Zilele acestea mi-au venit in minte cateva ganduri legate de eficienta. Multi cauta sa fie eficienti, sa castige bani multi. Totusi, cum ar trebui pusa problema? De unde a izvorat aceasta idee de eficienta pe care multi ar incadra-o printre categoriile de gandire liberale? Pe de alta parte eficienta este privita deseori ca fiind legata de performanta. Cred ca putem identifica trei chestiuni:
- Daca este necesar sa fi eficient;
- Daca poti sa fi eficient tu singur, numai prin tine insuti;
- Daca poti sa fi eficient in orice conditii;
Legat de problema nr.1 stateam si ma gandeam daca in societatile tribale notiunea de eficienta are vreun sens. Sunt si acum, in sec. XXI, astfel de societati si omul care traieste acolo pare multumit de viata sa, nu doreste sa si-o schimbe, nu il atrage civilizatia aceasta moderna. Intr-o astfel de societate omul traieste din vanat, pescuit. Defapt, de pe urma acestor ocupatii traieste o comunitate intreaga: tot tribul. In general, daca stiu bine, barbatii participa la vanatoare, femeile stau acasa, in cadrul tribului, si fac mancare, se ocupa de copii. Se poate vorbi oare de eficienta in ocupatia aceasta de vanator, la barbatii tribului? Cine vaneaza mai mult, cine performeaza? Este clar, cred eu, ca si printre barbatii tribului sunt oameni care au talent la vanat, sunt dotati pentru asa ceva - stiu si eu.. miscari rapide, o privire agera, aruncarea sulitei rapid si precis, etc - si poate ca sunt altii care nu au astfel de calitati. Dar ceea ce se vaneaza, ocupatia fiind colectiva, nu poate depasi necesitatile de hrana ale tribului. In caz contrar carnea, lasata mult timp, se strica. Probabil ca, sub acest aspect, nu atat eficienta individuala conteaza, cat cea colectiva in sensul ca barbatii tribului ar trebui sa asigure hrana intregului trib, astfel incat aceasta, pana la o noua vanatoare, sa nu se strice. Ca daca se strica, degeaba ai vanat sau ai pescuit, nu? Deci, practic, in acest exemplu este vorba despre asigurarea necesarului de hrana pentru toti membrii tribului, iar notiunea de eficienta ar avea aceasta limita: este inutil, spre exemplu, sa se vaneze peste necesarul de hrana al tribului, astfel incat sa existe un surplus neutilizat si supus degradarii (carne stricata). In acest sens, mentalitatea in acest trib ar trebui sa fie strans legata de asigurarea (la timp, desigur) necesarului de hrana pentru toti membrii tribului. Ce sens ar mai avea eficienta si performanta atunci? Cu alte cuvinte, nu s-ar pune accent pe
eficienta individuala (ce sens ar avea?) cat pe
capacitatea colectiva de a asigura hrana intregului trib,
in limitele necesitatilor. Observam ca aici nu este vorba de o
lupta, ci de o
activitate care va intra treptat, treptat intr-o anumita rutina. Sau, daca doriti, e vorba, mai degraba, de lupta omului cu natura, cum s-ar fi exprimat Malraux, si nu lupta omului cu omul. Cu alte cuvinte, una este cand omul se lupta cu diverse intemperii naturale si alta e cand omul se lupta cu un alt om. Sa luam un exemplu. Sa presupunem ca intre tribul de care vorbeam si tribul vecin izbucneste un conflict dintr-un motiv oarecare. Conflict ce conduce la un razboi intre cele doua triburi. Intr-o asemenea lupta fiecare trib doreste sa-si impuna suprematia asupra celuilalt. In asemenea conditii tribul (indiferent care ar fi acesta) are nevoie de luptatori buni si devine esentiala manuirea cu pricepere a sulitei si a arcului, pentru a dobandi victoria. Caci din doua triburi, unul va iesi invingator. Adica un barbat al tribului trebuie sa se antreneze in manuirea arcului si a sulitei, pentru a face fata unei lupte cu tribul vecin. Antrenamentul acesta devine un imperativ. Evident, sunt si alte lucruri: strategii, tactici, care sa te poata face
eficient in lupta si sa castigi mai usor. Inca din epoca antica omul a inventat intrecerile sportive in care conta performanta individuala, spre ex.: cine arunca mai departe sulita. Si, bineinteles, aceste intreceri aveau un invingator. Evident, la o asemenea performanta nu ajungi decat prin antrenament si pregatire, asta daca aspiri sa castigi intrecerea sportiva. Este destul de clar ca daca s-ar ajunge la un acord, la o intelegere intre triburi, razboiul n-ar mai trebui sa existe (sub nicio forma,
nici macar sub forma economica). Dar atunci capacitatea colectiva ar prevala asupra eficientei individuale? In acest caz probabil ca ar trebui ca activitatile triburilor sa se axeze pe realizarea necesarului pentru intreaga comunitate de triburi, iar eficienta individuala ar putea fi privita ca un fel de intrecere sportiva. Daca acordul de care vorbeam este viabil si unanim acceptat de toate triburile, in mod logic rezulta ca n-ar mai trebui sa aiba sens o competitie,
de genul celei economice, care sa provoace nemultumiri si conflicte intre triburi. Ceea ce ar mai ramane sunt pasiunile umane: orgoliu si dorinta de a se impune in detrimentul altora, asta ca sa dau un singur exemplu, dar ar mai fi, spre ex, dorinta de imbogatire peste limitele unei necesitati obiective sau, daca doriti, rezonabile (imbogatire nu neaparat pe cai necinstite!). Deci daca am privi eficienta si performanta sub prisma necesitatilor obiective atunci ar prevala eficienta sub forma capacitatii colective si nu sub forma individuala. Cu alte cuvinte s-ar crea o federatie de triburi, sa-i zicem asa, care ar avea ca scop
utilitarul. Adica o societate opusa unei societati ce se bazeaza pe concurenta. Dar o societate care se bazeaza pe concurenta nu este o societate care sa urmareasca necesarul ci mai mult decat necesarul. Ramane, clar, excesul. Adica ceva care, pana la urma urmei, devine neutilizat. Ar ramane de studiat faptul daca omul devine eficient pentru ca sa-si imbunatateasca siesi conditiile de viata sau pentru ca sa-i depaseasca pe altii? Care este, cu alte cuvinte, motorul acestei eficiente? Ce anume o determina? Raspunsul nu este clar daca stau sa ma gandesc la tribul de care vorbeam, ce nu aspira la civilizatie. Tribul are viata lui, ritualurile lui, dansurile sale ritualice, morala lui proprie si primitiva, religia sa. De ce ar dori sa fie eficient? De ce ar dori sa-si imbunatateasca conditia sa milenara? Daca aceasta comunitate unama isi satisface sau are satisfacute, prin efortul si munca celor din trib,
necesitatile de ce ar mai aspira la
performanta si eficienta? Einstein spunea candva, citez din memorie, "de ce l-ar interesa pe un peste mediul (caracteristicile acestuia, n.m) in care traieste?". Deci de ce ar fi interesat tribul sa schimbe acest "mediu" milenar in care traieste? Nu e foarte clar daca omul devine eficient numai pentru ca sa-si imbunatateasca conditiile de viata si numai din acest motiv. Daca omul munceste numai pentru ca sa-si asigure traiul, trebuie, oare, sa fie eficient? Iar de aici apare problema nr.2 si anume daca omul poate fi eficient doar el singur, numai prin el insusi, prin efortul si actiunea sa
libera. Pentru ca eficienta mea intr-o anumita activitate s-ar putea sa nu depinda numai si numai de mine. Asta nu inseamna ca nu sunt eficient, ci doar ca nu depinde numai de mine lucrul acesta. Omul, individul, nu este un sistem izolat. El este in permanenta interactiune cu mediul in care traieste si cu ceilalti oameni. Activitatea pe care el o desfasoara este in stransa legatura cu altii. Si nu e cineva care sa le poata face pe toate. Eficienta se exprima, de obicei, intr-o singura activitate. Este, daca vreti, ilustrarea proverbului "cu o floare nu se face primavara". Intelepciunea milenara a umanitatii a exprimat un adevar extraordinar sub forma acestui proverb, care indica un fenomen obiectiv, cat se poate de natural. Dar poate ca eficienta si performanta mai depind si de altceva. Poate ca "de vina" este curiozitatea omului, dorinta sa de cunoastere si de descoperire a noului. Sunt tot felul de oameni, dar sunt unii care "isi baga nasul in orice", cum se spune, care vor sa stie, care vor sa descopere, care vor sa sparga barierele cunoasterii dintr-un imbold launtric neexplicabil. Care nu se multumesc cu ceea ce stiu si cu ceea ce au in prezent. Intr-un fel mereu usor nemultumiti de sine si dornici sa "scormoneasca", sa gaseasca si altceva. Un astfel de om poate ca nu se va supune niciodata imperativului necesitatii. Poate ca nu s-ar simti bine intr-o societate bazata pe
utilitarism, in care obiectivul central este asigurarea necesarului. In definitiv si la urma urmei ce inseamna necesar pentru un astfel de om? Poate ca lui ii este necesara aspiratia spre o cunoastere superioara, vrea sa stie mai mult decat altii si, in felul acesta, ajunge sa creeze, ajunge sa transforme mediul in care traieste, ajunge sa fie performant si eficient. Tocmai datorita cunoasterii si setei de a cunoaste. Evident, e numai un exemplu. Bineinteles, s-ar mai putea da exemplul celor care au un anumit talent, pe care vor sa-l valorifice, pe care vor sa-l perfectioneze, nemultumiti intr-un fel de ceea ce au, ca sa zic asa. Vor sa-si dezvolte acest talent si, prin acest lucru, sa reuseasca sa fie si eficienti si performanti. Poate ca in ceea ce priveste chestiunile 1 si 2 determinant pentru performanta si eficienta este felul omului, modul sau propriu de a fi. Pentru ca nu toti oamenii sunt asa. Sunt multe exemple, desigur...
Dar poti sa fi in orice conditii eficient? Raspunsul la aceasta intrebare se pare ca este unul negativ. Dar, sigur, important este si din ce punct de vedere privesti performanta si eficienta. Conditiile exterioare iti pot influenta decisiv performanta, chiar daca, in mod obisnuit, se spune despre tine, si asa si e, ca esti un om eficient in ceea ce faci. Spre exemplu atunci cand esti bolnav. Lucru care se intampla fara voia ta. Si nici nu esti tu responsabil ca circula virusii gripei prin atmosfera. Este un lucru obiectiv. Daca eficienta si performanta sunt privite ca fiind indisolubil legate, atunci amandoua sunt legate de munca. Iar munca se desfasoara intr-un anumit mediu, intr-un anumit climat. Nu ca nu ai putea imbunatati tu ceva in acest mediu, dar nu intotdeauna, asa cum experienta ne arata de multe ori, depinde de tine lucrul acesta. Dar poate ca ai putea imbunatatii, totusi, ceva. Dar si din acest punct de vedere, depinde de conditiile pe care le ai la dispozitie. Deci poti imbunatatii ceva, dar numai in anumite conditii, daca acestea sunt indeplinite, daca depinde de tine lucrul acesta. Daca in mod obiectiv aceste conditii nu depind de tine, atunci ce ai putea face?
Inseamna ca eficienta, in acceptiunea moderna a termenului, inseamna, defapt, un sistem politic, economic si social construit de om (om luat in acceptiunea generala a termenului) in scopul nu atat al asigurarii necesarului, cat in scopul valorificarii intregului sau potential si care deschide posibilitatea valorificarii acestui potential, prin asta asigurandu-se progresul pentru colectivitatea umana respectiva. A te rezuma numai la ceea ce este necesar nu inseamna si valorificarea intregului tau potential. Desigur, lucrurile de baza, ceea ce e necesar conteaza, si reprezinta conditiile prime care pot face posibila atat performanta cat si eficienta, dar asta nu inseamna ca sistemul iti permite valorificarea intregului potential de care dispui. In conditiile in care valorificarea intregului potential se face in mod liber, problema care se pune este aceea de a utiliza eficient, iata, surplusurile. Dar nivelul de trai, adica un nivel de trai mai bun, cum se spune, se bazeaza intotdeauna pe surplusuri neutilizabile. Necesarul nu poate sa-ti aduca un nivel de trai "mai bun", ci acel nivel de trai care se rezuma la ceea ce este necesar. E suficient?
