economice în 2030. Cum va fi ajutată China de "gravitaţie" în războiul economic cu SUA

Efectul unei posibile reveniri a crizei economice

Deja incepe sa se vorbeasca despre o noua criza economica. Prima a fost cea din 2008, a doua ar fi cea din 2011. Totusi, chiar daca, actualmente, nu s-ar putea vorbi de o noua criza, ci doar de neincredere, n-am vazut o analiza asupra efectului pe care l-ar putea produce atat in lume cat si in tara noastra. Discursul prezidential nu ne ofera prea multe explicatii in acest sens... Mie mi se pare ca el nu aduce nicio noutate. Ca e vorba de o neincredere, de o reactie, asta stiam. Si presa straina, si cea de la noi, au relatat acest lucru. Ca avem deficit bugetar, si o prioritate este reducerea acestuia, stiam si asta. Sa nu intram in panica - bun, nu intram in panica.Observam ca nu prea sunt noutati. Ca trebuie sa fim prudenti, de acord... E clar ca nu trebuie sa fim imprudenti. Dar o analiza asupra efectului unei posibile reveniri a crizei (sau a venirii unei noi crize, poate ca e mai corect asa) nu am vazut. Va avea un efect asupra tarii noastre? Care va fi acela? Ce intensitate va avea? Daca suntem pregatiti sa-i facem fata si cum... Problema nu ar fi panica sau ingrijorarea, ci absenta unei analize lucide. Pentru ca oamenii ar trebui sa stie la ce sa se astepte, cel putin pe termen scurt si mediu, cum le va afecta viata aceasta noua criza. Discursul linistitor nu va tine niciodata loc unei analize obiective asupra fenomenului. Iar lipsa unei asemenea analize conduce la cresterea populismului, dar ar putea crea si panica. De observat este ca si in ceea ce priveste prima criza, cea din 2008, discursul a fost acelasi: linistitor, sa nu se creeze panica. Anul 2009 a fost un an electoral si lucrurile au mers relativ bine (un bine mai mult formal, ca sa zic asa). In 2010 insa s-au simtit la modul cel mai clar efectele crizei, iar cetatenii au trebuit sa le suporte. Cu greu. Observam acelasi tip de discurs acum, in 2011, cu un an inainte de alegeri! Poate din acest motiv un astfel de discurs "linistitor", cu scopul de a nu-l ingrijora pe cetatean, imi da mai degraba fiori... Si nu numai mie... Interesant este faptul ca o tara precum China, cel mai mare creditor al SUA, se simte ingrijorata de evolutiile economice si financiare din America. Pentru ca de felul in care vor fi rezolvate problemele acolo, in SUA, ar putea depinde si bunul mers la lucrurilor in lume. Deocamdata se pare ca situatia in SUA tinde catre o rezolvare pozitiva, ca sa zic asa. Presedintele Obama a si declarat ca administratia stie ce are de facut. Sa speram ca se vor rezolva problemele astfel incat sa mearga totul spre bine. Probabil ca o analiza care sa previzioneze corect cum vor sta lucrurile inca nu se poate face. Lumea ramane in asteptare, dar, dupa parerea mea, problemele nu se vor rezolva asa de usor. E un proces de durata, dar sa speram (ca altfel ce-am putea face?) ca suntem pe drumul cel bun si ca macar o parte din acestea vor fi rezolvate intr-un timp relativ scurt. Daca luam in considerare analiza facuta de Wall Street Journal, care spune despre companiile americane ca stau cu teancuri de bani record la saltea, parerea mea este ca tocmai acest aspect sta la baza stagnarii economice. Dispare motivatia muncii, a productiei. In schimb esti motivat sa-ti pui in conturi sigure fondurile in exces. Si asta devine principala preocupare a companiilor, lucru ce slabeste piata. Analiza spune asa: "Pentru a ieşi din impasul de acum, pieţele trebuie să se bazeze pe propriile puteri sau să-i aştepte pe politicieni să ia măsuri radicale pentru a porni creşterea economică.". Daca ar fi vorba de masuri radicale, care ar fi acelea...? Insa ar putea fi si alte solutii, poate mult mai eficace, daca ar fi bine studiate. In primul rand devalorizarea dolarului ar trebui transformata intr-o oportunitate. Ar putea contribui la cresterea exporturilor SUA. Devalorizarea dolarului poate fi privita ca un lucru rau, desigur. Dar de ce nu am cauta si aspectele bune care ar rezulta dintr-o asemenea situatie? Mai ales ca exista bani, companiile au bani multi! Pe de alta parte, dupa parerea mea, aceasta criza ne arata ca piata trebuie largita! Ce vreau sa spun prin asta? Eu cred ca am putea imparti lumea, din punctul de vedere al pietelor, in piete bogate (caracteristice tarilor cu economii dezvoltate, avasante) si piete sarace (caracteristice tarilor in curs de dezvoltare si slab dezvoltate). Contrastul dintre cele doua este evident. Dar daca aceste companii au teancuri de bani record la saltea, lucru ce face sa dispara motivatia economica a productiei de bunuri (datorita unui efect de saturatie. Analiza Wall Street Journal spune: "Chiar dacă băncile centrale ar începe din nou să pompeze bani în economie, cu o asemenea abundenţă de cash deja existentă, nu ar folosi la nimic." - inutil sa creditezi abundenta de cash. Chiar absurd.), pentru ca sa nu se intample treaba asta, acestea ar putea investii tocmai in tarile in curs de dezvoltare (pentru ca forta financiara exista din partea lor) si astfel s-ar "largi" piata, cum am zis mai sus, lucru din care ar putea profita atat tarile dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare si s-ar putea relansa activitatea economica pe plan mondial. China a si subliniat ca "ţările occidentale să aibă curajul de a tăia legăturile dintre politicile lor şi să amplifice coordonarea cu ţările în curs de dezvoltare.". Ideea are talcul ei si nu e o idee rea, daca ai sta sa te gandesti bine. Acumularea aceasta extraordinara de resurse financiare in companiile din statele dezvoltate, pana la saturatie, determina raritatea acelorasi resurse nu numai in tarile in curs de dezvoltare, dar chiar si in ceea ce priveste statele dezvoltate (criza datoriilor suverane, datoriile mari pe care le are SUA). Cu alte cuvinte nu mai are cine sa faca investitii, decat aceste companii cu bani multi la saltea, iar in asemenea conditii bancile vor manifesta prudenta in acordarea de credite. Si ar trebui sa le faca, pentru a relansa economia. In caz contrar stagnarea economica de acum s-ar putea transforma usor intr-o noua recesiune. De ce? Pentru ca o stagnare economica influenteaza consumul. Cu alte cuvinte si consumul stagneaza. De aceea el poate sa si scada. Dar daca scade consumul, intreprinderile isi vor reduce productia, deci productia globala, nivelul de ocupare al fortei de munca si veniturile vor scadea. Pe de alta parte, daca aceste investitii nu vor fi facute, companiile tinand o mare cantitate de bani la saltea, atunci s-ar putea ca aceasta masa monetara sa fie privita, interpretata ca fiind excedentara, caz in care apare inflatia. Se vorbeste de faptul ca SUA ar putea da drumul la tiparnita de bani... Dar de ce ar fi exclus ca si alte state, cu datorii mari, sa nu apeleze la o masura similara...? Capitalul financiar ar trebui sa circule. Din cate se vede nu prea se intampla treaba asta, si de aici aparitia acestor puncte de acumulare, sa le zic asa. In cazul in care stagnarea economica actuala se va transforma in recesiune (intr-o noua recesiune) eu cred ca e destul de clar ca si tara noastra va fi afectata destul de puternic, dar nu numai noi. In orice caz, de ce am fi noi exceptia? Ar scadea si mai mult consumul si ar creste somajul, intr-un astfel de scenariu (pesimist). Insa un nou declin economic nu este exclus, dar eu cred ca ar putea fi, pana la urma, evitat. Ceea ce nu inseamna ca lucrul acesta se va si intampla. 

Un punct de vedere despre clasa de mijloc...

... in doua articole interesante de pe site-ul Criticatac:

Revoluţie şi clasă de mijloc. Partea I – Este clasa de mijloc capabilă de o revoluţie? 

Revoluţie şi clasă de mijloc. Partea a II-a – Anii ’60 sau revoluţia ratată

de  Gabriel Chindea

Care reprezinta o meditatie asupra problemelor contemporane si o analiza cu multe intrebari.... Cred ca merita citite ambele articole.

Tot despre chestiuni financiare

Evidentiez un articol de pe Mediafax:

Euro, la minimul ultimelor şapte săptămâni faţă de dolar, din cauza crizei din zona euro


dar si:
 
FMI îndeamnă zona euro să implementeze reforme pentru sprijinirea creşterii economice


in articol se arata:

"Statele din zona euro ar trebui să sprijine creşterea economică prin reforme vizând, printre altele, îmbunătăţirea competitivităţii, încurajarea investiţiilor, utilizarea mai bună a forţei de muncă sau consolidarea sistemului financiar, apreciază economiştii Fondului Monetar Internaţional (FMI)."

si:

"Nu sunt scuze pentru productivitatea redusă a forţei de muncă, o problemă caracteristică în special Europei de Sud, dar şi o provocare tot mai mare oriunde în altă parte", menţionează FMI.

Raportul Fondului vine în condiţiile în care zona euro încearcă să prevină intensificarea unei crize a datoriilor. Irlanda negociază, în prezent, cu Uniunea Europeană şi FMI condiţiile unui program de salvare.

Instituţia financiară internaţională subliniază că decalajul dintre Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al zonei euro şi cel al SUA a crescut de la începutul anului 2008, iar uniunea monetară abia ţine pasul cu Japonia, cu toate că acest stat s-a confruntat cu o recesiune mai severă."

Se mai precizeaza ca:

"FMI apreciază că Europa de Sud trebuie să se concentreze pe ameliorarea competitivităţii, iar unele state "de bază" din zona euro ar trebui să promoveze o participare mai mare a forţei de muncă şi o deschidere mai largă a pieţelor serviciilor."

Voi mai evidentia un articol ceva mai vechi, dar semnificativ:

Bloomberg: Zona euro cade ca un joc de domino, iar problema este moneda unică

Devalorizarea dolarului va pune SUA pe calea redresarii economice?

Iata un articol foarte interesant din Romania Libera:

Deprecierea dolarului este un calcul greşit

Iata ce spune, printre altele articolul:

"Statele Unite consideră că o monedă slabă le poate rezolva problemele economice. O asemenea strategie implică totuşi riscuri considerabile, începând cu punerea la îndoială a statutului de valută internaţională a bancnotei verzi, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de luni, citat de Agerpres.

"Nu am avut niciodată intenţia să ne devalorizăm moneda cu scopul de a atrage vreun avantaj competitiv sau de a face din acest lucru un instrument de relansare a creşterii. Această strategie este fără ieşire, indiferent de ţara care o aplică, şi cu atât mai mult Statele Unite", a declarat ministrul american de finanţe, M. Geithner, cu ocazia summitului G-20, de la Seul."

si:

"Întrebarea care se pune este de ce Statele Unite sunt gata să îşi rişte credibilitatea ca să îşi deprecieze moneda. Partizanii devalorizării bancnotei verzi consideră că măsura va pune SUA pe calea redresării economice. Cele două argumente folosite de aceştia sunt legate de preţul exporturilor americane şi de faptul că un dolar depreciat va permite ştergerea unor mari datorii în dolari.

Argumentul exporturilor este totuşi rezultatul unei reflecţii pe termen scurt. Japonia şi Germania se bazează dintotdeauna pe exporturi de produse cu mare valoare adăugată şi un marketing sofisticat pentru a face faţă unei aprecieri a monedei lor. În ceea ce priveşte tactica deprecierii în scopul reducerii datoriilor, va fi mai uşor să se ramburseze datoria, totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor.

Pe termen mai lung, un dolar care se depreciază poate da naştere la presiuni inflaţioniste, ceea ce ar duce la creşterea dobânzilor. Inflaţia ar putea avea drept efect punerea la îndoială a statutului de valută internaţională de care se bucură dolarul de 60 de ani şi crearea unui mediu financiar dificil pentru americani. Sfârşitul dolarului ca valută internaţională ar avea nu numai consecinţe dezastruoase pe pieţe, ci ar duce la distrugerea însăşi a valutei SUA.

Chiar dacă Geithner şi Bernanke îşi recunosc sau nu intenţia de a pune în aplicare o strategie de depreciere a dolarului, campania comportă un risc considerabil, iar rezultatele pe termen lung sunt departe de a fi garantate."

Merita citit tot articolul. Acesta pune, defapt, o intrebare: cum va evolua economia mondiala in viitor? Si tot din articol se vede ca aceasta criza economica si financiara nu a trecut inca, cu atat mai mult pentru SUA. Se cauta si acolo solutii. De remarcat ca articolul precizeaza: "Sfârşitul dolarului ca valută internaţională ar avea nu numai consecinţe dezastruoase pe pieţe, ci ar duce la distrugerea însăşi a valutei SUA.", dar, daca lucrurile stau asa, pun si eu o intrebare: ce castiga SUA din treaba asta? Aceasta devalorizare a dolarului ar putea conduce la imbunatatirea situatiei balantei comerciale a SUA. Pe de alta parte exporturile americane se vor ieftini, deci ar conduce la cumpararea mai multor produse americane. Problema care se pune, pentru SUA, este daca si cum ar trebui procedat ca operatiunile de comert exterior sa fie si eficiente.Articolul nu ne spune nimic despre strategia pe care americanii o adopta in legatura cu cursul de revenire la export si cursul de revenire la import. Pentru ca se stie ca o operatiune de export este eficienta daca avem un curs de revenire la export mai mic sau egal decat cursul de schimb si o operatiune de import este eficienta daca avem cursul de revenire la import mai mare sau egal decat cursul de schimb. Insa, sigur, aici putem lua in considerare si alte aspecte. Unul dintre acestea ar putea si competitivitatea pe piata externa. Este foarte posibil ca americanii sa mizeze pe ceea ce se cheama competitivitate prin pret! De remarcat ca articolul precizeaza urmatorul lucru: "Japonia şi Germania se bazează dintotdeauna pe exporturi de produse cu mare valoare adăugată şi un marketing sofisticat pentru a face faţă unei aprecieri a monedei lor.". In asemenea conditii s-ar putea ca marimea ratei de schimb sa actioneze favorabil stimuland exporturile, atunci cand moneda nationala, dolarul american in acest caz, se depreciaza. Pe de alta parte se poate avea in vedere si comportamentul exportatorilor, si anume sa se aiba in vedere o marja mai mica de profit (cel putin o perioada) astfel incat produsele sa fie mai competitive.In acest caz ar fi posibil ca SUA sa dezvolte pe plan mondial o concurenta foarte puternica, cu atat mai mult cu cat, in aceasta privinta, ar putea intra si alti factori cum ar fi: calitatea produselor, gradul de inovatie, prestigiul firmelor (brand), serviciile post-vanzare si, un lucru care mi se pare esential, daca asa stau datele problemei, dinamismul comercial. Si toate acestea tocmai pentru a contracara tari mari exportatoare precum Germania si Japonia. Ceea ce spune articolul, spre final, nu mi se pare relevant, apropo de tema abordata: "În ceea ce priveşte tactica deprecierii în scopul reducerii datoriilor, va fi mai uşor să se ramburseze datoria, totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor.". Adica acel "totuşi în detrimentul puterii de cumpărare a americanilor". Virgil Madgearu spunea inca din anii '40 despre comertul exterior ca: " el  concretizeaza raporturile de schimb comercial intre doua tari. Prin urmare, pentru intelegerea naturii comertului exterior, nu putem sa pornim de la interesele indivizilor, ci de la interesele nationale. Interesele nationale sunt insa foarte adeseori opuse unele fata de celelalte". Or, cred, este in interesul SUA sa-si imbunatateasca activitatea de comert exterior si sa fie un concurent redutabil pe piata mondiala. Pentru ca rolul SUA in lume poate scadea daca va fi depasita de Germania sau/si Japonia. Defapt, cred ca este o tactica interesanta cea pe care o aplica America. Dar este posibil ca sa aplice aceasta tactica tocmai pentru ca, cel putin la momentul actual, nu se poate altfel si, prin urmare, nu are incotro. Articolul nu ne spune ce efecte ar avea aceasta strategie de devalorizare a dolarului asupra cheltuielilor militare ale SUA. Este posibil ca aceste cheltuieli sa se reduca intr-un viitor apropiat, datorita costurilor extrem de ridicate.
Nu este exclus ca SUA sa puna in practica o politica destul de asemanatoare cu cea a Chinei si anume: o forta de munca ieftina dar, in schimb, exporturi masive (dupa o idee a lui Friedman), lucru ce ar putea conduce la o imbunatatire a economiei americane. Stiglitz spunea undeva ca nu este deloc clar daca interventia statului in economie (citez din memorie!) ar putea conduce la inceterea unei crize economice. Totusi, din cate inteleg din articol, America injecteaza lichiditati de 900 miliarde $ pana la sfarsitul lui 2011. De ce ar insemna asta o scadere sau pierdere a credibilitatii SUA? Poate ca este vorba de un risc bine si de departe calculat. Credibilitatea este data numai de aprecierea monedei? S-ar putea sa nu fie chiar asa, pentru ca nici avantajele devalorizarii monedei nu trebuie deloc subestimate. Ramane, bineinteles, de vazut cum vor evolua lucrurile... 

Despre Summit-ul G-20

Iata doua articole din Adevarul:

Barack Obama, în dificultate la reuniunea G20
in articol se precizeaza ca:

"Liderii statelor participante la summit au refuzat să sprijine Statele Unite în disputa valutelor cu China. Liderul de la Casa Albă, care participă în acest weekend la reuniunea Asia-Pacific, şi-a apărat politica economică şi a negat că şi-a pierdut influenţa internaţională.


Summitul G20 de la Seul (Coreea de Sud) a confirmat că „unitatea" afişată de principalii actori economici şi politici ai lumii, în 2008, după declanşarea crizei financiare, a fost conjuncturală şi de scurtă durată. Iar refuzul participanţilor de a sprijini poziţia SUA în disputa lor cu China a evidenţiat pierderea influenţei Washingtonului pe scena internaţională, mai ales în domeniul economic."

VIDEO Odiseea indiană a lui Barack Obama



si un articol din Deutsche Welle:

Reforma sistemului financiar mondial a început
in articol se precizeaza ca:

"Preşedintele Obama, în schimb, nu a mai revenit în centrul atenţiei. Cine a urmărit îndeaproape summitul a asistat, practic, la o decădere a super-puterii economice reprezentate de Statele Unite ale Americii. Criticile lui Obama la adresa exporturilor Chinei şi Germaniei s-au lovit de o dură rezistenţă. Merkel s-a putut lăuda cu o creştere la care americanii pot doar visa. Un triumf pentru Germania, o înfrângere pentru Statele Unite.

Bineînţeles că finalul summitului implică noi pregătiri pentru întrunirea viitoare. Membrii G20 mai au câte ceva de făcut: discuţiile iniţiate înainte de Seul despre dezechilibrele economice trebuie duse la bun sfârşit. Criza economică a adus în lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă economia mondială. Identificarea unor puncte necesare coordonării politici economice mondiale - ar fi o temă bună pentru următoarele întruniri ale G20."