Ipoteze...

Cu cat statul este mai implicat in economie, sub o forma sau alta, cu atat fenomenul coruptiei are o amploare mai mare in societate. Daca sectorul privat este mai puternic si depaseste implicarea statului in economie, cu atat coruptia in societate are o amploare mai mica, este mai scazuta. De unde rezulta ca un stat de drept veritabil, functional este acolo unde sectorul privat este bine dezvoltat. Acolo unde secotrul privat are o dezvoltare slaba sau exista inca in stare incipienta, fenomenul coruptiei se manifesta cu multa putere. Este cazul statelor foste comuniste, inclusiv a celor din fosta Uniune Sovietica, state care chiar si acum, la peste 2 decenii de la prabusirea comunismului, se confrunta cu problema coruptiei si a unui stat de drept ce este inca nefunctional. In Romania masurile de combatere anticoruptie se iau de catre DNA, sunt facute arestari si trimiteri in judecata, multe pentru fapte savarsite cu destul de multi ani in urma. Vor ajuta? Suntem inclinati sa credem ca nu prea, atata vreme cat economia nu functioneaza cum trebuie si nu se dezvolta in continuare sectorul privat. Vremurile actuale, de criza economica, sunt potrivnice sectorului privat. Sectorul de stat a fost intotdeauna, cel putin de la Revolutie incoace, privilegiat fata de cel privat: desi produce pierderi enorme economiei nationale, este tinut in continuare in brate de catre stat, salariatii din sectorul de stat au un job mai sigur si nu de putine ori mult mai bine platit decat cei din sectorul privat - iata aici o analiza interesanta, de data recenta. Interesant este ca in 1990, deci, practic vorbind, imediat dupa Revolutie cand economia era inca pe structura din comunism, erau 800.000 de bugetari, iar in 2008, la 19 ani de la Revolutie, erau 1,4 milioane!! Acum, la 24 de ani de la Revolutie, avem 1,19 milioane de bugetari!! Ciudat este ca avem, in Romania, trei sectoare: cel de stat, cel privat si cel cu munca la negru. Interesant de citit si acest articol. Este adevarat ca si in Danemarca ponderea numarului de bugetari in numarul total de angajati e mare, dar aceasta tara are si un sector privat puternic, care a crescut foarte bine din 1990 pana in 2007, are o economie puternica si competitiva, cu cea mai libera piata a fortei de munca din Europa, cu toate ca are cel mai mare nivel de taxare din lume, daca am inteles bine. De unde rezulta ca nu atat arestarile facute vor ajuta la intarirea statului de drept, cat efectuarea de reforme in economie pentru intarirea si cresterea sectorului privat. La noi a mers greu, de fapt in domeniul economic nu prea s-au facut reforme care sa ajute economia sa progreseze, decat cu unele exceptii sau, mai bine zis, cu o exceptie notabila care s-a intamplat pe vremea guvernarii Nastase (2000-2004). Insa aceasta exceptie nu a fost suficienta. Si ceea ce se poate spune este ca Romania a ramas in continuare mult in urma, cu un sector de stat care il depaseste pe cel privat, destul de firav si el, si neperformant (adica, vreau sa spun, nu atat cat ar trebui sa fie). Clientelismul politic exista in continuare ca urmare a acestei stari de lucruri, cu un stat prea puternic implicat in economie si, in consecinta, cu o putere prea mare ce ingradeste, dupa parerea mea, libertatea economica: prin birocratia care fixeaza tot felul de reguli ca sa-si justifice obiectul muncii, prin taxe si impozite sporite bine in ultima vreme, prin coruptia tot mai mare care pagubeste statul. La noi sectorul privat e prea slab si, acum, slabit mult de criza ca sa reziste la mariri de taxe si impozite, ceva asemanator din acest punct de vedere cu Danemarca, pentru ca sa poata merge bine treaba in sectorul de stat. Lucrul acesta este, cel putin acum, imposibil. De aceea nici nu se poate aplica aceeasi schema ca in Danemarca.

Cate ceva din realitatea interna...

Despre demiterea ministrului de Externe, Dl. Teodor Baconschi, am relatat aici. Insa iata ca se intampla si alte fenomene si m-as referi aici la cele de ordin economic. Mai putine firme au intrat in insolventa in 2011, fata de anul 2010. Pe de alta parte, Guvernul pare sa fie pus pe "fapte mari" pe ultima suta de metrii, desigur. Totusi, nu e de neglijat. Restructurarile din sectorul de stat continua, dar sa urmarim ce ne spune

Romania Libera:

Peste 19.600 de firme au intrat în insolvenţă anul trecut

Se arata, printre altele, ca:

"19.651 firme au intrat în insolvenţă anul trecut, faţă de 2010, când aproape 21.700 de companii au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile.
Cele mai multe insolvenţe s-au înregistrat anul trecut în Bucureşti (1.880) şi în judeţele Bihor şi Constanţa (1.320, respectiv 1.304). La polul opus se situează Suceava, unde anul trecut doar o firmă a intrat în insolvenţă, Mureş - 54 şi Teleorman - 70.
În luna decembrie, numărul firmelor în incapacitate de plată a scăzut faţă de noiembrie, de la 2.062 la 1.822.
Firmele din domeniul comerţului s-au confruntat cu dificultăţi financiare şi în 2011, peste 7.800 de societăţi intrând în insolvenţă, dar şi cele din industria prelucrătoare şi construcţii."

Este adevarat ca sunt mai putine firme, dar e cam tot p-acolo. Trebuie sa citez si acest aspect interesant:

"Numărul înmatriculărilor a fost de 130.162 de firme, comparativ cu 119.048 înregistrate în anul anterior, astfel că la sfârşitul lunii decembrie erau activi peste 951.800 de agenţi economici."

Nu stiu de ce, dar am impresia ca aparitia asta de firme noi, peste 130.000, iata, e, daca se poate spune asa, cam haotica... Apar firme noi, dar se vede oare un progres economic pe masura...? Sau aceste firme noi care apar cu duiumul apar fortat, sunt consecinta politicilor de restructurare promovate de guvern. Omul care a fost disponibilizat n-are ce pierde, si-si "trage" o mica firma, care, nu stiu de ce am impresia asta, e un fel de PFA... Apar firme noi. 130.162 de firme. Care va fi soarta lor? Vor fi capabile sa asigure o crestere economica viguroasa, serioasa? Cred ca intrebarile acestea sunt fundamentale in ceea ce priveste functionarea sistemului economic de la noi. Daca acest sistem economic, existent azi, isi indeplineste rolul sau nu si-l indeplineste. Pentru ca ni se tot spune ca e buna privatizarea, ca e bine ca apar firme noi; asa este dar cu conditia ca sistemul economic existent sa-si indeplineasca in felul acesta rolul sau: asigurarea unor rate mari de crestere economica, fara de care nu se poate vorbi vreodata de ridicarea nivelului de trai. Iar aparitia celor peste 130.000 de firme private nu mi se pare un reviriment din punct de vedere economic, la noi in tara.

Guvernul către FMI: Privatizările încep din februarie

Se arata, printre altele, ca:

"„Intenţionăm să aducem fondul de salarii din sectorul public sub 7,2 la sută din PIB în 2012. Reducerile de personal vor continua cu politica de angajare a unei persoane la fiecare şapte ieşiri din sistem. Vom aplica această politică având în vedere o mai mare flexibilitate care să permita eliminarea unor blocaje în sectoarele în care problemele cu lipsa de personal devin acute", se menţionează în scrisoarea de intenţie.
Cât priveşte pensiile şi salariile în sectorul public, acestea „vor fi îngheţate", însă „în cazul în care condiţiile economice permit, se vor lua în considerare creşteri salariale şi de pensii însă cu prudenţă, mai târziu în cursul anului".[...]
„Privatizările nu au progresat aşa de repede cum ne-am fi dorit, dar vânzările de pachete minoritare sau majoritare de acţiuni la o serie de întreprinderi de stat vor avea loc în lunile următoare", au menţionat reprezentanţii guvernului care au şi prezentat etapele planului de privatizare.
Astfel, primul grup de companii care vor intra în procesul de privatizare la sfârşitul lui aprilie 2012, va include: Oltchim (vânzarea acţiunilor publice rămase către un investitor strategic), Tarom (ofertă publică pentru 20% din acţiuni), Transelectrica (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15% plus o majorare ulterioară de capital de aproximativ 12%, Transgaz (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15%) şi Poşta Română.
Privatizarea Cuprumin este stabilită să înceapă la mijlocul lunii februarie.
Tot în cursul acestui an sunt prevăzute demararea procedurilor pentru vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de stat la: Hidroelectrica, Petrom, CFR „Marfă".[...]"

De citit si acest articol de ultima ora:
UPDATE. Băsescu a semnat revocarea lui Baconschi şi numirea lui Diaconescu în funcţia de ministru de Externe. Cristian Diaconescu a fost propus la şefia Ministerului de Externe
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Interesant este ca unii spun ca aceasta demitere a lui Baconschi trebuia facuta de multa vreme. Opozitia critica aceasta demitere facuta acum, din cate inteleg. Cu alte cuvinte, nu era momentul... Totusi, Cristian Diaconescu a stat cam mult pe tusa, ca sa zic asa. Interesant este ca inlocuirea lui Baconschi nu a fost luata in considerare pana acum, asa cum nu a fost luata in considerare o remaniere de substanta a cabinetului Boc (daca ne uitam, spre exemplu, la ministerul Muncii il vedem pe Sebastian Lazaroiu, care a ocupat functia de ministru in perioada 3 iunie 2011 – 19 septembrie 2011. Sa nu uitam ca prezenta lui Lazaroiu a fost criticata in presa, la vremea respectiva, si asta pe buna dreptate). Inlocuirea lui Baconschi s-a produs, la fel, pe ultima suta de metri.


Interesant e faptul ca acum, pe ultima suta de metri, in ultimul moment, vrem sa facem ce n-am facut din 2009 incoace. Adica ceea ce ar fi trebuit sa facem si n-am facut. La noi, la romani, e simptomatic lucrul asta. Sa-i criticam pe altii sau sa ne minunam ce bine au ajuns si sa-i laudam, in schimb sa facem totul in ultimul moment... Premierul Boc spunea, intr-o emisiune televizata, mai demult, ca reformele pe care doreste PDL sa le initieze si sa le puna in practica trebuiau incepute acum 20 de ani si facute in tot acest rastimp. Acuma, domnia sa face in ultimul moment ceea ce trebuia sa faca din 2009 incoace. Asta ca sa nu spun din 2008 incoace...


C-asa-i romanul!! :)

Despre patriotism

O postare foarte interesanta pe blogul lui Vasile Dancu, despre patriotism, legata si de un sondaj de opinie:

Patriotismul netemperat şi politizarea unei 

emoţii

Iata si Raportul IRES, intitulat Patriotismul la romani.

Dl. Dancu observa ca:

"Totuşi, cu toată activarea datorată proximităţii sărbătorii, doar 65% dintre români se mai autoidentifică într-o măsură mai mare cu calificativul de “patriot”. În cadrul populației de alte etnii această identificare este mai firavă: 29% pentru maghiari, 28% pentru rromi şi 38% pentru alte etnii. Este clar că patriotismul altor etnii, poate cu excepția romilor, se îndreaptă spre o altă ţară sau națiune de referință, Ungaria, pentru maghiari, Germania pentru saşi sau svabi. Dacă ne uităm la structura pe vârste observăm o adevărată prăpastie între generaţii: generaţia tânără, 18-35 de ani, acceptă această autoidentificare maximală doar proporție de 40,9%, iar majoritatea tinerilor sub 35 de ani, adică 45%, se consideră patrioţi într-o mai mică măsură. Dacă facem o comparație între cifrele lor cu cele ale vârstnicilor care ating 73,3%, vedem că diferenţa între catetele de scală gerațională este imensă. Probabil, perioada de socializare primară şi modelul educaţional diferit se află la originile acestor diferenţe foarte mari. Dacă am studia mult mai în adâncime acestă problematică am putea să ajungem la concluzia unei crize a modelului educaţional pe care societatea îl propune în ceea ce priveste educația patriotică, în confruntarea cu modelul cosmopolitic şi ideologiile globalizării care sunt tot mai prezente astăzi în mass-media şi în spaţiul public, în general. "

Iar in final arata ca:

"Imaginea noastră despre patriotism este încă bogată în component pe fondul educației naționale ăe care au primit-o generațiile formate înainte de 1989. Criza educaţiei din ultimii ani și sindromul de neadaptare al tinerei generaţii, orientate tot mai mult spre emigratie, va schimba în viitor tot mai mult reflexele naţionaliste. Cercetarea noastră s-a făcut într-un moment influenţat de o sărbătoare cu conținut patriotic. Climatul emoţional al sărbătoririi Zilei Unirii și regia pe care autoritățile o fac de fiecare dată când au ocazia, au influenţat cu siguranţă răspunsurile. De fapt, noi chiar asta am vrut să măsurăm, amplitudinea maximă a acestei emoţii patriotice. Vom relua măsurarea unor indicatori în alte situaţii şi poate vom avea dovada că patriotismul este tot mai mult doar un reflex discursiv. Românii sunt mai nemulţumiţi de un stat ineficient şi îşi revendică tot mai mult dreptul de a critica chiar în cadrele unei atitudini patriotice, cum am văzut din această cercetare. Oamenii au tot mai mult sentimente contradictorii faţă de patrie şi faţă de comunitatea naţională. Statul eşuat și politicienii percepuţi ca și corupţi îi fac pe oameni tot mai mult să se îndepărteze de România şi să se refugieze în respectul pentru niște slogane patriotarde. Aderenţa nevrotică fată de niște principii și imperative ale patriotismului, depăşind 90%, nu poate avea decât semnificaţia unei polemici cu un prezent pe care-l resimt ca şi frustrant. Emoţia patriotică este politizată în două sensuri. Prin contrast cu politicienii, românii declară principiile ca fiind mult mai importante decât sunt respectate în realitate ori sunt fundamente pentru comportament. Pe de altă parte, patriotismul este introdus în bătălia politică cu statut de atribut care legitimează propria opțiune." 

As propune sa fie citit si acest editorial al D-lui Dancu:

Statul indiferent

Iata ce arata, printre aletele:

"Statul trebuie să fie imparțial, dar nu inert. Și un lucru esențial, pe care ne facem că nu-l înțelegem: statul român nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile, dar nu este un stat social. Un stat social oferă multe bunuri publice, dar este un stat inteligent și eficient. Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. Un stat fără un sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social, decât în discursurile celor care nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. România nu are cum fi etichetată ca un stat social, ci mai degrabă ca un stat discriminatoriu, stat care a creat mai multe excepții decât egalitate.Un stat social creează condiții pentru o egalitate formală între cetățeni ca și fundament pentru democrație. Este clar că România este un stat oligarhic, un stat slab, căpușat de toate clicile politice care ajung la putere și de toate categoriile socio-profesionale care dețin pozitii de decizie sau de forță: revoluționari, armată, polițiști, judecători sau procurori etc.Faptul că românii au o mentalitate de asistați nu însemnă un stat social cum cred cei care se uită doar dintr-o parte la realitatea noastră." 

si:

"Încercarea de a crea un stat indiferent nu este o filosofie politică, ci este o formulă de a pune în practică o sărăcie de spirit și o lipsă de umanism în beneficiul satisfacerii unor interese de grup sau chiar a unor grupuri de interese. Statul indiferent este rezultatul coabitării dintre prostie și hoție. Adică, o rimă simplă pentru ”Românie”. Deci, nici o filosofie!"

Recomand a fi citite cu atentie ambele articole ale D-lui Dancu.

Topul celor mai mari salarii

Cred ca este interesant de citit urmatorul articol din Gandul:

Harta celor mai mari salarii din 2009, pe judeţe. Cine face bani în România

Detasat conduce sectorul bancar, dupa cum se observa din clasament. Dar nu este de neglijat si sectorul bugetar. Iata ce spune articolul:

"În mod surprinzător poate, bugetarii sunt şi ei bine reprezentaţi în topul celor mai mari 10 salarii brute din fiecare judeţ al României. Astfel, cel mai bine plătit bugetar, din Arad, a încasat în 2009 nu mai puţin de 671.000 de lei brut, echivalentul a 13.300 de euro brut lună de lună.

Pe locul doi al acestui top al celor mai bine plătiţi bugetari se află o persoană din Sibiu, cu 576.000 de lei brut, urmată de două din Cluj, cu 552.000, respectiv 477.000 de lei brut, şi de una din Iaşi, care, lucrând anul trecut pentru o instituţie publică, a avut un salariu anual brut de 475.000 de lei.

Raportul de forţe între mediul privat şi cel bugetar este cu atât mai interesant cu cât din topul celor mai mari 10 salarii brute obţinute în fiecare dintre cele 41 de judeţe ale României (fără Capitală) 42 de salariaţi au lucrat în 2009 pentru stat, ponderea lor fiind de astfel de puţin peste 10%."

 Si iarasi un lucru important: 

"PARADOX Numărul angajaţilor plătiţi cu peste 1.000 de euro a crescut

Numărul românilor cu salarii brute de peste 1.000 de euro a crescut cu aproape 11.000, respectiv un avans de 5% în perioada de criză octombrie 2008-octombrie 2009, în timp ce angajaţii cu câştiguri de până la 1.000 de lei s-au împuţinat cu peste 286.000. Creşterea numărului de angajaţi cu salarii mari se observă şi în cazul celor care încasează peste 8.000 de lei pe lună. Astfel, dacă în octombrie 2008, în jur de 36.000 de români aveau salarii brute de peste 8.000 de lei, după un an numărul lor a crescut cu peste 3.200, până la peste 40.000. Salariaţii cu câştiguri de peste 4.000 de lei s-au înmulţit de la aproximativ 216.000 în octombrie 2008 la un total de 227.000 în octombrie 2009."

 Hmm... exista o logica dinamica a contradictoriului, vorba lui Stéphane Lupasco, in ceea ce priveste salarizarea asta de la noi din tara...

In privinta sectorului bancar, nu este de mirare. Ei au avut tot timpul salariile cele mai mari. Dar trebuie remarcat ca in sectorul bugetar, acolo unde ar trebui sa se faca reforma, salariile sunt apreciabile. Deci nu toti bugetarii o duc prost. Chiar exista situatii cand in sectorul bugetar sunt salarii mai mari decat in sectorul privat. Si sectorul privat a fost supus unei restructurari severe in perioada asta de criza. Nu mai vorbesc de faptul ca nu putine au fost firmele care au dat si faliment. Lucru ce ar putea explica slaba reactie in ceea ce priveste miscarile de strada ale bugetarilor, cu tot scandalul facut de liderii sindicali. Defapt, toata problema care se pune este daca, in Romania anului 2010, exista, ca sa spun asa, o grila de salarizare judicioasa, judicios facuta. Citeam nu demult un articol, despre salariile unei companii subventionate de Statul Roman, unde diferenta dintre un muncitor necalificat si un sef era de pana la 11 ori!! Cam mare si paradoxul asta! Pentru ca la noi, dupa cum se vede, nu este pentru toti ciuma si nici pentru toti muma, ci pentru unii muma si pentru altii ciuma, dupa cum spune o zicere din popor si mi se pare ca lucrul asta nu tine cont de un criteriu obiectiv, foarte solid. Ci, dimpotriva, de unul foarte fluid. Adica discrepante foarte mari, lucru ce creaza, in mod firesc, tot felul de animozitati - celebrele invrajbiri (spre ex. : dintre cei de la stat si cei din mediu privat), de care se tot vorbeste. Eu nu spun ca trebuie facuta o egalizare a salariilor, ci o abordare judicioasa a problemei. Pentru ca altfel degeaba vorbim ca nu putem cheltui mai mult decat producem. Ca balta ar avea peste destul... 

Voi pune un  

UPDATE:

Mediafax:

Statul trebuie să disponibilizeze 26.000 de angajaţi pentru a creşte salariile cu 15%