Despre rezultatul alegerilor

Se vorbeste mai mult despre rezultatul acestor alegeri cu referire la cine a castigat si cu ce procente. Am scris si eu aici despre aceste lucruri, care, desigur, sunt importante. Impresia mea este ca se vorbeste mult mai putin despre calitatea noilor membri ai Parlamentului, despre faptul ca avem un numar mult mai mare de parlamentari decat in anii trecuti, peste 500, aproape chiar 600, si despre semnificatiile acestor lucruri... Au fost comentatori ai campaniei electorale care au observat calitatea mediocra a dezbaterilor. Ce am putea spune despre aceste alegeri, lasand rezultatul deoparte? Avem un parlament mai mare, inseamna asta si o sporire a democratiei in Romania? Calitatea noilor parlamentari ne indreptateste sa credem ca s-a imbunatatit si democratia de la noi?
Ma gandeam la aceste lucruri astazi incercand sa descifrez sensul evenimentelor. Si ma gandeam la cum a inceput democratia la noi, in zorii anilor '90. Trebuie remarcat ca exista la noi oameni care blameaza democratia, dar nu este foarte clar daca blameaza democratia sau blameaza democratia de la noi, ca nu prea e acelasi lucru. Nu am putea spune ca societatea romaneasca n-ar fi una democratica. Democratia a inceput odata cu 1990, dupa ce populatia a iesit in strada si a indepartat regimul Ceausescu de la Putere. Odata ce Revolutia a avut sorti de izbanda, s-a deschis calea catre o societate democratica. In mare asa au stat lucrurile, dar acum, privind retrospectiv am putea descoperi, as zice, si alte fatete ale evenimentelor. Interesant este ca dupa ce a fost inlaturat de la Putere cuplul dictatorial Ceausescu, evenimentele ulterioare au debutat cu un conflict. Cred ca va mai amintiti, desigur, de acel miting urias din Piata Universitatii, care a durat cateva luni si care s-a incheiat cu mineriada din 13-15 iunie 1990. Era pe atunci o perioada de libertate, pe care romanii nu o avusesera sub comunism, dar care incepea cu un conflict si nu unul oarecare, ci unul din cele mai grave din toata perioada postdecembrista. Tot spatiul dintre Teatrul National si Universitate a fost blocat luni in sir de manifestanti, iar sensul acestui miting parea sa fie antiFSN. El a continuat si dupa alegerile democratice din 20 mai in virtutea inertiei, daca se poate spune asa. Daca acest miting a fost indreptat impotriva FSN el nu a avut decat o influenta foarte mica asupra electoratului. Si asa se face ca FSN a inregistrat o victorie zdrobitoare in alegerile din mai. Conflictul s-a agravat foarte mult odata cu venirea minierilor in Bucuresti, veniti sa faca "ordine" si care au reusit sa stopeze acest miting maraton. Interventia minierilor a avut consecinte asupra imaginii tarii noastre in exterior, nota nu era prea buna, desigur. Consecinte electorale aproape de loc, FSN castigand fara probleme alegerile, dupa cum am si zis mai sus... In schimb cred ca s-ar putea spune ca a avut consecinte sociale serioase, care inca se manifesta in societatea noastra. Si anume ca a introdus in societatea romaneasca postdecembrista, dupa caderea unui dictator, conflictul... In acest fel democratia a capatat la noi un caracter conflictual, daca se poate spune asa. S-ar mai putea spune ca societatea romaneasca postdecembrista a devenit una conflictuala. Si in felul asta se poate pune problema fundamentala: in ce masura poate fi o societate conflictuala una cu o democratie autentica, reala? Poate avea o astfel de societate o democratie puternica?
Sa ne oprim asupra conflictului si vom observa ca el s-a perpetuat in timp. Spre exemplu cand Traian Basescu a devenit Primar General al Capitalei. Basescu a fost vazut atunci de electorat ca un tip care promitea, dornic sa faca treaba, un om activ de care Bucurestiul avea nevoie. Electoratul si-a pus increderea in el si astfel a ajuns Primar General, o functie foarte importanta. N-a trecut multa vreme si a si inceput conflictul intre Basescu, Primarul General, si Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Un conflict politic si nimic mai mult, dar care a avut consecinte din cele mai proaste asupra orasului. Trebuie spus ca acel conflict din Piata Universitatii din 1990, de care vorbeam mai sus, a fost tot un conflict cu un pronuntat caracter politic. Revendicarile manifestantilor erau preponderent politice (ex: Jos Iliescu, Zona Libera de Neocomunism, faptul ca Iliescu era vazut ca un comunist fara intentii reformatoare si ca FSN era vazut ca o continuare a PCR). Dupa parerea mea, de la conflict politic, deoarece asta a fost initial, s-a ajuns nu dupa foarte multa vreme la conflict, adica la o stare conflictuala in societate, si putem si astazi sa constatam in societatea noastra conflicte de toate genurile, tot ce vrei si nu vrei. Aceasta stare conflictuala in societate nu e de mare intensitate, dar are urmatoarea caracteristica: permanenta. Abordarile partidelor noastre au fost mai mereu dupa 1989 conflictuale si nu consensuale. Democratia presupune puncte de vedere diferite asupra unui lucru, ale unor parti diferite (spre ex.: partidele) din intregul numit societate. De aceea democratia consensuala presupune concentrarea pe ceea ce este comun acestor puncte de vedere diferite, altminteri nu s-ar putea realiza consensul in societate. La noi, centrul de greutate, ca sa zic asa, s-a mutat pe ceea ce e deosebit, adica pe deosebirea dintre punctele de vedere ale diferitelor parti. Ma gandeam, spre exemplu, la PNTCD, a carui linie si program politic era in anii '90 "Jos comunismul!", "Jos FSN!", "Jos Iliescu!". Corneliu Coposu, tin minte, chiar a declarat la o emisiune televizata, ca dorinta lui cea mai mare e "sa vada ca FSN pierde toate mandatele" (citat din memorie). Lucrul acesta s-a intamplat si PNTCD a ajuns, cu CDR, la Putere. Au fost mai multe guverne in perioada 1996-2000, totusi nu s-a vazut o imbunatarire nici a situatiei economice, nici a actului de guvernare, desi Ion Diaconescu vorbea de cei "15000 de specialisti ai CDR" si pana la urma CDR a pierdut alegerile, ridicandu-se, in 2000, PRM!
In Constitutia noastra scrie ca "Presedintele execita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate" (art. 80, al.2), deci Presedintele are un rol mare in ceea ce priveste democratia. Cu toate acestea Basescu a avut deseori abordari conflictuale, incalcand si Constitutia (chiar daca nu grav - exact ce spuneam: intenstitatea acestor conflicte nu este foarte puternica), perpetuand astfel traditia, daca se poate spune asa, conflictului in Romania postdecembrista. Insa, dupa cat socot, in Constitutia noastra cand spune "functia de mediere" se refera la o abordare consensuala din partea Presedintelui, nu la una conflictuala. Fortele de stanga, PDSR spre exemplu, a practicat si el, la randul lui conflictul in perioada 2000-2004, lucru ce nu i-a adus un plus de simpatie populara...

Din conflictul asta a rezultat un fenomen foarte interesant: privilegiatii regimului. Indiferent care ar fi fost acel regim din perioada postdecembrista. Este adevarat ca fenomenul a fost la inceput intr-o stare incipienta, dar s-a dezvoltat ulterior. Fenomenul acesta al claselor privilegiate nu e caracteristic numai Romaniei. Lieber aprecia inca din 1834, cu privire la democratia americana - v. aici -,  ca "avantajul Statelor Unite comparativ cu majoritatea natiunilor europene consta in absenta claselor privilegiate, care se regasesc in societatile aristocratice ale Europei". La noi, dupa '89, a aparut o aristocratie, daca putem s-o numim asa, republicana a tranzitiei. La inceput ea s-a materializat prin asa numitii miliardari (sau milionari) de carton. Apoi aceasta aristocratie a inceput sa insemne aristocratia de partid, caracterizata prin baroni locali, provenind atat de la stanga esicherului politic, cat si de la drepta esicherului politic. Insusi termenul de baron este unul aristocratic, si poate ca are la baza parvenirea sociala. Miliardar sau milionar de carton pare ca tine mai mult de lumea afacerilor. Interesant este ce aprecia De Tocqueville cu privire la americani - v. aici, din care citez:

"DeTocqueville wrote, "...men in America, as with us, are arranged according to certain categories in the course of social life; common habits, education, and above all wealth establish these classifications. But these rules are neither absolute, not inflexible, nor permanent. They establish temporary distinctions, and do not form classes properly so called. They give no superiority,even in opinion, to one man above another, so that even though two individuals never meet in the same salons, if they meet on the public square, one looks at the other without pride, and in return is regarded without envy. At bottom they feel themselves equal, and are" (Pierson, 551)."(subl. mea)

De remarcat aceste aspecte deosebit de interesante care arata cu claritate ca aceste clase privilegiate erau caracteristice unei Europe aristocratice si nu unei Americi democratice. SUA era, ca sa spun asa, sau mai bine zis avea o democratie reala, autentica, cel putin daca e asa cum o descriu Lieber si De Tocqueville. Mai trebuie aratat si urmatorul lucru observat de Alexis de Tocqueville - v. aici, din care citez:

"Political culture, however, was considered to be highly relevant. Tocqueville noted the consense over the republican structure in America, a strong sense of public responsibility, although public and individual interests were partially considered as affiliated. Religion can be included in the description of political culture, as he saw its function in contributing to political order more than the meanings of strong beliefs. The Frenchman admired the high level of political education at the time, the common knowledge about public affairs. As mentioned before, he deemed this factor a decisive prerequisite for maintaining a working democratic system, since he had seen the democratic experiment fail in France before largely because of a lack of responsible citizenry."(subl. mea)

Daca e sa facem o compartie cu Romania, trebuie sa spunem ca la noi cultura politica a cetatenilor este destul de scazuta, din pacate... Pe de alta parte religia, in cazul nostru cea majoritara, crestin-ortodoxa, nu poate juca rolul pe care religia l-a jucat in America tot din cauza slabei culturi in acest sens a cetatenilor. Iar partidele au intretinut, mai mult sau mai putin voit, mai mult sau mai putin interesat, confuzia ideologica. Aparitia baronilor locali la un partid de stanga e un exemplu in acest sens. Insa, dupa parerea mea, societatea romaneasca nu e roasa numai de lipsa de dreptate (inclusiv cea sociala) ci si de invidia ce se manifesta in individ ce cauzeaza o rautate specifica la adresa altuia, indiferent daca ar exista sau nu temeiuri de invidie. Iar spiritul gregar, as putea spune milenar si n-as crede ca as gresi prea mult, al romanului se impaca greu cu libertatea aceasta, de tip anglo-saxon, daca se poate numi asa, caracterizata prin individualism. Individualitatile, chiar si astazi, nu sunt prea bine privite de catre romani, din pacate... Observ ca atenuarea spiritului gregar in societatea noastra, il face pe roman sa sufere, in sensul ca ii lipseste gregaritatea... Desi sunt romani care nu sunt manati de acest spirit gregar, dar acestia, dupa cat socot, se afla in minoritate. Dupa parerea mea, intr-o societate liberala, si cu atat mai mult intr-o democratie liberala, spiritul gregar nu-si prea are locul pentru ca o astfel de societate, cred, il imbie pe om sa-si scoata in evidenta personalitatea si individualitatea. Lucru care pentru roman conteaza doar in masura in care te poti imbogati prin ele. Cu alte cuvinte, degeaba ai personalitate si individualitate, daca nu esti si bogat. Lucru ce nu e greu de inteles, deoarece comunismul - Romania a stat aproape 50 de ani sub comunism - se baza pe acest spirit gregar al omului.
Fara indoiala ca rezultatul alegerilor a fost influentat si de toate aceste lucruri. Uninominalul nu se poate spune ca a fost un succes - individualitatile nici nu au starnit un prea mare interes. Romanul voteaza partidul (sau alianta, formatiunea politica) si nu omul, candidatul, asa cum cere uninominalul - a contat partidul, asta vreau sa spun. Dar adevarul este ca, doar cu cateva exceptii poate, nici candidatii nu s-au evidentiat prea mult, campania fiind destul de slaba, asa cum au observat multi. Romania, in schimb, este in situatia paradoxala de a avea "mai multa" democratie, dar de o calitate mai slaba. Practic oricine ar fi putut castiga daca ar fi candidat sub sigla USL, favorit incontestabil al acestor alegeri. Mai ales ca USL avea nevoie sa castige aceste alegeri, lucru clar. Si cand spun "oricine" vreau sa accentuez faptul ca si un om luat la intamplare de pe strada, un om obisnuit, ar fi avut sanse reale de a castiga un colegiu, daca ar fi candidat sub sigla USL.Votul antiBasescu si antiPDL si-a spus si el cuvantul. Votul "negativ", cum i se mai spune, este o expresie a faptului ca atat partidele si liderii lor (v. spre ex., Traian Basescu) intretin confuzia ideologica dar si a lipsei de cultura politica a populatiei; spuneam mai sus de aceste fenomene. Tot acest vot si rezultatul lui imi aminteste de FSN-ul anilor '90 si am avut impresia ca si Parlamentul a devenit un fel de CPUN. Din aceasta batalie dintre USL si Basescu/PDL s-au nascut, iata, parlamentari noi, au aparut nume noi pe scena politica, chiar daca unii candidati ce au castigat sunt certati cu legea.
Eu ma gandeam azi la faptul ca noi nu traim de fapt intr-o democratie autentica, reala... Ma gandeam la faptul ca cei tineri poate ca nici nu se gandesc la asta... In general vorbind, romanul cand merge in exterior este impresionat placut de ceea ce vede. Ii place si lauda lucrurile frumoase pe care le vede. Traim, mai mult, as spune, intr-o societate conflictuala, marcata de tot felul de conflicte marunte, meschine, dar permanente. Conflictul politic de la nivel de partide se transmite in societate si devine conflict in societate. Nu foarte mare, dar permanent si deranjant. Absurd si obositor. N-as vrea sa ma repet, dar trebuie remarcat ca partidele nu transmit un mesaj reconfortant omului simplu, si este semnificativ ce arata Cristian Tudor Popescu in acest editorial - Votez cu mine:

"Crescut sub comunism, îmi dau în fine seama că votul nu e o investiţie. Un buletin de vot îţi dă mai puţine şanse să te îmbogăţeşti decât un bilet de loterie. Votul nu îţi garantează un loc de muncă, nici salariu, nici profit, nici dividende, în schimb poate să-ţi aducă pierderi şi necazuri cu procuratura."

CTP spune ca "votul e un gest degeaba". Dar sa vedem care a fost prezenta la vot, nu?

Prezenta la vot

Iata aici ce ne spune BEC. Deci 41,72%... Prezenta ceva mai ridicata in mediul rural. Cred ca CTP are dreptate... Multi romani gandesc asa: "votul e un gest degeaba". Mie tare mi-e sa nu fie vorba despre lipsa de responsabilitate cetateneasca de care vorbea De Tocqueville... De observat e faptul, tinand cont si de experienta de la referendum, ca e tot mai greu de "scos" sa mearga la urne sa voteze jumatate plus unul din cetatenii cu drept de vot. De fapt... e imposibil in zilele noastre. Totusi, procentul a fost bunicel, daca putem spune asa, tinand cont de faptul ca ar fi putut sa fie si sub 40%... Eu tot stau si ma tot intreb cateodata de ce dezinteresul asta ridicat la oameni... Nu pretind ca am si raspunsul la aceasta chestiune. Sa fie, oare, vorba de dezamagire, de altceva... Totusi, aceasta prezenta la vot de numai 41,72% contrasteaza destul de puternic cu un Parlament mai mare, de 588 de parlamentari. Deci cu peste 100 mai multi decat in legislatura trecuta (469). Din punctul asta de vedere, al prezentei la vot la recentele alegeri, contrastul este si mai izbitor daca ne uitam la prezenta la vot in 1990 - aici. De observat procentul de 86,19% !! Procentul a scazut acum cu peste 40%!! Si, iata ca din acest punct de vedere este o mare deosebire fata de anul 1990!! Ceea ce ma face sa cred ca anii '90, desi au debutat, cum aratam mai sus, conflictual, au fost mult mai favorabili democratiei decat cei de acum. In 1992 prezenta a fost de 76,29%... La alegerile din 2000 a fost o prezenta la vot de 65,31%. Dupa cum se vede usor prezenta la vot este pe o curba descendenta, acum Romania ne mai putand "scoate" o prezenta la vot de peste 50%. De remarcat si faptul ca la alegerile actuale doar trei judete au avut o prezenta de peste 50% - Teleorman, Gorj si Mehedinti. Lucru care arata ca in 1990 si in 1992 era o alta societate decat cea de acum, mult mai deschisa, mult mai favorabila democratiei, mult mai putin blazata decat cea de azi. Pe atunci n-ai prea fi auzit oameni sa spuna ca "votul e un gest degeaba". Erau si pe atunci vremuri grele, dar marcate, totusi, de entuziasm. Erau sperante de mai bine. In orice caz, aceasta curba descendenta a prezentei la vot mi se pare ca nu poate sa indice ca vremurile de azi sunt favorabile democratiei. Tocmai asta e lucrul care ar trebui sa ne puna pe ganduri, sa ne ingrijoreze... E ceva care nu merge... It doesn't work! Si e de remarcat ca procentul asta poate sa fie si sub 40%... Uitati-va numai in jud. Timis cati au iesit la vot - 32,50%, in jud. Cluj - 35,27%...

Referendumul...

Mai multe aici. Sa vedem si rezultatele oficiale... Se intoarce Basescu la Cotroceni sau nu? Prezenta la vot, cel putin din rezultatele de pana acum, 45,92%. Dar... sa vedem  pana la sfarsit... Ma asteptam la peste 50%. A aratat si la televizor imagini cum s-au inghesuit sa voteze in ultima ora. Ciudat totusi... Ca timp la dispozitie au avut suficient. In orice caz a fost un vot masiv antiBasescu. Exit poll-urile dadeau un procent de peste 80% - cei care au votat pentru demitere. Asta inseamna in jur de 7,6 milioane de romani... Basescu, dar si PDL, raman intr-o situatie politica dificila.
Update
Iata aici un sondaj IRES privind referendumul. Despre rezultatele finale, Gandul titreaza:

REFERENDUM 2012. REZULTATE FINALE BEC. Prezenţa la vot 46,24%. Pentru demiterea lui Băsescu au votat 87,52%, iar împotrivă - 11,15%

Si reactii in presa internationala:

România - subiect negativ în presa internaţională. Politicienii de la Bucureşti sunt avertizaţi în privinţa efectelor pe care le au disputele 

Stau si ma intreb daca nu cumva toate aceste reactii negative din presa internationala se datoreaza faptului ca se doreste ca in Romania sa se constitutie un puternic pol de Dreapta pe esicherul politic, ca o contrapondere la asa numitul pol de Stanga, foarte puternic, si care ar fi USL... Basescu a accentuat de multe ori aceasta idee, PDL la fel - vorbeau chiar de "alianta socialista". Adica asta ar fi, chipurile, USL, o alianta socialista. O alta explicatie ar fi ca Dreapta a iesit foarte șifonată dupa acest referendum. Trebuie spus ca Drepta europeana, PPE, a primit o lovitura dura deoarece prezenta la vot a fost buna si s-a votat masiv antiBasescu. 

Despre un aspect interesant - aici. Ramane de vazut ce va hotari Curtea Constitutionala.

Diaspora si voturile

Iata un editorial interesant in Gandul scris de Rodica Ciobanu despre cum ar putea diaspora influenta rezultatul votarii. Ceea ce se retine este faptul ca diaspora a ajuns sa conteze in lupta electorala. Este o realitate care trebuie luata in seama de toti, de toate partidele politice. Si s-a vazut la trecutele alegeri ca asa este, desi unora nu le-a placut rezultatul.

Bătălia pentru poporul electoral din afară

de Rodica CIOBANUIn care se arata:

"Dintre milioanele de români cu drepturi cetăţeneşti din diaspora (vorbitorii de română fără drepturi sunt contabilizaţi separat), la alegerile prezidenţiale din 2009 au participat doar 138.000, un record faţă de scrutinele anterioare, peste 70 la sută dintre aceştia votându-l pe Traian Băsescu. Supărarea pesediştilor pe conaţionalii din străinătate (care, de asemenea, preferaseră PDL la parlamentare şi europarlamentare) nu s-a stins nici după un an, Victor Ponta răbufnind, la înfiinţarea organizaţiei PSD Diaspora: "Noi nu l-am votat pe Traian Băsescu. L-au votat cei din diaspora şi a ieşit preşedinte. Votul lor a fost mai important decât al celor 11 milioane de români din ţară...". Dacă o sută de mii de oameni au decis cine va fi preşedintele României, cât şi unde se vor cântări opţiunile mai multora la alegerile viitoare? PDL speră că, şi de data aceasta, vor înclina de partea sa.

Ministrul de Externe, Theodor Baconschi, a repus în dezbatere publică proiectul Legii votului prin corespondenţă, vechi din 2007. Menirea acestuia este aceea de a le uşura cetăţenilor români din străinătate participarea la procesul electoral, oferindu-le posibilitatea să-şi trimită preferinţele în plic, după ce s-au înscris pe listele de alegători de la ambasade şi consulate. Se estimează că, astfel, numărul lor va creşte semnificativ, nemaifiind nevoiţi să bată drum lung până în oraşele unde sunt organizate secţiile de votare. Este o lege ce ar fi trebuit să funcţioneze deja, dacă partidele nu s-ar fi concentrat exclusiv pe poporul electoral din ţară."

Este clar ca politicienii nu-si mai pot permite sa nu tina cont de parerea diasporei. Pentru ca, vorba D-nei Ciobanu, sunt foarte multi si in continua crestere:

"Sunt atât de mulţi, că ar putea umple până la refuz o ţară de mărimea Lituaniei. Peste 5.012.400 răspândiţi în întreaga lume, din care 3.253.000 în Europa, potrivit datelor publicate de Organizaţia Românilor de Pretutindeni. De la ultima numărătoare însă, numărul emigranţilor români a crescut, sub presiunea sărăciei de acasă. Numai anul trecut, numărul celor plecaţi cu contract de muncă s-a triplat, comparativ cu 2009, iar câţi lucrează la negru nimeni nu ştie, Ministerul Muncii aproximând că ar fi trei sute de mii pe continentul european."

Fara indoiala ca, date fiind aceste conditii, diaspora reprezinta o forta electorala evidenta! Ar fi interesant sa vedem un sondaj de opinie privind optiunile diasporei noastre. Parca pana acum nu am vazut asa ceva... daca nu ma insel... Probabil ca s-au facut, nu stiu, chiar nu stiu, dar ar fi interesant de vazut! In ceea ce priveste rabufnirile lui Ponta, cred ca ar trebui spus ca PSD a pierdut (cred ca se poate spune si asa, caci, defapt, a pierdut Geoana) ca o consecinta a cum a "stiut" Geoana sa-i convinga pe cei din afara. Dar ceea ce putem remarca la PSD cred ca a fost si o lipsa de strategie electorala privind diaspora. Lucrul acesta cred ca va fi foarte important in viitor. Diaspora trebuie studiata, trebuie inteleasa bine. Trebuie vazut foarte clar ce vor acesti oameni de la clasa politica autohtona, cum ar vrea ei sa arate realitatile din Romania. Numarul lor, dupa cum spunea si D-na Ciobanu, a crescut brusc daca numai anul trecut numarul celor plecati cu contract de munca s-a triplat fata de 2009!! Sa retinem bine: s-a TRIPLAT!! Eu stau si ma intreb ce vom face daca si in 2011 se v-a tripla. Pentru ca exista, dupa cum se poate observa usor, aceasta tendinta a oamenilor de a pleca masiv din tara, spre zari mai bune.D-na Ciobanu spune:

"Dacă votul prin corespondenţă se va dovedi un succes la testul parlamentar din 2012, atunci îi vom vedea mai des pe candidaţii la preşedinţie făcându-şi campanie în comunităţile româneşti din Italia, Spania, Germania, Franţa, Canada ori SUA, care ar putea desemna învingătorul.

Cu siguranţă, niciun candidat nu-şi va mai putea permite să strige "Am câştigat!" până nu se vor număra cândva ignoratele voturi ale poporului din afară."

Ar fi de studiat, spre exemplu, daca cei din diaspora, plecati de vreo, sa zicem, trei ani, vad asemanator lucrurile, cu cei ramasi in tara. S-a modificat ceva, intr-o perioada trei ani de stat in Vest, in ceea ce priveste perceptia asupra realitatilor romanesti, asupra partidelor politice, a clasei politice, fata de felul in care vad lucrurile cei care au ramas in tara? S-a modificat cu mult aceasta perceptie? Poate influenta rezultatul votarii? Si cum l-ar putea influenta? Sunt intrebari care converg spre o singura problema: poate, oare, diaspora, sa-si aduca un aport decisiv (daca nu chiar acum, atunci in viitor - intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat) la modernizarea Romaniei? Cresterea brusca a numarului celor plecati ingreuneaza cercetarea. Dar se contureaza totusi o directie, ca sa zic asa, un vector, si anume acela al tendintei, care trebuie serios analizat. Pentru ca de marimea acestui vector poate depinde rezultatul electoral. Acest vector ne indica multe lucruri. De exemplu s-ar putea observa ca emigratia se datoreaza lipsei de locuri de munca din tara sau a salariilor slabe. Iata doua chestiuni care ar trebui sa ii preocupe pe alesii nostri, pentru a rezolva aceasta problema. Este clar ca lucrurile acestea tin de scaderea economica datorata, in zilele noastre, crizei economice si financiare. S-ar putea ca vectorul de care vorbeam sa scada in intensitate daca economia s-ar relansa repede. Este adevarat ca oamenii acestia trimit remitentele in tara, dar asemenea emigratie masiva, cu tendinta de crestere, afecteaza economic Romania. Arata, pe de alta parte, un dezechilibru economic major, ce nu a putut fi corectat pana acum (cel putin in perioada 2000-2010!!). Emigratia aceasta afecteaza economic Romania, in ciuda remitentelor trimise in tara. Pentru ca franeaza dezvoltarea economica a tarii, de care depinde progresul general al acestei tari. Evident, nu poti sa-i opresti pe acesti oameni sa circule liber. Dar cauza principala o constituie tocmai faptul ca din punct de vedere economic lucrurile merg foarte prost aici! Bun, nu spun ca am neaparat dreptate (desi se pare ca e de natura evidentei ca as avea dreptate in acest sens). Ceea ce vreau sa spun este ca tocmai aceste cauze care determina la noi emigratia trebuie studiate. S-ar putea sa nu fie neaparat vorba numai de cauze economice, iata de ce spun cu o anumita indoiala ca am dreptate in ceea ce am afirmat mai sus... S-ar putea sa fie si cauze mai subtile, imperceptibile, cauze care nu sunt de natura evidentei, cauze spirituale (care tin de spirit). Nu stiu, deocamdata ma intreb... Cele de natura evidentei sunt, desigur, cele mai grosiere, inutil de spus, dar am spus. Pentru ca eu stau si ma intreb in ce masura emigrantul se cunoaste pe sine...In general vorbind, eu ii vad pe acesti oameni, ca pe niste oameni curajosi. Stapani pe sine, capabili sa infrunte necunoscutul, pentru ca a pleca in alta parte, unde nu sti ce te asteapta, in alta tara (pe care nu cred ca o cunosti bine...) inseamna sa infrunti necunoscutul, nu? S-ar putea sa nu fie asa. S-ar putea sa fie manati sa plece in alta parte datorita necesitatilor, cum se spune. Practic, un om sa fie impins sa plece pentru ca nu poate, obiectiv vorbind, sa se realizeze aici profesional, sa castige aici mai bine, sa aiba un loc de munca conform pregatirii sale profesionale, etc. Dar un om care se cunoaste bine pe sine, stapan pe sine, de ce nu ar incerca, fara teama, sa plece in alta parte, pentru a munci si a trai mai bine, date fiind realitatile economice obiective precare din tara sa. Misterul acestor cauze ar trebui cercetat si elucidat. In general media de varsta al celor care emigreaza este de aprox. 27 de ani. Deci oameni tineri. Cand esti tanar esti mai mult aplecat spre aventura. Teama este invinsa de elanul pe care il ai la aceasta varsta. Esti dornic sa cunosti multe, sa vezi multe, sa faci experiente. Pe mine ma fascineaza la acest tineret siguranta  cu care spun  ca pleaca din tara si cu care si fac acest lucru. Pare a fi o hotarare din care nu mai pot fi clintiti, indiferent de ce ar spune parintii (?). Ca si cum ar sti ca lucrul acesta trebuie facut. Fara teama, doar hotararea de nestramutat. Poate spun o prostie dar mi se pare ca un om simplu se cunoaste mai bine pe sine decat un om complicat. Dar omul, in general vorbind, nu se poate spune ca e simplu... Tocmai din cauza asta ceea ce ziceam mai sus, legat de hotararea aceasta de a pleca, fara teama, dupa cum spuneam, o privesc prin prisma unei simplitati extraordinare, dublata de acea siguranta de sine, de a sti, ca si cum ai determina lucrul acesta matematic - adevarul exact, fara niciun dubiu, fara nicio indoiala. Emigratia aceasta masiva ridica, desigur, multe intrebari. Romania nu s-a mai confruntat cu un asemenea fenomen, ca cel de acum. Tendinta este de crestere si nu cred ca stim mare lucru despre cum gandeste emigrantul, despre ceea ce ar vrea el, despre aspiratiile lui, sau daca are formulata o viziune proprie asupra a ceea ce trebuie facut in tara, asupra realitatilor romanesti. 
Un lucru insa se contureaza clar, ca un program pentru toata clasa politica: fenomenul emigratiei nu poate fi redus din intensitate decat daca se amelioreaza conditiile de viata de aici, daca se va relansa economia si daca se vor crea locuri de munca bine platite. Pe de alta parte, consecintele sporirii numarului de emigranti in viitor, in conditii de scadere a natalitatii, poate avea consecinte absolut dezastruoase pentru tara. Practic ar insemna ratarea pe termen destul de lung a oricarui progres, in adevaratul sens al acestui cuvant. Imbatranirea fortei de munca este o realitate la noi. Si atunci cine mai munceste aici? Daca sunt aprox. 3 milioane numai in Europa, si daca raportam aceasta cifra la populatia totala a Romaniei, vom descoperi ca acestia reprezinta 15% din populatie! Este mult! Alte tari, tari dezvoltate, primesc imigranti. Noi suntem printre furnizorii acestei forte de munca marfa ieftina pentru altii. Daca tendinta este de crestere, atunci la ce ne putem astepta in viitor? Mai cu seama ca reducerea numarului de contribuabili inseamna reducere de venituri la bugetul de stat, care si asa nu sta prea grozav. Si mai trebuie remarcat un lucru: tendinta economica la noi nu este, actualmente vorbind, spre performanta economica. Romania nu a reusit sa inregistreze crestere economica in 2010, precum alte tari, printre care Bulgaria - v. aici, iar despre Romania, aici. Practic noi nu am reusit sa ajungem nici la ceea ce se cheama "crestere economica zero" in 2010! Or, in aceste conditii, are loc o triplare a numarului de emigranti! Este clar ca nu e in regula. Iar cauzele care tin de componenta economica ar trebui rezolvate pozitiv de catre Guvern, adica sa se vada ca se reduce emigratia datorita imbunatatirii conditiilor din tara. Pe de alta parte sunt voci ce indica pesimismul si pentru 2011 (deci nu "optimismul moderat"), iata stirea, aici, redata de Gazeta de Nord-Vest si aici redata de Capital. In asemenea conditii nu poti sa nu legi emigratia de evolutia negativa a situatiei economice a tarii. 


Pe de alta parte s-ar putea ca cei din diaspora, care l-au sustinut pe Basescu in 2009, sa nu mai sustina PDL la alegerile din 2012. N-ar fi exclus, date fiind si sondajele de opinie care indica pe primele doua locuri: PSD si PNL. Ar fi o schimbare foarte interesanta a diasporei, cu care Basescu se lauda pana nu demult. Increderea in Basescu e redusa. Il mai sustine oare diaspora? 
Ramane de vazut cum va reusi PSD si PNL sa convinga diaspora si cu ce anume, care ar fi argumentul forte. Ramane de vazut... Subiectul, desigur, ramane deschis in continuare.