Inceput de an

Iata ca a inceput si anul 2015 cu sperante de mai bine - speram asta! Intai de toate va urez: La multi ani! Numai bine si multa sanatate!

Totusi, inceputul de an e unul problematic, daca se poate spune asa. Din pacate, noul an a debutat cu groaznicul atentat de la Paris, care aduce in actualitate, tot mai acut, lupta impotriva terorismului, dar si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, aprarea Libertatii si Democratiei ca valori inalienabile ale Lumii Libere. Pe plan economic apar semnele unei noi crize. De aceea, zic eu, e bine totusi sa ne pastram optimismul, dar sa privim lucrurile si cu luciditate.

Perioada aceasta pe care o traversam e una destul de dificila din punct de vedere economic. Lucrul acesta poate avea tot felul de consecinte de nu prea bun augur, din pacate. Evident, demoralizeaza pentru ca perioada de incertitudine, economic vorbind, se prelungeste, cel putin in Europa, nepermis de mult, dupa parerea mea. In astfel de vremuri, intr-o tara ca Romania, se petrece un fenomen caracteristic societatilor care au iesit de sub regimul comunist: nostalgia. Aceasta nostalgie dupa vremurile de alta data contine insa o minciuna pe care putini - asa am impresia - o sesizeaza. Prin nostalgie se idealizeaza trecutul, chiar si lucrurile rele din trecut si de aceea periculos este ca incepi sa crezi ca ceea ce a fost rau e de fapt bun. Aceasta mistificare, ca sa zic asa, ma deranjeaza pe mine. Si din cauza aceasta trebuie lamurite lucrurile, pentru ca daca ne vom gandi mai bine vom observa un fenomen interesant.

Traim o perioada dificila din punct de vedere economic. E normal sa vrei ceva mai bun. Poti sa te gandesti la lucrurile bune din trecut, dar asta nu inseamna ca, spre exemplu, comunismul a fost un lucru bun. Una din carentele mari ale comunismului, a carei consecinta nefasta o traim chiar si acum, in zilele noastre, a fost incapacitatea acestui sistem de a crea manageri adevarati si competenti. Si cred ca asta a fost una din cauzele care a condus la prabusirea economica ce a urmat dupa 1989. Managementul si marketingul sunt indispensabile unei economii moderne, care doreste sa performeze, sa fie competitiva. In Romania, pe vremea comunismului, lucrurile au mers bine atata vreme cat inca mai ramasesera oameni din vechea generatie, de dinaintea comunismului, educati altfel, in alt spirit. Faptul ca sub comunism nu s-a distrus chiar tot, desi au distrus o mare parte din elitele acestei tari, a fost, totusi, un noroc. Aceasta generatie a reusit o anumita performanta in plan economic, lucrurile incepand sa se imbunatateasca. Insa anii au trecut, acesti oameni, desigur, au iesit la pensie. S-a ivit o noua generatie care i-a luat locul, care a fost crescuta integral in noul regim instaurat dupa 1947. O generatie pregatita destul de bine din punct de vedere profesional, ceea ce inseamna mai ales buni executanti, dar care nu a putut sa-si insuseasca tehnica managementului modern datorita sistemului, restrictiilor impuse de regimul comunist, faptul ca era o comanda unica, care incepuse sa izoleze din ce in ce mai mult tara. Politicile economice, dictate practic de un singur om - Ceausescu -, om care nu avea competenta necesara in astfel de probleme, au condus tara intr-o situatie deosebit de dificila. Lipsa unui management calificat s-a facut simtita si la varf, cu consecinte catastrofale. Insa interesant de remarcat este ca si dupa 1989, dupa caderea regimului comunist, dificultatile nu au incetat. Dimpotriva, s-au amplificat. Si lucrul acesta merita o cercetare mult mai atenta si serioasa decat ceea ce s-a facut pana acum. Slabul management a iesit pregnant in evidenta, lucru ce a contribuit la o prabusire economica. Daca stai bine sa te gandesti, era previzibil lucrul acesta. Noi nu am avut si nici acum nu avem prea multi manageri calificati, profesionisti adevarati. Iar betia coruptiei care se manifesta la ora actuala este o consecinta directa a acestui lucru. Factorii de productie - Natura, Capitalul, Munca - nu sunt nici azi bine valorificati, iar Romania evolueaza sub potentialul ei real. Adica, altfel spus, dezvoltarea economica se desfasoara foarte greoi, nu ca nu s-ar realiza deloc, in totala discrepanta cu potentialul real al acestei tari. S-a vorbit, spre exemplu, de managementul privat la intreprinderile de stat. Insa mai potrivit ar fi fost sa se vorbeasca pur si simplu de management, de calitatea acestuia care, din pacate, ramane slaba la noi. Lucrul acesta il vad ca pe o consecinta directa a comunismului, consecinta care, din nefericire, inca se manifesta la noi. Iar aceasta consecinta inseamna, de fapt, saracie.

Un alt aspect pe care ar trebui sa-l avem in vedere, comunismul facand parte din istoria recenta a Romaniei, este ce a insemnat el si cum ne raportam noi la fenomen, pentru ca sa putem intelege foarte bine ce a fost comunismul in Romania. Ma gandeam, spre exemplu, la ceea ce se cheama solidaritate muncitoreasca. Nu cred ca cineva a simtit vreodata asa ceva si ma intrebam de ce oare? Actualmente sondajele de opinie, si am scris despre asta si aici pe blog, releva faptul ca in Romania increderea intre oameni e la un nivel foarte scazut. Pe cale de consecinta comunicarea intre oameni e afectata. Totusi, Romania e o tara latina si romanul este de felul sau activ din punct de vedere social. Cum se explica atunci lucrul asta, increderea asta scazuta in semeni? Ma gandeam la solidaritatea muncitoreasca, deoarece comunismul se baza, ideologic vorbind, pe asa ceva. Eu sunt convins ca nici in Coreea de Nord, tara comunista, oamenii nu simt asa ceva, deoarece solidaritatea trebuie s-o simti mai intai, e un simtamant, altminteri e doar o abstractiune. Concluzia e ca oamenii nu au simtit si nici nu simt - cazul Coreei de Nord - asa ceva pentru ca asa ceva nu exista in comunism, e doar o pura abstractiune ca sa zic asa. Ceea ce au simtit, in schimb oamenii, a fost frica de Securitate si cultul personalitatii dictatorului pentru ca acestia au fost pilonii principali ai dictaturii. Consecinta acestor lucruri dupa caderea comunismului este tocmai aceasta neincredere, suspiciune. Cauza a trecut, efectul inca ramane, iar consecintele sunt dintre cele mai nefaste. Iar omul actual se raporteaza la comunism prin aceasta nostalgie, de care pomeneam, in sensul ca pe vremea aceea i se asigura si garanta locul de munca. Numai atat? Cam putin pentru tot ce era in teorie comunismul.

Aceste consecinte, de care vorbeam mai sus, blocheaza dezvoltarea, modernizarea tarii noastre. Ar trebui sa tinem seama de lucrul acesta cand ne apuca nostalgia dupa comunism. Nu sunt de acord cu o nostalgie care blocheaza progresul. Dar din pacate o astfel de nostalgie constatam in zilele noastre. Ar trebui sa ne gandim si la un alt aspect: tarile vestice, inclusiv SUA, au trecut prin perioade de criza economica severa. Sa ne gandim la SUA pe vremea Marii Crize din perioada '29-'33, cand somajul ajunsese  chiar si 25%, sa ne gandim si la criza actuala. Cu toate acestea, sistemul capitalist a permis si o revenire, o recuperare spectaculoasa - sa ne gandim ca acum, in SUA, dupa o criza puternica, cea din 2008, asemanatoare cu cea din anii '30, somajul a ajuns in jur de 5,8% cu tendita de scadere, mai mic decat in tari ca Franta sau Italia. Comunismul, in schimb, s-a prabusit pentru ca devenise clar ca ducea spre nicaieri. Nu s-au mai putut gasi resursele necesare pentru recuperare - spre exemplu cazul Romaniei, dupa ce Ceasusescu platise datoria externa. Trebuie sa privim cu luciditate lucrurile, nu sub prisma nostalgiilor de tot felul. Si vom vedea carentele grave de care dadea dovada sistemul comunist si cum ne afecteaza acest lucru chiar si acum. Multi oameni ignora aceste realitati si se lasa tarati de aceasta nostalgie spre o visare nesanatoasa, poate si pentru faptul ca inca Europa se afla intr-o situatie dificila din punct de vedere economic. Totusi, asta nu inseamna sa nu privim cu claritate lucrurile si sa ne facem cine stie ce iluzii desarte, considerand solutii care nu pot fi solutii. 

Nostalgia e una, ingrijorarea e cu totul altceva si e justificata. Faptul ca ramanem in continuare foarte jos in clasamentele privind competitivitatea economica, faptul ca avem performante slabe din punct de vedere economic, nu se poate sa nu te ingrijoreze. Nu este insa ciudat, nu-ti da oare de gandit ca starea asta persista de foarte multa vreme? De ce oare? De asemenea suntem pe locuri codase la absorbtia fondurilor europene, care aduc, e adevarat, un plus, dar foarte mic. Lucrurile acestea demonstreaza ca suntem intr-o paradigma gresita, desigur. Dar nu demonstreaza ca ar fi fost bun comunismul. Ci ar trebui sa ne gandim cum sa depasim consecintele sale nefaste, care ne fac sa batem pasul pe loc, care ne trag inapoi. Suntem in logica unei transformari cvasistatice, o transformare care se produce foarte lent, iar daca transformarea este una reversibila atunci si progresul este anulat. De aceea trebuie imbunatatit randamentul motorului economic. Insa din pacate in Romania nu s-au mai facut privatizari dupa 2004, nu s-a imbunatatit mai nimic in activitatea sectorului economic de stat. Lucrurile au ramas tot asa. Nu se vede o crestere a sectorului privat. Nu se vad investitii serioase in infrastructura, absolut necesare si care se pot constitui intr-un motor de crestere economica. Aceste lucruri ar trebui sa ne dea de gandit...

Sugestie

As face o propunere televiziunilor, recunosc faptul ca ma refer mai mult la cele private, sa organizeze dezbateri, la care sa participe oameni de presa, analisti etc. despre programele electorale ale candidatilor la presedintie. Spre exemplu, despre programul D-lui. Iohannis:

Proiect Prezidential:România lucrului bine făcut

Chestiunea care se pune este ca se discuta foarte putin despre aceste lucruri, desi astfel de proiecte ne pot influenta viata. Programul lui Iohannis este un proiect pentru viitorii 10 ani si propune 11 teme majore de dezbatere si consens national. Preambulul ne indica, pe scurt, riscurile cu care se confrunta Romania, ca de pilda:

"Suntem datori să recunoaștem faptul că România înregistrează pierderi la toate tipurile de capital care definesc competitivitatea unei națiuni. Astfel, capitalul natural este puternic afectat de poluare, uneori de indiferență, alteori de defrișări masive și necontrolate și, destul de des, de exploatare abuzivă.

Capitalul uman, la rândul său, se deteriorează vizibil. Accesul limitat la servicii medicale performante, munca prost plătită, emigrarea masivă a forței de muncă bine calificată, accesul ocazional la formare permanentă, salariile care nu reflectă calitatea și performanța și, adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării capitalului uman. Educația suferă de mulți ani, iar tratamentul jignitor la care sunt supuse cadrele didactice, desele psedo-reforme și afectarea sistemului de valori la care tinerii se raportează în prezent constituie cele mai mari provocări ale României contemporane. Viitorul nostru constă în tinerii aflați azi pe băncile școlii.

Situația este similară dacă vorbim despre capitalul social. România arată ca o societate divizată, puternic polarizată, definită de ruperea legăturilor între oameni (potrivit unor sondaje de opinie recente, circa 85% dintre români se declară prudenți în relațiile cu ceilalți), de frica în relația cu ceilalți (66% dintre români cred că ceilalți încearcă să profite de pe urma lor), de izolarea socială în funcție de statut, de multiplicarea neîncrederii (neîncrederea în sine, neîncrederea în ceilalți, neîncrederea în viitor, neîncrederea în instituții etc.).

Treptat, se pare că am devenit o societate anxioasă, temătoare și fragilă, ale cărei valori și repere par să fi fost zdruncinate, iar la acest lucru au contribuit din plin dezbaterile politice sterile și conflictuale. Cu preponderență în anii electorali, campaniile politice negative, presărate cu atacuri la persoană și, adesea, sub standardele minimei decențe au angrenat indirect categorii socio-profesionale, au contribuit la învrăjbirea unor largi categorii sociale, au creat false percepții cu privire la posibilele soluții și, implicit, au dus la polarizarea fără precedent a societății și la scăderea încrederii cetățenilor în politicieni. Prea multe promisiuni neonorate fac astăzi dificilă convingerea cetățenilor români de a participa la vot.

Ca efect secundar, neînțelegerile, nemulțumirile, certurile și atitudinea generală de pesimism ne afectează în tot ceea ce facem. Filosofia lucrului bine făcut, ce a caracterizat sute de ani activitatea socio-economică și politică a românilor, a fost puternic zdruncinată.

Afectarea țesutului social și a valorilor care îl fundamentează fac dificilă asocierea oamenilor, cu încredere, pentru un țel comun, economic sau social. În acest climat de neîncredere, capacitatea de acțiune colectivă - care este motorul dezvoltării economice - a ajuns la un nivel mult prea scăzut.

Acestor riscuri cu care România se confruntă suntem datori să le răspundem în mod responsabil.

Trebuie să readucem în sistemul de valori filosofia lucrului bine făcut, corectitudinea și onestitatea, încrederea în propriile capacități și speranța în viitor."

Sigur, dezbaterile sunt necesare si vor trebui sa continue si dupa alegerile prezidentiale. De asemenea vedem cu totii ca lucrurile nu prea merg, asta ca sa ma exprim elegant. Actuala guvernare e de doi ani de zile si nu se vede o imbunatatire a situatiei generale. Este dificil sa-ti dai cu parerea asupra unui program prezidential, mai ales daca provine din cea de a doua forta politica majora a tarii: ACL. Totusi, as puncta critic, daca se poate spune asa, unele lucruri. Spre exemplu, la capitolul Agricultura, este mai mult lansata dezbaterea, totusi nu vad ca se dau si solutii. O solutie ar trebui sa raspunda la intrebarea "cum?", adica sa arate cum faci un anumit lucru, cum te-ai gandit sa-l realizezi. Spre exemplu, cum se poate realiza, la noi, un asemenea deziderat:

"Satul românesc va renaște însă nu doar odată cu agricultura, pentru că satul trebuie să însemne și altceva, adică mici industrii, ferme familiale, oamenii cu viziune şi iniţiativă, întreprinzători rurali capabili să utilizeze tehnologii performante, să dezvolte avantajele competitive pe care România le are în acest sector."

Se vorbeste desre atragerea de investitii majore - adica? Pentru ca, vedeti, este vag sau asa mi se pare mie... Cum se poate realiza: "industrializarea agriculturii și modernizarea infrastructurii rurale, astfel încât și agricultura românească să poată deveni o afacere profitabilă în condiții civilizate." sau aceast lucru: "mica exploatație agricolă trebuie să înceteze a mai fi doar mijloc informal de protecție socială, ci trebuie să genereze motivație economică și răsplată pe măsura performanțelor comerciale."? De asemenea arata:

"Performanța economică a agriculturii românești va crește proporțional cu consolidarea regimului de proprietate funciară. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT începe cu definirea și recunoașterea clară a proprietății, care să ofere oamenilor stimulente economice și perspective de dezvoltare."

Asistam azi la anchetele privind retrocedarile zise ilegale...
E o chestiune interesanta...Mie mi se pare ca daca pui problema proprietatii - care este importanta si, desigur, nu trebuie ignorata - in fata, ca sa zic asa, consecinta imediata in plan economic ar putea sa fie afacerile imobiliare, cu terenuri - vanzari, cumparari de terenuri, si nu agricultura. Am dorit sa semnalez acest risc. Or, problema principala este ca noi sa valorificam si sa dezvoltam potentialul agricol pe care il avem... Chestiunea agriculturii e una foarte complexa... Tine si de situatia demografica, pentru ca, sa nu uitam, multi tineri au plecat din mediul rural ca sa lucreze in strainatate. Pe de alta parte, reusita unei afaceri in agricultura tine de creditare, pentru ca daca vrei sa ai o agricultura performanta trebuie sa ai si o finantare pe masura. De asemenea, un producator sau un investitor cauta sa-si poata acoperi costurile de productie, sa aiba o productivitate ridicata si profit cat mai bun. In ceea ce priveste Economia, sunt lucruri foarte interesanta care trebuie luate neaparat in considerare. Se afirma:

"Economia românească pare construită, în continuare, prin şi în jurul bugetului statului. Este o stare de fapt profundă, structurală, care explică de ce cetățenii așteaptă ca atât de multe lucruri să vină de la stat sau, oricum, prin intermediul statului."

insa nu numai la noi este asa. Spre exemplu, complexul militaro-industrial al SUA nu este oare construit in jurul bugetului...? Dar la noi inca exista intreprinderi de stat cu pierderi foarte mari si un sector privat care nu e inca bine dezvoltat si care a suferit destul de mult de pe urma crizei, stare economica ce nu s-a incheiat, si care inca sufera puternic. Se vorbeste despre dezvoltarea clasei de mijloc - iarasi un aspect foarte pozitiv al programului - dar ar trebui sa vedem si cum se poate realiza. In program se afirma ca:

"Liberalismul și politicile economice de dreapta vor conduce la dezvoltarea clasei de mijloc în România, aceasta fiind coloana vertebrală a unei națiuni și cel mai elocvent criteriu de prosperitate a unei societăți. Potrivit unor studii, numai circa 10% dintre cetățenii români pot fi asimilați clasei de mijloc, în timp ce această importantă categorie socială reprezintă – așa cum este firesc – majoritatea în națiunile dezvoltate. O clasă de mijloc puternică și extinsă este și soluția pentru reducerea dezechilibrelor sociale, căci cea mai durabilă protecție socială o face tocmai creșterea economică sănătoasă." (subl. mea)

De asemenea trebuie spus ca programul isi propune:

"În esenţă, ambele paradigme marchează convergent regândirea rolului statului, prin restrângerea prezenţei sale în economie şi întărirea prezenței sale instituționale, prin rolul său definitoriu de garant al drepturilor constituţionale, al echităţii şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă."

dar la noi cel putin statul finanteaza proiectele de infrastructura si cofinanteaza cele din fonduri europene. Si subliniaza, foarte important:

" Primul semn de responsabilitate pentru dezvoltarea ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT este să renunțăm la capcana politicilor prociclice. Pe de o parte, să nu mai facem deficite bugetare în anii de boom economic, așa cum a fost cazul deficitelor record din anii de dinaintea crizei. Pe de altă parte, să nu introducem impozite în anii de criză sau atunci când economia își caută culoarul relansării și al consolidării, așa cum este cazul impozitelor și accizelor recent introduse."

Asta spun si eu, si am avut parte si de vehemente dezaprobari, pentru ca am sustinut o abordare keynesiana a economiei, pe care foarte putini o inteleg. Intr-adevar, in perioada de boom, ar trebui sa tinem deficitul bugetar mic, chiar foarte mic, inclusiv cel structural si taxele si impozitele ar trebui marite pentru a se tempera cresterea economica puternica si supraincalzirea economiei. In perioada de boom inclusiv creditarea ar trebui temperata cu rate mai mari ale dobanzii ce trebuie platite de debitor, pentru ca sa poti sa scazi ratele dobanzii in perioada de recesiune si sa fie sporit atunci volumul de credite. In perioada de criza trebuie cheltuit mai mult si deficitul bugetar sa se mareasca, si trebuie reduse drastic taxele si impozitele. In general vorbind, taxele si impozitele nu trebuie marite prea mult, ci rational, rezonabil, in perioada de boom pentru ca nu trebuie sa lovim in agentii economici, sa cream socuri negative in economie. Sunt de notat si urmatoarele puncte strategice ale programului:

"ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă și agricultură performantă, care necesită, de asemenea, industrializare, capitalizare și competitivitate. România nu-şi mai permite greşeli în defavoarea fermierului român. Nu este suficient să conştientizăm faptul că avem un potenţial agricol imens, ci trebuie să valorificăm în mod real acest avantaj, și nu doar conjunctural, în funcție de starea vremii, ci ca sursă constantă de creștere economică. În viziunea mea, dezvoltarea agriculturii înseamnă scoaterea agricultorului român din agricultura de subzistență, care trebuie să devină o afacere ca toate celelalte. Prin capitalizare, agricultorul român își va putea dezvolta potențialul de adevărat fermier european.

Industrializarea agriculturii este esențială pentru echilibrarea balanței ocupării forței de muncă. Decalajele de competitivitate ale României sunt evidente fie și numai dacă invocăm decalajele de structură economică. Suntem pe primul loc în privința populației ocupate în agricultură din UE și suntem pe ultimele locuri în ceea ce privește populația ocupată în sfera serviciilor. Așadar, în legătură cu piața muncii, suntem încă departe de a fi parcurs ajustările în direcția unei structuri economice competitive.

Absorbția fondurilor europene trebuie să fie prioritatea zero a oricărei guvernări. O economie lipsită de capital este obligată să fructifice șansele dezvoltării durabile cu bani europeni. În această privință, ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT nu are doar datoria de a înzestra contabil bugetul cu fonduri de cofinanțare pentru proiectele europene, ci să creeze capacitate instituțională și administrativă pentru ca proiectele de dezvoltare să fie concretizate financiar și economic.

Dezvoltarea pieței de capital și a sistemului financiar, în general, este o altă direcție strategică a modelului liberal de dezvoltare, una menită să mobilizeze capitalul investițional și să asigure accesul eficient și facil al investitorilor străini la piața locală. Actualmente, piața de capital din România rămâne una dintre cele mai reduse din UE. Tocmai în acest sens, consider o prioritate înlăturarea tuturor barierelor ce inhibă dezvoltarea pieței de capital. De exemplu, prin reclasificarea pieței de capital din România de la piață de frontieră la piață emergentă, s-ar obține beneficii certe în materie de capital și investiții.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT își va dezvolta infrastructura financiară necesară susținerii IMM-urilor. În ultimă instanță, nu banii sunt problema, ci calitatea politicilor prin care urmărim atragerea lor."

Eu as crede ca si banii sunt problema... Sau, daca as cauta sa fiu putin sarcastic, mai degraba lipsa banilor e una din principalele probleme... Dar, apropo de ce spuneam mai sus despre deficitul bugetar, eu cred ca noi trebuie sa avem o viziune asupra acestui aspect. Romania e o tara care doreste si trebuie sa se dezvolte. Asta nu inseamna sa aruncam banii pe fereastra, cum se spune. Dar ar putea sa insemne ca trebuie sa cheltuim mai mult. Sigur, dorim sa cheltuim euro sau $US, adica o parte din avutia sociala (intruchipata de acesti bani) a altora mai performanti decat noi. Ei, cei a caror bani dorim sa-i cheltuim eu cred ca ne-ar da, pentru ca eu cred ca eforturile Romaniei sunt apreciate, Romania e o tara membra UE si NATO, dar doresc sa vada ca sunt cheltuiti in cadrul unei bune guvernari si ca nu se fura acesti bani... De asemenea, cel care iti da acesti bani iti poate impune, nu neaparat printr-un document scris sau printr-o forma de dictat, modelul economic pe care doreste ca tu sa-l urmezi si care s-ar putea sa nu ti se potriveasca... De aceea Guvernul trebuie sa fie responsabil si sa negocieze si sa stie cum sa negocieze ca sa convinga ca banii acestia nu se fura, ca nu asta e intentia si ca dorim sa construim o tara cu o economie de piata performanta. Este si aceasta o chestiune de discutat... As dori sa mai punctez un lucru, legat de aderarea la euro; in program se arata:

"Poate că, în acest sens, cea mai importantă probă este aderarea României la zona euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii economice. Odată așezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forțată” să își însușească rapid și mult mai profund lecția esențială a competitivității, pentru consolidarea convergenței."

E semnificativ ca incepe fraza cu "poate"! :) Dupa parerea mea, Romania nu trebuie sa se grabeasca pentru a adera la Zona Euro. Situatia actuala din Zona Euro nu ma face prea optimist in a sustine aderarea Romaniei la aceasta. In primul rand, cred ca trebuie sa intelegem ca nu e o axioma faptul ca daca aderam la Zona Euro lucrurile vor merge mai bine in Romania. Romania deja sufera ca a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala, care era mai degraba destinat tarilor dezvoltate (cu un PIB de cateva ori mai mare decat cel al Romaniei) din Zona Euro, cu datorii mari, mai mari decat 60% din PIB, ceea ce nu e cazul Romaniei. De aici vedem cat de putin cheltuieste Romania in ansamblul sau. Si atunci cum poate sa se dezvolte? Polonia, Ungaria sunt tari care au o datorie mai mare si, respectiv, mult mai mare decat a Romaniei iar lucrul asta se vede nu numai in nivelul de trai, dar si in dezvoltarea generala a tarii - iata aici o statistica FMI. Pe cand pentru o tara precum Germania, un deficit bugetar (mai) mare ar insemna o risipa evidenta, cu consecinte negative.

Sunt multe aspecte interesante in acest program, precum, de pilda, asigurarile de sanatate private de sanatate. Iar in privinta Educatiei, un program ambitios: "Dacă vrem să avem o educaţie performantă, trebuie să recunoaştem că am greşit şi să începem să reconstruim întreg sistemul.". Nu e foarte clar cum vede chestiunea invatamatului privat sau invatamantului la domiciliu. Arata, printre altele, ca:

"România nu a beneficiat în ultimii ani de un sistem de educaţie performant, nici măcar de un sistem de educaţie care să permită continuarea unui anumit nivel la care se ajunsese în anii ’70 - ’80. Desigur, putem discuta realizările acelui sistem, dar el produsese un nivel de cultură general acceptat şi apreciat.

Există, în lume, exemple de ţări care şi-au neglijat sistemul educaţional şi au pierdut din competitivitate şi altele care au înţeles această nevoie şi, fără a avea alte resurse la dispoziție, au devenit extrem de performante.

În momentul de față, avem câțiva indicatori care arată că sistemul nostru educaţional este prost conceput. Rezultatele catastrofale de la bacalaureat sunt expresia unui învățământ preuniversitar fundamental greşit structurat, care lasă fără direcție jumătate dintr-o generaţie. Creșterea calității și performanței unui sistem educațional presupune, pe de-o parte, o motivaţie imediată și, pe de altă parte, o perspectivă îndelungată, pornind de la un obiectiv. Trebuie să vedem, evident, care este obiectivul nostru pe termen lung, unde vrem să ajungem? Vrem să avem generaţii pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem generaţii educate pentru a transforma România într-o ţară a tehnologiei moderne? Avem atâtea exemple că potențialul uman este unul de excepție, încât cred că este o crimă să nu poți utiliza această importantă resursă. Este suficient să ne uităm la tinerii noștri olimpici și apoi să vedem câți dintre ei rămân în țară pentru a contribui la progresul nostru general."

Interesant este ca nu putini sunt cei care se intorc la invatamantul din anii '70-'80 laudandu-i virtutile. Nostalgie?
Eu cred ca ar trebui sa fim prudenti in a privi lucrurile in felul asta, mai ales cand e vorba de obiective: "Vrem să avem generaţii pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem generaţii educate pentru a transforma România într-o ţară a tehnologiei moderne?". Pentru ca riscam sa spunem ca daca Romania devine o tara a tehnologiei moderne nu ar mai avea nevoie de muncitori forestieri, ceea ce nu cred ca e adevarat.

Prea putin despre politica externa, decat numai la capitiolul "Parcursul european al Republicii Moldova ca prioritate nationala" - subiect foarte important de asemenea - Iohannis dorind construirea unui "nou Snagov" in legatura cu problematica Republicii Moldova. Se mai arata ca:

"Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc un consens politic și social pentru a fixa ca prioritate națională parcursul european al Republicii Moldova, care a fost și va rămâne o temă majoră a României în context european. Comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură fac din relația României cu Republica Moldova un episod unic la nivel european. Indiferent de culoarea politică a guvernării de la București, România are o datorie față de cetățenii de dincolo de Prut, derivată tocmai din această relație specială. Acordarea cetățeniei române pentru aceștia este consecința firească a unei asemenea asumări.

Un parteneriat strategic pentru aducerea Republicii Moldova în spațiul european este, de aceea, un imperativ politic major. Toți președinții și toate guvernele României au subliniat acest aspect, chiar dacă implementarea acestui deziderat a avut grade diferite de succes.

Republica Moldova este grevată în parcursul ei european de așa numitul „conflict înghețat” din Transnistria. Chiar dacă nu face parte din formatul „5 plus 2” de negocieri, România va trebui să militeze pentru ca nicio variantă de soluționare a conflictului să nu greveze asupra parcursului european al Republicii Moldova. Totodată, în negocierile privind parcursul european al Chișinăului, obiectivul aderării la UE nu trebuie să fie pus în balanță cu „dosarul transnistrean” și nici condiționat de acesta.

Drumul european al Republicii Moldova este încă lung, fără garanții formale de aderare la UE, de aceea eforturile viitorului Președinte al României trebuie să fie susținute și perseverente.

Există două tipuri de declarații publice privind Republica Moldova. Pe de-o parte, angajamentul ferm al Bucureștiului de a sprijini Chișinăul în drumul său european iar, pe de alta, ideea reunificării celor două state. Ar fi o eroare să le considerăm drept contradictorii. Avem, în acest moment, ca proiect politic asumat unanim - Președinție, Guvern, Parlament - ideea de sprijin european pentru Chișinău.

A pune „reunificarea” împotriva „integrării” e greșit și inutil. „Reunificarea” este alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și beneficia de ea. Dacă cetățenii Republicii Moldova nu doresc reunificarea, nimeni nu îi poate forța, iar dacă o doresc, nimeni nu îi poate opri să o facă. Aceasta este consecința ultimă a relației speciale dintre cele două state.

Bătălia politică internă nu trebuie să împiedice elitele României să gândească relația cu Republica Moldova, în perspectivă post- sau ne- electorală, mai cu seamă dacă parcursul european al vecinilor de peste Prut se va încetini sau va fi blocat. La baza oricărui proiect major trebuie să existe un consens care trebuie construit, la nivelul societății, al clasei politice, al instituțiilor statului, Parlamentului etc. Președintele României va trebui să aibă un rol determinant în acest proces." (subl. mea)

Dupa parerea mea, Romania trebuie sa se pregateasca pentru unirea cu Republica Moldova si trebuie sa aiba o strategie pentru a ne construi viitorul impreuna. Dosarul transnistrean ar putea fi un impediment, ma gandesc... Dar nu trebuie privit ca unul major. Romania trebuie sa aiba o strategie pentru unirea cu intreaga Basarabie. Noi trebuie sa ne pregatim de pe acum din acest punct de vedere si trebuie sa actionam in acest sens, pentru atingerea acestui deziderat national extrem de important pentru noi. Deci un "nou Snagov" inseamna tocmai asta: o strategie pentru a ne construi viitorul impreuna cu Republica Moldova si sa avem in vedere chiar intreaga Basarabie. Nu exista alta cale decat aceasta: unirea cu Republica Moldova.

Sunt multe de discutat, de dezbatut... 

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregului Program al D-lui. Iohannis.

Despre ideea de a recupera banii...

Ma uitam la Catalin Predoiu, fost candidat al PDL pentru prezidentiale, la Realitatea, vorbind despre recuperarea banilor "furati". El spunea ca, de pilda, s-ar afla in bancile elvetiene o suma de vreo 18 miliarde de euro, daca am inteles bine, bani care, sigur, nu sunt toti furati, dar ar trebui verificat. Ideea era ca ar trebui capacitate serviciile secrete, Interpolul pentru a se face astfel de verificari si, prin efortul statului, sa se recupereze sumele de bani care ar fi fost "furate". O alta idee era ca de ce oamenii bogati nu vin sa investeasca aici, si dansul dadea exemplul unui spital. Si mai era o idee legata de faptul ca sunt, dom'ne, si oameni care vor sa creeze locuri de munca in mod cinstit, platindu-si cinstit impozitele...

Cred ca se ridica doua probleme.
1. Bun, sa zicem ca recuperezi sumele de bani, care ar fi consistente intelegand prin asta cateva miliade de euro, banii acestia vor ajunge la stat.Va reusi, va fi capabil statul sa-i administreze, sa-i utilizeze, sa-i foloseasca intr-un mod eficient? Caci dupa cum arata lucrurile cel putin la ora actuala raspunsul este: NU. La ora actuala statul n-are bani, dar tine un sector de stat (intreprinderi de stat + functionari publici) foarte ineficient, fara sa faca investitii. Pe de alta parte, Romania nu se reduce numai la spitale sau la scoli, publice aici la noi. Deci dupa cum arata lucrurile, cel putin la ora actuala, e greu de presupus ca statul va utiliza eficient acesti bani.
2. De ce s-au transferat sumele acestea peste granita si stau frumos prin bancile din Elvetia... ? Fenomenul acesta a aparut datorita faptului ca, inca incepand din 1990, sa nu zic din 1989!!, Romania a fost proiectata sa ajunga doar o piata de desfacere pentru produsele venite din exterior. Si chiar asta s-a intamplat, deschizandu-se granita pentru produsele din export, lucru ce a facut ca in scurt timp importul sa depaseasca cu mult exporturile, dezechilibrandu-se balanta comerciala. In conditiile acestea nu prea mai are rost sa produci ceva aici si, evident, e mai bine sa-ti pui banii in banci sigure precum cele elvetiene. De fapt, fenomenul asta s-a intamplat la o scara mult mai mare, trebuie s-o recunoastem, in Grecia, cei bogati avand in conturile din bancile elvetiene 200 de miliarde de euro, marele perdant fiind statul elen care incearca fara succes sa limiteze evaziunea fiscala. Dar, spuneti-mi: ce produce Grecia? Deoarece Grecia a trait pe datorie multi ani si a si acumulat datorii imense, dupa cum se stie. Economia Greciei este bazata pe sectorul tertiar al serviciilor in proportie de peste 80%. Sectorul serviciilor a luat o amploare destul de mare si la noi, dar e adevarat ca o deosebire esentiala este ca datoria noastra publica e mult mai mica decat cea a Greciei. Cu toate acestea se observa ca in astfel de tipuri de economii - tara care sa ajunga doar o piata de desfacere pentru produsele straine -  cei bogati isi cam trag banii afara. Ce poti sa faci aici cand vine din alta parte? Si atunci te gandesti, desigur, sa-ti pui banii in siguranta.
2.1. De aceste lucruri e legata si problema crearii de locuri de munca. Si aici trebuie sa specificam: locuri de munca productive, nu alte locuri de munca. Or, aceste locuri de munca productive trebuie create de sectorul privat, statul neputand face asta. Pentru ca sa faci locuri de munca trebuie sa ai capital, sa ai bani, ca nu oricine poate crea locuri de munca. Dl. Predoiu vrea cinstit, platind impozite. Nu pune problema cat de dezvoltat este secotrul privat la noi. Pe de alta parte nu pune problema daca am iesit din logica pietei de desfacere pentru produsele straine. Adica daca are rost sa investesti aici. Si nici nu l-am auzit sa militeze pentru impozite mai mici, lucru care sa dea aripi sectorului privat. Poate ca e si riscant sa investesti in Romania si poate ca de aceea oamenii isi muta banii in bancile elvetiene si nu le scot de acolo pentru ca sa investeasca aici. Desi Standard & Poor's a imbunatatit ratingul de tara al Romaniei, totusi pana mai ieri eram la categoria "junk", aratandu-se:

"S&P ar putea îmbunătăţi ratingul României dacă programul de consolidare bugetară, reformă a finanţelor publice şi restructurare a companiilor de stat este implementat cu succes, fără schimbarea actualelor trenduri privind dezechilibrele externe şi stabilitatea sectorului financiar.
Calificativul de ţară al României ar putea fi revizuit negativ dacă reapar dezechilibrele externe, dacă se reduce stabilitatea sectorului financiar sau deficitul bugetar creşte semnificativ."

Totusi, suntem la "BBB-", ultima treapta din categoria recomandata investitorilor. La fel, Moody's si Fitch ne evalueaza ca fiind pe ultima treapta recomandata investitorilor (v. si aici), evindentiind ca:

"Moody’s ar putea îmbunătăţi ratingul României dacă va avea loc o accelerare pronunţată a creşterii economice fără agravarea dezechilibrelor macroeconomice, dacă riscurile de finanţare se vor reduce şi dacă va avea loc o creştere a eficienţei sectorului de stat.
Ratingul ar putea fi redus în schimb dacă ar avea loc o inversare a recentei consolidări fiscale, cum ar fi creşterea îndatorării, dacă ar avea loc o scădere a competitivităţii sau o înrăutăţire a balanţei de plăţi."

Interesant de citit aici cum ne evalueaza Fitch Ratings, specificand:

"De asemenea, Fitch arata ca ratingul Romaniei s-ar putea imbunatati daca vor aparea urmatorii factori:

• O tendinta de crestere economica puternica, generata, de exemplu, de reforme structurale sustinute in privinta intreprinderilor de stat, a cheltuielilor din sanatate si din administratia publica. Aceste reforme ar conduce la o mai mare incredere ca Romania isi reduce decalajele de venit in raport cu colegele din UE.
• Reducerea mai rapida a ratelor datoriei externe.

In schimb, Fitch avertizeaza ca urmatorii factori ar putea inrautati ratingul Romaniei:

• O relaxare fiscala semnificativa care sa puna in pericol stabilitatea finantelor publice.
• O pierdere sustinuta de ritm in implementarea principalelor reforme structurale, de exemplu, ca urmare a instabilitatii politice.
• Socuri macroeconomice sau geopolitice externe care sa erodeze semnificativ bufferele fiscale si externe ale Romaniei."

Mai multe aici: despre Standard & Poor's, Moody's si Fitch. Adevarul este ca marile agentii de rating ne evalueaza la limita cea mai de jos, favorabila totusi, pentru investitii. Nu putem avea pretentia de a veni aici masiv investitii daca nu reusim sa ne imbunatatim situatia. Observati cuvintele de ordine care arata cum se poate imbunatati ratingul: reforme structurale in privinta companiilor de stat cu pierderi, cresterea eficientei sectorului de stat, consolidare bugetara, competitivitate, crestere economica, stabilitate, intarirea tarii fata de socurile macroeconomice sau geopolitice externe. In ce masura am putea noi sa realizam astfel de lucruri? Cred ca aceasta e problema. Insa ar trebui incercat ceva.

Masura bolsevica...

Am scris aici despre cum e la noi cu taxele si impozitele si aici despre cum se voteaza in Parlament un anumit lucru, spre exemplu majorari salariale la profesori. Iata ce ne spune un articol, pe care il recomand a fi citit integral si in original, din Ziare.com:

Basescu, despre CAS: Masura bolsevica, daca nu spui cum acoperi costurile. Ar fi imoral

Iata ce se arata: 

"Presedintele Traian Basescu a vorbit, sambata, despre impactul reducerii CAS si a explicat ca din punctul sau de vedere aceasta este o masura bolsevica daca nu este explicat modul in care se acopera gaura creata la buget.

"Se discuta de reducerea contributiilor sociale, ca este o masura de drepata. Nu. Este o masura bolsevica, daca nu spui si sursa din care acoperi aceste costuri.

Cand nu vrei sa spui costurile si spui 'lasa ca ii pacalim noi pe romani' nu ai nimic comun cu dreapta. Un om de dreapta este unul care face calcule. A fost o masura anuntata prematur. Eu nu spun ca nu trebuie aplicata. Trebuie aplicata daca stim sursele", a spus Basescu la Sinaia, la congresul femeilor din PMP.

Guvernul nu a convins mediul de afaceri: Degeaba reducem CAS azi daca marim alte taxe maine

Acesta a mai spus ca isi doreste ca Guvernul Romaniei sa ii faca o evaluare prin care sa i se demonstreze ca aplicarea CAS la intreprinderi nu va fi compensata cu introducerea de noi taxe si impozite pentru romani.

"Ar fi imoral sa indrepti catre patronate cele 5% reducere de CAS si sa pui in seama populatiei acest cost. Este si imoral si incorect economic, pentru ca masura agraveaza deficitul structural pe care il avem la fondul de pensii", a explicat Traian Basescu.

Seful statului a adaugat ca o eventuala compensare a CAS ar reprezenta taxe suplimentare sau taierea investititiilor.

"Taierea investitilor deja s-a produs si efectul il vedem in cresterea somajului. Continuarea taierii investitilor si cresterea de taxe nu face decat sa inrautateasca situatia economica a Romaniei. De aceea pana cand nu voi fi convins nu voi promulga legea", a continuat presedintele.

Acesta a precizat ca punctul sau de vedere este impartasit si de comunitatea de afaceri, dar si de FMI.

"Si FMI sustine reducerea CAS-ului ca si reducere de povara fiscala cu conditia sa stie cum se compenseaza aceasta adancire la fondul de pensii si daca ea e buna pentru sau nu", a mai spus Basescu."

Eu as adauga inca si altceva... La noi sunt 38 de taxe noi si majorate in numai 18 luni!!! Cifrele le-am aflat de la televizor. Eu stiam de 36, iata ca sunt 38... Pana la urma vom ajunge sa nu le mai stim numarul. Chestiunea este ca, pe de o parte, aceste taxe s-au impus de catre actuala Putere, fara sa se discute cu cetatenii, fara o dezbatere, asa cum ar fi fost democratic. Iar pe de alta parte, parca nu ne-a fost vorba asa cand s-a infiintat USL... Spun asta pentru ca USL a castigat alegerile, nu actuala Putere. Sa nu uitam ca liberalii s-au retras de la guvernare si ca USL nu mai traieste. Si uite asa am votat una si a iesit alta! Inclinatia spre minciuna si abureala a actualei guvernari e una maladiva.

In legatura cu investitiile, anul trecut s-a inregistrat o scadere cu 9,3% fata de 2012, iar in trim. IV din 2013 o scadere cu 15,4%, fata de perioada similara din 2012. Anul acesta investitiile publice au scazut cu aproape 26% in primele 5 luni ale acestui an, fata de perioada similara a anului trecut, veniturile din impozitul pe salarii si venituri, rpecum si veniturile nefiscale fiind in scadere...

Mie mi se pare o situatie ingrijoratoare... Si ceea ce e mai ingrijorator este ca Guvernul nu are de fapt o solutie, o strategie pentru a iesi din aceasta situatie. Observati ca si sumele primite de la UE sunt mai mici, nici nu se atrag mai multi bani europeni in economie. Nu-mi place!! Singura strategie a Guvernului este de a da vina pe Basescu si de a lua masuri populiste, de ordin electoral, ca spre exemplu celebra electorata, si chiar si aceasta scadere a CAS cu 5 pp la angajator, fara sa se precizeze de unde se poate acoperi aceasta suma. Sincer, nu-mi place! Nu e corect fata de cetateni. Oamenii ar trebui sa stie la ce sa se astepte in 2015... Totusi n-o putem tine intr-o criza prelungita in care se deterioreaza, din punct de vedere economic, tara.

Problema

Cred ca nu sunt multi oameni care isi dau seama ca problema de baza a Romaniei nu e coruptia sau nerespectarea legilor tarii. Mie mi-a atras atentia o remarca facuta de Monica Macovei, si anume "cum iesim din noroi?" in ideea ca "suntem in noroi dar privim la stele". Abordarea aceasta cum ca ar fi vorba exclusiv de coruptie si nerespectarea legii e accesibila oricui: nu exista coruptie in tara asta? Nu exista corupti? Si atunci? Foarte multi oameni probabil ca asa gandesc, altii poate ca isi dau seama ca o asemenea argumentatie parca n-ar exprima tocmai bine realitatea, dar nu pot sa spuna ce anume lipseste, altii poate ca sunt nemultumiti de atata "zanganit de catuse"... Pentru ca niciuna dintre abordari nu merge la cauze, cred eu, si nu incearca sa explice fenomenul... Pe de alta parte, cu atata lupta anticoruptie si nu se imbunatateste substantial situatia economica, lucru care nemultumeste pe multi si pe buna dreptate. Chiar m-am gandit ieri la astfel de lucruri in timp ce faceam o plimbare in parc si incercam sa vad care este de fapt... problema... Si asa am identificat trei chestiuni, ca sa le zic asa, principale:

1. Nu stim sa utilizam eficient capitalul, indiferent de ce capital ar fi vorba, indiferent deci de natura sa (capital financiar, uman, etc). Spun "nu stim" pentru ca eu cred ca toata lumea trebuie sa inteleaga ca a utiliza eficient capitalul este o stiinta pe care nu multi o poseda, nu multi au talent la asa ceva. Ca sa fiu si mai clar: nu e totul sa ai cutitul si furculita. Mai trebuie sa stii sa le si utilizezi. Ca daca nu stii, atunci, sigur, iti vine mai usor sa iei friptura cu mana si s-o duci la gura.
2. Nu avem suficienta cultura economica - si aici ma refer la faptul ca nu prea citim lucrarile celor mari. Dar nu ca pe un roman, ci gandind la ideile care sunt acolo, luand aminte la contextul in care au fost scrise, la ce solutii aduc, la ce anume propun. In tara noastra sunt oameni care nu au bani sa-si cumpere aceste carti (ca sunt si scumpe), dar care ar dori sa le citeasca. Si sunt oameni care au bani, chiar ar trebui sa le citeasca, dar, in schimb, nu prea citesc... Spre exemplu, cati citesc (dar la modul aratat mai sus) lucrarile lui Milton Friedman, Krugman, Keynes etc si cati mediteaza serios asupra ideilor continute in aceste opere? Cati inteleg, spre exemplu, ce inseamna neoliberalism, ce semnficatie are? De aceea noi mai mult improvizam. Mergem pe fantezie si improvizatie, lucru ce se poate explica prin caracterul latin al poporului nostru, dar asta nu inseamna ca e si corect, ca intelegem corect lucrurile sau ca le-am aplica corect.
3. A treia chestiune ar fi legata de faptul ca Romania, cred ca inca de la 1848, copiaza ce fac altii, mai cu seama tarile mai dezvoltate si civilizate, dar fara ca cei care propun o astfel de tratare sa mai si treaca aceste idei luate din alta parte si prin filtrul mintii lor, sa vada ce se potriveste si ce nu, cum ar trebui eventual adaptat un lucru pentru ca sa se potriveasca la realitatile de aici, sau poate ca unele nu ar trebui adoptate aici pentru ca nu sunt indeplinite anumite conditii care, in alta parte, sunt indeplinite. De pilda, Parlamentul a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala rapid, fara sa ne punem problema daca e potrivit pentru tara noastra, daca nu cumva se aplica foarte bine doar tarilor din Zona Euro, unor economii puternice si dezvoltate, unor tari cu PIB-ul foarte mare in comparatie cu al nostru, unor tari care au acumulat datorii foarte mari, ceea ce nu e cazul Romaniei. Ma gandeam si la ideea de abordare regionala, asta in legatura cu revizuirea Constitutiei, avansata de Liviu Dragnea, din care am inteles ca ar da posibilitatea regiunilor de a atrage fonduri europene. Insa fara o demonstratie foarte clara ca, in felul acesta, s-ar optimiza atragerea acestor fonduri, mai nimic despre ce institutii ar trebui create la nivel regional in vederea indeplinirii unui asemenea deziderat. Cu alte cuvinte, o superficialitate de la un cap la altul.

Or, aceste lucruri, as zice eu, sunt cu adevarat importante! Daca vrem sa iesim din noroi. Pentru ca doar lupta anticoruptie, lupta anticoruptie in sine, mi-e teama ca nu va realiza mare lucru si nici nu ne va scapa de saracie. Mi-e teama ca saracia se va adanci daca nu creste eficienta utilizarii capitalului. Ce mai trebuie inteles, cred eu, este faptul ca ineficienta e un mare pericol! Nu numai pentru tarile mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, dar si pentru tarile dezvoltate. Si chiar ma intrebam daca nu cumva situatia actuala din Uniunea Europeana nu este oare, in realitate, marcata de o grava ineficienta economica, care se manifesta si la nivelul tarilor dezvoltate si care perturba grav, economic si social, intreaga Europa. De ce spun "si social"...? Este optim din punct de vedere social ce se intampla in zilele noastre in Europa...? Eu cred ca nu. Uitati-va, spre exemplu cum investitiile au cunoscut o scadere in toata Europa, cum investitorii stau parca intr-o interminabila expectativa, cu rate mari la dobanzii si inflatie mica. In aceasta lume sunt foarte multi bani. Are balta peste, cum spune romanul. Insa acest imens capital financiar nu e folosit cum trebuie. Cei care il poseda prefera deseori rate mari ale dobanzii reale, iar castigurile, daca le putem spune asa, desi suna jalnic, care le obtin de pe urma unei astfel de stari de lucruri sunt suficient de mari si de aceea e convenabil sa tii banii "la ciorap", iar finantarea se face greoi. Pe de alta parte, lor nu le convine, din motive lesne de inteles, o inflatie mai mare: pentru a nu pierde. Dar, pe de alta parte, ineficienta se agraveaza. Interesant de citit Friedman rule, apropo de combaterea ineficientei. Nu ma voi avanta atat de tare incat sa spun ca asta ar fi si solutia. Insa sunt cateva idei de luat in seama acolo, ridica o problema, ne indeamna sa meditam...

Despre Oltchim...

Am scris aici despre Oltchim. Redau ce spune la inceput articolul aparut in Romania Libera:

"Aproximativ 30 de sereleuri, înregistrate multe în paradisuri fiscale şi deţinute inclusiv de directori şi apropiaţi ai companiei de stat, plus afacerile proaste făcute cu alte firme, printre care şi OMV Petrom, au adus Oltchim în moartea clinică în care se găseşte. Salvarea, crede administratorul judiciar, este separarea merelor bune de cele putrede şi vânzarea primelor.
Cauzele insolvenţei Oltchim sunt deciziile manageriale greşite, vânzările în pierdere, tranzacţiile companiei cu firme controlate de conducerea combinatului şi remunerarea non-performanţei, spun administratorii judiciari ai companiei din Râmnicu-Vâlcea.
„Practic, Oltchim nu a mai aparţinut acţionarilor săi, ci traderilor, care erau controlaţi, direct sau indirect, de managementul combinatului“, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, avocatul Gheorghe Piperea, administrator judiciar al Oltchim, prezentând un raport privind cauzele care au generat insolvenţa. Piperea a adăugat că “Oltchim este un bolnav în stare de comă sau chiar în moarte clinică”, iar situaţia companiei este “foarte urâtă”."

pe care il recomand a fi citit integral si in original. Intrebarea pe care mi-o pun este urmatoarea: asa se intelege, oare, in Romania liberalismul...? De remarcat si aceasta fraza tot din articolul din Romania Libera, citat mai sus:

"Raportul vorbeşte de existenţa a aproximativ 20 de firme, unele înregistrate în paradisuri fiscale precum Seychelles, Cipru, Liechtenstein sau Olanda, care au jucat atât rol de furnizor cât şi de clienţi pentru Oltchim. Unele au în calitate de acţionari sau administratori tocmai persoane ce ar fi trebuit să asigure buna funcţionare a companiei. Printre aceştia se găsesc fostul director Constantin Roibu (administrator la cel puţin patru firme ce vindeau produse sau servicii Oltchim) şi rude ale acestuia, Mihai Diculoiu, lider de sindicat, Nicolae Remus Mihăescu, fiul şoferului directorului Roibu, etc." (subl. mea)

Care e parerea Dvs.?

Creditul neperformant...

...a ajuns la 18% din totalul creditelor. Iata ce ne spune ziare.com:

Vasilescu (BNR): Ponderea creditelor neperformante in total credite a ajuns la 18%

Iata ce se arata:

"Ponderea creditelor neperformante in total credite este in prezent de 18%, a declarat consilierul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Adrian Vasilescu.
"Banca Nationala este pe faza. N-a scapat nimic, dar absolut nimic din totalul acestor credite neperformante ca sa nu fie provizionate. La sange a fost controlat si credit cu credit a fost provizionat. Ele toate sunt garantate 100%. 
Din pacate, se revarsa totul in sistemul bancilor pentru ca, iata, nu mai este profit anul acesta. Ar trebui sa ne pese de profitul bancilor, deoarece companiile romanesti au nevoie de bani. Banii cu imprumut trebuie sa vina de la banci", a spus Vasilescu, la TVR. 
In alta ordine de idei, Adrian Vasilescu a tinut sa sublinieze ca Banca Nationala nu este "Ministerul Bancilor". 
"Banca Nationala este un arbitru. In al doilea rand, este reglementator. (...) Dar, mai departe, gestiunea fiecarei banci si-o face banca singura, managementul si-l face singura. S-ar putea sa avem o fuziune in acest an in sistemul bancar si asta nu depinde de Banca Nationala", a explicat Vasilescu. 
Viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, declara, recent, ca nivelul creditelor neperformante este de 17%. In opinia acestuia, nivelul creditelor neperformante va continua sa creasca pe termen scurt, existand presiuni in acest sens. 
"Depinde de perspectivele de crestere pe termen scurt ale economiei, de increderea consumatorilor corporativi si persoane fizice, dar si de disponibilitatea bancilor de a mai da credite. Daca se relanseaza creditarea intr-o maniera sustenabila, acest raport al creditelor neperformante va tinde sa se erodeze in timp. Asteptam sa inceapa sa se intample acest lucru, dar, pe termen scurt, asteptam sa existe presiuni pentru cresterea creditelor neperformante", a spus Popa. 
Potrivit acestuia, daca bancile nu vor fi mai active in restructurarea creditelor neperformante si in vanzarea lor, ceea ce este de asteptat sa se intample intr-o maniera ordonata, acestea se vor afla sub presiunea nevoii de provizionare a creditelor neperformante, ceea ce inseamna marje bancare destul de rigide. "

Deci in crestere, cel putin pe termen scurt...
Sa vedem niste articole de pe la sfarsitul anului trecut despre creditele neperformante din Spania si Grecia:

Creditele neperformante din Grecia, la nivel record

Se arata, printre altele, ca:

"Creditele neperformante din sistemul bancar al Greciei au atins nivelul record de 57 de miliarde de euro, reprezentand aproape un sfert din totalul imprumuturilor.
Nivelul urias al imprumuturilor neperformante agraveaza situatia bancilor, care ar putea avea nevoie de capital suplimentar, scrie Greek Reporter."

Nivel record al creditelor neperformante pentru bancile spaniole. Cand vor cere ajutor?
Se arata, printre altele, ca:

"Bancile spaniole au depasit recordul in materie de credite neperformante, acestea ajungand, in luna iulie, la 169,3 miliarde de euro, potrivit ultimelor date ale bancii centrale. 
Potrivit Bancii Spaniei, 9,9 la suta din credite sunt neperformate, in crestere fata de nivelul de 9,4 la suta, inregistrat cu o luna inainte, relateaza BBC News. 
Aceasta este cea mai mare rata a creditelor neperformante din 1962 pana in prezent. 
Creditele neperformante ale Spaniei au inceput sa creasca in urma cu patru ani, dupa criza imobiliara, cand tara a intrat in recesiune. Aproape un sfert din spaniolii cu drept de munca sunt in somaj, iar multi analisti sunt de parere ca guvernul spaniol va face, in curand, o cerere oficiala pentru ajutor financiar."

DE citit si...

Yahoo stiri:

Creditele neperformante au crescut constant in 2012, pana la 18%

Mitrache, Leumi Bank: Romania nu are doar 18,23% rata a creditelor neperformante, ci mult mai mult. V-ati pus problema de ce anumite banci nu au portofoliu de real estate?

HotNews

Van Groningen, Raiffeisen: Romania afiseaza o rata a neperformantelor mai inrautatita decat in realitate, afectand imaginea externa

Un articol interesant si aici.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Va rezista Iranul...?

Iata ce ne spune Ziarecom:
Iranul pierde 133 milioane de dolari pe zi din cauza sanctiunilor impuse de SUA si UE
Se arata, printre altele, ca: 

"Cu toate acestea, pretul petrolului nu a crescut, astfel ca presedintele american Barack Obama a reusit sa marcheze o victorie importanta intr-un an electoral, scrie Bloomberg. [...]
Media estimarilor analistilor contactati de Bloomberg arata ca Iranul exporta in prezent 1,1 milioane barili pe zi, fata de 2,3 milioane barili pe zi in 2011.

Vanzarile pierdute sunt estimate la 133 milioane dolari pe zi, luand in considerare pretul mediu al petrolului iranian inregistrat in acest an pe pietele asiatice.

Astfel, acest stat ar putea inregistra pierderi de 48 de miliarde de dolari, echivalentul a 10% din PIB, in acest an.

In luna martie, Iranul a anuntat ca vrea sa sisteze transporturile de titei prin Golful Persic, fapt ce a provoca cresterea preturilor petrolului la maximul ultimilor trei ani.

Insa acest efect a fost contracarat prin marirea productiei din Arabia Saudita si Statele Unite, astfel ca cotatia barilului de petrol este in scadere cu 1,3% pe ansamblul acestui an.

Pretul petrolului Brent a scazut cu 4,2% din ianuarie, la 105,97 dolari pe baril. Uniunea Europeana a aprobat pe 23 ianuarie o interdictie pe cumpararea si asigurarea petrolului iranian.

Productia de petrol a Iranului a scazut cu 9,5% in iulie, la 2,86 milioane barili pe zi, cel mai redus nivel din februarie 1990, potrivit datelor Bloomberg. "

Sau poate ca intrebarea mai buna este: cat va mai rezista regimul ayatolahilor si al lui Ahmadinejad...? Mai multe despre sanctiunile impuse Iranului - aici. 
Iranul - o tara mare, numara peste 75 de milioane de locuitori, cu foarte mari resurse de petrol, dar, cu toate acestea, saraca - un PIB de numai 6.359$ pe cap de locuitor (13.053$ pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare). Rusia a sarit impotriva acestor sanctiuni, lucru de inteles: daca regimul actual din Iran cade, isi pierde aliatul si influenta in zona. Pe plan intern, este de asteptat o intensificare a dictaturii in Iran in vederea preintampinarii si stoparii unor eventuale revolte din partea populatiei si intensificarea retoricii antiamericane si antiisraeliene. Totusi, pierderile pe care le inregistreaza aceasta tara sunt foarte mari iar Iranul nu are un PIB suficient de mare prin care sa poata sustine aceste pierderi. Agravarea nivelului de trai al populatiei ar putea avea drept consecinta o revolta de proportii considerabile impotriva actualului regim al ayatolahilor. Si este posibil ca intr-un viitor nu prea indepartat sa ne asteptam acolo la miscari sociale precum cele din Egipt sau Siria. Ai putea fi tentat sa crezi ca politica SUA de impunere de sanctiuni nu este prea eficienta. Dupa parerea mea, lucrurile nu stau chiar asa... In loc de un razboi, precum cel din Irak, care i-a costat enorm de multi bani pe americani, avem de a face cu o arma, ca sa zic asa, mult mai eficienta: cea economica. Pretul petrolului nu a crescut, cotatia barilului e in scadere: SUA nu pierde nimic din afacerea asta. Pierde enorm, dupa cum am spus, Iranul si... Rusia. O eventuala destabilizare a regimului din Iran s-ar produce fara nicio pierdere, sau, in orice caz, cu pierderi infime, din partea SUA. Un atac al Iranului asupra Israelului ar insemna pentru Iran o sinucidere curata. Economic vorbind este de observat scaderea accentuata a exporturilor de petrol care se cifreaza la 1,2 milioane de barili pe zi! Greu de spus cum va face Iranul fata acestor sanctiuni... Daca nu chiar imposibil... O sansa ar fi Rusia si China... Problema insa nu e simpla pentru ca Iranul e o tara mare. In orice caz riscul de vulnerabilitate al Iranului creste simtitor. E de ajuns o destabilizare economica pentru a incepe destabilizarea politica a acestei tari. Ar necesita eforturi foarte mari, economic vorbind, pentru Rusia si China sa mentina stabila economia iraniana. 

Va rezista Iranul...?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Criza economica si financiara actuala expresie a utopiei unui perpetuum mobile de speta a doua...?

Stau si ma intreb daca nu cumva toata aceasta criza economica si financiara actuala este expresia fauririi unui perpetuum mobile de speta a doua, economic vorbind. Dar ce inseamna un perpetuum mobile de speta a doua? Ar trebui putina fizica si sa ne intoarcem la conceptiile lui Thomson din care a rezultat ca realizarea unui perpetuum mobile de speta a doua care sa functioneze fara diferente de temperatura, cu un singur izvor de caldura, este imposibila, si care reprezinta una din formularile Principiului al doilea al termodinamicii. Dar ca lucrurile sa fie mai clare si sa vedem ce ar insemna un astfel de perpetuum mobile de speta a doua, voi cita din Fizica Generala, vol. I, a lui Alexandru Cisman (ieri s-au implinit 45 de ani de la moartea sa), Editura Tehnica, Bucuresti, 1959, dar inainte de asta trebuie spus ca Thomson a admis ca Principul lui Carnot este o lege naturala care nu poate sa fie demonstrata, un postulat, dupa care:

"El considera apoi o masina termica imaginara, in stare sa scoata caldura din rezervorul nesecat al marilor, sa o transforme partial in lucru mecanic, iar restul netransformat sa-l arunce inapoi in mare.
Daca am dispune de o astfel de masina si am instala-o pe o corabie, am putea sa-i asiguram functionarea la nesfarsit, asa ca am avea, practic, un perpetuum mobile.
In urma corabiei, apa marii s-ar raci si poate ca s-ar forma chiar o dara de gheata.
O asemenea masina nu ar contrazice principiul intai, dar l-ar contrazice pe al doilea [...]
Orice masina termica ce ar functiona in aceste conditii, adica ar contrazice principiul al doilea, ar fi, prin definitie, un perpetuum mobile de speta a doua" (subl. mea)

Lucru care nu se poate, de fapt, realiza. Dar, stau si ma intreb, oare nu asta a fost si ideea sistemului economic mondial, sistem ce acuma se confrunta cu mari dificultati si imposibilitati? Principiul al doilea al termodinamicii mai poate fi formulat sub forma Postulatului lui Clausius:

"Trecerea spontana a caldurii se poate face spre o temperatura mai joasa. Trecerea inversa absoarbe lucru mecanic"

Sa ne uitam, ca sa dau un exemplu, la economia Greciei si la imensa datorie a acestei tari. Wikipedia ne arata urmatoarele:

"A developed country, the economy of Greece mainly revolves around the service sector (85.0%) and industry (12.0%), while agriculture makes up 3.0% of the national economic output.^[5] Important Greek industries include tourism (with 14.9 million^[23] international tourists in 2009, it is ranked as the 7th most visited country in the European Union^[23] and 16th in the world^[23] by the United Nations World Tourism Organization) and merchant shipping (at 16.2%^[24] of the world's total capacity, the Greek merchant marine is the largest in the world^[24]), while the country is also a considerable agricultural producer (including fisheries) within the union. As the largest economy in the Balkans, Greece is also an important regional investor."

Observam ca in economia sa predomina sectorul serviciilor, industria foarte putin iar agricultura si mai putin. Cu toate acestea datoria publica a Greciei este imensa - iata mai jos o evolutie a sa:

Si sa ne uitam si la evolutia PIB:

Iar acum FMI (Christine Lagarde) someaza Grecia sa-si plateasca toata datoria? E oare posibil asa ceva sau ne aflam in fata unei utopii? Eu cred ca nu e posibil in conditiile in care e formulata problema, adica doar sa-si plateasca datoria si nimic mai mult. Este suficient sa ne uitam la Postulatul lui Clausius si sa facem o analogie din punct de vedere economic. Grecia s-a imprumutat masiv - si trebuie spus ca economia ei e slab performanta, axata fiind in principal pe sectorul serviciilor si turism (din aceasta cauza sa-i zicem sursa rece facand o analogie cu termodinamica) - transferul de bani (caldura) venind de la sursa calda (creditorii, cei care au bani) spre sursa rece (Grecia). Trecerea, transferul acesta s-a putut face usor, spontan chiar. Acuma insa i se cere Greciei (sursa rece) sa-si plateasca imensa datorie, si inca suficient de repede, adica sa se faca transferul invers si nu oricum, ci tot spontan. Or, acest lucru este imposibil: el contrazice legile naturii, Principiul al doilea al termodinamicii, si prin niciun proces nu se va putea face acest transfer de caldura (bani), decat daca se va absorbi lucru mecanic executat din exterior! A lasa Grecia singura sa-si plateasca imensa datorie, in conditiile si unei economii slab performante, este ca si cum ai lasa-o sa intre in incapacitate de plata. Fortat. Asta ma si duce la gandul ca sistemul economic mondial a fost conceput in ideea unui perpetuum mobile de speta a doua, care nu are cum sa functioneze la nesfarsit, deci se baza de la bun inceput pe o iluzie, iar cei care ar trebui sa-si dea seama de asta inca nu-si dau seama si persista in eroare. Daca imaginam sursa de bani ca fiind una singura (spre exemplu FMI&Banca Mondiala) deci o transformare monoterma, pe care o presupunem cicilica, imposibilitatea si, in consecinta, criza consta in faptul ca sistemul nu poate ceda lucru mecanic in exterior (desi se vrea, cel putin asa pare, cu disperare lucrul asta). In formularea data de Boltzmann celui de-al doilea Principiu al termodinamicii se spune:

"Fenomenele naturale sunt nereversibile"

Si atunci, daca transformarea ciclica monoterma este si ireversibila, sistemul primeste lucru mecanic din exterior. Calea inversa este imposibila si nu face decat sa adanceasca criza. Or, aceasta cale inversa e calea austeritatii, care se practica acum in Europa pe scara larga si care nu face altceva decat sa adanceasca recesiunea in care ne aflam. Ea afirma tocmai ceva contrariu legilor naturii si anume ca acest sistem poate functiona fara sa primeasca lucru mecanic din exterior (adica energie), in schimb, in aceste conditii, poate ceda lucru mecanic in exterior. Si, dupa cum arata realitatea, nu poate sa faca lucrul asta. Scriam aici despre industria de automobile si se observa foarte clar faptul ca cererea e in scadere mare, la fel si vanzarile. O situatie ingrijoratoare, desigur...
De aceea transformarea trebuie sa fie ciclica biterma, sistemul schimband caldura cu doua termostate de temperaturi diferite (sursa calda, sursa rece), in care sistemul primind o cantitate de caldura de la sursa calda sa cedeze o alta cantitate de caldura spre sursa rece, iar diferenta s-o transforme in lucru mecanic. Sistemul nu functioneaza pentru ca se impune austeritate (si trebuie vazuta aceasta notiune in analogie cu cele aratate mai sus) unor tari "sursa rece", ca sa zic asa, precum Spania si Grecia, ca sa dau inca un exemplu, dar, de ce nu, si Italia, de altfel, practic, tuturor. Dar in felul acesta nu se poate obtine lucru mecanic. Si toata masinaria se va opri pana la urma...
Functionarea ei este ingreunata foarte mult...

Fireste, cele de mai sus sunt niste ipoteze, dar asemanarea, care permite analogia, mi se pare ca e foarte mare...

Care e cel mai mare dusman al capitalismului...

S-a vorbit multa vreme despre faptul ca cel mai mare dusman al capitalismului ar fi comunismul. Intr-un fel pe buna dreptate deoarece comunismul, prin continutul sau doctrinar, insemna lupta impotriva capitalismului. Conform marxismului trecerea de la capitalism la comunism ar fi trebuit sa fie un proces istoric obiectiv determinat de contradictiile din interiorul sistemului capitalist. Aceste contradictii ar fi fost foarte puternice cand capitalismul ar fi ajuns la forma sa de imperialism. De aceea comunismul ar fi trebuit sa castige in lupta sa impotriva capitalismului acolo unde capitalismul era dezvoltat, intr-o tara capitalista dezvoltata. Adica acolo unde si exploatarea omului de catre om, gradul de exploatare ar fi cel mai ridicat. In linii mari cam asta spunea teoria marxista.
Ce s-a intamplat in realitate? In primul rand, as vrea sa subliniez faptul ca, dupa parerea mea, capitalismul trebuie legat de industrie si industrializare. Dupa parerea mea, definitia data de DEX nu este intru totul satisfacatoare pentru ca nu este completa. Si in feudalism se putea vorbi de proprietatea privata asupra mijloacelor de productie si de schimb, dar nu cred ca se putea vorbi de capitalism, in conditiile in care proprietatea privata era doar asupra terenurilor, proprietarii fiind marii latifundiari... Observ ca si Wikipedia da o definitie asemanatoare capitalismului:

"Capitalism is generally considered to be an economic system that is based on private ownership of the means of production and the creation of goods or services for profit or income by individuals or corporations. Some have also used the term as a synonym for competitive markets, voluntary exchange, wage labor, capital accumulation, or personal finance.^[1][2] Capitalism is variously defined by sources and there is no general consensus among scholars on the definition nor which economies can historically be properly considered capitalist.^[3] The designation is applied to a variety of historical cases, varying in time, geography, politics, and culture.^[4] There is, however, general agreement that capitalism became dominant in the Western world following the demise of feudalism.^[5]"

Este adevarat, spune acolo ca in general e considerat asa... Eu consider ca, daca vorbim despre capitalism, atunci trebuie sa legam capitalismul de industrie si de industrializare mai intai. Revolutia burgheza din Anglia, inceputa la 1642, a insemnat punctul de plecare,ca sa zic asa, al capitalismului. Deoarece capitalismul trebuie legat de burghezie, iar definitia data de DEX acestui cuvant este, de data aceasta, corecta. Capitalismul a incurajat dezvoltarea comertului si a industriei, cum s-a intamplat in Anglia pe vremea cand fruntasul partidului whig, Sir Robert Walpole, a fost prim-ministru (1721-1742). Capitalismul, dupa cum se poate constata, este opus absolutismului monarhic. In ianuarie 1642, in Anglia, regele Carol I a incercat sa aresteze pe fruntasii Parlamentului (incercare esuata), dupa care regele a parasit Londra (10 ian.). Parlamentul a cerut regelui sa semneze doua legi prin care episcopii sunt exclusi din Camera Lorzilor, iar Parlamentul sa preia comanda armatei. Regele a refuzat. Asa se face ca, in urma esuarii negocierilor dintre rege si Parlament, se constituie un "Comitet al Salvarii Publice", iar Parlamentul isi constituie o armata condusa de contele de Essex (evenimente petrecute in perioada: 4-12 iul). Bill of Rights, adoptata de Parlament la 16 dec. 1689, limita prerogativele regale. Parlamentul capata suprematie politica, iar in viitor, coroana Angliei nu va putea fi purtata de un romano-catolic. Deci implica, iata, si aspecte de ordin religios!
Observam ca in Vestul Europei putem vorbi de capitalism inca din 1642. De comunism insa putem vorbi incepand, practic, din sec. al  XIX-lea. Se constata o diferenta in timp de 200 de ani. In acesti 200 de ani, evident, Vestul s-a bucurat de o dezvoltare capitalista. Comunismul nu a fost altceva decat o reactie radicala la capitalism.
Interesant este sa vedem unde s-a impus comunismul. Deci el nu s-a impus in tari capitaliste (repet: leg acest cuvant de dezvoltarea industriei si a comertului, pe de o parte si indreptat impotriva absolutismului monarhic, pe de alta parte), asa cum spunea teoria marxista. Ci s-a impus in mari tari agrare! Rusia si China erau mari tari agrare, adica agricultura era, economic vorbind, preponderenta, si nu industria, care era slab dezvoltata daca e s-o comparam, la nivelul de atunci, cu cea din Vest. Pe de alta parte, in aceste tari exista un regim de absolutism monarhic, care a fost abolit, instituindu-se republica. In acest fel, capitalismul nu numai ca nu a fost afectat, dar lupta dintre comunism si capitalism a fost, strategic vorbind, pierduta de catre comunism de la bun inceput. Practic, la inceputul sec. XX, cand comunismul s-a impus, dupa cum spuneam, in Rusia si China, aceste doua mari tari se gaseau inca in feudalism, fiind preponderent agricole. Drept consecinta reprezentantii de frunte ai societatii erau marii latifundari si nu industriasii. In general vorbind comunismul s-a impus in tari agrare. Spre exemplu, dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a impus in Romania (cu ajutorul armatei sovietice), care era o tara eminamente agrara (cu un regim de monarhie constitutionala). S-a impus in Ungaria, care avea un important proletariat agricol inca demult, din sec. al XIX-lea, daca nu de si mai demult. De unde se vede ca in Vest, adica acolo unde era preconizat, de catre teoria marxista, sa se intample instaurarea comunismului, nici vorba de asa ceva! De unde se poate trage concluzia ca, de fapt, comunismul nu a reprezentat un pericol pentru Vest, decat unul, poate, ideologic. Dar nu unul real. Sau, cel putin, e discutabil daca a fost sau nu un pericol real. Daca teoria marxista vizualiza bine contradictiile din interiorul sistemului capitalist, care existau si exista, teoria ca exploatarea omului de catre om ar putea sa rastoarne capitalismul (deoarece cei exploatati se vor revolta impotriva exploatatorilor si, condusi de Partidul Comunist, care e avangarda clasei muncitoare, vor infaptui revolutia socialista) s-a dovedit neconvingatoare, chiar falsa. Lenin spunea undeva ca fara lupta de clasa nu se poate vorbi de comunism. Deci comunismul era bazat, fundamentat pe acest concept: lupta de clasa. Iar comunistii au pus accent pe ascutirea luptei de clasa, in felul acesta creandu-se premisele revolutiei. Si iata ca Istoria a demonstrat, cel putin pana acum, ca nici vorba de asa ceva! A fost Razboiul Rece, Cortina de Fier si, pana la urma, comunismul, cel putin in Europa si URSS, a pierdut o lupta care era, dupa cum spuneam mai sus, strategic pierduta de la bun inceput. Este adevarat ca nu a pierdut de tot (ma refer la situatia de pe plan mondial) si China e un exemplu in acest sens. Numai ca acolo comunismul a suferit anumite reforme. Dar mai sunt si alte state cu un asemenea regim, spre ex.: Coreea de Nord, Venezuela. Rezulta ca lupta de clasa nu a afectat capitalismul. Si atunci? Unde e greseala?
Ca sa vedem unde a fost greseala trebuie, dupa parerea mea, sa vedem pe ce este bazat capitalismul. Teoria gresita era ca acest capitalism ar fi bazat pe exploatarea omului de catre om - de aici si teoria luptei de clasa (nu am spus ca nu ar exista in capitalism exploatarea omului de catre om). Capitalismul nu e bazat pe asa ceva. Ci este bazat, fundamentat pe piata de capital. Chiar si numele, piata de capital, te duce cu gandul, fireste, la capitalism. Dupa parerea mea, fara piata de capital nu se poate vorbi de capitalism. Piata de capital e fundamentul de baza al capitalismului. In zilele noastre unii, din cate observ, tind sa faca o eroare si sa considere capitalismul bazat pe banci si sistemul bancar. Dar si in comunism existau banci, care aveau, in general vorbind, acelasi rol ca si in capitalism, adica acela de finantare a diverselor activitati economice. Celelalte tipuri de piete: piata bunurilor de marfa, piata muncii si piata monetara sunt si ele importante in capitalism, ca si sistemul bancar, bineinteles. Insa specific capitalismului este piata de capital, unde se intalnesc oferta de capitaluri propusa sau exprimata de cei ce economisesc si cererea intreprinzatorilor care au nevoie de finantare. Iar finantarea directa asigurata prin piata de capital este specifica a ceea ce numim capitalism. De aceea in tarile dezvoltate a crescut, in ultimii 20 de ani, rolul finantarii realizate prin piata de capital si monetara. Institutia de baza a pietei de capital este Bursa. Iar o caracteristica de baza a Bursei este caracterul sau speculativ, fara de care nu se poate concepe Bursa. De unde si riscul de piata.
De aceea cel mai mare dusman al capitalismului, daca se poate spune asa, este prabusirea pietei de capital. Stiglitz atrage atentia asupra imperfectiunilor pietei. Asa cum pune el problema, imperfectiunile pietii sunt obiective (un lucru obiectiv) si conduc la prabusirea pietii, care constituie regula, nu exceptia. Totusi, trebuie avut mare grija de aceasta piata de capital, care daca s-ar prabusi chiar ca ar pune in pericol capitalismul.
Teoria lui Marx asupra crizelor economice nu este gresita, dar nu este, ca sa zic asa, completa. El da doua explicatii a cauzelor crizelor economice in capitalism:
1. crize de supraacumulare a capitalurilor in legatura cu scaderea ratei profitului; si
2. crizele de supraproductie.
Explicatiile lui sunt logice, dar pentru a rezuma la modul general, cred ca trebuie spus ca orice dezechilibru intre oferta globala si cererea globala genereaza crize economice (mai mult sau mai putin puternice, depinde de cat de mare e acest dezechilibru) si poate sa conduca la prabusirea pietei. Lucrul acesta ar putea fi evitat prin politici macroeconomice sanatoase.
Trebuie evidentiat ca ceea ce au afirmat neoclasicii, si anume ca productiei globale oferite de piata ii corespunde cu necesitate o cerere globala perfect egala, cu conditia ca statul sa nu se amestece si sa falsifice liberul joc al fortelor de pe piata, este gresita. Deci crizele de supraproductie sunt imposibile. Jacques Valier (in Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi) arata un lucru foarte interesant:

"Pentru a ajunge la o asemenea conceptie , neoclasicii se bazeaza pe legea debuseelor a lui Say, pe care o aproba in totalitate. Venitul, rezultat din productie, este automat si incontinuu cheltuit: e cheltuit in achizitia de bunuri de consum sau economisit - venitul este, in acest caz, folosit la achizitionarea de echipamente. Regasim aici teza eronata potrivit careia economisirea este in mod necesar cheltuita, o teza care se intemeiaza pe o conceptie falsa despre moneda, considerata ca simplu instrument de tranzactie, neputand fi ceruta pentru ea insasi, o moneda care nu este decat un voal ce mascheaza fenomenele reale, fara a avea vreo influenta asupra lor, in niciun caz asupra nivelului activitatii economice"

Dupa parerea mea, ideea gresita a Scolii Neoclasice, sau, mai bine zis, ideea falsa este tocmai aceasta: "Venitul, rezultat din productie, este automat si incontinuu cheltuit". Pentru ca lucrul acesta e imposibil in realitate, chiar daca Statul nu se amesteca pe piata. Fara indoiala ca un producator vrea sa aiba venituri cat mai mari. Asta inseamna, oare, ca va si cheltui tot mai mult, adica, mai precis spus, tot venitul? Chiar daca ar dori sa-l cheltuiasca pe tot pentru achizitia de bunuri de consum sau sa-l economiseasca pentru a-l folosi la achizitionarea de echipamente, s-ar putea ca aceasta cheltuiala sa nu se justifice in realitate, adica sa nu fie utila. Deci el nu va cheltui tot venitul, ci doar cat este util sa cheltuiasca, lucru ce cred ca este rational. Adica prin aceste cheltuieli se vor stradui sa obtina o satisfactie maxima, tinand cont de resursele limitate de care dispun. Din start cheltuielile sunt limitate la ceea ce ei numesc satisfactie maxima, concept subiectiv, desigur. Totusi, exista o limita peste care cheltuielile nu se vor mai dovedi utile. Pentru ca nu este necesar sa cheltuiesc tot venitul pentru a obtine o satisfactie maxima. Si atunci ar rezulta, in mod clar, un dezechilibru. Deci va ramane o parte economisita care nu se va cheltui imediat, ci mult mai greu.
Pe de alta parte, se poate intampla urmatorul aspect: consumul sa fie cu mult mai mare decat veniturile reale. Criza actuala, a datoriilor suverane, arata acest lucru. Debuseul pe care il poate crea un stat in exclusivitate consumator se poate transforma in criza globala, asa cum arata astazi situatia din Europa (se vede foarte bine acest lucru, spre exemplu, in cazul Greciei). Pericolul consta in faptul ca, pe de o parte, se creaza acumulari mari de capital care nu mai gaseste oportunitati de investitie rentabile (cf. Marx) iar pe de alta parte se creaza acumulari mari de datorii, ca sa zic asa, ce nu mai pot fi platite la termen. In legatura cu gradul de ocupare, voi cita tot din cartea lui Jaques Valier, pe care am citat-o si mai sus, despre somaj:

"Analiza neoclasica poate fi expusa intr-o fraza: intr-o societate in care statul se abtine de la orice interventie, fortele pietei asaza automat productia nationala la un nivel ce permite ocuparea tuturor muncitorilor si folosirea capitalurilor disponibile. Daca statul si grupurile sociale ingaduie jocul liber al fortelor pietei, somajul de lunga durata sau subfolosirea indelungata a capitalurilor sunt imposibile. Ocuparea deplina a fortei de munca este asigurata automat"

Dupa parerea mea, eroarea consta in faptul ca un producator privat nu are interesul explicit sa asigure ocuparea deplina a fortei de munca. Interesul sau scopul lui nu este acesta. Spre exemplu, el va dori sa castige mai mult din activitatea economica pe care o desfasoara. In acest sens poate adopta o metoda de crestere a productivitatii muncii bazata pe reducerea personalului si, in schimb, introducerea unor echipamente care sa permita o productivitate foarte ridicata, capital care s-ar amortiza intr-o anumita perioada de timp. Interesant este urmatorul lucru: daca neoclasicii afirma ca scaderea salariilor ar atrage dupa sine o sporire a cererii de locuri de munca, s-ar putea intampla ca, prin cresterea productivitatii muncii, sa aiba loc o marire justificata a salariilor, pe de o parte, si somaj, de cealalta parte. Deci nicidecum o sporire a cererii de locuri de munca, deoarece cererea este satisfacuta in acest caz. Oferta nu e satisfacuta, mentinandu-se superioara cererii. Deci rezulta somaj! Si pot rezulta rate mari ale somajului, inacceptabile din punct de vedere politic, vorba lui Stiglitz, care ar obliga Statul la cheltuieli importante (ajutoare de somaj, ajutoare sociale, etc) pe termen indelungat. Evident, pe piata bunurilor, cererea globala de consum va fi in scadere, lucru ce antrezeaza scaderea productiei si a cererii de locuri de munca. Producatorul privat va urmari intodeauna perspective de profit pozitive, tocmai in ideea (neoclasica) a satisfactiei maxime. Satisfactia lui nu consta in a asigura ocuparea deplina a fortei de munca, ci in rate mari ale profitului. Este vorba din nou despre un dezechilibru. Restabilirea echilibrul economic, intr-o faza de depresiune economica, presupune reducerea ratei dobanzii, sporirea volumului de credite si masa monetara, stimuland cererea de bunuri si investitii, majorarea volumului productiei si a gradului de ocupare al fortei de munca.
Se observa si in zilele noastre, in aceasta criza, ca tot intram in recesiune, dupa ce tot iesim din ea. Daca ar fi sa ne luam dupa ideea restrangerii rolului statului in economie, ingaduind jocul liber al fortelor pietii, atunci masurile de austeritate bugetara, legate de diminuarea considerabila a deficitului bugetar, prin reducerea cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat, ar trebui sa aiba efecte pozitive si sa rezolve problema crizei. Se constata cu usurinta ca nu e asa. Pentru ca fara masuri de crestere a cererii globale nu se poate iesi din criza. Iar a practica austeritatea in conditiile in care maresti taxele si impozitele inseamna sa ratezi relansarea activitatii economice.
Practic, aceasta austeritate, vazuta ca un fel de dogma, precum si diminuarea rolului statului, vazut tot ca o dogma, nu fac altceva decat sa adanceasca recesiunea, punand in pericol sistemul capitalist mai mult decat a facut-o comunismul.