Cate ceva din realitatea interna...

Despre demiterea ministrului de Externe, Dl. Teodor Baconschi, am relatat aici. Insa iata ca se intampla si alte fenomene si m-as referi aici la cele de ordin economic. Mai putine firme au intrat in insolventa in 2011, fata de anul 2010. Pe de alta parte, Guvernul pare sa fie pus pe "fapte mari" pe ultima suta de metrii, desigur. Totusi, nu e de neglijat. Restructurarile din sectorul de stat continua, dar sa urmarim ce ne spune

Romania Libera:

Peste 19.600 de firme au intrat în insolvenţă anul trecut

Se arata, printre altele, ca:

"19.651 firme au intrat în insolvenţă anul trecut, faţă de 2010, când aproape 21.700 de companii au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile.
Cele mai multe insolvenţe s-au înregistrat anul trecut în Bucureşti (1.880) şi în judeţele Bihor şi Constanţa (1.320, respectiv 1.304). La polul opus se situează Suceava, unde anul trecut doar o firmă a intrat în insolvenţă, Mureş - 54 şi Teleorman - 70.
În luna decembrie, numărul firmelor în incapacitate de plată a scăzut faţă de noiembrie, de la 2.062 la 1.822.
Firmele din domeniul comerţului s-au confruntat cu dificultăţi financiare şi în 2011, peste 7.800 de societăţi intrând în insolvenţă, dar şi cele din industria prelucrătoare şi construcţii."

Este adevarat ca sunt mai putine firme, dar e cam tot p-acolo. Trebuie sa citez si acest aspect interesant:

"Numărul înmatriculărilor a fost de 130.162 de firme, comparativ cu 119.048 înregistrate în anul anterior, astfel că la sfârşitul lunii decembrie erau activi peste 951.800 de agenţi economici."

Nu stiu de ce, dar am impresia ca aparitia asta de firme noi, peste 130.000, iata, e, daca se poate spune asa, cam haotica... Apar firme noi, dar se vede oare un progres economic pe masura...? Sau aceste firme noi care apar cu duiumul apar fortat, sunt consecinta politicilor de restructurare promovate de guvern. Omul care a fost disponibilizat n-are ce pierde, si-si "trage" o mica firma, care, nu stiu de ce am impresia asta, e un fel de PFA... Apar firme noi. 130.162 de firme. Care va fi soarta lor? Vor fi capabile sa asigure o crestere economica viguroasa, serioasa? Cred ca intrebarile acestea sunt fundamentale in ceea ce priveste functionarea sistemului economic de la noi. Daca acest sistem economic, existent azi, isi indeplineste rolul sau nu si-l indeplineste. Pentru ca ni se tot spune ca e buna privatizarea, ca e bine ca apar firme noi; asa este dar cu conditia ca sistemul economic existent sa-si indeplineasca in felul acesta rolul sau: asigurarea unor rate mari de crestere economica, fara de care nu se poate vorbi vreodata de ridicarea nivelului de trai. Iar aparitia celor peste 130.000 de firme private nu mi se pare un reviriment din punct de vedere economic, la noi in tara.

Guvernul către FMI: Privatizările încep din februarie

Se arata, printre altele, ca:

"„Intenţionăm să aducem fondul de salarii din sectorul public sub 7,2 la sută din PIB în 2012. Reducerile de personal vor continua cu politica de angajare a unei persoane la fiecare şapte ieşiri din sistem. Vom aplica această politică având în vedere o mai mare flexibilitate care să permita eliminarea unor blocaje în sectoarele în care problemele cu lipsa de personal devin acute", se menţionează în scrisoarea de intenţie.
Cât priveşte pensiile şi salariile în sectorul public, acestea „vor fi îngheţate", însă „în cazul în care condiţiile economice permit, se vor lua în considerare creşteri salariale şi de pensii însă cu prudenţă, mai târziu în cursul anului".[...]
„Privatizările nu au progresat aşa de repede cum ne-am fi dorit, dar vânzările de pachete minoritare sau majoritare de acţiuni la o serie de întreprinderi de stat vor avea loc în lunile următoare", au menţionat reprezentanţii guvernului care au şi prezentat etapele planului de privatizare.
Astfel, primul grup de companii care vor intra în procesul de privatizare la sfârşitul lui aprilie 2012, va include: Oltchim (vânzarea acţiunilor publice rămase către un investitor strategic), Tarom (ofertă publică pentru 20% din acţiuni), Transelectrica (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15% plus o majorare ulterioară de capital de aproximativ 12%, Transgaz (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15%) şi Poşta Română.
Privatizarea Cuprumin este stabilită să înceapă la mijlocul lunii februarie.
Tot în cursul acestui an sunt prevăzute demararea procedurilor pentru vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de stat la: Hidroelectrica, Petrom, CFR „Marfă".[...]"

De citit si acest articol de ultima ora:
UPDATE. Băsescu a semnat revocarea lui Baconschi şi numirea lui Diaconescu în funcţia de ministru de Externe. Cristian Diaconescu a fost propus la şefia Ministerului de Externe
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Interesant este ca unii spun ca aceasta demitere a lui Baconschi trebuia facuta de multa vreme. Opozitia critica aceasta demitere facuta acum, din cate inteleg. Cu alte cuvinte, nu era momentul... Totusi, Cristian Diaconescu a stat cam mult pe tusa, ca sa zic asa. Interesant este ca inlocuirea lui Baconschi nu a fost luata in considerare pana acum, asa cum nu a fost luata in considerare o remaniere de substanta a cabinetului Boc (daca ne uitam, spre exemplu, la ministerul Muncii il vedem pe Sebastian Lazaroiu, care a ocupat functia de ministru in perioada 3 iunie 2011 – 19 septembrie 2011. Sa nu uitam ca prezenta lui Lazaroiu a fost criticata in presa, la vremea respectiva, si asta pe buna dreptate). Inlocuirea lui Baconschi s-a produs, la fel, pe ultima suta de metri.


Interesant e faptul ca acum, pe ultima suta de metri, in ultimul moment, vrem sa facem ce n-am facut din 2009 incoace. Adica ceea ce ar fi trebuit sa facem si n-am facut. La noi, la romani, e simptomatic lucrul asta. Sa-i criticam pe altii sau sa ne minunam ce bine au ajuns si sa-i laudam, in schimb sa facem totul in ultimul moment... Premierul Boc spunea, intr-o emisiune televizata, mai demult, ca reformele pe care doreste PDL sa le initieze si sa le puna in practica trebuiau incepute acum 20 de ani si facute in tot acest rastimp. Acuma, domnia sa face in ultimul moment ceea ce trebuia sa faca din 2009 incoace. Asta ca sa nu spun din 2008 incoace...


C-asa-i romanul!! :)

Un raspuns dat lui... Tano...

Iata o postare de pe un blog, caruia ii dau raspunsul aici, deoarece este mai amplu:

CAPITALISMUL LA ROMAN

Raspuns:

"Nici un patron sanatos la cap nu va refuza sa te plateasca mai bine daca i-ai demonstrat ca ai valoare-n piata muncii."
Lucrurile nu stau chiar asa... Apropo de afirmatia de mai sus, cred ca realitatea este una mult mai nuantata. Mai sunt pilele, relatiile, nepotismele... Tocmai asta e: notiunea de valoare poate fi privita foarte subiectiv. Criteriul eficientei si competentei angajatului pe o anumita functie se aplica si nu prea la noi. Bunul mers al unei firme nu depinde numai de angajati, ci si de calitatea managementului la varf, de politica organizatiei, de capacitatea sa de a efectua un marketing eficient, de stimularea angajatilor, pentru a face o treaba mai buna, de crearea de conditii bune la locul de munca, de programele de instruire profesionala a angajatilor, pe care organizatia ar trebui sa le aiba si sa le aplice in practica, s.a. Si aici as evidentia faptul ca un angajat poate sa-si dea silinta ca sa faca o treaba cat mai buna, dar, pentru faptul ca managementul organizatiei e unul prost, politica organizatiei lasa de dorit, treaba sa mearga prost si angajatilor sa nu li se poata ridica salariul. In asemenea conditii angajatul este o victima a unui management deficitar la multe capitole. Iar lucrurile acestea nu sunt vorbe goale.
Pe de alta parte, exista o realitate foarte ingrijoratoare:
Cititi, va rog, aceste articole - aici si aici.
Uitati-va, va rog, si la acestea - aici si aici:
Nu este normal ce se intampla. Fiecare om are capacitatea lui proprie de munca. Unii pot muncii foarte mult, si sunt eficienti fara sa depuna un efort prea mare, altii au o capacitate mai slaba, comparativ cu acestia. Si asa a fost intotdeauna. Nu putem avea cu totii aceasi capacitate de efort si de munca sau aceeasi capacitate intelectuala. Unii sunt energici (probabil pentru faptul ca asa sunt constituiti), altii au un tonus mai slab. Dar asta nu inseamna ca intr-o firma sa fie numai oameni energici si cu capacitate mare de munca, lucru ce cred ca este imposibil. Asa cum nu putem fi cu totii la nivelul lui Einstein, asta apropo de competenta strict profesionala. Deci intr-o firma nu pot fi toti Einstein si, chiar daca ar fi asa, daca ar exista cativa asa de competenti profesional, acestia, culmea!!, ar fi cei mai dezavatajati! (daca ati citit articolul legat de cei supracalificati) Toate acestea nu inseamna ca romanul nu-si da interesul, nu ca n-ar exista si astfel de oameni pe la noi. Dar daca exista mai multi care-si dau interesul si acestora li se da cu piciorul, in schimb e promovat pe o functie de conducere o nulitate, care nici macar din punct de vedere profesional nu indeplineste exigentele postului? Si asta la o firma privata! Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca daca angajatul devine slab in raport cu angajatorul, si asta prin Codul Muncii, atunci s-ar putea deschide calea spre abuzuri din partea angajatorului, gandindu-ma si la articolele de mai sus. Articole care, defapt, evidentiaza abuzuri grave din partea angajatorilor, fata de angajati. 
Chestiunea muncii nu poate fi privita numai sub prisma profitului (cat mai mare) pe care l-ar obtine angajatorul. Dictatura manageriala, care se manifesta in firmele noastre, nu face bine nici angajatului, dar nici firmei respective, deci nici angajatorului. Efectul absolutizarii profitului, al infailibilitatii manageriale, conduce, pana la urma urmei, la lipsa profitului, asta ca sa ma exprim cat de poate de direct. Dar si la o degradare a calitatii vietii in societate, lucru ce pare a fi mult mai periculos. Conduce la anularea, in numele profitului, a altor valori esentiale pentru desfasurarea unei vieti normale intr-o societate democratica: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Eu cred ca trebuie sa tinem cont de aceste lucruri.