Despre a imbunatati...

Vorbim despre a imbunatati un lucru, ceva... Dar ce inseamna asta? Eu o sa va dau un exemplu concret in acest sens din lumea IT. Spre exemplu browser-ele de web. Observati cat de des apare cate un update si te mai si anunta ca a aparut o versiune noua. Dupa ce o instalezi nu de putine ori apare pe monitor ce anume contine, ce imbunatatiri sunt, fata de versiunea precedenta. Mozilla Firefox s-a dezvoltat, in felul asta, intr-un ritm foarte alert. Se munceste, se vede lucrul asta. La fel, spre exemplu, si la Winamp, multe update-uri, multe skin-uri, care mai de care mai atragatoare. Se munceste, e adevarat. Dar, daca observati, nu e o munca facuta oricum, ca sa zic asa. Vreau sa spun ca nu e o munca facuta de dragul muncii sau de mantuiala. Ci e una prin care se imbunatateste calitatea unui produs, facandu-l mai bun, mai atractiv. Observati si la skin-urile de Firefox cate sunt, si e o munca destul de grea sa updatezi skin-ul respectiv in functie de noua versiune de Firefox, sa tii cont si de update-urile Flash Player-ului. Interesant este ca sunt multi tineri implicati in aceasta munca si o fac cu pasiune si, trebuie s-o recunostem, cu devotament. Si o fac bine! Dupa parerea mea, Occidentul s-a putut dezvolta intens si a ajuns la un asa mare grad de dezvoltare economica tocmai datorita acestei culturi a imbunatatirii continue. Iar acest lucru a permis, inclusiv, imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei. Ne fascineaza tehnica, dezvoltarea Vestului. Da! Si ne fascineaza tocmai aceasta dinamica a dezvoltarii, care implica si un alt stil de viata: unul modern, comunicativ, intreprinzator, si, de ce nu, ingenios! M-a descumpanit retragerea lui Axelsson... Sper sa revina cu teme noi de Firefox. Mi-au placut temele lui: frumoase, clare, elegante si cu icons-uri foarte sugestive. Apropo de arta de a realiza icons-uri, trebuie sa spun ca nu mi se pare usor: este vorba de o limba universala. Observati casuta aceea de pe browser, sus. Sugereaza imediat ca e vorba de pagina de casa - home page. Sau bookmarks-urile, reprezentate de o inima - cu alte cuvinte site-urile pe care le ai la inima. Si intelegi imediat despre ce e vorba, fara sa scrie acolo cu litere, in vreo anumita limba. Ci desenul respectiv e atat de sugestiv incat se poate spune, si nu cred ca as face o eroare, ca reprezinta o limba universala: intelege toata lumea despre ce e vorba!

As dori sa vad si creatori romani de browsere de web, pentru ca stiu ca avem potential in acest sens. Nu stiu cum se face, dar la noi mi se pare ca e cam asa: avem un potential mare, dar rezultate putine. Si, culmea culmilor, avem oameni foarte inteligenti si bine pregatiti!! Se vede lucrul acesta, spre exemplu, si din comentariile care se fac pe bloguri, uneori foarte subtile, alteori foarte bine documentate, mergand la tinta, cum se spune. Si, cu toate acestea, rezultatele sunt foarte firave in multe domenii de activitate. Ceva nu merge! Bineinteles, se poate spune ca, pe undeva, e si revoltator pentru ca, repet, potentialul de care dispunem e foarte mare. Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar mie mi se pare cam asa, vorba proverbului: "branza buna in burduf de caine". Nu mi se pare, neaparat, ca ar fi vorba de sistem, oricare ar fi el: economic, politic, social, etc, etc. Cat, mai degraba, de o problema de ordin cultural. Poate multa lume, vazand ca vorbesc de imbunatatire, ar zice ca spun platitudini sau "asta stiam si eu, mersi de explicatie musiu Motanel" :) . Numai ca eu chiar stau si ma intreb serios daca avem aceasta cultura a imbunatatirii continue... In general vorbind, dupa parerea mea, oamenii leaga notiunea de imbunatatire mai degraba de lucruri concrete, decat de cele, hai sa le spun asa, abstracte. Cand un lucru concret se imbunatateste, treaba asta este evidenta. Si pentru oameni conteaza mult aspectul acesta. Daca intr-o intreprindere se aduc strunguri noi, de calitate superiora, avand si programare pe computer, fata de cele vechi, clasice, sau chiar versiuni mai vechi, toata lumea constata imbunatatirea. De aceea imbunatatirea lucrului concret a fost si este temelia culturii imbunatatirii continue, o componenta de baza, as zice, a culturii Vestice. Partea cea mai proasta, la noi, este ca individul nu a prea putut sa constate, timp de 22 de ani, acest aspect, care, drept consecinta, sa-i faca viata mai placuta, mai usoara, sa-l faca sa simta performanta si sa-i dea incredere. Asta e unul din lucrurile cele mai rele, care ne separa, din pacate, de Vest. Aici s-au distrus intreprinderi, s-au distrus ecosisteme prin defrisari ilegale si nerationale, milioane de oameni au trebuit sa ia calea exilului, emigrand spre alte zari mai bune. Iar acum, cu ocazia acestei crize economice globale, lucrurile s-au inrautatit. Aici individul a vazut doar cresteri de preturi, cand salariile ramaneau la acelasi nivel iar munca depusa trebuia sa fie mai mare si mai grea, fara a se imbunatatii (iata ca termenul apare din nou!) conditiile de munca. De aceea si spun ca ceea ce am facut a fost, de fapt, contrariul a ceea ce ar fi trebuit sa facem. Iar cand bati "pasul pe loc" riscul de a merge inapoi creste, si creste si neincrederea oamenilor in sistem, in democratie, in clasa politica, etc. S-a vorbit despre intreprinderile comuniste ca sunt "mormane de fiare vechi" - ziceai altfel, erai etichetat imediat drept "un nenorocit de comunist". Si nenorocirea a fost ca unele au si ajuns asa. Treci pe acolo si zici ca a venit un bombardament. In loc sa cauti sa imbunatatesti acele intreprinderi si sa le faci performante! Si acum, dupa mai bine de 20 de ani, avem intreprinderi de stat neperformante, "gauri negre". Vreau sa stiu si eu cate spitale noi s-au construit in acesti 22 de ani? In zilele noastre s-au inchis spitale... Unde este imbunatatirea, intreb? Si cum s-ar putea forma aici o cultura a imbunatatirii continue in astfel de conditii? Actualmente, aici, chiar daca ai vrea sa faci ceva bun, nu poti. Din varii motive. Inclusiv neincrederea pe care o simtim in propriile noastre forte, de cele mai multe ori justificat. Sau se gaseste cineva care sa te obstructioneze, care sa te indeparteze de scopul propus. Evident, este si vorba de lipsa de capital, de lipsa de mijloace financiare, conditii grele de creditare, etc. Practic, nu numai ca nu s-a imbunatatit ceva, dar s-a reusit a se crea o realitate ostila individului, lucru ce l-a determinat chiar sa emigreze. Sa luam un alt exemplu, invatamantul: este in declin si acesta, iar interesul tinerilor pentru elevatie, din ce in ce mai scazut. Este uimitor cum s-a putut ajunge a se face, a se actiona impotriva oricarei imbunatatiri concrete, a lucrului concret, cum i-am spus eu, fara de care societatea nu poate merge inainte si oamenii, la modul clar, nu pot fi multumiti. Sa vedem ce-si face loc intr-o asemenea societate, si aici pericolul e si mai mare: diverse curente de extrema , un inceput de fundamentalism religios, care, cel putin asa imi face impresia, incepe sa prinda la unii oameni. Nu, nu e vorba de credinta, ci de fundamentalism religios. Pe de alta parte, populismul fara solutii reale, partidul antisistem, care stie doar sa critice si partea proasta e ca are si ce. Sau ura, o ura necontrolata, prosteasca (si aici as putea sa dau un exemplu din ceea ce am vazut eu, dar ma abtin). Si asta pentru ca intotdeauna, in toti cei 22 de ani, s-a vorbit de reforma, fara sa se reformeze nimic, adica fara sa se imbunatateasca ceva concret, clar in viata oamenilor, decat foarte putin, contrar unor asteptari, sperante foarte mari pe care populatia le-a avut mai tot timpul. Este izbitor acest contrast intre ceea ce inseamna cu adevarat imbunatatire continua si ce s-a intamplat in realitate. De aceea eu cred ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem sa facem, sa chivernisim si sa chibzuim mai mult. Pentru ca, pe langa multe lucruri bune care s-au facut la noi, in tot acest timp scurs de la Revolutie incoace, au ramas si multe nefacute, cum se spune. Discrepanta intre potentialul nostru si realizari apare ca "buboiul in frunte". Este un potential mare, si nu cred ca gresesc daca spun asa, in stare latenta. Deseori prost utilizat. Iar politicile proaste, nepotrivite care s-au dus, spre ex., in domeniul economic mi se par ca tin, mai degraba, de o alienare a individului, fenomen produs de tranzitie, care l-a dezorientat pe individ, l-a tulburat profund din punct de vedere axiologic. Ar trebui sa meditam la aceste lucruri si sa cautam sa imbunatim la modul concret, vizibil, sa imbunatatim lucrul concret, cum spuneam, si ma refer, bineinteles, si la viata oamenilor. Ar trebui sa cautam sa invatam aceasta cultura a imbunatatirii continue, sa ne mai lasam de superficialitate, de egoism, de prejudecati, de lacomia stupida si de multe alte tare...

Revin la imbunatarire. Nu sunt un specialist in programare, dar din ceea ce am putut eu sa constat iata, spre ex., la Winamp. Acuma e o versiune noua, un skin nou, fata de old Winamp. Insa la baza, este tot prima versiune. Cu alte cuvinte, s-a construit, sa zic asa, pe vechea versiune ceva nou, adica ceva imbunatatit, dar acest proces este unul continuu. Baza, in schimb, este aceeasi. Nu este un alt Winamp si totusi e un altul, nou: unul imbunatatit fata de versiunea initiala, care a ramas de baza, baza. Interesant este ca ai posiblitatea sa te intorci la vechiul skin, cel de la inceputuri, oricand si apoi sa revii, daca doresti, la noul skin. Evident, poti sa descarci si alte skin-uri - creatori sunt multi. Pentru ca imbunatatirea e un proces de creatie. Este o munca creativa. Fara creatie nu e posibila imbunatatirea si reciproc. Deci creezi pe un model dat. Important e ca modelul sa fie bun, bineinteles, ca sa si poti crea pe el, sa-l poti dezvolta. Extrapoland la ceea ce se intampla in societatea noastra, modelul nostru nu e unul rau. Am si spus ca s-au facut multe lucruri bune. Rau e ca nu i se aduc acele imbunatatiri reale si necesare, si nu i se mareste capacitatea, performanta. Rau este ca exista un deficit de munca creativa, iar in privinta asta batem "pasul pe loc". De aceea nici nu spun ca modelul actual e unul perfect. Perfect n-o sa fie niciodata si nici nu trebuie, caci daca ar fi perfect n-ai mai avea ce face, n-ai mai avea ce imbunatatii. Observati, ca sa dau un nou exemplu, si la Blogger - scrie sus: "Incercati interfata Blogger actualizata", deci imbunatatire. Imbunatatirea este indisolubil legata de feedback. La noi, din pacate, exista mentalitatea proasta ca feedback-urile sa se lase cu taieri din salariu sau chiar desfacerea contractului de munca... M-as bucura sa gresesc, dar... Pentru ca nu intelegem ce inseamna si care e rolul unui feedback. Rolul unui feedback este sa poti imbunatati. El are un rol major in teoria generala a calitatii. Feedback-urile nu trebuie respinse, ci trebuie analizate, iar lucrul acesta e o arta. La noi cred ca tendinta e imediat de respingere. Dar nu trebuie sa fie asa. Spre exemplu: Basescu sustine proiectul Gold Corporation de la Rosia Montana. Nu am sa discut acum chestiunile de ordin constitutional, etc. Exista insa un Memoriu al Academiei Romane defavorabil proiectului, au fost voci din societatea civila care l-au dezaprobat, organizatiile ecologiste se opun, de asemenea, proiectului. Acesta este feedback-ul, iar tendinta lui Basescu este aceea de a respinge acest feedback. Daca ma refer acum la implicatiile ideologice, atunci trebuie sa spun ca atitudinea lui Basescu nu e una chiar democratica. De ce? Pentru ca a accepta un feedback, in vederea analizarii acestuia, este un lucru intotdeauna democratic si care te ajuta sa gasesti solutiile cele mai potrivite. Este ca si cum as face un skin, sa zicem, pentru Mozilla Firefox si cineva il download-eaza. S-ar putea sa-i placa, insa imi scrie parerea lui: " Este grozav! Imi place! Dar de ce nu-i faci si... nu stiu ce? Ar fi posibil sa aiba si cutare lucru?". Eu citesc aceste lucruri si incep sa ma gandesc. Vor scrie mai multi. Unii ma vor felicita, altii vor zice ca nu le-a placut nu stiu ce. De aici trag anumite concluzii ce ma ajuta sa imbunatatesc. Daca i-as respinge, ar fi democratic? Evident ca nu! Si nici n-as mai stii parerea "clientilor", atunci cum as mai putea imbunatatii, deoarece pentru ei am facut skin-ul sau sa-l impartasesc si lor, nu sa-l tin numai pentru mine. Este vorba de relatia pe care o am cu "clientii" mei, or, daca fracturez aceasta relatie, ce-am facut? Evident ca n-as face un lucru bun.
Cred ca e de observat aspectele culturale noi pe care le ofera un astfel de mod de a pune problema. Aspecte moderne.
Noi, nici pe vremea comunismului nu se poate spune ca am imbunatatit. Am construit, asta se poate spune. Dar intre a imbunatati si a construi e o mare diferenta. Spre exemplu, automobilele Dacia - le-am construit. Licenta era dupa Renault. Dar s-a perpetuat ani si ani de zile acelasi tip de automobil, produs in serie mare. Perceptia pe care o ai nu poate fi decat ca nu se imbunatateste, ci se construieste in continuare acelasi model si asa si e... Sa ne uitam acum la varietatea de Loganuri... Sau, in general vorbind, sa ne uitam la varietatea mare de modele ce apar cu repeziciune la o singura marca mare de automobile. Asta inseamna sa nu bati "pasul pe loc". Ca sa vorbesc in axiome: sa nu bati pasul pe loc inseamna sa mergi inainte! :D Si, trebuie sa recunoastem, cam asa e... Partea cam proasta este ca noi nu ne prea incadram in multe privinte in aceasta axioma. Si ar trebui s-o facem.

Dupa meciul de hochei

Iata ce ne spune Gandul:

Imaginea ANARHIEI. Mulţimea furioasă îi distruge BMW-ul unei femei care încearcă să se lupte cu huliganii- VIDEO

Sincer, nu mi-am imaginat ca asa ceva se poate intampla la Vancouver. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca la Vancouver nu se pot intampla astfel de evenimente. Niciodata. Nu pot sa explic de ce am avut aceasta impresie si de ce tocmai Vancouver. Poate ca nici nu s-au auzit pe aici pe la noi de astfel de lucruri petrecute tocmai in acel colt de lume. Dar, dupa cum usor se poate constata, astfel de evenimente se pot petrece oriunde in lumea asta. Si foarte interesant este ca omul reactioneaza cam la fel peste tot. La noi in Romania fotbalul este sportul care ii atrage pe cei mai multi. Huliganisme de genul asta - dar legate de meciuri de fotbal - s-au intamplat si la noi. Reactia suporterilor este identica si aici si acolo, indiferent daca e vorba, iata, de fotbal sau de hochei. Aici, intr-adevar, le avem mai putin cu hocheiul. Aceasta reactie poate sa difere in intensitate, de la caz la caz. Adevarul e ca in Bucuresti (dar nu numai), cand are loc un meci de fotbal, Politia si Jandarmeria sunt la post. Mai ales daca e un meci important.Calari, vegheaza sa nu se intample violente stradale. Dar violente se mai intampla. Insa un astfel de tip de reactii, cum s-a intamplat dupa meciul de hochei de la Vancouver, ne arata ce inseamna cand omul nu mai vrea deloc sa isi foloseasca ratiunea. E ca si cum omul ar refuza ratiunea in favoarea patimilor puternice de care e cuprins cand joaca rolul de suporter al echipei favorite. Si in felul asta, pentru ca echipa sa favorita a pierdut partida, omul, suporter infocat, incepe sa se razbune pe BMW-ul din colt, pe vitrinele din oras, pe eventuali trecatori absolut nevinovati si care n-au nicio legatura cu meciul in cauza. Devasteaza bulevardul, incep sa sparga tot ce intalnesc in cale. Si, dupa cum se vede din articol, Politia incepe sa faca cu greu fata unei astfel de dezlantuiri. E foarte ciudat, pentru ca intre vitrina de pe bulevard si faptul ca echipa favorita a pierdut partida nu exista nicio legatura. Nu vitrina e de vina pentru ca echipa a pierdut. Este clar ca cel mai rational lucru, cand echipa ta pierde, este ca, in final, desi dezamagit, sa admiti ca adversarul a fost mai bun. La noi, spre exemplu, se mai intampla si fenomenul ca se da vina pe arbitru, ca ar fi avantajat echipa adversa. Fara dovezi foarte concrete in acest sens. Nu ca as exclude o astfel de posibilitate. Din cate stiu arbitrul face parte din joc; a gresi e omenesc - si un arbitru poate sa greseasca la o faza, fara ca asta sa insemne ca ar fi avantajat in mod deliberat si premeditat echipa adversa sau ca ar fi primit bani de la echipa adversa sa o avantajeze. Nu e o atitudine ca sa dai vina pe arbitru, pentru ca asta, chipurile, ar justifica pierderea partidei - ca arbitrul e de vina. Intotdeauna altcineva e de vina. Daca nu e arbitrul, atunci e BMW-ul din colt sau vitrina magazinului de pe bulevard. Cand e atat de simplu sa-ti dai seama si sa recunosti ca echipa nu a jucat tocmai bine, din care pricina a si pierdut meciul. Observati ca pe echipa care a pierdut nu se da vina. Pe arbitru, da; pe biata vitrina, da. Nu cred ca asta trebuie sa fie atitudinea unui suporter si nu in felul asta un suporter ar trebui sa-si iubeasca echipa.

O echipa de fotbal sau de hochei, in general vorbind, o echipa sportiva, e un lucru mult mai complex decat isi imagineaza cineva. Iar antrenorul cred ca are un rol decisiv in formarea unei echipe si ducerea acesteia catre victorie. Faptul ca o echipa pierde nu trebuie sa insemne, pentru suporterii acesteia, neaparat o tragedie. Ci mai degraba o evolutie slaba in mod constant si in timp indelungat ar trebui sa-i puna serios pe ganduri. In sport mai si pierzi. Si marii campioni au mai pierdut cate o partida (uneori una importanta). Se mai intampla - lucrul e inevitabil. Un antrenor are nevoie de timp indelungat si de resurse inclusiv financiare pentru ca sa poata forma o echipa castigatoare. Si, bineinteles, trebuie lasat in pace sa-si faca treaba. Munca asidua si seriozitatea e cheia succesului, facuta cu loialitate si dragoste fata de club. Insa ca suporter nu cred ca trebuie sa-ti pierzi ratiunea si spiritul critic, oricat de dezamagit ai fi de pe urma unui esec al echipei tale favorite. Si eu am fost un suporter infocat al unei echipe de fotbal. Insa cred ca m-am lecuit de "microbul" care atinge pana la urma pe orice suporter. Adevarul e ca atunci cand echipa ta favorita pierde o partida, mai ales una importanta sau decisiva, simti, ca suporter infocat, o suferinta sufleteasca reala. Stiu asta pe pielea mea, cum se zice. Pur si simplu simiti o durere sufleteasca mare de tot. Pana mi-am dat seama ca lucrul asta nu e justificat in niciun fel. Pana la urma, un meci de fotbal sau hochei trebuie sa fie o distractie, o relaxare. Doar vizionezi un spectacol sportiv si nimic mai mult. De aceea, desi esti suporter, e mai bine sa-ti pastrezi o neutralitate, ca sa zic asa, interioara. As dori sa remarc faptul ca suferinta de care vorbeam mai sus are si nu are legatura cu "spiritul de turma", pentru un suporter adevarat si infocat. In sensul ca, dupa parerea mea, nu din cauza ca si altii sunt suporteri si striga pe stadion, scandand numele echipei, faci si tu la fel. Poate ca e o legatura, nu zic nu. Dar, mai degraba, cred ca e din cauza faptului ca tu iubesti echipa si ai vrea sa castige cu orice pret. Iar reactia celorlalti suporteri este similara cu a ta si atunci strigam, si cantam, si scandam numele echipei cu totii, ca un singur om. Insa este adevarat ca lucrul asta ii apropie foarte mult pe oameni, dintre cei care sustin echipa favorita. Dar ii si desparte de cei care sustin echipa adversa. Antagonismul se creaza repede si, furati de frenezia atmosferei, oamenii pot ajunge si la o incaierare, deseori periculoasa. Este in mod clar ceva nejustificat si ar trebui un minim de ratiune folosit pentru a nu se ajunge la asa ceva. Interesant de reamarcat este ca, iata, in cazul de fata, lipsa ratiunii poate conduce la evenimente absolut regretabile si, dupa ce acestea sunt consumate, la grele pareri de rau (dar asta inseamna ca ratiunea a revenit). 

Pe de alta parte, o echipa are nevoie de caldura suporterilor ei si de incurajari atunci cand joaca. Sa nu uitam ca echipa joaca pentru public, dar mai ales pentru suporterii ei. Si prin acesti suporteri echipa, daca pot sa spun asa, traieste. Incurajarea in timpul partidei e foarte importanta pentru echipa. Este un suport moral extraordinar! Insa nu e de ajuns ca sa si castige meciul. Strict sportiv vorbind, cred ca pregatirea sportiva este cel mai important lucru. Carentele in pregatirea tehnico-tactica a meciului, in pregatirea fizica a sportivilor, incep sa se faca simtite imediat. Si in asemenea conditii e foarte greu sa castigi in fata unei echipe mai bine pregatite, nu mai vorbesc daca ai in fata o echipa mare si celebra, care si-a dovedit forta in atatea si atatea confruntari si este castigatoarea unor cupe de mare prestigiu. Parerea mea este ca daca esti suporter atunci ar trebui sa te gandesti si la aceste lucruri...

Insa mai am si o alta impresie. Poate gresesc, dar cred ca unii oameni merg pe stadioane doar ca sa caute cearta, scandalul si, mai apoi, lupta fizica sau sa sparga vitrine, masini, cum s-a intamplat la Vancouver. Cum si gasesc pe stadion un climat propice, lucrurile, pe urma, merg de la sine. Pentru ca astfel de manifestari violente din partea suporterilor sau al asa zisilor suporteri nu au nicio legatura cu sportul, cu spectacolul sportiv si nici macar cu partida care se joaca, cu echipele din teren. Acesti "supoteri" gasesc stadionul drept debuseul perfect pentru pulsiunile lor violente. De fapt astfel de oameni n-au nicio legatura, dupa parerea mea, cu calitatea de a fi suporter. Ci, mai degraba, isi defuleaza in mod violent frustrarile acumulate sau dau frau liber unui caracter violent, fara a se gandi la consecinte. Pentru ca exista si astfel de oameni. Aici e vorba de caracter, nu neaparat de prostie, cum, poate, ar crede unii. Probabil ca lipsa de educatie isi spune cuvantul. Insa si acestia ar trebui sa se gandeasca mai bine la lipsa de sens al unei asemenea comportari. Care, in final, nu ajuta la nimic. Mai ales ca s-ar putea intampla ca sa aiba si ei probleme sau sa fie raniti destul de grav intr-o confruntare violenta cu "suporterii" echipei adverse sau cu fortele de ordine. Lucruri din astea s-au mai intamplat si uneori au luat aspecte foarte tragice. As cita o intamplare de care poate ca putini isi mai amintesc: Peru, Lima - 24 mai 1964. Meci de fotbal Peru - Argentina. Tulburari grave: 315 morti si peste 800 de raniti! (aceste cifre sunt din Istoria lumii in date). Violenta in sport este un fenomen, din pacate, real. Si este evident ca nu are niciun sens. Din acest punct de vedere putem sa spunem ca e vorba de o imensa prostie din partea acestor fani, multi dintre ei pierzandu-si si viata. Dar, dupa cum vedem din articolul prezentat de Gandul, huliganismul nu se manifesta numai atunci cand e vorba de fotbal. Insa acest huliganism este un fenomen care se manifesta destul de des si cu mare intensitate atunci cand are loc meciul. Tensiunile rasiale care pot sa-si faca simtita prezenta in astfel de conflicte reprezinta un factor agravant. Inclusiv grupari neo-naziste si de extrema dreapta. Observam amestecul politicului in fotbal, spre exemplu in Spania. Iata ce ne spune Wikipedia:

"Football hooliganism in Spain arises from three main sources. The first is racism, as some black players have been victims of ethnic slurs. Samuel Eto'o, a former FC Barcelona player from Cameroon, has denounced the problem. The second source is the strong rivalry between Real Madrid and Barcelona. After transferring from Barcelona to Real Madrid, Luís Figo's appearance in Barcelona's Nou Camp Stadium triggered a strong reaction. The crowd threw bottles, mobile phones and other things (including a pig's head). Although nobody was injured the match was followed by a large discussion on fan violence in the Spanish Primera División. Hooliganism is also rooted in deep political divisions arising from the General Franco fascist regime days (some Real Madrid, Atlético Madrid, Espanyol, Real Betis Balompie or Valencia CF ultras are linked to franquista groups), the communist ones, (such as Deportivo La Coruña, Sevilla FC or Rayo Vallecano) and the independentist movements in Catalonia (like FC Barcelona) and the Basque region. In Spain, organized hooligan groups are popularly called grupos ultra.

In 1998, Aitor Zabaleta, a supporter of Real Sociedad was killed by an Atlético Madrid hooligan^[69] who was linked to a neo-Nazi group (Bastión), just before a match between these two teams. In 2003, a supporter of Deportivo La Coruña was killed in riots by Deportivo hooligans, when he tried to protect a supporter of the opposing team, SD Compostela. Since then, authorities have made attempts to bring hooliganism more under control. In 2007, there were acts of hooliganism before a match between Atlético Madrid and Real Madrid, with several cars being destroyed and policemen injured by flares and bottles which were thrown at them.^[70] Many black foreign players have been racially abused, such as at a recent friendly match between Spain and England, in which black England players such as Shaun Wright-Phillips and Ashley Cole endured monkey chants from Spain supporters.^[71] There also have been local disputes between rival teams, for example between Cádiz Club de Fútbol and Xerez CD or Real Betis Balompie and Sevilla FC. In 2008, after a hooligan incident versus Espanyol, FC Barcelona very publicly took a stand on violence, saying it hoped to stamp out violence for good.^[72] In 2007 Atlético Madrid hooligans clashed with Aberdeen FC hooligans prior to a UEFA Cup match."

De observat ca deja, in Spania, incepe sa se vorbeasca de echipe franchiste (cu suporteri franchisti) si echipe considerate comuniste (cu suporteri considerati drept comunisti)! De observat ca spune foarte clar: "Hooliganism is also rooted in deep political divisions arising from the General Franco fascist regime days". Deci Istoria, cu aspectul sau politic, isi spune, iata, cuvantul si in fotbal! Chiar si in linistita Elvetie intalnim un astfel de fenomen, relativ recent in aceasta tara. In anii '70, in Anglia, erau deja huligani organizati! Daca citim articolul de pe Wikipedia, vom vedea ca fenomenul violentei se manifesta si in China!! Lucru ce poate parea incredibil, dar... adevarat! Fenomenul e la scara mondiala si ar trebui cercetate foarte atent cauzele, caci nu prea mi se par deloc clare. Se remarca fenomenul grupurilor organizate de huligani si in Danemrca si faptul ca acestea sunt de extrema dreapta, ca ideologie politica, de esenta nationalista/rasista.Deci sunt grupari care au si un caracter politic. Lucru ce se vede si in Japonia:

"Japan
Japanese extreme right-wing groups, known for their financial and political connection with Japanese corporations and Japanese organized crime syndicates, are also associated with supporters of various sports events including international football matches. Japanese hooligans often use the country's military flag called kyokujitsu-ki (旭日旗 or 旭日昇天旗) at international football games, especially in which the Japanese national team plays against East Asian national teams. This is highly offensive to the countries of the opposing teams because the flag signifies Japan's military aggression before and during World War II, which resulted in deaths and sufferings of millions of Asian people under Japan's brutal regime.^[195] In most East Asian countries, including China, Chinese Taipei, the Philippines and South Korea, public sentiment toward kyokujitsu-ki is analogous to public sentiment in Europe and North America toward Swastika, and displaying the flag in public places is strictly prohibited by law in these countries. Most recent incident in which the Japanese hooligans used the flag was during the FIFA-sanctioned 2011 Qatar AFC Asian Cup, in a match between South Korea and Japan. Many supporters of the Japanese national team, calling themselves as Ultra-Nippon, were seen waving kyokujitsu-ki during the match, and this caused a huge public condemnation in South Korea.^[196]"

De observat cum violenta isi gaseste justifcarea prin apartenenta la o ideologie politica de extrema dreapta, militarista, trecand dincolo de cadrul stadioanelor si ne mai avand nicio legatura cu sportul sau cu partida care se disputa acolo pe stadion. Iar violenta gasindu-si astfel propria sa ratiune, se organizeaza. Dar la baza stau tot instinctele si caracterele violente ale acestor oameni. Pentru ca, in realitate, aceasta violenta nu are nicio ratiune, intrucat omul care o practica refuza ratiunea sanatoasa. De observat lucrul asta in Turcia:

"According to the Turkish Daily News, hooligan groups are well organised, have their own "leaders", and often consist of organised street fighters. These groups have a "racon" (code of conduct), which states that the intention must be to injure rather than kill and that a stab must be made below the waist.^[74] Other hooligans have fired firearms into the air to celebrate their team's victory, which has been known to accidentally kill innocent people watching the celebrations on their balconies.^[75][76]

Trouble has arisen during matches between Istanbul rivals Galatasaray and Fenerbahçe.^[75] However, the Turkish Football Federation has tightened security to try and contain the hooliganism. During the 2005 Turkish cup final between Galatasaray and Fenerbahçe, 8,000 police, stewards and officials were employed to prevent violence.^[77] In 2006, the Turkish Football Federation introduced new measures to combat the threat of hooliganism and have made new regulations that allow the Professional Football Disciplinary Board to fine clubs up to YTL 250,000 for their fans behavior. Repeat offenders could be fined up to YTL 500,000.^[78] Despite reports from the Turkish Football Federation, the Turkish police believe that football hooliganism is not a major threat and are "isolated incidents".^[79]"

In Turcia se vorbeste de luptatori de strada, organizati, grupari care au fiecare propriul lor lider. Nu mai este evident cel putin aspectul politic. S-ar putea sa nu fie un astfel de aspect. Fenomenul exista, chiar daca incidentele sunt izolate. Mai e de observat ca acesti huligani, organizati in grupuri, au un cod de conduita:"These groups have a "racon" (code of conduct), which states that the intention must be to injure rather than kill and that a stab must be made below the waist.Other hooligans have fired firearms into the air to celebrate their team's victory, which has been known to accidentally kill innocent people watching the celebrations on their balconies.". 

Voi incheia cu ceea ce spune si Wikipedia:

"A football firm (also known as a hooligan firm) is a gang formed to oppose and physically attack supporters of other clubs. Some firms exist to promote fringe political causes, both on the far Left and Right, with the football aspect of the club of minimal importance behind the promotion of their political ideals through violence. The firms' political views are not representative of all supporters of the teams. In the 1970s and early 1980s, the casual subculture transformed the British football hooliganism scene. Instead of wearing working class skinhead-style clothes, which readily identified hooligans to the police, firm members began wearing designer clothes and expensive offhand sportswear.
Football hooliganism has been depicted in films such as I.D., The Firm, Cass, The Football Factory, Green Street, Rise of the Footsoldier and Awaydays. There are also many books about hooliganism, such as The Football Factory and Among the Thugs. Some critics argue that these media representations glamorise violence and the hooligan lifestyle."

Dar as sublinia faptul ca si mie mi se pare ca asistam la formarea unei subculturi, care are un stil al sau aparte, cu o tenta politica evidenta de extrema, dar fara a fi reprezentativa pentru toti suporterii echipelor.    

Dezbatere pe tema asasinatelor din motive politice in SUA si discurs pentru toleranta

Un articol foarte interesant pe care l-am citit pe site-ul Slate.com:

Are Assassins More Likely To Target Liberals?

It's complicated.
By Brian Palmer

Iata ce arata printre altele:

"Historically, have American politicians on the left side of the spectrum suffered more attacks than their right-leaning colleagues?


Yes, but don't jump to any conclusions. Eleven U.S. presidents have been targeted for assassination, and eight of them—a clear majority—could be described as left-of-center. But that statistic is meaningless, because only Abraham Lincoln was killed by a right-winger with political motives. (Neither Lincoln nor his assassin, John Wilkes Booth, would likely have used the term right or left to describe their politics, but the labels seem fair in retrospect.) Some would-be assassins were motivated by personal revenge, like the delusional men who tried to kill James A. Garfield and Andrew Jackson (who's claimed by both the left and the right)."

Iata si un alt articol:

From Texas to Arizona


How Obama can talk about tolerance without trivializing a tragedy.

By John Dickerson

"But Obama will also have to talk about tolerance. And he will have to find a way to talk about the need to civilize our debate when he is aligned with only one side in that debate.


Even addressing the idea of tolerance is going to close some ears. Conservatives will hear an accusation even if he says there is no connection between the shooter and Tea Party rhetoric. If there's no connection, why are you bringing it up—at a memorial service, of all places? Liberals who hear the president call out his own side will be irritated by the false equivalence. How can you compare us in any way to those people who say you hold office illegally?

The solution may be to focus not on the political conversation that existed before the shooting but on the one that's come out of it. This allows the president to avoid the question of what motivated the shooter but does not limit his ability to talk about the problems with our political culture. He has fresh evidence, minted by the hour, of the problems of our political conversation."

Interesant ce spune si in final:

"All the president has to do to restore a little balance to this debate is talk about the people whose lives it did not define. In doing so, he will make the case for tolerance far better than any words directly aimed at the topic."

In acest caz interesanta este si pozitia Gruparii Tea Party:

Tea Party Group Blames 'Leftist' for Giffords Shooting

Iata ce se arata, printre altele:

"Showing no sign of tamping down on divisive political rhetoric in the wake of the shooting of 20 people that left six dead in Tuscon Saturday, the Tea Party Nation group e-mailed its members Sunday warning them they would be called upon to fight leftists in the days ahead and defend their movement.


TPN founder Judson Phillips, in an article linked off the e-mail "The shooting of Gabrielle Giffords and the left's attack on the Tea Party movement," described the shooter as "a leftist lunatic" and Pima County Sheriff Clarence Dupnik as a "leftist sheriff" who "was one of the first to start in on the liberal attack." Phillips urged tea party supporters to blame liberals for the attack on centrist Democratic Rep. Gabrielle Giffords of Arizona, who was shot through the head and is now fighting for her life, as a means of defending the tea party movement's recent electoral gains."

dar si:

"Other tea party groups took a less combative tone. Tea Party Express Chairwoman Amy Kremer said Saturday her group was "shocked and saddened" by the "terrible tragedy."


"These heinous crimes have no place in America, and they are especially grievous when committed against our elected officials. Spirited debate is desirable in our country, but it only should be the clash of ideas," Kremer said in a statement published by the New York Times. "An attack on anyone for political purposes, if that was a factor in this shooting, is an attack on the democratic process. We join with everyone in vociferously condemning it.""

Un articol interesant si in The Washington Post:

In Wednesday speech in Arizona, Obama is seeking right tone

by Anne E. Kornblut and Scott Wilson

In final se arata:

"But there are also reasons for a president to pause before weighing in at such a moment. Investigators are still gathering evidence about the shooter's motives. Before discussing the attack in the context of inciting political rhetoric, the proliferation of guns, or a lack of care for the mentally ill, Jamieson said, Obama should collect as much information as possible about what happened and why.

Reagan delivered his moving remarks about the Challenger explosion only hours after it occurred, largely because what happened was clear.


Clinton, by contrast, waited four days before traveling to Oklahoma City to deliver remarks at a prayer service for the victims. Until then, he participated in other commemorative events."

 Iata ce spune Slate Magazine despre declaratiile facute de Sarah Palin:

Palin Fails the Test

Sarah Palin's response to the Tucson shooting is defensive, illogical, distracting—and late.
By John Dickerson

Si aici declaratia facuta de Sarah Palin pe Facebook.

Iar despre vizita lui Obama la Tucson aflam din The Washington Post:

Obama visits surviving victims in Tucson, plans to speak at memorial service
by Anne E. Kornblut, Philip Rucker and Dana Hedgpeth

Articole demne de toata atentia. Le recomand a fi citite!

Despre evolutia valorilor democratice

Cred ca este o tema de actualitate pentru noi si care merita (macar putin) tratata. Ar trebui sa ne gandim cum sa avem o evolutie, in adevaratul sens al acestui cuvant, a democratiei la noi in tara. Si cred ca ar trebui sa ne gandim mult mai serios la ceea ce ar putea impiedica sau chiar stopa aceasta evolutie (termen luat in sensul bun, pozitiv al cuvantului - adica de modificare treptata a calitatii spre un nivel superior, dezvoltare). In Romania (si nu numai) exista un procent mare de nostalgici, dupa cum arata statisticile sondajelor de opinie. Desigur, este vorba de o idealizare a trecutului. Dar de ce? Cauza principala este saracia celor mai multi dintre oameni, faptul ca nevoile fundamentale ale omului sunt prost satisfacute (sau chiar deloc), lucru care genereaza inegalitati sociale si salariale destul de mari, dar si o emigratie masiva spre tarile dezvoltate din Vest. Pe de alta parte increderea oamenilor in institutiile democratice este diminuata, tot ca efect al neputintei de a se gasi solutii optime, in special economice, care sa poata conduce la cresterea generala a nivelului de trai. Dupa parerea mea acestea sunt cele doua componente importante care cauzeaza un efect de impiedicare a unei evolutii a democratiei la noi: o stagnare, o baltire, ca sa spun asa, intr-o situatie care este departe de ceea ce se cheama in mod uzual progres social si economic al societatii. Aceasta criza economica se afla la originea unei asemenea situatii, o criza care a prins tara noastra nepregatita pentru asa ceva. Insa nu numai criza economica (sau, daca doriti, nu trebuie sa dam vina numai pe aceasta criza economica) este cauza de baza a situatiei actuale. Pentru ca aceasta criza nu afecteaza numai Romania. Iar cu toate acestea sunt tari care, trebuie s-o recunoastem, se descurca mai bine.
Chestiunea este ca, dupa 1989, in Romania s-a dezvoltat un capitalism primitiv si rapace, un "capitalism salbatic", in contextul ultra-liberalismului, curent economic si de gandire ce a marcat lumea in ultimii 20 de ani. Numai ca Romania nu a dispus nici pe departe de bani si de capital pentru a face fata cu succes acestei provocari, in conditiile in care aparitia democratiei, dupa decenii de totalitarism comunist, incepuse sa rasara in tara noastra. Intr-o asemnea situatie notiuni precum echitate, altruism, egalitate (notiune confundata cu egalitarismul comunist, lucru explicabil dupa decenii de comunism), reguli (in anii '90 se vorbea despre celebrul "vid legislativ" care a perms celebre imbogatiri rapide, "tunuri" economice), interes general, consens au inceput sa se altereze  si sa fie considerate demodate cumva, lipsite de importanta atata vreme cat preocuparea principala a oamenilor era cea de "a face bani" cat mai multi, fiecare descurcandu-se cum poate mai bine. Efectul a fost ca ceea ce a devenit mai mult decat evident, care a rasarit ca "buboiul in frunte", dupa cum spune o expresie populara de pe la noi, au fost doar contradictiile, ce caracterizau o stare conflictuala in societate (iar imposibilitatea consensului, dintre Putere si Opozitie, dar chiar si in sanul Opozitiei, de pe scena politica a tarii, reprezinta o consecinta). Contradictii care, desigur, exista mai tot timpul intr-o societate democratica, numai ca la noi oamenii au facut fata cu greu acestor contradictii. Poate si datorita faptului ca valorile de care am pomenit mai sus au inceput sa se altereze, dupa cum am aratat si nu au putut, in atari conditiuni, sa fie transmise (au trecut mai bine de 20 de ani!) in interesul tuturor. Felul (gresit) in care a inteles romanul democratia si economia de piata a fost ( si este inca) urmatorul: fiecare pentru el, "sa moara capra vrecinului" care nu dupa multa vreme s-a transformat in "sa moara vecinul si sa-i iau capra", oamenii nedandu-si seama ca asemenea atitudini sunt contrare, defapt, democratiei si o slabesc. Totusi... cineva ar putea sa obiecteze si sa spuna: "bine, bine, dar cum s-a putut intampla acest lucru, adica insusirea unui asemenea mod de gandire la oameni, intr-o tara crestin ortodoxa: sa moara vecinul si sa-i iau capra, ca numai crestineste nu suna. Si asta intr-o tara in care bisericile sunt pline duminica!". Imi dau foarte bine seama ca lucrul acesta e destul de greu de inteles... Problema se pune in felul urmator: ca bisericile sunt pline ochi duminica e una, iar felul acesta de a gandi reprezinta cu totul altceva. Ce se intampla? Romania, ca si alte tari foste comuniste, au iesit destul de curand din comunism. Bagajul metafizic al omului este in mare masura cel pe care l-a mostenit (hai sa-i zic asa, ca e la moda cuvantul) din comunsim. Adica un bagaj metafizic ateu, dobandit pe vremea comunismului, prin indoctrinare (va mai amintiti de cursurile de invatamant politic, nu?). Deci, cu alte cuvinte, un bagaj metafizic secular, laic, foarte materialist, desi nu putini sunt cei care, actualmente, merg la biserica duminica, de marile praznice crestine si chiar mai des. Cu atat mai mult trebuie spus ca inainte de '89 nu a fost democratie, zicere ce o sa para multora o banalitate. Dar nu mai e o banalitate daca ne gandim la faptul ca democratia este un proces istoric. Oamenii au fost initiati, daca se poate spune asa, foarte superficial, in ceea ce priveste democratia. Iar evolutiile economice negative sau nesatisfacatoare de care vorbeam mai sus au facut ca sa se auda expresii de genul : "ei, ce sa-i faci, asa e in democratie...", care exprima, evident, o stare de pesimism, de descurajare. Deci, cu alte cuvinte, desi a avut loc o transformare a omului in  sensul ca in libertate, dupa '89, a descoperit credinta crestin ortodoxa si valorile crestine, totusi a secularizat democratia ignorand valorile care stau la baza acesteia, care tot de esenta crestina sunt (fondul crestin al Europei nu cred ca poate fi negat, cu toata Reforma initiata de protestanti, dar asta e cu totul altceva: initial a fost crestinismul si ma refer aici si la perioada de dinainte de Marea Schisma din 1054). In felul acesta se poate explica de ce mentalitatile create de comunism s-au mentinut  si se mentin inca ca si (drept consecinta) un anumit mod de a gandi si a actiona. Este vorba de o fractura la nivel metafizic, petrecuta in individ, ca urmare a mutatiilor survenite de pe urma experimentului comunist.
Sa vedem acum ce putem spune despre munca. Ultra-liberalismul, in esenta lui, se pare ca a fost destul de repede inteles de catre romani. Si anume ca deasupra muncii stau banii si capitalul. Dar cum a fost inteles? Intr-un mod destul de rudimentar, adica important este nu atat sa muncesti, cat sa dispui de capital si de multi bani. Efectul negativ a fost urmatorul: cu bani se obtine aproape tot ce-ti doresti, mai putin prin munca. Insa ideea aceasta (care ne poate duce cu gandul la lene, lucru pe care eu il consider gresit) a fost si pe vremea comunismului. Expresii de genul: "munca e pentru tractoare". Totusi, omul trebuie sa munceasca. Efectul este negativ pentru ca induce ideea ca totul se poate cumpara si vinde, si, in felul acesta, obtii o viata comoda, fara prea mari batai de cap, fara prea mare efort: bani sa ai, ca in rest... Cu bani poti cumpara diplome, favoruri, esti respectat ca om onorabil in societate. Ultra-liberalismul a accentuat aceasta tendinta si lucrul acesta nu numai in Romania. De ce Angela Merkel spunea ca " am trait peste posibilitatile noastre" (citat din memorie), si asta intr-o tara ca Germania! Cu atat ai mult in Romania, o tara mult mai saraca decat Germania, mirajul acesta al vietii usoare, al banului castigat facil, "fara prea multa bataie de cap", a condus la alterarea uneia din valorile fundamentale ale societatii: munca, care imprima reguli, fara de care nu poate exista perfectionare. Chiar imi amintesc faptul ca in anii '90 era cool sa fii baiat finut, bine imbracat (haina il face pe om, zice un proverb popular). Deci asta era important, look-ul tau, felul exterior in care apari in fata altora, mai putin calitatile tale interioare (spre ex. inteligenta, capacitatea profesionala, s.a), ceea ce nu inseamna ca as avea ceva impotriva faptului de a fi bine imbracat sau a avea o comportare fina, dimpotriva. O viziune foarte superficiala, desigur, si o filozofie care a condus spre declin economic. Iata, deci, un alt factor de dezechilibru al societatii romanesti.
O evolutie pozitiva a democratiei la noi se poate face doar in timp. Trebuie nadejde. Dar mai trebuie avut in vedere si altceva: restabilirea valorilor de baza, acordarea locului principal acestor valori pe care le-am enumerat mai sus: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Pentru ca eu cred ca trebuie sa intelegem ca democratia nu inseamna numai conflict, perpetuarea (absurda pana la urma) a unei stari conflictuale (spre ex. in urma unei angajari politice prost gandite sau concepute) sau doar un pragmatism materialist meschin. Asta ca sa nu ramanem la nesfarsit o societate cu incredere limitata, dupa cum spunea Vasile Dancu. Dar si o societate care sa nu poata progresa si sa se zbata in tunel fara a putea gasi vestita "luminita", as adauga eu. Doamne, fereste!
Cred ca trebuie reconstruit in noi insine modul de a vedea democratia, conceptia noastra, a fiecaruia, despre democratie, bazat pe valorile enumerate mai sus. Lucru ce nu mi se pare imposibil. Poate ca fiecare dintre noi trebuie sa evolueze, sa progreseze, pentru ca sa putem avea un progres real al intregii societati. Atitudine opusa pasivitatii. Din aceasta cauza parerea mea e ca trebuie sa avem in vedere rolul deosebit de important al spiritualitatii pentru ca valorile de care vorbeam mai sus tin de spiritualitate si de evolutia noastra spirituala. Trebuie sa ne gandim mai des la acestea, sa cautam sa le aprofundam, sa le intelegem mai bine. In felul acesta poate ca s-ar putea capta mai bine energiile de care dispune tara noastra pentru a putea fi utilizate si spre un progres economic mult asteptat. Conceptia noastra gresita, dar comoda, este ca progresul nu tine neaparat de noi, ci de cauze cumva exterioare noua. Asteptam ceva, dar ce? Chestiunea e ca tine si de noi, de la vladica pana la opinca! Este o mare eroare sa pui dezvoltarea tarii, spre exemplu, numai pe seama, sa zicem, a investitiilor straine. Ca si cum numai aceste investitii, ele singure, ne pot asigura noua o viata buna, frumoasa si comoda, dar trecand cu vederea efortul pe care trebuie sa-l depunem noi pentru a ne putea dezvolta economic. Este ca si cum, la o intrecere sportiva de atletism, ai vrea sa participe altul pentru tine, nu sa participi tu. Este si absurd. Dar o asemenea mentalitate exista. Numai ca pentru a putea participa cu succes la intrecerea de atletism trebuie sa fii si bine pregatit. Se pare ca nu avem suficient curaj sa participam la competitia de atletism. Dar atunci: cat curaj avem pentru a progresa cu adevarat?