Problema

Cred ca nu sunt multi oameni care isi dau seama ca problema de baza a Romaniei nu e coruptia sau nerespectarea legilor tarii. Mie mi-a atras atentia o remarca facuta de Monica Macovei, si anume "cum iesim din noroi?" in ideea ca "suntem in noroi dar privim la stele". Abordarea aceasta cum ca ar fi vorba exclusiv de coruptie si nerespectarea legii e accesibila oricui: nu exista coruptie in tara asta? Nu exista corupti? Si atunci? Foarte multi oameni probabil ca asa gandesc, altii poate ca isi dau seama ca o asemenea argumentatie parca n-ar exprima tocmai bine realitatea, dar nu pot sa spuna ce anume lipseste, altii poate ca sunt nemultumiti de atata "zanganit de catuse"... Pentru ca niciuna dintre abordari nu merge la cauze, cred eu, si nu incearca sa explice fenomenul... Pe de alta parte, cu atata lupta anticoruptie si nu se imbunatateste substantial situatia economica, lucru care nemultumeste pe multi si pe buna dreptate. Chiar m-am gandit ieri la astfel de lucruri in timp ce faceam o plimbare in parc si incercam sa vad care este de fapt... problema... Si asa am identificat trei chestiuni, ca sa le zic asa, principale:

1. Nu stim sa utilizam eficient capitalul, indiferent de ce capital ar fi vorba, indiferent deci de natura sa (capital financiar, uman, etc). Spun "nu stim" pentru ca eu cred ca toata lumea trebuie sa inteleaga ca a utiliza eficient capitalul este o stiinta pe care nu multi o poseda, nu multi au talent la asa ceva. Ca sa fiu si mai clar: nu e totul sa ai cutitul si furculita. Mai trebuie sa stii sa le si utilizezi. Ca daca nu stii, atunci, sigur, iti vine mai usor sa iei friptura cu mana si s-o duci la gura.
2. Nu avem suficienta cultura economica - si aici ma refer la faptul ca nu prea citim lucrarile celor mari. Dar nu ca pe un roman, ci gandind la ideile care sunt acolo, luand aminte la contextul in care au fost scrise, la ce solutii aduc, la ce anume propun. In tara noastra sunt oameni care nu au bani sa-si cumpere aceste carti (ca sunt si scumpe), dar care ar dori sa le citeasca. Si sunt oameni care au bani, chiar ar trebui sa le citeasca, dar, in schimb, nu prea citesc... Spre exemplu, cati citesc (dar la modul aratat mai sus) lucrarile lui Milton Friedman, Krugman, Keynes etc si cati mediteaza serios asupra ideilor continute in aceste opere? Cati inteleg, spre exemplu, ce inseamna neoliberalism, ce semnficatie are? De aceea noi mai mult improvizam. Mergem pe fantezie si improvizatie, lucru ce se poate explica prin caracterul latin al poporului nostru, dar asta nu inseamna ca e si corect, ca intelegem corect lucrurile sau ca le-am aplica corect.
3. A treia chestiune ar fi legata de faptul ca Romania, cred ca inca de la 1848, copiaza ce fac altii, mai cu seama tarile mai dezvoltate si civilizate, dar fara ca cei care propun o astfel de tratare sa mai si treaca aceste idei luate din alta parte si prin filtrul mintii lor, sa vada ce se potriveste si ce nu, cum ar trebui eventual adaptat un lucru pentru ca sa se potriveasca la realitatile de aici, sau poate ca unele nu ar trebui adoptate aici pentru ca nu sunt indeplinite anumite conditii care, in alta parte, sunt indeplinite. De pilda, Parlamentul a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala rapid, fara sa ne punem problema daca e potrivit pentru tara noastra, daca nu cumva se aplica foarte bine doar tarilor din Zona Euro, unor economii puternice si dezvoltate, unor tari cu PIB-ul foarte mare in comparatie cu al nostru, unor tari care au acumulat datorii foarte mari, ceea ce nu e cazul Romaniei. Ma gandeam si la ideea de abordare regionala, asta in legatura cu revizuirea Constitutiei, avansata de Liviu Dragnea, din care am inteles ca ar da posibilitatea regiunilor de a atrage fonduri europene. Insa fara o demonstratie foarte clara ca, in felul acesta, s-ar optimiza atragerea acestor fonduri, mai nimic despre ce institutii ar trebui create la nivel regional in vederea indeplinirii unui asemenea deziderat. Cu alte cuvinte, o superficialitate de la un cap la altul.

Or, aceste lucruri, as zice eu, sunt cu adevarat importante! Daca vrem sa iesim din noroi. Pentru ca doar lupta anticoruptie, lupta anticoruptie in sine, mi-e teama ca nu va realiza mare lucru si nici nu ne va scapa de saracie. Mi-e teama ca saracia se va adanci daca nu creste eficienta utilizarii capitalului. Ce mai trebuie inteles, cred eu, este faptul ca ineficienta e un mare pericol! Nu numai pentru tarile mai slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, dar si pentru tarile dezvoltate. Si chiar ma intrebam daca nu cumva situatia actuala din Uniunea Europeana nu este oare, in realitate, marcata de o grava ineficienta economica, care se manifesta si la nivelul tarilor dezvoltate si care perturba grav, economic si social, intreaga Europa. De ce spun "si social"...? Este optim din punct de vedere social ce se intampla in zilele noastre in Europa...? Eu cred ca nu. Uitati-va, spre exemplu cum investitiile au cunoscut o scadere in toata Europa, cum investitorii stau parca intr-o interminabila expectativa, cu rate mari la dobanzii si inflatie mica. In aceasta lume sunt foarte multi bani. Are balta peste, cum spune romanul. Insa acest imens capital financiar nu e folosit cum trebuie. Cei care il poseda prefera deseori rate mari ale dobanzii reale, iar castigurile, daca le putem spune asa, desi suna jalnic, care le obtin de pe urma unei astfel de stari de lucruri sunt suficient de mari si de aceea e convenabil sa tii banii "la ciorap", iar finantarea se face greoi. Pe de alta parte, lor nu le convine, din motive lesne de inteles, o inflatie mai mare: pentru a nu pierde. Dar, pe de alta parte, ineficienta se agraveaza. Interesant de citit Friedman rule, apropo de combaterea ineficientei. Nu ma voi avanta atat de tare incat sa spun ca asta ar fi si solutia. Insa sunt cateva idei de luat in seama acolo, ridica o problema, ne indeamna sa meditam...

Ipoteze...

Cu cat statul este mai implicat in economie, sub o forma sau alta, cu atat fenomenul coruptiei are o amploare mai mare in societate. Daca sectorul privat este mai puternic si depaseste implicarea statului in economie, cu atat coruptia in societate are o amploare mai mica, este mai scazuta. De unde rezulta ca un stat de drept veritabil, functional este acolo unde sectorul privat este bine dezvoltat. Acolo unde secotrul privat are o dezvoltare slaba sau exista inca in stare incipienta, fenomenul coruptiei se manifesta cu multa putere. Este cazul statelor foste comuniste, inclusiv a celor din fosta Uniune Sovietica, state care chiar si acum, la peste 2 decenii de la prabusirea comunismului, se confrunta cu problema coruptiei si a unui stat de drept ce este inca nefunctional. In Romania masurile de combatere anticoruptie se iau de catre DNA, sunt facute arestari si trimiteri in judecata, multe pentru fapte savarsite cu destul de multi ani in urma. Vor ajuta? Suntem inclinati sa credem ca nu prea, atata vreme cat economia nu functioneaza cum trebuie si nu se dezvolta in continuare sectorul privat. Vremurile actuale, de criza economica, sunt potrivnice sectorului privat. Sectorul de stat a fost intotdeauna, cel putin de la Revolutie incoace, privilegiat fata de cel privat: desi produce pierderi enorme economiei nationale, este tinut in continuare in brate de catre stat, salariatii din sectorul de stat au un job mai sigur si nu de putine ori mult mai bine platit decat cei din sectorul privat - iata aici o analiza interesanta, de data recenta. Interesant este ca in 1990, deci, practic vorbind, imediat dupa Revolutie cand economia era inca pe structura din comunism, erau 800.000 de bugetari, iar in 2008, la 19 ani de la Revolutie, erau 1,4 milioane!! Acum, la 24 de ani de la Revolutie, avem 1,19 milioane de bugetari!! Ciudat este ca avem, in Romania, trei sectoare: cel de stat, cel privat si cel cu munca la negru. Interesant de citit si acest articol. Este adevarat ca si in Danemarca ponderea numarului de bugetari in numarul total de angajati e mare, dar aceasta tara are si un sector privat puternic, care a crescut foarte bine din 1990 pana in 2007, are o economie puternica si competitiva, cu cea mai libera piata a fortei de munca din Europa, cu toate ca are cel mai mare nivel de taxare din lume, daca am inteles bine. De unde rezulta ca nu atat arestarile facute vor ajuta la intarirea statului de drept, cat efectuarea de reforme in economie pentru intarirea si cresterea sectorului privat. La noi a mers greu, de fapt in domeniul economic nu prea s-au facut reforme care sa ajute economia sa progreseze, decat cu unele exceptii sau, mai bine zis, cu o exceptie notabila care s-a intamplat pe vremea guvernarii Nastase (2000-2004). Insa aceasta exceptie nu a fost suficienta. Si ceea ce se poate spune este ca Romania a ramas in continuare mult in urma, cu un sector de stat care il depaseste pe cel privat, destul de firav si el, si neperformant (adica, vreau sa spun, nu atat cat ar trebui sa fie). Clientelismul politic exista in continuare ca urmare a acestei stari de lucruri, cu un stat prea puternic implicat in economie si, in consecinta, cu o putere prea mare ce ingradeste, dupa parerea mea, libertatea economica: prin birocratia care fixeaza tot felul de reguli ca sa-si justifice obiectul muncii, prin taxe si impozite sporite bine in ultima vreme, prin coruptia tot mai mare care pagubeste statul. La noi sectorul privat e prea slab si, acum, slabit mult de criza ca sa reziste la mariri de taxe si impozite, ceva asemanator din acest punct de vedere cu Danemarca, pentru ca sa poata merge bine treaba in sectorul de stat. Lucrul acesta este, cel putin acum, imposibil. De aceea nici nu se poate aplica aceeasi schema ca in Danemarca.

Dupa o lunga perioada...

Desi unii spun ca Ponta nu face altceva decat sa guverneze doar la televizor si ca n-avem niciun viitor cu USL, cu toate ce realitatea politica interna ramane complicata, iata ca totusi se intampla ceva: dupa foarte multa vreme incepe sa se vorbeasca din nou despre privatizari. In general vorbind, la noi omul nu are o parere deloc buna despre privatizari. Amintirea anilor '90, ani grei si cu privatizari controversate, este inca in vigoare, ca sa zic asa. Ma gandeam zilele trecute la chestia asta - privatizarile. Necesitatea lor actuala ar fi determinata de faptul ca intreprinderile de stat au pierderi foarte mari, iar statul nu are bani sa mai poata sustine o asemenea situatie. Dupa parerea mea, privatizarile pot fi benefice daca se fac cinstit, cu buna credinta si cu competenta. Insa Guvernul ar trebui sa ia in considerare costurile pe care le-ar suporta populatia, tinand cont ca suntem una din cele mai sarace tari din UE... Aici e punctul slab: cat e de pregatita populatia pentru asta si pentru eventuale majorari de preturi, spre exemplu la energie. Privatizarile pot aduce bani la bugetul de stat, necesari pentru investitii de stat, spre exemplu: investitii in infrastructura, pentru atragerea fondurilor europene, ce trebuie cofinantate. Pe de alta parte trebuie avut in vedere faptul ca statul trebuie sa-si plateasca datoria pe care o are catre FMI... Un investitor privat serios ar putea pune o intreprindere de stat pe picioare si in felul acesta ar deveni un contributor important prin taxele si impozitele platite, bani de care statul are nevoie, cu atat mai mult daca s-ar adopta un impozit diferentiat sau progresiv. Pe de alta parte, costurile sociale ar putea fi minime, intreprinderile fiind salvate de la faliment si inchidere. Romania nu a avut nici curajul si nici experienta necesara in primii 10 ani ai tranzitiei pentru a face ceea ce trebuie si a purcede privatizari serioase, lucru ce a insemnat stagnare economica, subdezvoltare. Curentul a fost unul antiprivatizare, desi nici atunci nu erau bani, iar sindicatele si-au spus cuvantul... A fost o viziune gresita, cauzata, dupa cum spuneam, si de lipsa de experienta, care a facut imposibila dezvoltarea tarii.

Dupa o lunga perioada se vorbeste din nou de privatizari... Guvernul Boc n-a facut nicio privatizare. A taiat, in schimb, salarii si pensii, a facut largi disponibilizari, fara sa rezolve problemele economice si sa multumeasca populatia. Trebuie spus ca nici Guvernul Boc nu a avut experienta in domeniul privatizarilor Insa nici nu s-a vazut o viziune in acest sens, nici intentia si nici nu a cerut ajutorul celorlalti. Efectele economice s-au vazut: ele au fost proaste. Romania a trebuit sa se imprumute la FMI, din lipsa de bani, fireste, sub conditia de a reduce drastic deficitul bugetar. Imi amintesc de faptul ca, in treacat, Lucian Croitoru adusese in discutie privatizarile. Croitoru era agreat de Basescu si ma asteptam ca privatizarile sa inceapa, mai ales sub o guvernare de Dreapta. N-a fost sa fie asa. Cred ca ceva nu i-a placut lui Basescu, nu i-au placut privatizarile... Poate ma insel... Efectul a fost ca pierderile intreprinderilor de stat au inceput sa sporeasca, mai ales pe perioada de criza economica grava pe tot mapamondul. Problema, deci, nu s-a rezolvat. Basescu stia ca privatizarile nu-s pe placul populatiei si, probabil, a cautat sa nu le declanseze pentru a nu pierde suportul popular. Si a gresit, dupa cum usor se poate constata acum. In schimb au reusit sa provoace si sa alimenteze acel scandal legat de Rosia Montana. Privatizarile erau necesare inca de atunci si trebuiau pornite, cred, inca din 2010. Nu tot deodata, bineinteles. Dar nici sa nu faci niciuna! Din aceasta cauza sarcina Guvernului Ponta e mult mai grea acum. Pus in fata unui nou acord cu FMI, necesar datorita lipsei banilor, el trebuie sa gaseasca resurse pentru venituri. Ialomitianu a zis destul de raspicat cam cum vede Fondul problema: scad veniturile - tai cheltuielile! De aceea Ponta are o sarcina grea si trebuie inteles lucrul asta. Iar privatizarile sunt o sursa de bani pentru stat. A se face corect, cinstit si cu competenta este esential, repet, pentru reusita lor. Situatia economica e, in continuare, foarte complicata. Seceta si-a spus cuvantul. Insa trebuie sa fim clari: fara irigatii nu se poate rezolva problema. Si, mai ales, fara bani! Sub guvernarea Boc, tara a inregistrat cresteri economice mici, fondurile sunt insuficiente. Atragerea de fonduri europene pentru agricultura ramane o chestiune principala, fundamentala pentru rezolvarea problemei. Romania nu poate sta in continuare in ceea ce priveste agricultura la mana capriciilor vremii: e vremea buna - avem productii mari si dam la export, nu e vremea buna (iata, seceta), asta e, e seceta... Lucrurile nu mai pot continua asa si e nevoie de o strategie clara, coerenta, de organizare pentru atragerea de fonduri europene si de credite agricole. E mare lucru, trebuie sa recunoastem, ca Ponta a avut curajul sa abordeze problema privatizarilor intr-un moment politic deloc simplu. Mai ales ca privatizarile nu fac sa creasca simpatia electoratului, capitalul electoral al USL. Dupa cum am aratat mai sus sunt destui care au o parere proasta despre privatizari... Sa speram ca ele vor fi de bun augur!

Ce se reproseaza adesea companiilor de stat? Managementul! Si e o realitate trista faptul ca avem serioase carente la capitolul asta... Se vorbeste deja de management privat. As dori sa se vorbeasca si de management profesionist. Intr-o economie de piata, managementul (care nu e tot una cu directoratul) si marketingul sunt lucruri esentiale pentru reusita si presupun cunostiinte serioase de economie. La noi, firmele noastre private nu sunt performante si sufera si din pricina acestui lucru: lipsa unui management profesionist si a unui marketing de buna calitate. La stat, relevanta la capitolul asta este situatia grea in care se gaseste TVR.Citim ca TVR Cultural si TVR Info isi vor inceta emisia... Daca se vorbeste de costurile calitatii, se poate vorbi si de costurile non-calitatii. Iata de ce e important sa ai un management si un marketing de calitate foarte buna. La noi, in general vorbind, mi se pare ca e o situatie tipica in care costurile non-calitatii le depasesc pe cele ale calitatii... Lipsa unei viziuni moderne s-a resimtit acut in Romania, dupa Revolutie... Partea proasta este ca s-a mentinut aceasta lipsa de viziune multa vreme. Revenind la privatizari as spune ca ele ar putea sa deblocheze, ca sa zic asa, economia. Iar statul despovarat de pierderile unor intreprinderi neperfomante si care, daca ar ramane la stat in continuare, n-ar avea prea multe perspective de viitor, impreuna cu veniturile realizate din privatizari (pe care le dorim a fi de succes, lucru esential) sa inceapa elaborarea unor politici si strategii de investitii in economie si atragere de fonduri europene. Lucrul asta trebuie facut, dupa parerea mea, fara intarziere. Investiile in ceea ce priveste lucrarile publice trebuie sa inceapa, inclusiv trebuie relansata modernizarea, constructia de drumuri si autostrazi. Statul trebuie  sa elaboreze o politica de lucrari publice. Jacques Valier in a sa Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, carte pe care am recomandat-o pe blogul meu, spune, printre altele, in felul urmator, referindu-se la politica economica keynesiana:

"Investitia publica trebuie sa fie considerata piesa strategica esentiala a oricarei politici vizand forta de munca. Ea nu trebuie perceputa ca un mijloc temporar de lupta impotriva somajului, ci ca un element permanent al politicii economice. Doar ea poate rezolva permanent decalajul dintre investitia globala necesara ocuparii depline a fortei de munca si investitia privata"

Deci acestei probleme trebuie sa i se dea o mare importanta. Nu numai pentru faptul ca Romania are, la ora actuala, probleme cu somajul, lucru ce trebuie rezolvat pozitiv, desigur, si se poate rezolva pozitiv astfel, dar pentru ca rolul motor al cererii globale este esential pentru iesirea din criza, pentru deblocarea situatiei existente azi in economie.

Guvernul Ponta ar trebui sa asigure ca privatizarile vor crea, vor genera bune perspective de viitor intreprinderilor privatizate. Este important, desigur, si pretul. Dar este important si acest aspect: perspectivele de viitor ale intreprinderilor privatizate. Dorim sa vedem de la Guvernul Ponta o viziune, o politica serioasa in acest sens. Economia Romaniei trebuie sa se redreseze si eu cred ca e posibil acest lucru. Nu se mai poate merge pe ideea privatizarii de dragul privatizarii sau cea a privatizarii la norma, ca pe vremea CDR. Ci privatizarea trebuie odata si odata sa se inscrie intr-o politica clara de redresare economica si creare de locuri de munca. Macar sa mai si invatam din greselile facute in trecut... Romania nu-si poate permite prea multi investitori de genul Nokia, adica sa stea aici 1-2 ani si gata, pe urma sa plece in alta parte. Important este sa avem investitori privati seriosi, cu bonitate buna, si, ca sa zic asa, stabili si de buna credinta.Si nici nu-si poate permite privatizari facute doar pentru faptul ca unii sa-si traga comisioane grase si atata tot. Eu sper ca Ponta intelege toate aceste lucruri si va actiona in vederea efectuarii unor privatizari de succes si benefice pentru tara.

Dupa cum se vede, ceva se intampla in economie, chiar daca subiectul la ordinea zilei este referendumul, subiect important, desigur... Nadajduim ca ceea ce se intampla in economie este si va fi de bun augur.     

Efectul unei posibile reveniri a crizei economice

Deja incepe sa se vorbeasca despre o noua criza economica. Prima a fost cea din 2008, a doua ar fi cea din 2011. Totusi, chiar daca, actualmente, nu s-ar putea vorbi de o noua criza, ci doar de neincredere, n-am vazut o analiza asupra efectului pe care l-ar putea produce atat in lume cat si in tara noastra. Discursul prezidential nu ne ofera prea multe explicatii in acest sens... Mie mi se pare ca el nu aduce nicio noutate. Ca e vorba de o neincredere, de o reactie, asta stiam. Si presa straina, si cea de la noi, au relatat acest lucru. Ca avem deficit bugetar, si o prioritate este reducerea acestuia, stiam si asta. Sa nu intram in panica - bun, nu intram in panica.Observam ca nu prea sunt noutati. Ca trebuie sa fim prudenti, de acord... E clar ca nu trebuie sa fim imprudenti. Dar o analiza asupra efectului unei posibile reveniri a crizei (sau a venirii unei noi crize, poate ca e mai corect asa) nu am vazut. Va avea un efect asupra tarii noastre? Care va fi acela? Ce intensitate va avea? Daca suntem pregatiti sa-i facem fata si cum... Problema nu ar fi panica sau ingrijorarea, ci absenta unei analize lucide. Pentru ca oamenii ar trebui sa stie la ce sa se astepte, cel putin pe termen scurt si mediu, cum le va afecta viata aceasta noua criza. Discursul linistitor nu va tine niciodata loc unei analize obiective asupra fenomenului. Iar lipsa unei asemenea analize conduce la cresterea populismului, dar ar putea crea si panica. De observat este ca si in ceea ce priveste prima criza, cea din 2008, discursul a fost acelasi: linistitor, sa nu se creeze panica. Anul 2009 a fost un an electoral si lucrurile au mers relativ bine (un bine mai mult formal, ca sa zic asa). In 2010 insa s-au simtit la modul cel mai clar efectele crizei, iar cetatenii au trebuit sa le suporte. Cu greu. Observam acelasi tip de discurs acum, in 2011, cu un an inainte de alegeri! Poate din acest motiv un astfel de discurs "linistitor", cu scopul de a nu-l ingrijora pe cetatean, imi da mai degraba fiori... Si nu numai mie... Interesant este faptul ca o tara precum China, cel mai mare creditor al SUA, se simte ingrijorata de evolutiile economice si financiare din America. Pentru ca de felul in care vor fi rezolvate problemele acolo, in SUA, ar putea depinde si bunul mers la lucrurilor in lume. Deocamdata se pare ca situatia in SUA tinde catre o rezolvare pozitiva, ca sa zic asa. Presedintele Obama a si declarat ca administratia stie ce are de facut. Sa speram ca se vor rezolva problemele astfel incat sa mearga totul spre bine. Probabil ca o analiza care sa previzioneze corect cum vor sta lucrurile inca nu se poate face. Lumea ramane in asteptare, dar, dupa parerea mea, problemele nu se vor rezolva asa de usor. E un proces de durata, dar sa speram (ca altfel ce-am putea face?) ca suntem pe drumul cel bun si ca macar o parte din acestea vor fi rezolvate intr-un timp relativ scurt. Daca luam in considerare analiza facuta de Wall Street Journal, care spune despre companiile americane ca stau cu teancuri de bani record la saltea, parerea mea este ca tocmai acest aspect sta la baza stagnarii economice. Dispare motivatia muncii, a productiei. In schimb esti motivat sa-ti pui in conturi sigure fondurile in exces. Si asta devine principala preocupare a companiilor, lucru ce slabeste piata. Analiza spune asa: "Pentru a ieşi din impasul de acum, pieţele trebuie să se bazeze pe propriile puteri sau să-i aştepte pe politicieni să ia măsuri radicale pentru a porni creşterea economică.". Daca ar fi vorba de masuri radicale, care ar fi acelea...? Insa ar putea fi si alte solutii, poate mult mai eficace, daca ar fi bine studiate. In primul rand devalorizarea dolarului ar trebui transformata intr-o oportunitate. Ar putea contribui la cresterea exporturilor SUA. Devalorizarea dolarului poate fi privita ca un lucru rau, desigur. Dar de ce nu am cauta si aspectele bune care ar rezulta dintr-o asemenea situatie? Mai ales ca exista bani, companiile au bani multi! Pe de alta parte, dupa parerea mea, aceasta criza ne arata ca piata trebuie largita! Ce vreau sa spun prin asta? Eu cred ca am putea imparti lumea, din punctul de vedere al pietelor, in piete bogate (caracteristice tarilor cu economii dezvoltate, avasante) si piete sarace (caracteristice tarilor in curs de dezvoltare si slab dezvoltate). Contrastul dintre cele doua este evident. Dar daca aceste companii au teancuri de bani record la saltea, lucru ce face sa dispara motivatia economica a productiei de bunuri (datorita unui efect de saturatie. Analiza Wall Street Journal spune: "Chiar dacă băncile centrale ar începe din nou să pompeze bani în economie, cu o asemenea abundenţă de cash deja existentă, nu ar folosi la nimic." - inutil sa creditezi abundenta de cash. Chiar absurd.), pentru ca sa nu se intample treaba asta, acestea ar putea investii tocmai in tarile in curs de dezvoltare (pentru ca forta financiara exista din partea lor) si astfel s-ar "largi" piata, cum am zis mai sus, lucru din care ar putea profita atat tarile dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare si s-ar putea relansa activitatea economica pe plan mondial. China a si subliniat ca "ţările occidentale să aibă curajul de a tăia legăturile dintre politicile lor şi să amplifice coordonarea cu ţările în curs de dezvoltare.". Ideea are talcul ei si nu e o idee rea, daca ai sta sa te gandesti bine. Acumularea aceasta extraordinara de resurse financiare in companiile din statele dezvoltate, pana la saturatie, determina raritatea acelorasi resurse nu numai in tarile in curs de dezvoltare, dar chiar si in ceea ce priveste statele dezvoltate (criza datoriilor suverane, datoriile mari pe care le are SUA). Cu alte cuvinte nu mai are cine sa faca investitii, decat aceste companii cu bani multi la saltea, iar in asemenea conditii bancile vor manifesta prudenta in acordarea de credite. Si ar trebui sa le faca, pentru a relansa economia. In caz contrar stagnarea economica de acum s-ar putea transforma usor intr-o noua recesiune. De ce? Pentru ca o stagnare economica influenteaza consumul. Cu alte cuvinte si consumul stagneaza. De aceea el poate sa si scada. Dar daca scade consumul, intreprinderile isi vor reduce productia, deci productia globala, nivelul de ocupare al fortei de munca si veniturile vor scadea. Pe de alta parte, daca aceste investitii nu vor fi facute, companiile tinand o mare cantitate de bani la saltea, atunci s-ar putea ca aceasta masa monetara sa fie privita, interpretata ca fiind excedentara, caz in care apare inflatia. Se vorbeste de faptul ca SUA ar putea da drumul la tiparnita de bani... Dar de ce ar fi exclus ca si alte state, cu datorii mari, sa nu apeleze la o masura similara...? Capitalul financiar ar trebui sa circule. Din cate se vede nu prea se intampla treaba asta, si de aici aparitia acestor puncte de acumulare, sa le zic asa. In cazul in care stagnarea economica actuala se va transforma in recesiune (intr-o noua recesiune) eu cred ca e destul de clar ca si tara noastra va fi afectata destul de puternic, dar nu numai noi. In orice caz, de ce am fi noi exceptia? Ar scadea si mai mult consumul si ar creste somajul, intr-un astfel de scenariu (pesimist). Insa un nou declin economic nu este exclus, dar eu cred ca ar putea fi, pana la urma, evitat. Ceea ce nu inseamna ca lucrul acesta se va si intampla. 

Diaspora si voturile

Iata un editorial interesant in Gandul scris de Rodica Ciobanu despre cum ar putea diaspora influenta rezultatul votarii. Ceea ce se retine este faptul ca diaspora a ajuns sa conteze in lupta electorala. Este o realitate care trebuie luata in seama de toti, de toate partidele politice. Si s-a vazut la trecutele alegeri ca asa este, desi unora nu le-a placut rezultatul.

Bătălia pentru poporul electoral din afară

de Rodica CIOBANUIn care se arata:

"Dintre milioanele de români cu drepturi cetăţeneşti din diaspora (vorbitorii de română fără drepturi sunt contabilizaţi separat), la alegerile prezidenţiale din 2009 au participat doar 138.000, un record faţă de scrutinele anterioare, peste 70 la sută dintre aceştia votându-l pe Traian Băsescu. Supărarea pesediştilor pe conaţionalii din străinătate (care, de asemenea, preferaseră PDL la parlamentare şi europarlamentare) nu s-a stins nici după un an, Victor Ponta răbufnind, la înfiinţarea organizaţiei PSD Diaspora: "Noi nu l-am votat pe Traian Băsescu. L-au votat cei din diaspora şi a ieşit preşedinte. Votul lor a fost mai important decât al celor 11 milioane de români din ţară...". Dacă o sută de mii de oameni au decis cine va fi preşedintele României, cât şi unde se vor cântări opţiunile mai multora la alegerile viitoare? PDL speră că, şi de data aceasta, vor înclina de partea sa.

Ministrul de Externe, Theodor Baconschi, a repus în dezbatere publică proiectul Legii votului prin corespondenţă, vechi din 2007. Menirea acestuia este aceea de a le uşura cetăţenilor români din străinătate participarea la procesul electoral, oferindu-le posibilitatea să-şi trimită preferinţele în plic, după ce s-au înscris pe listele de alegători de la ambasade şi consulate. Se estimează că, astfel, numărul lor va creşte semnificativ, nemaifiind nevoiţi să bată drum lung până în oraşele unde sunt organizate secţiile de votare. Este o lege ce ar fi trebuit să funcţioneze deja, dacă partidele nu s-ar fi concentrat exclusiv pe poporul electoral din ţară."

Este clar ca politicienii nu-si mai pot permite sa nu tina cont de parerea diasporei. Pentru ca, vorba D-nei Ciobanu, sunt foarte multi si in continua crestere:

"Sunt atât de mulţi, că ar putea umple până la refuz o ţară de mărimea Lituaniei. Peste 5.012.400 răspândiţi în întreaga lume, din care 3.253.000 în Europa, potrivit datelor publicate de Organizaţia Românilor de Pretutindeni. De la ultima numărătoare însă, numărul emigranţilor români a crescut, sub presiunea sărăciei de acasă. Numai anul trecut, numărul celor plecaţi cu contract de muncă s-a triplat, comparativ cu 2009, iar câţi lucrează la negru nimeni nu ştie, Ministerul Muncii aproximând că ar fi trei sute de mii pe continentul european."

Fara indoiala ca, date fiind aceste conditii, diaspora reprezinta o forta electorala evidenta! Ar fi interesant sa vedem un sondaj de opinie privind optiunile diasporei noastre. Parca pana acum nu am vazut asa ceva... daca nu ma insel... Probabil ca s-au facut, nu stiu, chiar nu stiu, dar ar fi interesant de vazut! In ceea ce priveste rabufnirile lui Ponta, cred ca ar trebui spus ca PSD a pierdut (cred ca se poate spune si asa, caci, defapt, a pierdut Geoana) ca o consecinta a cum a "stiut" Geoana sa-i convinga pe cei din afara. Dar ceea ce putem remarca la PSD cred ca a fost si o lipsa de strategie electorala privind diaspora. Lucrul acesta cred ca va fi foarte important in viitor. Diaspora trebuie studiata, trebuie inteleasa bine. Trebuie vazut foarte clar ce vor acesti oameni de la clasa politica autohtona, cum ar vrea ei sa arate realitatile din Romania. Numarul lor, dupa cum spunea si D-na Ciobanu, a crescut brusc daca numai anul trecut numarul celor plecati cu contract de munca s-a triplat fata de 2009!! Sa retinem bine: s-a TRIPLAT!! Eu stau si ma intreb ce vom face daca si in 2011 se v-a tripla. Pentru ca exista, dupa cum se poate observa usor, aceasta tendinta a oamenilor de a pleca masiv din tara, spre zari mai bune.D-na Ciobanu spune:

"Dacă votul prin corespondenţă se va dovedi un succes la testul parlamentar din 2012, atunci îi vom vedea mai des pe candidaţii la preşedinţie făcându-şi campanie în comunităţile româneşti din Italia, Spania, Germania, Franţa, Canada ori SUA, care ar putea desemna învingătorul.

Cu siguranţă, niciun candidat nu-şi va mai putea permite să strige "Am câştigat!" până nu se vor număra cândva ignoratele voturi ale poporului din afară."

Ar fi de studiat, spre exemplu, daca cei din diaspora, plecati de vreo, sa zicem, trei ani, vad asemanator lucrurile, cu cei ramasi in tara. S-a modificat ceva, intr-o perioada trei ani de stat in Vest, in ceea ce priveste perceptia asupra realitatilor romanesti, asupra partidelor politice, a clasei politice, fata de felul in care vad lucrurile cei care au ramas in tara? S-a modificat cu mult aceasta perceptie? Poate influenta rezultatul votarii? Si cum l-ar putea influenta? Sunt intrebari care converg spre o singura problema: poate, oare, diaspora, sa-si aduca un aport decisiv (daca nu chiar acum, atunci in viitor - intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat) la modernizarea Romaniei? Cresterea brusca a numarului celor plecati ingreuneaza cercetarea. Dar se contureaza totusi o directie, ca sa zic asa, un vector, si anume acela al tendintei, care trebuie serios analizat. Pentru ca de marimea acestui vector poate depinde rezultatul electoral. Acest vector ne indica multe lucruri. De exemplu s-ar putea observa ca emigratia se datoreaza lipsei de locuri de munca din tara sau a salariilor slabe. Iata doua chestiuni care ar trebui sa ii preocupe pe alesii nostri, pentru a rezolva aceasta problema. Este clar ca lucrurile acestea tin de scaderea economica datorata, in zilele noastre, crizei economice si financiare. S-ar putea ca vectorul de care vorbeam sa scada in intensitate daca economia s-ar relansa repede. Este adevarat ca oamenii acestia trimit remitentele in tara, dar asemenea emigratie masiva, cu tendinta de crestere, afecteaza economic Romania. Arata, pe de alta parte, un dezechilibru economic major, ce nu a putut fi corectat pana acum (cel putin in perioada 2000-2010!!). Emigratia aceasta afecteaza economic Romania, in ciuda remitentelor trimise in tara. Pentru ca franeaza dezvoltarea economica a tarii, de care depinde progresul general al acestei tari. Evident, nu poti sa-i opresti pe acesti oameni sa circule liber. Dar cauza principala o constituie tocmai faptul ca din punct de vedere economic lucrurile merg foarte prost aici! Bun, nu spun ca am neaparat dreptate (desi se pare ca e de natura evidentei ca as avea dreptate in acest sens). Ceea ce vreau sa spun este ca tocmai aceste cauze care determina la noi emigratia trebuie studiate. S-ar putea sa nu fie neaparat vorba numai de cauze economice, iata de ce spun cu o anumita indoiala ca am dreptate in ceea ce am afirmat mai sus... S-ar putea sa fie si cauze mai subtile, imperceptibile, cauze care nu sunt de natura evidentei, cauze spirituale (care tin de spirit). Nu stiu, deocamdata ma intreb... Cele de natura evidentei sunt, desigur, cele mai grosiere, inutil de spus, dar am spus. Pentru ca eu stau si ma intreb in ce masura emigrantul se cunoaste pe sine...In general vorbind, eu ii vad pe acesti oameni, ca pe niste oameni curajosi. Stapani pe sine, capabili sa infrunte necunoscutul, pentru ca a pleca in alta parte, unde nu sti ce te asteapta, in alta tara (pe care nu cred ca o cunosti bine...) inseamna sa infrunti necunoscutul, nu? S-ar putea sa nu fie asa. S-ar putea sa fie manati sa plece in alta parte datorita necesitatilor, cum se spune. Practic, un om sa fie impins sa plece pentru ca nu poate, obiectiv vorbind, sa se realizeze aici profesional, sa castige aici mai bine, sa aiba un loc de munca conform pregatirii sale profesionale, etc. Dar un om care se cunoaste bine pe sine, stapan pe sine, de ce nu ar incerca, fara teama, sa plece in alta parte, pentru a munci si a trai mai bine, date fiind realitatile economice obiective precare din tara sa. Misterul acestor cauze ar trebui cercetat si elucidat. In general media de varsta al celor care emigreaza este de aprox. 27 de ani. Deci oameni tineri. Cand esti tanar esti mai mult aplecat spre aventura. Teama este invinsa de elanul pe care il ai la aceasta varsta. Esti dornic sa cunosti multe, sa vezi multe, sa faci experiente. Pe mine ma fascineaza la acest tineret siguranta  cu care spun  ca pleaca din tara si cu care si fac acest lucru. Pare a fi o hotarare din care nu mai pot fi clintiti, indiferent de ce ar spune parintii (?). Ca si cum ar sti ca lucrul acesta trebuie facut. Fara teama, doar hotararea de nestramutat. Poate spun o prostie dar mi se pare ca un om simplu se cunoaste mai bine pe sine decat un om complicat. Dar omul, in general vorbind, nu se poate spune ca e simplu... Tocmai din cauza asta ceea ce ziceam mai sus, legat de hotararea aceasta de a pleca, fara teama, dupa cum spuneam, o privesc prin prisma unei simplitati extraordinare, dublata de acea siguranta de sine, de a sti, ca si cum ai determina lucrul acesta matematic - adevarul exact, fara niciun dubiu, fara nicio indoiala. Emigratia aceasta masiva ridica, desigur, multe intrebari. Romania nu s-a mai confruntat cu un asemenea fenomen, ca cel de acum. Tendinta este de crestere si nu cred ca stim mare lucru despre cum gandeste emigrantul, despre ceea ce ar vrea el, despre aspiratiile lui, sau daca are formulata o viziune proprie asupra a ceea ce trebuie facut in tara, asupra realitatilor romanesti. 
Un lucru insa se contureaza clar, ca un program pentru toata clasa politica: fenomenul emigratiei nu poate fi redus din intensitate decat daca se amelioreaza conditiile de viata de aici, daca se va relansa economia si daca se vor crea locuri de munca bine platite. Pe de alta parte, consecintele sporirii numarului de emigranti in viitor, in conditii de scadere a natalitatii, poate avea consecinte absolut dezastruoase pentru tara. Practic ar insemna ratarea pe termen destul de lung a oricarui progres, in adevaratul sens al acestui cuvant. Imbatranirea fortei de munca este o realitate la noi. Si atunci cine mai munceste aici? Daca sunt aprox. 3 milioane numai in Europa, si daca raportam aceasta cifra la populatia totala a Romaniei, vom descoperi ca acestia reprezinta 15% din populatie! Este mult! Alte tari, tari dezvoltate, primesc imigranti. Noi suntem printre furnizorii acestei forte de munca marfa ieftina pentru altii. Daca tendinta este de crestere, atunci la ce ne putem astepta in viitor? Mai cu seama ca reducerea numarului de contribuabili inseamna reducere de venituri la bugetul de stat, care si asa nu sta prea grozav. Si mai trebuie remarcat un lucru: tendinta economica la noi nu este, actualmente vorbind, spre performanta economica. Romania nu a reusit sa inregistreze crestere economica in 2010, precum alte tari, printre care Bulgaria - v. aici, iar despre Romania, aici. Practic noi nu am reusit sa ajungem nici la ceea ce se cheama "crestere economica zero" in 2010! Or, in aceste conditii, are loc o triplare a numarului de emigranti! Este clar ca nu e in regula. Iar cauzele care tin de componenta economica ar trebui rezolvate pozitiv de catre Guvern, adica sa se vada ca se reduce emigratia datorita imbunatatirii conditiilor din tara. Pe de alta parte sunt voci ce indica pesimismul si pentru 2011 (deci nu "optimismul moderat"), iata stirea, aici, redata de Gazeta de Nord-Vest si aici redata de Capital. In asemenea conditii nu poti sa nu legi emigratia de evolutia negativa a situatiei economice a tarii. 


Pe de alta parte s-ar putea ca cei din diaspora, care l-au sustinut pe Basescu in 2009, sa nu mai sustina PDL la alegerile din 2012. N-ar fi exclus, date fiind si sondajele de opinie care indica pe primele doua locuri: PSD si PNL. Ar fi o schimbare foarte interesanta a diasporei, cu care Basescu se lauda pana nu demult. Increderea in Basescu e redusa. Il mai sustine oare diaspora? 
Ramane de vazut cum va reusi PSD si PNL sa convinga diaspora si cu ce anume, care ar fi argumentul forte. Ramane de vazut... Subiectul, desigur, ramane deschis in continuare.

Tot despre chestiuni financiare

Evidentiez un articol de pe Mediafax:

Euro, la minimul ultimelor şapte săptămâni faţă de dolar, din cauza crizei din zona euro


dar si:
 
FMI îndeamnă zona euro să implementeze reforme pentru sprijinirea creşterii economice


in articol se arata:

"Statele din zona euro ar trebui să sprijine creşterea economică prin reforme vizând, printre altele, îmbunătăţirea competitivităţii, încurajarea investiţiilor, utilizarea mai bună a forţei de muncă sau consolidarea sistemului financiar, apreciază economiştii Fondului Monetar Internaţional (FMI)."

si:

"Nu sunt scuze pentru productivitatea redusă a forţei de muncă, o problemă caracteristică în special Europei de Sud, dar şi o provocare tot mai mare oriunde în altă parte", menţionează FMI.

Raportul Fondului vine în condiţiile în care zona euro încearcă să prevină intensificarea unei crize a datoriilor. Irlanda negociază, în prezent, cu Uniunea Europeană şi FMI condiţiile unui program de salvare.

Instituţia financiară internaţională subliniază că decalajul dintre Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al zonei euro şi cel al SUA a crescut de la începutul anului 2008, iar uniunea monetară abia ţine pasul cu Japonia, cu toate că acest stat s-a confruntat cu o recesiune mai severă."

Se mai precizeaza ca:

"FMI apreciază că Europa de Sud trebuie să se concentreze pe ameliorarea competitivităţii, iar unele state "de bază" din zona euro ar trebui să promoveze o participare mai mare a forţei de muncă şi o deschidere mai largă a pieţelor serviciilor."

Voi mai evidentia un articol ceva mai vechi, dar semnificativ:

Bloomberg: Zona euro cade ca un joc de domino, iar problema este moneda unică