Inceput de an

Iata ca a inceput si anul 2015 cu sperante de mai bine - speram asta! Intai de toate va urez: La multi ani! Numai bine si multa sanatate!

Totusi, inceputul de an e unul problematic, daca se poate spune asa. Din pacate, noul an a debutat cu groaznicul atentat de la Paris, care aduce in actualitate, tot mai acut, lupta impotriva terorismului, dar si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, aprarea Libertatii si Democratiei ca valori inalienabile ale Lumii Libere. Pe plan economic apar semnele unei noi crize. De aceea, zic eu, e bine totusi sa ne pastram optimismul, dar sa privim lucrurile si cu luciditate.

Perioada aceasta pe care o traversam e una destul de dificila din punct de vedere economic. Lucrul acesta poate avea tot felul de consecinte de nu prea bun augur, din pacate. Evident, demoralizeaza pentru ca perioada de incertitudine, economic vorbind, se prelungeste, cel putin in Europa, nepermis de mult, dupa parerea mea. In astfel de vremuri, intr-o tara ca Romania, se petrece un fenomen caracteristic societatilor care au iesit de sub regimul comunist: nostalgia. Aceasta nostalgie dupa vremurile de alta data contine insa o minciuna pe care putini - asa am impresia - o sesizeaza. Prin nostalgie se idealizeaza trecutul, chiar si lucrurile rele din trecut si de aceea periculos este ca incepi sa crezi ca ceea ce a fost rau e de fapt bun. Aceasta mistificare, ca sa zic asa, ma deranjeaza pe mine. Si din cauza aceasta trebuie lamurite lucrurile, pentru ca daca ne vom gandi mai bine vom observa un fenomen interesant.

Traim o perioada dificila din punct de vedere economic. E normal sa vrei ceva mai bun. Poti sa te gandesti la lucrurile bune din trecut, dar asta nu inseamna ca, spre exemplu, comunismul a fost un lucru bun. Una din carentele mari ale comunismului, a carei consecinta nefasta o traim chiar si acum, in zilele noastre, a fost incapacitatea acestui sistem de a crea manageri adevarati si competenti. Si cred ca asta a fost una din cauzele care a condus la prabusirea economica ce a urmat dupa 1989. Managementul si marketingul sunt indispensabile unei economii moderne, care doreste sa performeze, sa fie competitiva. In Romania, pe vremea comunismului, lucrurile au mers bine atata vreme cat inca mai ramasesera oameni din vechea generatie, de dinaintea comunismului, educati altfel, in alt spirit. Faptul ca sub comunism nu s-a distrus chiar tot, desi au distrus o mare parte din elitele acestei tari, a fost, totusi, un noroc. Aceasta generatie a reusit o anumita performanta in plan economic, lucrurile incepand sa se imbunatateasca. Insa anii au trecut, acesti oameni, desigur, au iesit la pensie. S-a ivit o noua generatie care i-a luat locul, care a fost crescuta integral in noul regim instaurat dupa 1947. O generatie pregatita destul de bine din punct de vedere profesional, ceea ce inseamna mai ales buni executanti, dar care nu a putut sa-si insuseasca tehnica managementului modern datorita sistemului, restrictiilor impuse de regimul comunist, faptul ca era o comanda unica, care incepuse sa izoleze din ce in ce mai mult tara. Politicile economice, dictate practic de un singur om - Ceausescu -, om care nu avea competenta necesara in astfel de probleme, au condus tara intr-o situatie deosebit de dificila. Lipsa unui management calificat s-a facut simtita si la varf, cu consecinte catastrofale. Insa interesant de remarcat este ca si dupa 1989, dupa caderea regimului comunist, dificultatile nu au incetat. Dimpotriva, s-au amplificat. Si lucrul acesta merita o cercetare mult mai atenta si serioasa decat ceea ce s-a facut pana acum. Slabul management a iesit pregnant in evidenta, lucru ce a contribuit la o prabusire economica. Daca stai bine sa te gandesti, era previzibil lucrul acesta. Noi nu am avut si nici acum nu avem prea multi manageri calificati, profesionisti adevarati. Iar betia coruptiei care se manifesta la ora actuala este o consecinta directa a acestui lucru. Factorii de productie - Natura, Capitalul, Munca - nu sunt nici azi bine valorificati, iar Romania evolueaza sub potentialul ei real. Adica, altfel spus, dezvoltarea economica se desfasoara foarte greoi, nu ca nu s-ar realiza deloc, in totala discrepanta cu potentialul real al acestei tari. S-a vorbit, spre exemplu, de managementul privat la intreprinderile de stat. Insa mai potrivit ar fi fost sa se vorbeasca pur si simplu de management, de calitatea acestuia care, din pacate, ramane slaba la noi. Lucrul acesta il vad ca pe o consecinta directa a comunismului, consecinta care, din nefericire, inca se manifesta la noi. Iar aceasta consecinta inseamna, de fapt, saracie.

Un alt aspect pe care ar trebui sa-l avem in vedere, comunismul facand parte din istoria recenta a Romaniei, este ce a insemnat el si cum ne raportam noi la fenomen, pentru ca sa putem intelege foarte bine ce a fost comunismul in Romania. Ma gandeam, spre exemplu, la ceea ce se cheama solidaritate muncitoreasca. Nu cred ca cineva a simtit vreodata asa ceva si ma intrebam de ce oare? Actualmente sondajele de opinie, si am scris despre asta si aici pe blog, releva faptul ca in Romania increderea intre oameni e la un nivel foarte scazut. Pe cale de consecinta comunicarea intre oameni e afectata. Totusi, Romania e o tara latina si romanul este de felul sau activ din punct de vedere social. Cum se explica atunci lucrul asta, increderea asta scazuta in semeni? Ma gandeam la solidaritatea muncitoreasca, deoarece comunismul se baza, ideologic vorbind, pe asa ceva. Eu sunt convins ca nici in Coreea de Nord, tara comunista, oamenii nu simt asa ceva, deoarece solidaritatea trebuie s-o simti mai intai, e un simtamant, altminteri e doar o abstractiune. Concluzia e ca oamenii nu au simtit si nici nu simt - cazul Coreei de Nord - asa ceva pentru ca asa ceva nu exista in comunism, e doar o pura abstractiune ca sa zic asa. Ceea ce au simtit, in schimb oamenii, a fost frica de Securitate si cultul personalitatii dictatorului pentru ca acestia au fost pilonii principali ai dictaturii. Consecinta acestor lucruri dupa caderea comunismului este tocmai aceasta neincredere, suspiciune. Cauza a trecut, efectul inca ramane, iar consecintele sunt dintre cele mai nefaste. Iar omul actual se raporteaza la comunism prin aceasta nostalgie, de care pomeneam, in sensul ca pe vremea aceea i se asigura si garanta locul de munca. Numai atat? Cam putin pentru tot ce era in teorie comunismul.

Aceste consecinte, de care vorbeam mai sus, blocheaza dezvoltarea, modernizarea tarii noastre. Ar trebui sa tinem seama de lucrul acesta cand ne apuca nostalgia dupa comunism. Nu sunt de acord cu o nostalgie care blocheaza progresul. Dar din pacate o astfel de nostalgie constatam in zilele noastre. Ar trebui sa ne gandim si la un alt aspect: tarile vestice, inclusiv SUA, au trecut prin perioade de criza economica severa. Sa ne gandim la SUA pe vremea Marii Crize din perioada '29-'33, cand somajul ajunsese  chiar si 25%, sa ne gandim si la criza actuala. Cu toate acestea, sistemul capitalist a permis si o revenire, o recuperare spectaculoasa - sa ne gandim ca acum, in SUA, dupa o criza puternica, cea din 2008, asemanatoare cu cea din anii '30, somajul a ajuns in jur de 5,8% cu tendita de scadere, mai mic decat in tari ca Franta sau Italia. Comunismul, in schimb, s-a prabusit pentru ca devenise clar ca ducea spre nicaieri. Nu s-au mai putut gasi resursele necesare pentru recuperare - spre exemplu cazul Romaniei, dupa ce Ceasusescu platise datoria externa. Trebuie sa privim cu luciditate lucrurile, nu sub prisma nostalgiilor de tot felul. Si vom vedea carentele grave de care dadea dovada sistemul comunist si cum ne afecteaza acest lucru chiar si acum. Multi oameni ignora aceste realitati si se lasa tarati de aceasta nostalgie spre o visare nesanatoasa, poate si pentru faptul ca inca Europa se afla intr-o situatie dificila din punct de vedere economic. Totusi, asta nu inseamna sa nu privim cu claritate lucrurile si sa ne facem cine stie ce iluzii desarte, considerand solutii care nu pot fi solutii. 

Nostalgia e una, ingrijorarea e cu totul altceva si e justificata. Faptul ca ramanem in continuare foarte jos in clasamentele privind competitivitatea economica, faptul ca avem performante slabe din punct de vedere economic, nu se poate sa nu te ingrijoreze. Nu este insa ciudat, nu-ti da oare de gandit ca starea asta persista de foarte multa vreme? De ce oare? De asemenea suntem pe locuri codase la absorbtia fondurilor europene, care aduc, e adevarat, un plus, dar foarte mic. Lucrurile acestea demonstreaza ca suntem intr-o paradigma gresita, desigur. Dar nu demonstreaza ca ar fi fost bun comunismul. Ci ar trebui sa ne gandim cum sa depasim consecintele sale nefaste, care ne fac sa batem pasul pe loc, care ne trag inapoi. Suntem in logica unei transformari cvasistatice, o transformare care se produce foarte lent, iar daca transformarea este una reversibila atunci si progresul este anulat. De aceea trebuie imbunatatit randamentul motorului economic. Insa din pacate in Romania nu s-au mai facut privatizari dupa 2004, nu s-a imbunatatit mai nimic in activitatea sectorului economic de stat. Lucrurile au ramas tot asa. Nu se vede o crestere a sectorului privat. Nu se vad investitii serioase in infrastructura, absolut necesare si care se pot constitui intr-un motor de crestere economica. Aceste lucruri ar trebui sa ne dea de gandit...

Dupa o lunga perioada...

Desi unii spun ca Ponta nu face altceva decat sa guverneze doar la televizor si ca n-avem niciun viitor cu USL, cu toate ce realitatea politica interna ramane complicata, iata ca totusi se intampla ceva: dupa foarte multa vreme incepe sa se vorbeasca din nou despre privatizari. In general vorbind, la noi omul nu are o parere deloc buna despre privatizari. Amintirea anilor '90, ani grei si cu privatizari controversate, este inca in vigoare, ca sa zic asa. Ma gandeam zilele trecute la chestia asta - privatizarile. Necesitatea lor actuala ar fi determinata de faptul ca intreprinderile de stat au pierderi foarte mari, iar statul nu are bani sa mai poata sustine o asemenea situatie. Dupa parerea mea, privatizarile pot fi benefice daca se fac cinstit, cu buna credinta si cu competenta. Insa Guvernul ar trebui sa ia in considerare costurile pe care le-ar suporta populatia, tinand cont ca suntem una din cele mai sarace tari din UE... Aici e punctul slab: cat e de pregatita populatia pentru asta si pentru eventuale majorari de preturi, spre exemplu la energie. Privatizarile pot aduce bani la bugetul de stat, necesari pentru investitii de stat, spre exemplu: investitii in infrastructura, pentru atragerea fondurilor europene, ce trebuie cofinantate. Pe de alta parte trebuie avut in vedere faptul ca statul trebuie sa-si plateasca datoria pe care o are catre FMI... Un investitor privat serios ar putea pune o intreprindere de stat pe picioare si in felul acesta ar deveni un contributor important prin taxele si impozitele platite, bani de care statul are nevoie, cu atat mai mult daca s-ar adopta un impozit diferentiat sau progresiv. Pe de alta parte, costurile sociale ar putea fi minime, intreprinderile fiind salvate de la faliment si inchidere. Romania nu a avut nici curajul si nici experienta necesara in primii 10 ani ai tranzitiei pentru a face ceea ce trebuie si a purcede privatizari serioase, lucru ce a insemnat stagnare economica, subdezvoltare. Curentul a fost unul antiprivatizare, desi nici atunci nu erau bani, iar sindicatele si-au spus cuvantul... A fost o viziune gresita, cauzata, dupa cum spuneam, si de lipsa de experienta, care a facut imposibila dezvoltarea tarii.

Dupa o lunga perioada se vorbeste din nou de privatizari... Guvernul Boc n-a facut nicio privatizare. A taiat, in schimb, salarii si pensii, a facut largi disponibilizari, fara sa rezolve problemele economice si sa multumeasca populatia. Trebuie spus ca nici Guvernul Boc nu a avut experienta in domeniul privatizarilor Insa nici nu s-a vazut o viziune in acest sens, nici intentia si nici nu a cerut ajutorul celorlalti. Efectele economice s-au vazut: ele au fost proaste. Romania a trebuit sa se imprumute la FMI, din lipsa de bani, fireste, sub conditia de a reduce drastic deficitul bugetar. Imi amintesc de faptul ca, in treacat, Lucian Croitoru adusese in discutie privatizarile. Croitoru era agreat de Basescu si ma asteptam ca privatizarile sa inceapa, mai ales sub o guvernare de Dreapta. N-a fost sa fie asa. Cred ca ceva nu i-a placut lui Basescu, nu i-au placut privatizarile... Poate ma insel... Efectul a fost ca pierderile intreprinderilor de stat au inceput sa sporeasca, mai ales pe perioada de criza economica grava pe tot mapamondul. Problema, deci, nu s-a rezolvat. Basescu stia ca privatizarile nu-s pe placul populatiei si, probabil, a cautat sa nu le declanseze pentru a nu pierde suportul popular. Si a gresit, dupa cum usor se poate constata acum. In schimb au reusit sa provoace si sa alimenteze acel scandal legat de Rosia Montana. Privatizarile erau necesare inca de atunci si trebuiau pornite, cred, inca din 2010. Nu tot deodata, bineinteles. Dar nici sa nu faci niciuna! Din aceasta cauza sarcina Guvernului Ponta e mult mai grea acum. Pus in fata unui nou acord cu FMI, necesar datorita lipsei banilor, el trebuie sa gaseasca resurse pentru venituri. Ialomitianu a zis destul de raspicat cam cum vede Fondul problema: scad veniturile - tai cheltuielile! De aceea Ponta are o sarcina grea si trebuie inteles lucrul asta. Iar privatizarile sunt o sursa de bani pentru stat. A se face corect, cinstit si cu competenta este esential, repet, pentru reusita lor. Situatia economica e, in continuare, foarte complicata. Seceta si-a spus cuvantul. Insa trebuie sa fim clari: fara irigatii nu se poate rezolva problema. Si, mai ales, fara bani! Sub guvernarea Boc, tara a inregistrat cresteri economice mici, fondurile sunt insuficiente. Atragerea de fonduri europene pentru agricultura ramane o chestiune principala, fundamentala pentru rezolvarea problemei. Romania nu poate sta in continuare in ceea ce priveste agricultura la mana capriciilor vremii: e vremea buna - avem productii mari si dam la export, nu e vremea buna (iata, seceta), asta e, e seceta... Lucrurile nu mai pot continua asa si e nevoie de o strategie clara, coerenta, de organizare pentru atragerea de fonduri europene si de credite agricole. E mare lucru, trebuie sa recunoastem, ca Ponta a avut curajul sa abordeze problema privatizarilor intr-un moment politic deloc simplu. Mai ales ca privatizarile nu fac sa creasca simpatia electoratului, capitalul electoral al USL. Dupa cum am aratat mai sus sunt destui care au o parere proasta despre privatizari... Sa speram ca ele vor fi de bun augur!

Ce se reproseaza adesea companiilor de stat? Managementul! Si e o realitate trista faptul ca avem serioase carente la capitolul asta... Se vorbeste deja de management privat. As dori sa se vorbeasca si de management profesionist. Intr-o economie de piata, managementul (care nu e tot una cu directoratul) si marketingul sunt lucruri esentiale pentru reusita si presupun cunostiinte serioase de economie. La noi, firmele noastre private nu sunt performante si sufera si din pricina acestui lucru: lipsa unui management profesionist si a unui marketing de buna calitate. La stat, relevanta la capitolul asta este situatia grea in care se gaseste TVR.Citim ca TVR Cultural si TVR Info isi vor inceta emisia... Daca se vorbeste de costurile calitatii, se poate vorbi si de costurile non-calitatii. Iata de ce e important sa ai un management si un marketing de calitate foarte buna. La noi, in general vorbind, mi se pare ca e o situatie tipica in care costurile non-calitatii le depasesc pe cele ale calitatii... Lipsa unei viziuni moderne s-a resimtit acut in Romania, dupa Revolutie... Partea proasta este ca s-a mentinut aceasta lipsa de viziune multa vreme. Revenind la privatizari as spune ca ele ar putea sa deblocheze, ca sa zic asa, economia. Iar statul despovarat de pierderile unor intreprinderi neperfomante si care, daca ar ramane la stat in continuare, n-ar avea prea multe perspective de viitor, impreuna cu veniturile realizate din privatizari (pe care le dorim a fi de succes, lucru esential) sa inceapa elaborarea unor politici si strategii de investitii in economie si atragere de fonduri europene. Lucrul asta trebuie facut, dupa parerea mea, fara intarziere. Investiile in ceea ce priveste lucrarile publice trebuie sa inceapa, inclusiv trebuie relansata modernizarea, constructia de drumuri si autostrazi. Statul trebuie  sa elaboreze o politica de lucrari publice. Jacques Valier in a sa Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, carte pe care am recomandat-o pe blogul meu, spune, printre altele, in felul urmator, referindu-se la politica economica keynesiana:

"Investitia publica trebuie sa fie considerata piesa strategica esentiala a oricarei politici vizand forta de munca. Ea nu trebuie perceputa ca un mijloc temporar de lupta impotriva somajului, ci ca un element permanent al politicii economice. Doar ea poate rezolva permanent decalajul dintre investitia globala necesara ocuparii depline a fortei de munca si investitia privata"

Deci acestei probleme trebuie sa i se dea o mare importanta. Nu numai pentru faptul ca Romania are, la ora actuala, probleme cu somajul, lucru ce trebuie rezolvat pozitiv, desigur, si se poate rezolva pozitiv astfel, dar pentru ca rolul motor al cererii globale este esential pentru iesirea din criza, pentru deblocarea situatiei existente azi in economie.

Guvernul Ponta ar trebui sa asigure ca privatizarile vor crea, vor genera bune perspective de viitor intreprinderilor privatizate. Este important, desigur, si pretul. Dar este important si acest aspect: perspectivele de viitor ale intreprinderilor privatizate. Dorim sa vedem de la Guvernul Ponta o viziune, o politica serioasa in acest sens. Economia Romaniei trebuie sa se redreseze si eu cred ca e posibil acest lucru. Nu se mai poate merge pe ideea privatizarii de dragul privatizarii sau cea a privatizarii la norma, ca pe vremea CDR. Ci privatizarea trebuie odata si odata sa se inscrie intr-o politica clara de redresare economica si creare de locuri de munca. Macar sa mai si invatam din greselile facute in trecut... Romania nu-si poate permite prea multi investitori de genul Nokia, adica sa stea aici 1-2 ani si gata, pe urma sa plece in alta parte. Important este sa avem investitori privati seriosi, cu bonitate buna, si, ca sa zic asa, stabili si de buna credinta.Si nici nu-si poate permite privatizari facute doar pentru faptul ca unii sa-si traga comisioane grase si atata tot. Eu sper ca Ponta intelege toate aceste lucruri si va actiona in vederea efectuarii unor privatizari de succes si benefice pentru tara.

Dupa cum se vede, ceva se intampla in economie, chiar daca subiectul la ordinea zilei este referendumul, subiect important, desigur... Nadajduim ca ceea ce se intampla in economie este si va fi de bun augur.