Cateva ganduri de 1 Mai...

As remarca faptul ca 1 Mai, Ziua Internationala a Muncii, sau Ziua Internationala a Muncitorilor, pe langa comemorarea victimelor grevei generale din Chicago, lupta muncitorilor pentru programul de lucru de 8 ore, fara reducerea salariului, celebreaza o valoare - MUNCA - fara de care multe lucruri nu ar fi posibile. Si ii celebreaza pe cei ce pun in practica aceasta valoare insemnata, care determina progresul intregii omeniri, din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere moral, ca sa-l parafrazez pe Schiller.
Regimurile totalitare (comunist, nazist) din unele tari (spre ex.: URSS, Germania nazista) au cautat sa foloseasca semnificatia acestei zile in concordanta cu scopurile lor politice. In Spania, pe vremea lui Franco, aceasta mare sarbatoare a fost interzisa. La fel in Italia, pe vremea Regimului Fascist. In Portugalia, pe vremea lui Salazar, a fost cu cruzime reprimata.
In tarile cu regimuri democratice, oamenii sarbatoresc cu bucurie aceasta zi, in mod liber. In unele sunt demonstratii de strada, proteste, chiar si in zilele noastre. Ziua de 1 Mai este, cam peste tot, o zi libera, cu festivitati pasnice, dupa care oamenii petrec campeneste. Interesant este ce se intampla in SUA. Iata ce ne spune Wikipedia:

"United States

In the United States, efforts to officially switch Labor Day to the international date of May 1 have failed. In 1921, following the Russian Revolution of 1917, May 1 was promoted as "Americanization Day" by the Veterans of Foreign Wars and other groups as a counter to communists. It became an annual event, sometimes featuring large rallies. In 1949, Americanization Day was renamed to Loyalty Day. In 1958, the U.S. Congress declared Loyalty Day, the U.S. recognition of May 1, a national holiday; that same year, U.S. President Dwight D. Eisenhower proclaimed May 1 Law Day as well.

Some unions and union locals in the United States — especially in urban areas with strong support for organized labor — have attempted to maintain a connection with more left-wing labor traditions through their own unofficial observances on May 1. Some of the largest examples of this occurred during the Great Depression of the 1930s, when thousands of workers marched in May Day parades in New York's Union Square. Smaller far left groups have also tried to keep the May Day tradition alive with more radical demonstrations in such cities as New York and Seattle, without major union backing.
In 2006, May 1 was chosen by mostly Latino immigrant groups in the United States as the day for the Great American Boycott, a general strike of illegal immigrant workers and supporters to protest H.R. 4437, immigration reform legislation which they felt was draconian. From April 10 to May 1 of that year, millions of immigrant families in the U.S. called for immigrant rights, workers rights and amnesty for undocumented workers. They were joined by socialist and other leftist organizations on May 1.^[14][15] On May 1, 2007, a mostly peaceful demonstration in Los Angeles in support of illegal immigrant workers ended with a widely televised dispersal by police officers. In March 2008, the International Longshore and Warehouse Union announced that dockworkers will move no cargo at any West Coast ports on May 1, 2008, as a protest against the continuation of the Iraq War and the diversion of resources from domestic needs.^[16] For May Day 2010, marches were being planned in many cities uniting immigrant and native workers including New York,^[17][18] San Francisco,^[19] Boston,^[20]Albany ^[21] Chicago and Los Angeles most of whom protested against the Arizona Senate Bill 1070^[22]Members of Occupy Wall Street plan to hold a General Strike in 2012."

Stau si ma intreb de ce aceasta reticenta, fata de Ziua Internationala a Muncii, in SUA... Interesant este ca aceasta zi, in SUA, a fost legata de comunisti. Dupa cum se poate constata, ea a primit diverse denumiri, numai Ziua Internationala a Muncii, nu. I s-a spus Americanization Day, Loyalty Day, Law Day. Deci ziua de 1 Mai a ramas ca sarbatoare, dar sub alta denumire si se sarbatoreste altceva. De observat ca, in ultima vreme, de 1 Mai au loc numeroase demonstratii in SUA, greve generale, legate de imigratia ilegala. Imigrantii cer respectarea drepturilor lor, ale muncitorilor, amnistierea pentru muncitorii care nu au documentele necesare, contesta legislatia, in viziunea lor, draconica cu privire la imigratie. Membrii Occupy Wall Street planuiesc o greva generala in 2012! Dupa cum lesne se observa, 1 Mai a ramas in SUA o zi de lupta, nu numai pentru drepturile muncitorilor sau imigrantilor, dar si pentru pace - de observat protestele din 2008 impotriva continuarii Razboiului din Irak. Deci in SUA, 1 Mai e o zi controversata, ca sa zic asa. Dar datorita acestui lucru se mentine spiritul de lupta al oamenilor muncii, amintind de semnificatia originara a acestei zile, pentru ca la inceput a fost o zi ce a marcat o lupta a oamenilor muncii pentru drepturile lor legitime. In alte parti oamenii nu au de lucru, in schimb sarbatoresc 1 Mai cu mici si bere, lasand la o parte memoria inca treaza a propagandei PCR. Nu peste tot... In Spania am auzit ca au deja loc demonstratii de strada impotriva politicilor Guvernului - somajul a ajuns la 25%! Protestele oamenilor sunt pe deplin justificate cand aceasta valoare - MUNCA - este calcata in picioare din diverse motive, de catre cei ce s-au obisnuit sa nu prea tina cont de ea si nici de cei ce muncesc.
Eu cred ca Ziua de 1 Mai trebuie sa fie sarbatorita de catre toti! Ea ne reaminteste de faptul ca trebuie sa avem respect fata de MUNCA si fata de tot ce decurge de aici: indatoririle noastre, drepturile noastre, progresul societatii, solidaritate, pace, bunastare, respectul pentru cei care muncesc si pentru bunurile realizate prin munca, folositoare omului, fata de civilizatie si de atatea altele necesare pentru om, in general vorbind. O societate care nu mai respecta MUNCA si pe cei ce muncesc intra intr-o stare de haos si de deruta morala. In felul acesta traieste o criza din care cu anevoie va iesi. Poate ca una din cauzele crizei economice actuale este tocmai acest lucru... Societatea a ajuns la un nivel de dezvoltare economica foarte ridicat, de care omul s-a bucurat, evident. Dar poate ca tocmai acest hedonism a facut sa uitam lucrurile de baza pe care s-a intemeiat acest progres, inregistrat in sec. XX. Si unul din aceste lucruri de baza, poate principalul, a fost MUNCA. In hedonismul nostru am uitat de asa ceva, alunecand spre aceasta criza actuala, incurcandu-ne in datorii mari, aproape imposibil de platit... Sarbatorim munca la iarba verde, mancand niste mici, band o bere fara sa meditam mai serios la aceasta valoare si la semnificatiile acestei zile de 1 Mai.
Din cand in cand trebuie sa ne reamintim...  

Diaspora si voturile

Iata un editorial interesant in Gandul scris de Rodica Ciobanu despre cum ar putea diaspora influenta rezultatul votarii. Ceea ce se retine este faptul ca diaspora a ajuns sa conteze in lupta electorala. Este o realitate care trebuie luata in seama de toti, de toate partidele politice. Si s-a vazut la trecutele alegeri ca asa este, desi unora nu le-a placut rezultatul.

Bătălia pentru poporul electoral din afară

de Rodica CIOBANUIn care se arata:

"Dintre milioanele de români cu drepturi cetăţeneşti din diaspora (vorbitorii de română fără drepturi sunt contabilizaţi separat), la alegerile prezidenţiale din 2009 au participat doar 138.000, un record faţă de scrutinele anterioare, peste 70 la sută dintre aceştia votându-l pe Traian Băsescu. Supărarea pesediştilor pe conaţionalii din străinătate (care, de asemenea, preferaseră PDL la parlamentare şi europarlamentare) nu s-a stins nici după un an, Victor Ponta răbufnind, la înfiinţarea organizaţiei PSD Diaspora: "Noi nu l-am votat pe Traian Băsescu. L-au votat cei din diaspora şi a ieşit preşedinte. Votul lor a fost mai important decât al celor 11 milioane de români din ţară...". Dacă o sută de mii de oameni au decis cine va fi preşedintele României, cât şi unde se vor cântări opţiunile mai multora la alegerile viitoare? PDL speră că, şi de data aceasta, vor înclina de partea sa.

Ministrul de Externe, Theodor Baconschi, a repus în dezbatere publică proiectul Legii votului prin corespondenţă, vechi din 2007. Menirea acestuia este aceea de a le uşura cetăţenilor români din străinătate participarea la procesul electoral, oferindu-le posibilitatea să-şi trimită preferinţele în plic, după ce s-au înscris pe listele de alegători de la ambasade şi consulate. Se estimează că, astfel, numărul lor va creşte semnificativ, nemaifiind nevoiţi să bată drum lung până în oraşele unde sunt organizate secţiile de votare. Este o lege ce ar fi trebuit să funcţioneze deja, dacă partidele nu s-ar fi concentrat exclusiv pe poporul electoral din ţară."

Este clar ca politicienii nu-si mai pot permite sa nu tina cont de parerea diasporei. Pentru ca, vorba D-nei Ciobanu, sunt foarte multi si in continua crestere:

"Sunt atât de mulţi, că ar putea umple până la refuz o ţară de mărimea Lituaniei. Peste 5.012.400 răspândiţi în întreaga lume, din care 3.253.000 în Europa, potrivit datelor publicate de Organizaţia Românilor de Pretutindeni. De la ultima numărătoare însă, numărul emigranţilor români a crescut, sub presiunea sărăciei de acasă. Numai anul trecut, numărul celor plecaţi cu contract de muncă s-a triplat, comparativ cu 2009, iar câţi lucrează la negru nimeni nu ştie, Ministerul Muncii aproximând că ar fi trei sute de mii pe continentul european."

Fara indoiala ca, date fiind aceste conditii, diaspora reprezinta o forta electorala evidenta! Ar fi interesant sa vedem un sondaj de opinie privind optiunile diasporei noastre. Parca pana acum nu am vazut asa ceva... daca nu ma insel... Probabil ca s-au facut, nu stiu, chiar nu stiu, dar ar fi interesant de vazut! In ceea ce priveste rabufnirile lui Ponta, cred ca ar trebui spus ca PSD a pierdut (cred ca se poate spune si asa, caci, defapt, a pierdut Geoana) ca o consecinta a cum a "stiut" Geoana sa-i convinga pe cei din afara. Dar ceea ce putem remarca la PSD cred ca a fost si o lipsa de strategie electorala privind diaspora. Lucrul acesta cred ca va fi foarte important in viitor. Diaspora trebuie studiata, trebuie inteleasa bine. Trebuie vazut foarte clar ce vor acesti oameni de la clasa politica autohtona, cum ar vrea ei sa arate realitatile din Romania. Numarul lor, dupa cum spunea si D-na Ciobanu, a crescut brusc daca numai anul trecut numarul celor plecati cu contract de munca s-a triplat fata de 2009!! Sa retinem bine: s-a TRIPLAT!! Eu stau si ma intreb ce vom face daca si in 2011 se v-a tripla. Pentru ca exista, dupa cum se poate observa usor, aceasta tendinta a oamenilor de a pleca masiv din tara, spre zari mai bune.D-na Ciobanu spune:

"Dacă votul prin corespondenţă se va dovedi un succes la testul parlamentar din 2012, atunci îi vom vedea mai des pe candidaţii la preşedinţie făcându-şi campanie în comunităţile româneşti din Italia, Spania, Germania, Franţa, Canada ori SUA, care ar putea desemna învingătorul.

Cu siguranţă, niciun candidat nu-şi va mai putea permite să strige "Am câştigat!" până nu se vor număra cândva ignoratele voturi ale poporului din afară."

Ar fi de studiat, spre exemplu, daca cei din diaspora, plecati de vreo, sa zicem, trei ani, vad asemanator lucrurile, cu cei ramasi in tara. S-a modificat ceva, intr-o perioada trei ani de stat in Vest, in ceea ce priveste perceptia asupra realitatilor romanesti, asupra partidelor politice, a clasei politice, fata de felul in care vad lucrurile cei care au ramas in tara? S-a modificat cu mult aceasta perceptie? Poate influenta rezultatul votarii? Si cum l-ar putea influenta? Sunt intrebari care converg spre o singura problema: poate, oare, diaspora, sa-si aduca un aport decisiv (daca nu chiar acum, atunci in viitor - intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat) la modernizarea Romaniei? Cresterea brusca a numarului celor plecati ingreuneaza cercetarea. Dar se contureaza totusi o directie, ca sa zic asa, un vector, si anume acela al tendintei, care trebuie serios analizat. Pentru ca de marimea acestui vector poate depinde rezultatul electoral. Acest vector ne indica multe lucruri. De exemplu s-ar putea observa ca emigratia se datoreaza lipsei de locuri de munca din tara sau a salariilor slabe. Iata doua chestiuni care ar trebui sa ii preocupe pe alesii nostri, pentru a rezolva aceasta problema. Este clar ca lucrurile acestea tin de scaderea economica datorata, in zilele noastre, crizei economice si financiare. S-ar putea ca vectorul de care vorbeam sa scada in intensitate daca economia s-ar relansa repede. Este adevarat ca oamenii acestia trimit remitentele in tara, dar asemenea emigratie masiva, cu tendinta de crestere, afecteaza economic Romania. Arata, pe de alta parte, un dezechilibru economic major, ce nu a putut fi corectat pana acum (cel putin in perioada 2000-2010!!). Emigratia aceasta afecteaza economic Romania, in ciuda remitentelor trimise in tara. Pentru ca franeaza dezvoltarea economica a tarii, de care depinde progresul general al acestei tari. Evident, nu poti sa-i opresti pe acesti oameni sa circule liber. Dar cauza principala o constituie tocmai faptul ca din punct de vedere economic lucrurile merg foarte prost aici! Bun, nu spun ca am neaparat dreptate (desi se pare ca e de natura evidentei ca as avea dreptate in acest sens). Ceea ce vreau sa spun este ca tocmai aceste cauze care determina la noi emigratia trebuie studiate. S-ar putea sa nu fie neaparat vorba numai de cauze economice, iata de ce spun cu o anumita indoiala ca am dreptate in ceea ce am afirmat mai sus... S-ar putea sa fie si cauze mai subtile, imperceptibile, cauze care nu sunt de natura evidentei, cauze spirituale (care tin de spirit). Nu stiu, deocamdata ma intreb... Cele de natura evidentei sunt, desigur, cele mai grosiere, inutil de spus, dar am spus. Pentru ca eu stau si ma intreb in ce masura emigrantul se cunoaste pe sine...In general vorbind, eu ii vad pe acesti oameni, ca pe niste oameni curajosi. Stapani pe sine, capabili sa infrunte necunoscutul, pentru ca a pleca in alta parte, unde nu sti ce te asteapta, in alta tara (pe care nu cred ca o cunosti bine...) inseamna sa infrunti necunoscutul, nu? S-ar putea sa nu fie asa. S-ar putea sa fie manati sa plece in alta parte datorita necesitatilor, cum se spune. Practic, un om sa fie impins sa plece pentru ca nu poate, obiectiv vorbind, sa se realizeze aici profesional, sa castige aici mai bine, sa aiba un loc de munca conform pregatirii sale profesionale, etc. Dar un om care se cunoaste bine pe sine, stapan pe sine, de ce nu ar incerca, fara teama, sa plece in alta parte, pentru a munci si a trai mai bine, date fiind realitatile economice obiective precare din tara sa. Misterul acestor cauze ar trebui cercetat si elucidat. In general media de varsta al celor care emigreaza este de aprox. 27 de ani. Deci oameni tineri. Cand esti tanar esti mai mult aplecat spre aventura. Teama este invinsa de elanul pe care il ai la aceasta varsta. Esti dornic sa cunosti multe, sa vezi multe, sa faci experiente. Pe mine ma fascineaza la acest tineret siguranta  cu care spun  ca pleaca din tara si cu care si fac acest lucru. Pare a fi o hotarare din care nu mai pot fi clintiti, indiferent de ce ar spune parintii (?). Ca si cum ar sti ca lucrul acesta trebuie facut. Fara teama, doar hotararea de nestramutat. Poate spun o prostie dar mi se pare ca un om simplu se cunoaste mai bine pe sine decat un om complicat. Dar omul, in general vorbind, nu se poate spune ca e simplu... Tocmai din cauza asta ceea ce ziceam mai sus, legat de hotararea aceasta de a pleca, fara teama, dupa cum spuneam, o privesc prin prisma unei simplitati extraordinare, dublata de acea siguranta de sine, de a sti, ca si cum ai determina lucrul acesta matematic - adevarul exact, fara niciun dubiu, fara nicio indoiala. Emigratia aceasta masiva ridica, desigur, multe intrebari. Romania nu s-a mai confruntat cu un asemenea fenomen, ca cel de acum. Tendinta este de crestere si nu cred ca stim mare lucru despre cum gandeste emigrantul, despre ceea ce ar vrea el, despre aspiratiile lui, sau daca are formulata o viziune proprie asupra a ceea ce trebuie facut in tara, asupra realitatilor romanesti. 
Un lucru insa se contureaza clar, ca un program pentru toata clasa politica: fenomenul emigratiei nu poate fi redus din intensitate decat daca se amelioreaza conditiile de viata de aici, daca se va relansa economia si daca se vor crea locuri de munca bine platite. Pe de alta parte, consecintele sporirii numarului de emigranti in viitor, in conditii de scadere a natalitatii, poate avea consecinte absolut dezastruoase pentru tara. Practic ar insemna ratarea pe termen destul de lung a oricarui progres, in adevaratul sens al acestui cuvant. Imbatranirea fortei de munca este o realitate la noi. Si atunci cine mai munceste aici? Daca sunt aprox. 3 milioane numai in Europa, si daca raportam aceasta cifra la populatia totala a Romaniei, vom descoperi ca acestia reprezinta 15% din populatie! Este mult! Alte tari, tari dezvoltate, primesc imigranti. Noi suntem printre furnizorii acestei forte de munca marfa ieftina pentru altii. Daca tendinta este de crestere, atunci la ce ne putem astepta in viitor? Mai cu seama ca reducerea numarului de contribuabili inseamna reducere de venituri la bugetul de stat, care si asa nu sta prea grozav. Si mai trebuie remarcat un lucru: tendinta economica la noi nu este, actualmente vorbind, spre performanta economica. Romania nu a reusit sa inregistreze crestere economica in 2010, precum alte tari, printre care Bulgaria - v. aici, iar despre Romania, aici. Practic noi nu am reusit sa ajungem nici la ceea ce se cheama "crestere economica zero" in 2010! Or, in aceste conditii, are loc o triplare a numarului de emigranti! Este clar ca nu e in regula. Iar cauzele care tin de componenta economica ar trebui rezolvate pozitiv de catre Guvern, adica sa se vada ca se reduce emigratia datorita imbunatatirii conditiilor din tara. Pe de alta parte sunt voci ce indica pesimismul si pentru 2011 (deci nu "optimismul moderat"), iata stirea, aici, redata de Gazeta de Nord-Vest si aici redata de Capital. In asemenea conditii nu poti sa nu legi emigratia de evolutia negativa a situatiei economice a tarii. 


Pe de alta parte s-ar putea ca cei din diaspora, care l-au sustinut pe Basescu in 2009, sa nu mai sustina PDL la alegerile din 2012. N-ar fi exclus, date fiind si sondajele de opinie care indica pe primele doua locuri: PSD si PNL. Ar fi o schimbare foarte interesanta a diasporei, cu care Basescu se lauda pana nu demult. Increderea in Basescu e redusa. Il mai sustine oare diaspora? 
Ramane de vazut cum va reusi PSD si PNL sa convinga diaspora si cu ce anume, care ar fi argumentul forte. Ramane de vazut... Subiectul, desigur, ramane deschis in continuare.

Un foarte interesant sondaj si comentariu

am descoperit pe Contributors.ro:

Dincolo de alianta PNL-PSD-PC: romanii si criza. Un sondaj
de Dragos Paul Aligica

Iata ce se arata la inceptul articolului:

"Tema momentului in dezbaterea publica este alianta PNL-PSD-PC. E o tema ce merita discutata serios. Semnificatia sa pentru viitorul politic romanesc este majora. Dupa cum si lipsa de reactie publica a PDL (cel putin la ora la care sunt scrise aceste randuri) in fata unor evolutii cruciale care-l vizeaza nemijlocit si care-i deschid o oportunitate nesperata in spectrul politic romanesc, merita o discutie de sine statatoare: Cum e posibil ca o decizie precum cea luata de PNL si PC sa nu fie intampinata macar printr-un comunicat de presa de PDL?! Este posibil ca oamenii acestia sa nu inteleaga ce carte mare le-a fost facuta cadou? Avem deci un pachet de teme de mare actualitate ce vor fi dezbatute mereu de acum inainte si asupra carora vom reveni in mod cert in viitor.


Azi insa sa ne concentram nu pe jocul politic, ci pe fundalul sau. In politica, de multe ori, fundalul este mai important ca sceneta interpretata de actorii zilei. In cazul nostru, avem marea problema a atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, fata de calitatea vietii, fata de criza economica. Nu incape indoiala ca avem aici o chestiune de importanta cruciala. Sa zabovim un pic asupra ei."

Recomand citirea intregului articol.
Ceea ce as remarca in treacat este numarul mare al celor care raspund la intrebari cu "Nu este cazul". Ca sa dau niste exemple: la intrebarea Cât de sigur credeti că este locul dumneavoastră de muncă?, 33% raspund asa, iar la intrebarea  Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de mediul sau conditiile de muncă?, 20% raspund ca "Nu este cazul". Apropo de cat sunt multumiti de salarii, tot 20% raspund ca nu este cazul... Destul de ciudat acest "Nu este cazul", mai ales pentru ca procentele celor care raspund asa sunt destul de mari... Nici nu am gasit vreo explicatie clara a acestui "Nu este cazul". Pentru ca, spre exemplu, la intrebarea privind mediul si conditiile de munca, unde 20% raspund asa, lucrul asta ar putea fi interpretat ca, defapt, oamenii nu sunt multumiti, ci mai mult resemnati...
Ceea ce se mai remarca este ca procentele celor nemultumiti sunt destul de mari. Spre exemplu referitor la salariu, 36% - nemultumiti si foarte nemultumiti; multumiti si foarte multumiti, 44%. 20%, "Nu este cazul"....

Un raspuns dat lui... Tano...

Iata o postare de pe un blog, caruia ii dau raspunsul aici, deoarece este mai amplu:

CAPITALISMUL LA ROMAN

Raspuns:

"Nici un patron sanatos la cap nu va refuza sa te plateasca mai bine daca i-ai demonstrat ca ai valoare-n piata muncii."
Lucrurile nu stau chiar asa... Apropo de afirmatia de mai sus, cred ca realitatea este una mult mai nuantata. Mai sunt pilele, relatiile, nepotismele... Tocmai asta e: notiunea de valoare poate fi privita foarte subiectiv. Criteriul eficientei si competentei angajatului pe o anumita functie se aplica si nu prea la noi. Bunul mers al unei firme nu depinde numai de angajati, ci si de calitatea managementului la varf, de politica organizatiei, de capacitatea sa de a efectua un marketing eficient, de stimularea angajatilor, pentru a face o treaba mai buna, de crearea de conditii bune la locul de munca, de programele de instruire profesionala a angajatilor, pe care organizatia ar trebui sa le aiba si sa le aplice in practica, s.a. Si aici as evidentia faptul ca un angajat poate sa-si dea silinta ca sa faca o treaba cat mai buna, dar, pentru faptul ca managementul organizatiei e unul prost, politica organizatiei lasa de dorit, treaba sa mearga prost si angajatilor sa nu li se poata ridica salariul. In asemenea conditii angajatul este o victima a unui management deficitar la multe capitole. Iar lucrurile acestea nu sunt vorbe goale.
Pe de alta parte, exista o realitate foarte ingrijoratoare:
Cititi, va rog, aceste articole - aici si aici.
Uitati-va, va rog, si la acestea - aici si aici:
Nu este normal ce se intampla. Fiecare om are capacitatea lui proprie de munca. Unii pot muncii foarte mult, si sunt eficienti fara sa depuna un efort prea mare, altii au o capacitate mai slaba, comparativ cu acestia. Si asa a fost intotdeauna. Nu putem avea cu totii aceasi capacitate de efort si de munca sau aceeasi capacitate intelectuala. Unii sunt energici (probabil pentru faptul ca asa sunt constituiti), altii au un tonus mai slab. Dar asta nu inseamna ca intr-o firma sa fie numai oameni energici si cu capacitate mare de munca, lucru ce cred ca este imposibil. Asa cum nu putem fi cu totii la nivelul lui Einstein, asta apropo de competenta strict profesionala. Deci intr-o firma nu pot fi toti Einstein si, chiar daca ar fi asa, daca ar exista cativa asa de competenti profesional, acestia, culmea!!, ar fi cei mai dezavatajati! (daca ati citit articolul legat de cei supracalificati) Toate acestea nu inseamna ca romanul nu-si da interesul, nu ca n-ar exista si astfel de oameni pe la noi. Dar daca exista mai multi care-si dau interesul si acestora li se da cu piciorul, in schimb e promovat pe o functie de conducere o nulitate, care nici macar din punct de vedere profesional nu indeplineste exigentele postului? Si asta la o firma privata! Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca daca angajatul devine slab in raport cu angajatorul, si asta prin Codul Muncii, atunci s-ar putea deschide calea spre abuzuri din partea angajatorului, gandindu-ma si la articolele de mai sus. Articole care, defapt, evidentiaza abuzuri grave din partea angajatorilor, fata de angajati. 
Chestiunea muncii nu poate fi privita numai sub prisma profitului (cat mai mare) pe care l-ar obtine angajatorul. Dictatura manageriala, care se manifesta in firmele noastre, nu face bine nici angajatului, dar nici firmei respective, deci nici angajatorului. Efectul absolutizarii profitului, al infailibilitatii manageriale, conduce, pana la urma urmei, la lipsa profitului, asta ca sa ma exprim cat de poate de direct. Dar si la o degradare a calitatii vietii in societate, lucru ce pare a fi mult mai periculos. Conduce la anularea, in numele profitului, a altor valori esentiale pentru desfasurarea unei vieti normale intr-o societate democratica: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Eu cred ca trebuie sa tinem cont de aceste lucruri.