Falimentul

Traim vremuri destul de interesante, ca sa nu spun chiar ciudate... Unice. Exista in lumea aceasta probleme legate de terorism, care acum a capatat un caracter islamic, un terorism care se manifesta cu foarte multa virulenta. Parca niciodata terorismul nu a fost atat de agresiv ca-n zilele noastre. Dar aici vroiam sa vorbesc despre altceva. Un fenomen tot atat de ciudat si de interesant pana la urma, desi nelinistitor si care ingreuneaza viata oamenilor, dar un fenomen cu totul nou (cel putin asa mi se pare). E vorba de fenomenul falimentului. Acesta se manifesta nu numai in tarile sarace, slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, cum s-ar putea crede, ci chiar in tarile dezvoltate. Chiar si tarile care stau cel mai bine din punct de vedere economic sunt afectate sub o forma sau alta de acest fenomen.

De la falimentul tarilor (v. cazul Greciei, unde a castigat alegerile un partid de extractie comunista: Syriza), ajungem la falimentul oraselor (lucru ce se constata, de pilda, in SUA) si apoi la falimentul personal. Multi vor da vina pe criza economica inceputa in 2008. Efectele austeritatii zice-vor altii... Insa pare, mai degraba, un lucru deliberat facut, un sistem care sa conduca in mod intentionat spre asa ceva. In asemenea conditii, in care predomina falimentul, fara sa se ia masuri clare de combatere a acestui fenomen, stau si ma intreb daca mai putem vorbi despre economie de piata (sau de managementul falimentului)... In Romania falimentul personal e un fenomen de masa in sensul ca foarte multi sunt implicati. FMI s-a opus unei legi a falimentului personal, acuma se declara ingrijorat. Actuala Putere face apel la Opozitie pentru sustinerea adoptarii acestei legi a insolventei persoanelor fizice. Insa nu e deloc clar daca problema va fi rezolvata intrucat avem si o rata foarte mare a creditelor neperformante. Ciudat este ca nu mai traim vremuri de dezvoltare economica, asa cum au trait parintii si bunicii nostri, spre exemplu perioada dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ci traim vremuri de faliment economic... Iar in plan politic avem, pe langa criza legata de terorism, criza ruso-ucraineana, cu sanctiunile economice impuse de catre Vest Rusiei (asemanatoare intrucatva cu cele impuse Germaniei de Tratatul de la Versailles?).

Mi-a venit in minte aceasta poezie scrisa de Nichita Stanescu:

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colț de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!

din vol "Opere imperfecte" (1979)  

"-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!"

Traim vremuri imperfecte? 

Sugestie

As face o propunere televiziunilor, recunosc faptul ca ma refer mai mult la cele private, sa organizeze dezbateri, la care sa participe oameni de presa, analisti etc. despre programele electorale ale candidatilor la presedintie. Spre exemplu, despre programul D-lui. Iohannis:

Proiect Prezidential:România lucrului bine făcut

Chestiunea care se pune este ca se discuta foarte putin despre aceste lucruri, desi astfel de proiecte ne pot influenta viata. Programul lui Iohannis este un proiect pentru viitorii 10 ani si propune 11 teme majore de dezbatere si consens national. Preambulul ne indica, pe scurt, riscurile cu care se confrunta Romania, ca de pilda:

"Suntem datori să recunoaștem faptul că România înregistrează pierderi la toate tipurile de capital care definesc competitivitatea unei națiuni. Astfel, capitalul natural este puternic afectat de poluare, uneori de indiferență, alteori de defrișări masive și necontrolate și, destul de des, de exploatare abuzivă.

Capitalul uman, la rândul său, se deteriorează vizibil. Accesul limitat la servicii medicale performante, munca prost plătită, emigrarea masivă a forței de muncă bine calificată, accesul ocazional la formare permanentă, salariile care nu reflectă calitatea și performanța și, adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării capitalului uman. Educația suferă de mulți ani, iar tratamentul jignitor la care sunt supuse cadrele didactice, desele psedo-reforme și afectarea sistemului de valori la care tinerii se raportează în prezent constituie cele mai mari provocări ale României contemporane. Viitorul nostru constă în tinerii aflați azi pe băncile școlii.

Situația este similară dacă vorbim despre capitalul social. România arată ca o societate divizată, puternic polarizată, definită de ruperea legăturilor între oameni (potrivit unor sondaje de opinie recente, circa 85% dintre români se declară prudenți în relațiile cu ceilalți), de frica în relația cu ceilalți (66% dintre români cred că ceilalți încearcă să profite de pe urma lor), de izolarea socială în funcție de statut, de multiplicarea neîncrederii (neîncrederea în sine, neîncrederea în ceilalți, neîncrederea în viitor, neîncrederea în instituții etc.).

Treptat, se pare că am devenit o societate anxioasă, temătoare și fragilă, ale cărei valori și repere par să fi fost zdruncinate, iar la acest lucru au contribuit din plin dezbaterile politice sterile și conflictuale. Cu preponderență în anii electorali, campaniile politice negative, presărate cu atacuri la persoană și, adesea, sub standardele minimei decențe au angrenat indirect categorii socio-profesionale, au contribuit la învrăjbirea unor largi categorii sociale, au creat false percepții cu privire la posibilele soluții și, implicit, au dus la polarizarea fără precedent a societății și la scăderea încrederii cetățenilor în politicieni. Prea multe promisiuni neonorate fac astăzi dificilă convingerea cetățenilor români de a participa la vot.

Ca efect secundar, neînțelegerile, nemulțumirile, certurile și atitudinea generală de pesimism ne afectează în tot ceea ce facem. Filosofia lucrului bine făcut, ce a caracterizat sute de ani activitatea socio-economică și politică a românilor, a fost puternic zdruncinată.

Afectarea țesutului social și a valorilor care îl fundamentează fac dificilă asocierea oamenilor, cu încredere, pentru un țel comun, economic sau social. În acest climat de neîncredere, capacitatea de acțiune colectivă - care este motorul dezvoltării economice - a ajuns la un nivel mult prea scăzut.

Acestor riscuri cu care România se confruntă suntem datori să le răspundem în mod responsabil.

Trebuie să readucem în sistemul de valori filosofia lucrului bine făcut, corectitudinea și onestitatea, încrederea în propriile capacități și speranța în viitor."

Sigur, dezbaterile sunt necesare si vor trebui sa continue si dupa alegerile prezidentiale. De asemenea vedem cu totii ca lucrurile nu prea merg, asta ca sa ma exprim elegant. Actuala guvernare e de doi ani de zile si nu se vede o imbunatatire a situatiei generale. Este dificil sa-ti dai cu parerea asupra unui program prezidential, mai ales daca provine din cea de a doua forta politica majora a tarii: ACL. Totusi, as puncta critic, daca se poate spune asa, unele lucruri. Spre exemplu, la capitolul Agricultura, este mai mult lansata dezbaterea, totusi nu vad ca se dau si solutii. O solutie ar trebui sa raspunda la intrebarea "cum?", adica sa arate cum faci un anumit lucru, cum te-ai gandit sa-l realizezi. Spre exemplu, cum se poate realiza, la noi, un asemenea deziderat:

"Satul românesc va renaște însă nu doar odată cu agricultura, pentru că satul trebuie să însemne și altceva, adică mici industrii, ferme familiale, oamenii cu viziune şi iniţiativă, întreprinzători rurali capabili să utilizeze tehnologii performante, să dezvolte avantajele competitive pe care România le are în acest sector."

Se vorbeste desre atragerea de investitii majore - adica? Pentru ca, vedeti, este vag sau asa mi se pare mie... Cum se poate realiza: "industrializarea agriculturii și modernizarea infrastructurii rurale, astfel încât și agricultura românească să poată deveni o afacere profitabilă în condiții civilizate." sau aceast lucru: "mica exploatație agricolă trebuie să înceteze a mai fi doar mijloc informal de protecție socială, ci trebuie să genereze motivație economică și răsplată pe măsura performanțelor comerciale."? De asemenea arata:

"Performanța economică a agriculturii românești va crește proporțional cu consolidarea regimului de proprietate funciară. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT începe cu definirea și recunoașterea clară a proprietății, care să ofere oamenilor stimulente economice și perspective de dezvoltare."

Asistam azi la anchetele privind retrocedarile zise ilegale...
E o chestiune interesanta...Mie mi se pare ca daca pui problema proprietatii - care este importanta si, desigur, nu trebuie ignorata - in fata, ca sa zic asa, consecinta imediata in plan economic ar putea sa fie afacerile imobiliare, cu terenuri - vanzari, cumparari de terenuri, si nu agricultura. Am dorit sa semnalez acest risc. Or, problema principala este ca noi sa valorificam si sa dezvoltam potentialul agricol pe care il avem... Chestiunea agriculturii e una foarte complexa... Tine si de situatia demografica, pentru ca, sa nu uitam, multi tineri au plecat din mediul rural ca sa lucreze in strainatate. Pe de alta parte, reusita unei afaceri in agricultura tine de creditare, pentru ca daca vrei sa ai o agricultura performanta trebuie sa ai si o finantare pe masura. De asemenea, un producator sau un investitor cauta sa-si poata acoperi costurile de productie, sa aiba o productivitate ridicata si profit cat mai bun. In ceea ce priveste Economia, sunt lucruri foarte interesanta care trebuie luate neaparat in considerare. Se afirma:

"Economia românească pare construită, în continuare, prin şi în jurul bugetului statului. Este o stare de fapt profundă, structurală, care explică de ce cetățenii așteaptă ca atât de multe lucruri să vină de la stat sau, oricum, prin intermediul statului."

insa nu numai la noi este asa. Spre exemplu, complexul militaro-industrial al SUA nu este oare construit in jurul bugetului...? Dar la noi inca exista intreprinderi de stat cu pierderi foarte mari si un sector privat care nu e inca bine dezvoltat si care a suferit destul de mult de pe urma crizei, stare economica ce nu s-a incheiat, si care inca sufera puternic. Se vorbeste despre dezvoltarea clasei de mijloc - iarasi un aspect foarte pozitiv al programului - dar ar trebui sa vedem si cum se poate realiza. In program se afirma ca:

"Liberalismul și politicile economice de dreapta vor conduce la dezvoltarea clasei de mijloc în România, aceasta fiind coloana vertebrală a unei națiuni și cel mai elocvent criteriu de prosperitate a unei societăți. Potrivit unor studii, numai circa 10% dintre cetățenii români pot fi asimilați clasei de mijloc, în timp ce această importantă categorie socială reprezintă – așa cum este firesc – majoritatea în națiunile dezvoltate. O clasă de mijloc puternică și extinsă este și soluția pentru reducerea dezechilibrelor sociale, căci cea mai durabilă protecție socială o face tocmai creșterea economică sănătoasă." (subl. mea)

De asemenea trebuie spus ca programul isi propune:

"În esenţă, ambele paradigme marchează convergent regândirea rolului statului, prin restrângerea prezenţei sale în economie şi întărirea prezenței sale instituționale, prin rolul său definitoriu de garant al drepturilor constituţionale, al echităţii şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă."

dar la noi cel putin statul finanteaza proiectele de infrastructura si cofinanteaza cele din fonduri europene. Si subliniaza, foarte important:

" Primul semn de responsabilitate pentru dezvoltarea ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT este să renunțăm la capcana politicilor prociclice. Pe de o parte, să nu mai facem deficite bugetare în anii de boom economic, așa cum a fost cazul deficitelor record din anii de dinaintea crizei. Pe de altă parte, să nu introducem impozite în anii de criză sau atunci când economia își caută culoarul relansării și al consolidării, așa cum este cazul impozitelor și accizelor recent introduse."

Asta spun si eu, si am avut parte si de vehemente dezaprobari, pentru ca am sustinut o abordare keynesiana a economiei, pe care foarte putini o inteleg. Intr-adevar, in perioada de boom, ar trebui sa tinem deficitul bugetar mic, chiar foarte mic, inclusiv cel structural si taxele si impozitele ar trebui marite pentru a se tempera cresterea economica puternica si supraincalzirea economiei. In perioada de boom inclusiv creditarea ar trebui temperata cu rate mai mari ale dobanzii ce trebuie platite de debitor, pentru ca sa poti sa scazi ratele dobanzii in perioada de recesiune si sa fie sporit atunci volumul de credite. In perioada de criza trebuie cheltuit mai mult si deficitul bugetar sa se mareasca, si trebuie reduse drastic taxele si impozitele. In general vorbind, taxele si impozitele nu trebuie marite prea mult, ci rational, rezonabil, in perioada de boom pentru ca nu trebuie sa lovim in agentii economici, sa cream socuri negative in economie. Sunt de notat si urmatoarele puncte strategice ale programului:

"ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă și agricultură performantă, care necesită, de asemenea, industrializare, capitalizare și competitivitate. România nu-şi mai permite greşeli în defavoarea fermierului român. Nu este suficient să conştientizăm faptul că avem un potenţial agricol imens, ci trebuie să valorificăm în mod real acest avantaj, și nu doar conjunctural, în funcție de starea vremii, ci ca sursă constantă de creștere economică. În viziunea mea, dezvoltarea agriculturii înseamnă scoaterea agricultorului român din agricultura de subzistență, care trebuie să devină o afacere ca toate celelalte. Prin capitalizare, agricultorul român își va putea dezvolta potențialul de adevărat fermier european.

Industrializarea agriculturii este esențială pentru echilibrarea balanței ocupării forței de muncă. Decalajele de competitivitate ale României sunt evidente fie și numai dacă invocăm decalajele de structură economică. Suntem pe primul loc în privința populației ocupate în agricultură din UE și suntem pe ultimele locuri în ceea ce privește populația ocupată în sfera serviciilor. Așadar, în legătură cu piața muncii, suntem încă departe de a fi parcurs ajustările în direcția unei structuri economice competitive.

Absorbția fondurilor europene trebuie să fie prioritatea zero a oricărei guvernări. O economie lipsită de capital este obligată să fructifice șansele dezvoltării durabile cu bani europeni. În această privință, ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT nu are doar datoria de a înzestra contabil bugetul cu fonduri de cofinanțare pentru proiectele europene, ci să creeze capacitate instituțională și administrativă pentru ca proiectele de dezvoltare să fie concretizate financiar și economic.

Dezvoltarea pieței de capital și a sistemului financiar, în general, este o altă direcție strategică a modelului liberal de dezvoltare, una menită să mobilizeze capitalul investițional și să asigure accesul eficient și facil al investitorilor străini la piața locală. Actualmente, piața de capital din România rămâne una dintre cele mai reduse din UE. Tocmai în acest sens, consider o prioritate înlăturarea tuturor barierelor ce inhibă dezvoltarea pieței de capital. De exemplu, prin reclasificarea pieței de capital din România de la piață de frontieră la piață emergentă, s-ar obține beneficii certe în materie de capital și investiții.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT își va dezvolta infrastructura financiară necesară susținerii IMM-urilor. În ultimă instanță, nu banii sunt problema, ci calitatea politicilor prin care urmărim atragerea lor."

Eu as crede ca si banii sunt problema... Sau, daca as cauta sa fiu putin sarcastic, mai degraba lipsa banilor e una din principalele probleme... Dar, apropo de ce spuneam mai sus despre deficitul bugetar, eu cred ca noi trebuie sa avem o viziune asupra acestui aspect. Romania e o tara care doreste si trebuie sa se dezvolte. Asta nu inseamna sa aruncam banii pe fereastra, cum se spune. Dar ar putea sa insemne ca trebuie sa cheltuim mai mult. Sigur, dorim sa cheltuim euro sau $US, adica o parte din avutia sociala (intruchipata de acesti bani) a altora mai performanti decat noi. Ei, cei a caror bani dorim sa-i cheltuim eu cred ca ne-ar da, pentru ca eu cred ca eforturile Romaniei sunt apreciate, Romania e o tara membra UE si NATO, dar doresc sa vada ca sunt cheltuiti in cadrul unei bune guvernari si ca nu se fura acesti bani... De asemenea, cel care iti da acesti bani iti poate impune, nu neaparat printr-un document scris sau printr-o forma de dictat, modelul economic pe care doreste ca tu sa-l urmezi si care s-ar putea sa nu ti se potriveasca... De aceea Guvernul trebuie sa fie responsabil si sa negocieze si sa stie cum sa negocieze ca sa convinga ca banii acestia nu se fura, ca nu asta e intentia si ca dorim sa construim o tara cu o economie de piata performanta. Este si aceasta o chestiune de discutat... As dori sa mai punctez un lucru, legat de aderarea la euro; in program se arata:

"Poate că, în acest sens, cea mai importantă probă este aderarea României la zona euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii economice. Odată așezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forțată” să își însușească rapid și mult mai profund lecția esențială a competitivității, pentru consolidarea convergenței."

E semnificativ ca incepe fraza cu "poate"! :) Dupa parerea mea, Romania nu trebuie sa se grabeasca pentru a adera la Zona Euro. Situatia actuala din Zona Euro nu ma face prea optimist in a sustine aderarea Romaniei la aceasta. In primul rand, cred ca trebuie sa intelegem ca nu e o axioma faptul ca daca aderam la Zona Euro lucrurile vor merge mai bine in Romania. Romania deja sufera ca a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala, care era mai degraba destinat tarilor dezvoltate (cu un PIB de cateva ori mai mare decat cel al Romaniei) din Zona Euro, cu datorii mari, mai mari decat 60% din PIB, ceea ce nu e cazul Romaniei. De aici vedem cat de putin cheltuieste Romania in ansamblul sau. Si atunci cum poate sa se dezvolte? Polonia, Ungaria sunt tari care au o datorie mai mare si, respectiv, mult mai mare decat a Romaniei iar lucrul asta se vede nu numai in nivelul de trai, dar si in dezvoltarea generala a tarii - iata aici o statistica FMI. Pe cand pentru o tara precum Germania, un deficit bugetar (mai) mare ar insemna o risipa evidenta, cu consecinte negative.

Sunt multe aspecte interesante in acest program, precum, de pilda, asigurarile de sanatate private de sanatate. Iar in privinta Educatiei, un program ambitios: "Dacă vrem să avem o educaţie performantă, trebuie să recunoaştem că am greşit şi să începem să reconstruim întreg sistemul.". Nu e foarte clar cum vede chestiunea invatamatului privat sau invatamantului la domiciliu. Arata, printre altele, ca:

"România nu a beneficiat în ultimii ani de un sistem de educaţie performant, nici măcar de un sistem de educaţie care să permită continuarea unui anumit nivel la care se ajunsese în anii ’70 - ’80. Desigur, putem discuta realizările acelui sistem, dar el produsese un nivel de cultură general acceptat şi apreciat.

Există, în lume, exemple de ţări care şi-au neglijat sistemul educaţional şi au pierdut din competitivitate şi altele care au înţeles această nevoie şi, fără a avea alte resurse la dispoziție, au devenit extrem de performante.

În momentul de față, avem câțiva indicatori care arată că sistemul nostru educaţional este prost conceput. Rezultatele catastrofale de la bacalaureat sunt expresia unui învățământ preuniversitar fundamental greşit structurat, care lasă fără direcție jumătate dintr-o generaţie. Creșterea calității și performanței unui sistem educațional presupune, pe de-o parte, o motivaţie imediată și, pe de altă parte, o perspectivă îndelungată, pornind de la un obiectiv. Trebuie să vedem, evident, care este obiectivul nostru pe termen lung, unde vrem să ajungem? Vrem să avem generaţii pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem generaţii educate pentru a transforma România într-o ţară a tehnologiei moderne? Avem atâtea exemple că potențialul uman este unul de excepție, încât cred că este o crimă să nu poți utiliza această importantă resursă. Este suficient să ne uităm la tinerii noștri olimpici și apoi să vedem câți dintre ei rămân în țară pentru a contribui la progresul nostru general."

Interesant este ca nu putini sunt cei care se intorc la invatamantul din anii '70-'80 laudandu-i virtutile. Nostalgie?
Eu cred ca ar trebui sa fim prudenti in a privi lucrurile in felul asta, mai ales cand e vorba de obiective: "Vrem să avem generaţii pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem generaţii educate pentru a transforma România într-o ţară a tehnologiei moderne?". Pentru ca riscam sa spunem ca daca Romania devine o tara a tehnologiei moderne nu ar mai avea nevoie de muncitori forestieri, ceea ce nu cred ca e adevarat.

Prea putin despre politica externa, decat numai la capitiolul "Parcursul european al Republicii Moldova ca prioritate nationala" - subiect foarte important de asemenea - Iohannis dorind construirea unui "nou Snagov" in legatura cu problematica Republicii Moldova. Se mai arata ca:

"Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc un consens politic și social pentru a fixa ca prioritate națională parcursul european al Republicii Moldova, care a fost și va rămâne o temă majoră a României în context european. Comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură fac din relația României cu Republica Moldova un episod unic la nivel european. Indiferent de culoarea politică a guvernării de la București, România are o datorie față de cetățenii de dincolo de Prut, derivată tocmai din această relație specială. Acordarea cetățeniei române pentru aceștia este consecința firească a unei asemenea asumări.

Un parteneriat strategic pentru aducerea Republicii Moldova în spațiul european este, de aceea, un imperativ politic major. Toți președinții și toate guvernele României au subliniat acest aspect, chiar dacă implementarea acestui deziderat a avut grade diferite de succes.

Republica Moldova este grevată în parcursul ei european de așa numitul „conflict înghețat” din Transnistria. Chiar dacă nu face parte din formatul „5 plus 2” de negocieri, România va trebui să militeze pentru ca nicio variantă de soluționare a conflictului să nu greveze asupra parcursului european al Republicii Moldova. Totodată, în negocierile privind parcursul european al Chișinăului, obiectivul aderării la UE nu trebuie să fie pus în balanță cu „dosarul transnistrean” și nici condiționat de acesta.

Drumul european al Republicii Moldova este încă lung, fără garanții formale de aderare la UE, de aceea eforturile viitorului Președinte al României trebuie să fie susținute și perseverente.

Există două tipuri de declarații publice privind Republica Moldova. Pe de-o parte, angajamentul ferm al Bucureștiului de a sprijini Chișinăul în drumul său european iar, pe de alta, ideea reunificării celor două state. Ar fi o eroare să le considerăm drept contradictorii. Avem, în acest moment, ca proiect politic asumat unanim - Președinție, Guvern, Parlament - ideea de sprijin european pentru Chișinău.

A pune „reunificarea” împotriva „integrării” e greșit și inutil. „Reunificarea” este alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și beneficia de ea. Dacă cetățenii Republicii Moldova nu doresc reunificarea, nimeni nu îi poate forța, iar dacă o doresc, nimeni nu îi poate opri să o facă. Aceasta este consecința ultimă a relației speciale dintre cele două state.

Bătălia politică internă nu trebuie să împiedice elitele României să gândească relația cu Republica Moldova, în perspectivă post- sau ne- electorală, mai cu seamă dacă parcursul european al vecinilor de peste Prut se va încetini sau va fi blocat. La baza oricărui proiect major trebuie să existe un consens care trebuie construit, la nivelul societății, al clasei politice, al instituțiilor statului, Parlamentului etc. Președintele României va trebui să aibă un rol determinant în acest proces." (subl. mea)

Dupa parerea mea, Romania trebuie sa se pregateasca pentru unirea cu Republica Moldova si trebuie sa aiba o strategie pentru a ne construi viitorul impreuna. Dosarul transnistrean ar putea fi un impediment, ma gandesc... Dar nu trebuie privit ca unul major. Romania trebuie sa aiba o strategie pentru unirea cu intreaga Basarabie. Noi trebuie sa ne pregatim de pe acum din acest punct de vedere si trebuie sa actionam in acest sens, pentru atingerea acestui deziderat national extrem de important pentru noi. Deci un "nou Snagov" inseamna tocmai asta: o strategie pentru a ne construi viitorul impreuna cu Republica Moldova si sa avem in vedere chiar intreaga Basarabie. Nu exista alta cale decat aceasta: unirea cu Republica Moldova.

Sunt multe de discutat, de dezbatut... 

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregului Program al D-lui. Iohannis.

O noua forma de lupta de clasa?!

Inainte de a trece efectiv la subiect as dori sa spun doua lucruri... In primul rand, cum vi se pare o America cuprinsa de un fior mistic? Parca nu se potriveste cu aceasta tara care are un alt specific, de exemplu: piete libere, business, spirit intreprinzator... Eu, spre exemplu, cand spun SUA ma gandesc mai degraba la businessmen decat la mistici... Si cu toate acestea iata ca SUA e cuprinsa de un fior mistic, atat crestin cat si musulman. Citeam aici un lucru interesant si anume: 

"Pew found that nearly half of Tea Party supporters (46%) had not heard of or did not have an opinion about "the conservative Christian movement sometimes known as the religious right," while only 42% said they agree with the conservative Christian movement. They concluded then, with a more nuanced finding than that of PRRI: “most people who agree with the religious right also support the Tea Party. But support for the Tea Party is not synonymous with support for the religious right” (Clement and Green 2011). Pew also found that “Tea Party supporters closely resemble Republican voters as a whole on [social] issues” (Clement and Green 2011)."

Despre Christian right sau religious right - aici. De unde se poate vedea ca preocuparile religioase sunt importante, ceea ce nu e tocmai rau. Insa problema e daca nu cumva in zilele noastre acest interes fata de religie nu e unul mult mai mare decat de obicei...

In al doilea rand, dupa parerea mea, termeni de genul "frati si surori musulmani" sau "Fratia musulmana" nu sunt caracteristici Islamului si ei le-au copiat din Crestinism, dupa formula crestina: "frati si surori in Domnul". Insa in crestinism aceasta formula are un sens destul de clar. Daca ne referim la un Tata al nostru, ca in Rugaciunea Domneasca, atunci am putea spune ca suntem cu totii frati pentru ca El ne-a creat pe noi toti. Totusi, sensul crestin al expresiei "frati si surori in Domnul" e altul si anume ca noi toti crestinii ne impartasim (sau ar trebui s-o facem) cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In acest fel suntem "frati si surori in Domnul", adica in Hristos. Insusi termenul, cu sensul sau, inclusiv cel simbolic, de fratietate sau fraternitate, are o descendenta crestina. La musulmani nu exista notiunea de "frati si surori", decat daca, desigur, provin din aceeasi parinti sau au macar un parinte comun. In Islam nu exista notiunea de fraternitate decat doar daca aceasta a fost copiata cumva din Crestinism si apoi, intr-un fel sau altul, adaptata la preceptele islamice. 
Acestea fiind zise, trecem la cazul pe care vroiam sa-l analizez:

Mohammed Hamzah Khan

In presa noastra stirea a fost una scurta, cum apare de pilda in acest articol din Romania Libera. Insa NBC Chicago - aici si CNN -aici, au relatat mai pe larg. Si voi cita, de exemplu, din articolul de pe CNN:

" Letter to family
He had reportedly explained his reasons for attempting the journey in a three-page letter he left for his family in the bedroom he shared with a sibling in Bolingbrook.

He invited his family to join him in the "Islamic State" -- the name ISIS uses to refer to itself -- but warned them not to tell anyone about his travel plans, according to a criminal complaint.

Khan wrote that there is an obligation to "migrate" to territory controlled by ISIS, which has used bloodthirsty tactics to seize control of large areas of Syria and Iraq.

"We are all witness that the Western societies are getting more immoral day by day," Khan wrote in the letter, according to the complaint. "I do not want my kids being exposed to filth like this."

He said he couldn't bear the thought of his taxes in the United States, which along with other countries is carrying out airstrikes against ISIS, being used to kill his "Muslim brothers and sisters."

Ceea ce observam in aceasta scrisoare este tema clasica a Stangii: decandenta societatii Occidentale, o societate imorala, "in putrefactie", cum s-ar fi spus la noi in anii '50-'60. Deci americanul care trece la Islam vede in asta o lupta impotriva unei societati nedrepte, n-are nicio legatura cu religia, cu Islamul. Cei care trec la Islam fac parte, banuiesc, din electoratul D-lui. Obama si al Partidului Democrat si, banuiesc din nou, marea lor majoritate sunt negri sau au o culoare a pielii ceva mai inchisa la culoare. Astfel de oameni, in general vorbind, sunt si mai prost platiti in SUA, altfel nu s-ar explica vehementa lor impotriva sistemului american, caci despre asta e vorba: atacarea sistemului american. Iar grija fata de copii, deoarece, spune, "nu doreste ca si copiii lui sa fie expusi la un gunoi ca acesta", adica precum aceasta societate nedreapta, imorala, corupta, murdara, intr-un cuvant societatea capitalista, este o tema predilecta a Stangii. 
De observat ca daca in trecut era o lupta ideologica, dusa chiar pe plan mondial, desigur, intre Stanga si Dreapta -  Comunismul respectiv Capitalismul - care s-a terminat cu victoria Dreptei, in zilele noastre conflictul imbraca haine religioase. Adica un conflict intre Islam si Crestinatate. E acelasi conflict intre Stanga si Dreapta, cel de pe vremuri. Adica Islamul, care sufera de saracie, pe de o parte, si Crestinatatea bogata, pe de alta parte. Acest baiat de 19 ani nu vrea ca taxele si impozitele pe care le plateste sa fie folosite pentru "uciderea fratilor si surorilor musulmani". De unde iarasi vedem o tema draga Stangii: Capitalismul rapace, care, in ultima instanta, ucide. De fapt, aici nu e vorba de Islam, acesta e doar o haina, cum spuneam, ci de cu totul altceva. E vorba de Neocomunism, care s-a dezvoltat sub Obama si care nu e impiedicat, cel putin acum, sa se dezvolte. Problema moralitatii unui astfel de Islam - adica al Neocomunismului - e una marxista pentru ca se bazeaza in principal pe teoria intrarii in putrefactie a imperialismului vestic, mai ales american. Adica e vorba de ascutirea contradictiilor in societate, intre cei bogati, crestinii, si cei chipurile exploatati de acestia: musulmanii. In felul asta musulmanii au motiv de lupta. Si industria de armament piata de desfacere! 

Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ISIS...

SUA a reusit prin castigarea razboiului cu Irak-ul, prin ajutorul dat oponentilor lui Bashar al-Assad, prin loviturile militare date Libiei lui Gaddafi, sa destructureze aceste state sau sa le slabeasca in mod consistent, cum se vede pregnant in cazul Siriei. S-a incercat ceva si in Egipt, apropo de ceea ce s-a numit Primavara Araba, dupa inlaturarea de la Putere a lui Hosni Mubarak.Totusi, castigarea alegerilor de catre Fratia Musulmana a dat fiori si pana la urma s-a adoptat solutia militara. Principalii beneficiari de pe urma acestor destructurari sau actiuni de destructurare, care au slabit aceste state, au fost gruparile teroriste, jihadiste. Si asa a rezultat acest ISIS, deosebit de periculos, mai periculos decat tot ce s-a imaginat pana acum in materie de terorisim, dupa Chuck Hagel. Aici as vrea sa scot in evidenta un lucru. Din cate inteleg, ISIS dispune de fonduri foarte mari, are bunuri in valoare de US$2 billion, ajungand cea mai bogata organizatie jihadista din lume. Dar pe langa asta mai e si un alt aspect. Acest ISIS sau ISIL sau, simplu, IS,cum doriti sa-i spuneti, este ca o armata privata care actioneaza liber si de aceea eficacitatea, eficienta sa sunt mult mai mari decat a unei armate regulate a unui stat obisnuit. Ma gandeam chiar ca ar putea avea o eficienta chiar si de 3-4 ori mai mare, lucru ce o face extrem de periculoasa pentru intreaga regiune, inclusiv pentru statul Israel. Aparitia unor astfel de armate rezultate din destructurari de state e un fenomen foarte periculos. Bunaoara, Iranul actual, ca stat stabil, e mult mai putin periculos decat daca s-ar destructura dintr-un motiv sau altul. O destructurare a Iranului ar fi o adevarata nenorocire, cu consecinte imprevizibile pentru intreaga regiune. Ura pe care astfel de armate islamice private o nutresc fata de America, le sporeste forta de actiune.

Loviturile aeriene pe care SUA au inceput sa le aplice acestei organizatii, insa numai pe teritoriul Irakului din cate am inteles, reprezinta un lucru bun. Ar trebui actionat si in Siria, lovite si bazele de acolo ale ISIS. Insa mai trebuie facut ceva pentru ca guvernele Irakului si Siriei sa aiba autoritatea si forta de a se opune si a anihila astfel de organizatii teroriste, de a avea, cum se spune situatia sub control. Mi se pare singura solutie pentru ca lucrurile sa se calmeze pe termen lung... Daca intr-adevar se doreste acest lucru...

Dupa meciul de hochei

Iata ce ne spune Gandul:

Imaginea ANARHIEI. Mulţimea furioasă îi distruge BMW-ul unei femei care încearcă să se lupte cu huliganii- VIDEO

Sincer, nu mi-am imaginat ca asa ceva se poate intampla la Vancouver. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca la Vancouver nu se pot intampla astfel de evenimente. Niciodata. Nu pot sa explic de ce am avut aceasta impresie si de ce tocmai Vancouver. Poate ca nici nu s-au auzit pe aici pe la noi de astfel de lucruri petrecute tocmai in acel colt de lume. Dar, dupa cum usor se poate constata, astfel de evenimente se pot petrece oriunde in lumea asta. Si foarte interesant este ca omul reactioneaza cam la fel peste tot. La noi in Romania fotbalul este sportul care ii atrage pe cei mai multi. Huliganisme de genul asta - dar legate de meciuri de fotbal - s-au intamplat si la noi. Reactia suporterilor este identica si aici si acolo, indiferent daca e vorba, iata, de fotbal sau de hochei. Aici, intr-adevar, le avem mai putin cu hocheiul. Aceasta reactie poate sa difere in intensitate, de la caz la caz. Adevarul e ca in Bucuresti (dar nu numai), cand are loc un meci de fotbal, Politia si Jandarmeria sunt la post. Mai ales daca e un meci important.Calari, vegheaza sa nu se intample violente stradale. Dar violente se mai intampla. Insa un astfel de tip de reactii, cum s-a intamplat dupa meciul de hochei de la Vancouver, ne arata ce inseamna cand omul nu mai vrea deloc sa isi foloseasca ratiunea. E ca si cum omul ar refuza ratiunea in favoarea patimilor puternice de care e cuprins cand joaca rolul de suporter al echipei favorite. Si in felul asta, pentru ca echipa sa favorita a pierdut partida, omul, suporter infocat, incepe sa se razbune pe BMW-ul din colt, pe vitrinele din oras, pe eventuali trecatori absolut nevinovati si care n-au nicio legatura cu meciul in cauza. Devasteaza bulevardul, incep sa sparga tot ce intalnesc in cale. Si, dupa cum se vede din articol, Politia incepe sa faca cu greu fata unei astfel de dezlantuiri. E foarte ciudat, pentru ca intre vitrina de pe bulevard si faptul ca echipa favorita a pierdut partida nu exista nicio legatura. Nu vitrina e de vina pentru ca echipa a pierdut. Este clar ca cel mai rational lucru, cand echipa ta pierde, este ca, in final, desi dezamagit, sa admiti ca adversarul a fost mai bun. La noi, spre exemplu, se mai intampla si fenomenul ca se da vina pe arbitru, ca ar fi avantajat echipa adversa. Fara dovezi foarte concrete in acest sens. Nu ca as exclude o astfel de posibilitate. Din cate stiu arbitrul face parte din joc; a gresi e omenesc - si un arbitru poate sa greseasca la o faza, fara ca asta sa insemne ca ar fi avantajat in mod deliberat si premeditat echipa adversa sau ca ar fi primit bani de la echipa adversa sa o avantajeze. Nu e o atitudine ca sa dai vina pe arbitru, pentru ca asta, chipurile, ar justifica pierderea partidei - ca arbitrul e de vina. Intotdeauna altcineva e de vina. Daca nu e arbitrul, atunci e BMW-ul din colt sau vitrina magazinului de pe bulevard. Cand e atat de simplu sa-ti dai seama si sa recunosti ca echipa nu a jucat tocmai bine, din care pricina a si pierdut meciul. Observati ca pe echipa care a pierdut nu se da vina. Pe arbitru, da; pe biata vitrina, da. Nu cred ca asta trebuie sa fie atitudinea unui suporter si nu in felul asta un suporter ar trebui sa-si iubeasca echipa.

O echipa de fotbal sau de hochei, in general vorbind, o echipa sportiva, e un lucru mult mai complex decat isi imagineaza cineva. Iar antrenorul cred ca are un rol decisiv in formarea unei echipe si ducerea acesteia catre victorie. Faptul ca o echipa pierde nu trebuie sa insemne, pentru suporterii acesteia, neaparat o tragedie. Ci mai degraba o evolutie slaba in mod constant si in timp indelungat ar trebui sa-i puna serios pe ganduri. In sport mai si pierzi. Si marii campioni au mai pierdut cate o partida (uneori una importanta). Se mai intampla - lucrul e inevitabil. Un antrenor are nevoie de timp indelungat si de resurse inclusiv financiare pentru ca sa poata forma o echipa castigatoare. Si, bineinteles, trebuie lasat in pace sa-si faca treaba. Munca asidua si seriozitatea e cheia succesului, facuta cu loialitate si dragoste fata de club. Insa ca suporter nu cred ca trebuie sa-ti pierzi ratiunea si spiritul critic, oricat de dezamagit ai fi de pe urma unui esec al echipei tale favorite. Si eu am fost un suporter infocat al unei echipe de fotbal. Insa cred ca m-am lecuit de "microbul" care atinge pana la urma pe orice suporter. Adevarul e ca atunci cand echipa ta favorita pierde o partida, mai ales una importanta sau decisiva, simti, ca suporter infocat, o suferinta sufleteasca reala. Stiu asta pe pielea mea, cum se zice. Pur si simplu simiti o durere sufleteasca mare de tot. Pana mi-am dat seama ca lucrul asta nu e justificat in niciun fel. Pana la urma, un meci de fotbal sau hochei trebuie sa fie o distractie, o relaxare. Doar vizionezi un spectacol sportiv si nimic mai mult. De aceea, desi esti suporter, e mai bine sa-ti pastrezi o neutralitate, ca sa zic asa, interioara. As dori sa remarc faptul ca suferinta de care vorbeam mai sus are si nu are legatura cu "spiritul de turma", pentru un suporter adevarat si infocat. In sensul ca, dupa parerea mea, nu din cauza ca si altii sunt suporteri si striga pe stadion, scandand numele echipei, faci si tu la fel. Poate ca e o legatura, nu zic nu. Dar, mai degraba, cred ca e din cauza faptului ca tu iubesti echipa si ai vrea sa castige cu orice pret. Iar reactia celorlalti suporteri este similara cu a ta si atunci strigam, si cantam, si scandam numele echipei cu totii, ca un singur om. Insa este adevarat ca lucrul asta ii apropie foarte mult pe oameni, dintre cei care sustin echipa favorita. Dar ii si desparte de cei care sustin echipa adversa. Antagonismul se creaza repede si, furati de frenezia atmosferei, oamenii pot ajunge si la o incaierare, deseori periculoasa. Este in mod clar ceva nejustificat si ar trebui un minim de ratiune folosit pentru a nu se ajunge la asa ceva. Interesant de reamarcat este ca, iata, in cazul de fata, lipsa ratiunii poate conduce la evenimente absolut regretabile si, dupa ce acestea sunt consumate, la grele pareri de rau (dar asta inseamna ca ratiunea a revenit). 

Pe de alta parte, o echipa are nevoie de caldura suporterilor ei si de incurajari atunci cand joaca. Sa nu uitam ca echipa joaca pentru public, dar mai ales pentru suporterii ei. Si prin acesti suporteri echipa, daca pot sa spun asa, traieste. Incurajarea in timpul partidei e foarte importanta pentru echipa. Este un suport moral extraordinar! Insa nu e de ajuns ca sa si castige meciul. Strict sportiv vorbind, cred ca pregatirea sportiva este cel mai important lucru. Carentele in pregatirea tehnico-tactica a meciului, in pregatirea fizica a sportivilor, incep sa se faca simtite imediat. Si in asemenea conditii e foarte greu sa castigi in fata unei echipe mai bine pregatite, nu mai vorbesc daca ai in fata o echipa mare si celebra, care si-a dovedit forta in atatea si atatea confruntari si este castigatoarea unor cupe de mare prestigiu. Parerea mea este ca daca esti suporter atunci ar trebui sa te gandesti si la aceste lucruri...

Insa mai am si o alta impresie. Poate gresesc, dar cred ca unii oameni merg pe stadioane doar ca sa caute cearta, scandalul si, mai apoi, lupta fizica sau sa sparga vitrine, masini, cum s-a intamplat la Vancouver. Cum si gasesc pe stadion un climat propice, lucrurile, pe urma, merg de la sine. Pentru ca astfel de manifestari violente din partea suporterilor sau al asa zisilor suporteri nu au nicio legatura cu sportul, cu spectacolul sportiv si nici macar cu partida care se joaca, cu echipele din teren. Acesti "supoteri" gasesc stadionul drept debuseul perfect pentru pulsiunile lor violente. De fapt astfel de oameni n-au nicio legatura, dupa parerea mea, cu calitatea de a fi suporter. Ci, mai degraba, isi defuleaza in mod violent frustrarile acumulate sau dau frau liber unui caracter violent, fara a se gandi la consecinte. Pentru ca exista si astfel de oameni. Aici e vorba de caracter, nu neaparat de prostie, cum, poate, ar crede unii. Probabil ca lipsa de educatie isi spune cuvantul. Insa si acestia ar trebui sa se gandeasca mai bine la lipsa de sens al unei asemenea comportari. Care, in final, nu ajuta la nimic. Mai ales ca s-ar putea intampla ca sa aiba si ei probleme sau sa fie raniti destul de grav intr-o confruntare violenta cu "suporterii" echipei adverse sau cu fortele de ordine. Lucruri din astea s-au mai intamplat si uneori au luat aspecte foarte tragice. As cita o intamplare de care poate ca putini isi mai amintesc: Peru, Lima - 24 mai 1964. Meci de fotbal Peru - Argentina. Tulburari grave: 315 morti si peste 800 de raniti! (aceste cifre sunt din Istoria lumii in date). Violenta in sport este un fenomen, din pacate, real. Si este evident ca nu are niciun sens. Din acest punct de vedere putem sa spunem ca e vorba de o imensa prostie din partea acestor fani, multi dintre ei pierzandu-si si viata. Dar, dupa cum vedem din articolul prezentat de Gandul, huliganismul nu se manifesta numai atunci cand e vorba de fotbal. Insa acest huliganism este un fenomen care se manifesta destul de des si cu mare intensitate atunci cand are loc meciul. Tensiunile rasiale care pot sa-si faca simtita prezenta in astfel de conflicte reprezinta un factor agravant. Inclusiv grupari neo-naziste si de extrema dreapta. Observam amestecul politicului in fotbal, spre exemplu in Spania. Iata ce ne spune Wikipedia:

"Football hooliganism in Spain arises from three main sources. The first is racism, as some black players have been victims of ethnic slurs. Samuel Eto'o, a former FC Barcelona player from Cameroon, has denounced the problem. The second source is the strong rivalry between Real Madrid and Barcelona. After transferring from Barcelona to Real Madrid, Luís Figo's appearance in Barcelona's Nou Camp Stadium triggered a strong reaction. The crowd threw bottles, mobile phones and other things (including a pig's head). Although nobody was injured the match was followed by a large discussion on fan violence in the Spanish Primera División. Hooliganism is also rooted in deep political divisions arising from the General Franco fascist regime days (some Real Madrid, Atlético Madrid, Espanyol, Real Betis Balompie or Valencia CF ultras are linked to franquista groups), the communist ones, (such as Deportivo La Coruña, Sevilla FC or Rayo Vallecano) and the independentist movements in Catalonia (like FC Barcelona) and the Basque region. In Spain, organized hooligan groups are popularly called grupos ultra.

In 1998, Aitor Zabaleta, a supporter of Real Sociedad was killed by an Atlético Madrid hooligan^[69] who was linked to a neo-Nazi group (Bastión), just before a match between these two teams. In 2003, a supporter of Deportivo La Coruña was killed in riots by Deportivo hooligans, when he tried to protect a supporter of the opposing team, SD Compostela. Since then, authorities have made attempts to bring hooliganism more under control. In 2007, there were acts of hooliganism before a match between Atlético Madrid and Real Madrid, with several cars being destroyed and policemen injured by flares and bottles which were thrown at them.^[70] Many black foreign players have been racially abused, such as at a recent friendly match between Spain and England, in which black England players such as Shaun Wright-Phillips and Ashley Cole endured monkey chants from Spain supporters.^[71] There also have been local disputes between rival teams, for example between Cádiz Club de Fútbol and Xerez CD or Real Betis Balompie and Sevilla FC. In 2008, after a hooligan incident versus Espanyol, FC Barcelona very publicly took a stand on violence, saying it hoped to stamp out violence for good.^[72] In 2007 Atlético Madrid hooligans clashed with Aberdeen FC hooligans prior to a UEFA Cup match."

De observat ca deja, in Spania, incepe sa se vorbeasca de echipe franchiste (cu suporteri franchisti) si echipe considerate comuniste (cu suporteri considerati drept comunisti)! De observat ca spune foarte clar: "Hooliganism is also rooted in deep political divisions arising from the General Franco fascist regime days". Deci Istoria, cu aspectul sau politic, isi spune, iata, cuvantul si in fotbal! Chiar si in linistita Elvetie intalnim un astfel de fenomen, relativ recent in aceasta tara. In anii '70, in Anglia, erau deja huligani organizati! Daca citim articolul de pe Wikipedia, vom vedea ca fenomenul violentei se manifesta si in China!! Lucru ce poate parea incredibil, dar... adevarat! Fenomenul e la scara mondiala si ar trebui cercetate foarte atent cauzele, caci nu prea mi se par deloc clare. Se remarca fenomenul grupurilor organizate de huligani si in Danemrca si faptul ca acestea sunt de extrema dreapta, ca ideologie politica, de esenta nationalista/rasista.Deci sunt grupari care au si un caracter politic. Lucru ce se vede si in Japonia:

"Japan
Japanese extreme right-wing groups, known for their financial and political connection with Japanese corporations and Japanese organized crime syndicates, are also associated with supporters of various sports events including international football matches. Japanese hooligans often use the country's military flag called kyokujitsu-ki (旭日旗 or 旭日昇天旗) at international football games, especially in which the Japanese national team plays against East Asian national teams. This is highly offensive to the countries of the opposing teams because the flag signifies Japan's military aggression before and during World War II, which resulted in deaths and sufferings of millions of Asian people under Japan's brutal regime.^[195] In most East Asian countries, including China, Chinese Taipei, the Philippines and South Korea, public sentiment toward kyokujitsu-ki is analogous to public sentiment in Europe and North America toward Swastika, and displaying the flag in public places is strictly prohibited by law in these countries. Most recent incident in which the Japanese hooligans used the flag was during the FIFA-sanctioned 2011 Qatar AFC Asian Cup, in a match between South Korea and Japan. Many supporters of the Japanese national team, calling themselves as Ultra-Nippon, were seen waving kyokujitsu-ki during the match, and this caused a huge public condemnation in South Korea.^[196]"

De observat cum violenta isi gaseste justifcarea prin apartenenta la o ideologie politica de extrema dreapta, militarista, trecand dincolo de cadrul stadioanelor si ne mai avand nicio legatura cu sportul sau cu partida care se disputa acolo pe stadion. Iar violenta gasindu-si astfel propria sa ratiune, se organizeaza. Dar la baza stau tot instinctele si caracterele violente ale acestor oameni. Pentru ca, in realitate, aceasta violenta nu are nicio ratiune, intrucat omul care o practica refuza ratiunea sanatoasa. De observat lucrul asta in Turcia:

"According to the Turkish Daily News, hooligan groups are well organised, have their own "leaders", and often consist of organised street fighters. These groups have a "racon" (code of conduct), which states that the intention must be to injure rather than kill and that a stab must be made below the waist.^[74] Other hooligans have fired firearms into the air to celebrate their team's victory, which has been known to accidentally kill innocent people watching the celebrations on their balconies.^[75][76]

Trouble has arisen during matches between Istanbul rivals Galatasaray and Fenerbahçe.^[75] However, the Turkish Football Federation has tightened security to try and contain the hooliganism. During the 2005 Turkish cup final between Galatasaray and Fenerbahçe, 8,000 police, stewards and officials were employed to prevent violence.^[77] In 2006, the Turkish Football Federation introduced new measures to combat the threat of hooliganism and have made new regulations that allow the Professional Football Disciplinary Board to fine clubs up to YTL 250,000 for their fans behavior. Repeat offenders could be fined up to YTL 500,000.^[78] Despite reports from the Turkish Football Federation, the Turkish police believe that football hooliganism is not a major threat and are "isolated incidents".^[79]"

In Turcia se vorbeste de luptatori de strada, organizati, grupari care au fiecare propriul lor lider. Nu mai este evident cel putin aspectul politic. S-ar putea sa nu fie un astfel de aspect. Fenomenul exista, chiar daca incidentele sunt izolate. Mai e de observat ca acesti huligani, organizati in grupuri, au un cod de conduita:"These groups have a "racon" (code of conduct), which states that the intention must be to injure rather than kill and that a stab must be made below the waist.Other hooligans have fired firearms into the air to celebrate their team's victory, which has been known to accidentally kill innocent people watching the celebrations on their balconies.". 

Voi incheia cu ceea ce spune si Wikipedia:

"A football firm (also known as a hooligan firm) is a gang formed to oppose and physically attack supporters of other clubs. Some firms exist to promote fringe political causes, both on the far Left and Right, with the football aspect of the club of minimal importance behind the promotion of their political ideals through violence. The firms' political views are not representative of all supporters of the teams. In the 1970s and early 1980s, the casual subculture transformed the British football hooliganism scene. Instead of wearing working class skinhead-style clothes, which readily identified hooligans to the police, firm members began wearing designer clothes and expensive offhand sportswear.
Football hooliganism has been depicted in films such as I.D., The Firm, Cass, The Football Factory, Green Street, Rise of the Footsoldier and Awaydays. There are also many books about hooliganism, such as The Football Factory and Among the Thugs. Some critics argue that these media representations glamorise violence and the hooligan lifestyle."

Dar as sublinia faptul ca si mie mi se pare ca asistam la formarea unei subculturi, care are un stil al sau aparte, cu o tenta politica evidenta de extrema, dar fara a fi reprezentativa pentru toti suporterii echipelor.