Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta Congres PSD. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Congres PSD. Afișați toate postările

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Diaspora si voturile

Iata un editorial interesant in Gandul scris de Rodica Ciobanu despre cum ar putea diaspora influenta rezultatul votarii. Ceea ce se retine este faptul ca diaspora a ajuns sa conteze in lupta electorala. Este o realitate care trebuie luata in seama de toti, de toate partidele politice. Si s-a vazut la trecutele alegeri ca asa este, desi unora nu le-a placut rezultatul.


Bătălia pentru poporul electoral din afară

de Rodica CIOBANUIn care se arata:
"Dintre milioanele de români cu drepturi cetăţeneşti din diaspora (vorbitorii de română fără drepturi sunt contabilizaţi separat), la alegerile prezidenţiale din 2009 au participat doar 138.000, un record faţă de scrutinele anterioare, peste 70 la sută dintre aceştia votându-l pe Traian Băsescu. Supărarea pesediştilor pe conaţionalii din străinătate (care, de asemenea, preferaseră PDL la parlamentare şi europarlamentare) nu s-a stins nici după un an, Victor Ponta răbufnind, la înfiinţarea organizaţiei PSD Diaspora: "Noi nu l-am votat pe Traian Băsescu. L-au votat cei din diaspora şi a ieşit preşedinte. Votul lor a fost mai important decât al celor 11 milioane de români din ţară...". Dacă o sută de mii de oameni au decis cine va fi preşedintele României, cât şi unde se vor cântări opţiunile mai multora la alegerile viitoare? PDL speră că, şi de data aceasta, vor înclina de partea sa.
Ministrul de Externe, Theodor Baconschi, a repus în dezbatere publică proiectul Legii votului prin corespondenţă, vechi din 2007. Menirea acestuia este aceea de a le uşura cetăţenilor români din străinătate participarea la procesul electoral, oferindu-le posibilitatea să-şi trimită preferinţele în plic, după ce s-au înscris pe listele de alegători de la ambasade şi consulate. Se estimează că, astfel, numărul lor va creşte semnificativ, nemaifiind nevoiţi să bată drum lung până în oraşele unde sunt organizate secţiile de votare. Este o lege ce ar fi trebuit să funcţioneze deja, dacă partidele nu s-ar fi concentrat exclusiv pe poporul electoral din ţară."
Este clar ca politicienii nu-si mai pot permite sa nu tina cont de parerea diasporei. Pentru ca, vorba D-nei Ciobanu, sunt foarte multi si in continua crestere:
"Sunt atât de mulţi, că ar putea umple până la refuz o ţară de mărimea Lituaniei. Peste 5.012.400 răspândiţi în întreaga lume, din care 3.253.000 în Europa, potrivit datelor publicate de Organizaţia Românilor de Pretutindeni. De la ultima numărătoare însă, numărul emigranţilor români a crescut, sub presiunea sărăciei de acasă. Numai anul trecut, numărul celor plecaţi cu contract de muncă s-a triplat, comparativ cu 2009, iar câţi lucrează la negru nimeni nu ştie, Ministerul Muncii aproximând că ar fi trei sute de mii pe continentul european."
Fara indoiala ca, date fiind aceste conditii, diaspora reprezinta o forta electorala evidenta! Ar fi interesant sa vedem un sondaj de opinie privind optiunile diasporei noastre. Parca pana acum nu am vazut asa ceva... daca nu ma insel... Probabil ca s-au facut, nu stiu, chiar nu stiu, dar ar fi interesant de vazut! In ceea ce priveste rabufnirile lui Ponta, cred ca ar trebui spus ca PSD a pierdut (cred ca se poate spune si asa, caci, defapt, a pierdut Geoana) ca o consecinta a cum a "stiut" Geoana sa-i convinga pe cei din afara. Dar ceea ce putem remarca la PSD cred ca a fost si o lipsa de strategie electorala privind diaspora. Lucrul acesta cred ca va fi foarte important in viitor. Diaspora trebuie studiata, trebuie inteleasa bine. Trebuie vazut foarte clar ce vor acesti oameni de la clasa politica autohtona, cum ar vrea ei sa arate realitatile din Romania. Numarul lor, dupa cum spunea si D-na Ciobanu, a crescut brusc daca numai anul trecut numarul celor plecati cu contract de munca s-a triplat fata de 2009!! Sa retinem bine: s-a TRIPLAT!! Eu stau si ma intreb ce vom face daca si in 2011 se v-a tripla. Pentru ca exista, dupa cum se poate observa usor, aceasta tendinta a oamenilor de a pleca masiv din tara, spre zari mai bune.D-na Ciobanu spune:
"Dacă votul prin corespondenţă se va dovedi un succes la testul parlamentar din 2012, atunci îi vom vedea mai des pe candidaţii la preşedinţie făcându-şi campanie în comunităţile româneşti din Italia, Spania, Germania, Franţa, Canada ori SUA, care ar putea desemna învingătorul.

Cu siguranţă, niciun candidat nu-şi va mai putea permite să strige "Am câştigat!" până nu se vor număra cândva ignoratele voturi ale poporului din afară."
Ar fi de studiat, spre exemplu, daca cei din diaspora, plecati de vreo, sa zicem, trei ani, vad asemanator lucrurile, cu cei ramasi in tara. S-a modificat ceva, intr-o perioada trei ani de stat in Vest, in ceea ce priveste perceptia asupra realitatilor romanesti, asupra partidelor politice, a clasei politice, fata de felul in care vad lucrurile cei care au ramas in tara? S-a modificat cu mult aceasta perceptie? Poate influenta rezultatul votarii? Si cum l-ar putea influenta? Sunt intrebari care converg spre o singura problema: poate, oare, diaspora, sa-si aduca un aport decisiv (daca nu chiar acum, atunci in viitor - intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat) la modernizarea Romaniei? Cresterea brusca a numarului celor plecati ingreuneaza cercetarea. Dar se contureaza totusi o directie, ca sa zic asa, un vector, si anume acela al tendintei, care trebuie serios analizat. Pentru ca de marimea acestui vector poate depinde rezultatul electoral. Acest vector ne indica multe lucruri. De exemplu s-ar putea observa ca emigratia se datoreaza lipsei de locuri de munca din tara sau a salariilor slabe. Iata doua chestiuni care ar trebui sa ii preocupe pe alesii nostri, pentru a rezolva aceasta problema. Este clar ca lucrurile acestea tin de scaderea economica datorata, in zilele noastre, crizei economice si financiare. S-ar putea ca vectorul de care vorbeam sa scada in intensitate daca economia s-ar relansa repede. Este adevarat ca oamenii acestia trimit remitentele in tara, dar asemenea emigratie masiva, cu tendinta de crestere, afecteaza economic Romania. Arata, pe de alta parte, un dezechilibru economic major, ce nu a putut fi corectat pana acum (cel putin in perioada 2000-2010!!). Emigratia aceasta afecteaza economic Romania, in ciuda remitentelor trimise in tara. Pentru ca franeaza dezvoltarea economica a tarii, de care depinde progresul general al acestei tari. Evident, nu poti sa-i opresti pe acesti oameni sa circule liber. Dar cauza principala o constituie tocmai faptul ca din punct de vedere economic lucrurile merg foarte prost aici! Bun, nu spun ca am neaparat dreptate (desi se pare ca e de natura evidentei ca as avea dreptate in acest sens). Ceea ce vreau sa spun este ca tocmai aceste cauze care determina la noi emigratia trebuie studiate. S-ar putea sa nu fie neaparat vorba numai de cauze economice, iata de ce spun cu o anumita indoiala ca am dreptate in ceea ce am afirmat mai sus... S-ar putea sa fie si cauze mai subtile, imperceptibile, cauze care nu sunt de natura evidentei, cauze spirituale (care tin de spirit). Nu stiu, deocamdata ma intreb... Cele de natura evidentei sunt, desigur, cele mai grosiere, inutil de spus, dar am spus. Pentru ca eu stau si ma intreb in ce masura emigrantul se cunoaste pe sine...In general vorbind, eu ii vad pe acesti oameni, ca pe niste oameni curajosi. Stapani pe sine, capabili sa infrunte necunoscutul, pentru ca a pleca in alta parte, unde nu sti ce te asteapta, in alta tara (pe care nu cred ca o cunosti bine...) inseamna sa infrunti necunoscutul, nu? S-ar putea sa nu fie asa. S-ar putea sa fie manati sa plece in alta parte datorita necesitatilor, cum se spune. Practic, un om sa fie impins sa plece pentru ca nu poate, obiectiv vorbind, sa se realizeze aici profesional, sa castige aici mai bine, sa aiba un loc de munca conform pregatirii sale profesionale, etc. Dar un om care se cunoaste bine pe sine, stapan pe sine, de ce nu ar incerca, fara teama, sa plece in alta parte, pentru a munci si a trai mai bine, date fiind realitatile economice obiective precare din tara sa. Misterul acestor cauze ar trebui cercetat si elucidat. In general media de varsta al celor care emigreaza este de aprox. 27 de ani. Deci oameni tineri. Cand esti tanar esti mai mult aplecat spre aventura. Teama este invinsa de elanul pe care il ai la aceasta varsta. Esti dornic sa cunosti multe, sa vezi multe, sa faci experiente. Pe mine ma fascineaza la acest tineret siguranta  cu care spun  ca pleaca din tara si cu care si fac acest lucru. Pare a fi o hotarare din care nu mai pot fi clintiti, indiferent de ce ar spune parintii (?). Ca si cum ar sti ca lucrul acesta trebuie facut. Fara teama, doar hotararea de nestramutat. Poate spun o prostie dar mi se pare ca un om simplu se cunoaste mai bine pe sine decat un om complicat. Dar omul, in general vorbind, nu se poate spune ca e simplu... Tocmai din cauza asta ceea ce ziceam mai sus, legat de hotararea aceasta de a pleca, fara teama, dupa cum spuneam, o privesc prin prisma unei simplitati extraordinare, dublata de acea siguranta de sine, de a sti, ca si cum ai determina lucrul acesta matematic - adevarul exact, fara niciun dubiu, fara nicio indoiala. Emigratia aceasta masiva ridica, desigur, multe intrebari. Romania nu s-a mai confruntat cu un asemenea fenomen, ca cel de acum. Tendinta este de crestere si nu cred ca stim mare lucru despre cum gandeste emigrantul, despre ceea ce ar vrea el, despre aspiratiile lui, sau daca are formulata o viziune proprie asupra a ceea ce trebuie facut in tara, asupra realitatilor romanesti. 
Un lucru insa se contureaza clar, ca un program pentru toata clasa politica: fenomenul emigratiei nu poate fi redus din intensitate decat daca se amelioreaza conditiile de viata de aici, daca se va relansa economia si daca se vor crea locuri de munca bine platite. Pe de alta parte, consecintele sporirii numarului de emigranti in viitor, in conditii de scadere a natalitatii, poate avea consecinte absolut dezastruoase pentru tara. Practic ar insemna ratarea pe termen destul de lung a oricarui progres, in adevaratul sens al acestui cuvant. Imbatranirea fortei de munca este o realitate la noi. Si atunci cine mai munceste aici? Daca sunt aprox. 3 milioane numai in Europa, si daca raportam aceasta cifra la populatia totala a Romaniei, vom descoperi ca acestia reprezinta 15% din populatie! Este mult! Alte tari, tari dezvoltate, primesc imigranti. Noi suntem printre furnizorii acestei forte de munca marfa ieftina pentru altii. Daca tendinta este de crestere, atunci la ce ne putem astepta in viitor? Mai cu seama ca reducerea numarului de contribuabili inseamna reducere de venituri la bugetul de stat, care si asa nu sta prea grozav. Si mai trebuie remarcat un lucru: tendinta economica la noi nu este, actualmente vorbind, spre performanta economica. Romania nu a reusit sa inregistreze crestere economica in 2010, precum alte tari, printre care Bulgaria - v. aici, iar despre Romania, aici. Practic noi nu am reusit sa ajungem nici la ceea ce se cheama "crestere economica zero" in 2010! Or, in aceste conditii, are loc o triplare a numarului de emigranti! Este clar ca nu e in regula. Iar cauzele care tin de componenta economica ar trebui rezolvate pozitiv de catre Guvern, adica sa se vada ca se reduce emigratia datorita imbunatatirii conditiilor din tara. Pe de alta parte sunt voci ce indica pesimismul si pentru 2011 (deci nu "optimismul moderat"), iata stirea, aici, redata de Gazeta de Nord-Vest si aici redata de Capital. In asemenea conditii nu poti sa nu legi emigratia de evolutia negativa a situatiei economice a tarii. 


Pe de alta parte s-ar putea ca cei din diaspora, care l-au sustinut pe Basescu in 2009, sa nu mai sustina PDL la alegerile din 2012. N-ar fi exclus, date fiind si sondajele de opinie care indica pe primele doua locuri: PSD si PNL. Ar fi o schimbare foarte interesanta a diasporei, cu care Basescu se lauda pana nu demult. Increderea in Basescu e redusa. Il mai sustine oare diaspora? 
Ramane de vazut cum va reusi PSD si PNL sa convinga diaspora si cu ce anume, care ar fi argumentul forte. Ramane de vazut... Subiectul, desigur, ramane deschis in continuare.

marți, 11 ianuarie 2011

Un foarte interesant sondaj si comentariu

am descoperit pe Contributors.ro:

Dincolo de alianta PNL-PSD-PC: romanii si criza. Un sondaj
de Dragos Paul Aligica

Iata ce se arata la inceptul articolului:
"Tema momentului in dezbaterea publica este alianta PNL-PSD-PC. E o tema ce merita discutata serios. Semnificatia sa pentru viitorul politic romanesc este majora. Dupa cum si lipsa de reactie publica a PDL (cel putin la ora la care sunt scrise aceste randuri) in fata unor evolutii cruciale care-l vizeaza nemijlocit si care-i deschid o oportunitate nesperata in spectrul politic romanesc, merita o discutie de sine statatoare: Cum e posibil ca o decizie precum cea luata de PNL si PC sa nu fie intampinata macar printr-un comunicat de presa de PDL?! Este posibil ca oamenii acestia sa nu inteleaga ce carte mare le-a fost facuta cadou? Avem deci un pachet de teme de mare actualitate ce vor fi dezbatute mereu de acum inainte si asupra carora vom reveni in mod cert in viitor.


Azi insa sa ne concentram nu pe jocul politic, ci pe fundalul sau. In politica, de multe ori, fundalul este mai important ca sceneta interpretata de actorii zilei. In cazul nostru, avem marea problema a atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, fata de calitatea vietii, fata de criza economica. Nu incape indoiala ca avem aici o chestiune de importanta cruciala. Sa zabovim un pic asupra ei."
Recomand citirea intregului articol.
Ceea ce as remarca in treacat este numarul mare al celor care raspund la intrebari cu "Nu este cazul". Ca sa dau niste exemple: la intrebarea Cât de sigur credeti că este locul dumneavoastră de muncă?, 33% raspund asa, iar la intrebarea  Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de mediul sau conditiile de muncă?, 20% raspund ca "Nu este cazul". Apropo de cat sunt multumiti de salarii, tot 20% raspund ca nu este cazul... Destul de ciudat acest "Nu este cazul", mai ales pentru ca procentele celor care raspund asa sunt destul de mari... Nici nu am gasit vreo explicatie clara a acestui "Nu este cazul". Pentru ca, spre exemplu, la intrebarea privind mediul si conditiile de munca, unde 20% raspund asa, lucrul asta ar putea fi interpretat ca, defapt, oamenii nu sunt multumiti, ci mai mult resemnati...
Ceea ce se mai remarca este ca procentele celor nemultumiti sunt destul de mari. Spre exemplu referitor la salariu, 36% - nemultumiti si foarte nemultumiti; multumiti si foarte multumiti, 44%. 20%, "Nu este cazul"....

duminică, 17 octombrie 2010

Scurte reflectii asupra Congresului PSD

Fara indoiala ca preocuparile PSD asupra starii economice si financiare generale a tarii, preocupari materializate printr-un Program de Guvernare, reprezinta un lucru bun. Este de notat aceasta preocupare. Programul de Guvernare este destul de stufos, cateva sute de pagini, din cate am inteles. Totusi, el exista. Nu insist asupra lui acum.
Fara indoiala ca este pozitiv si faptul ca Opozitia trebuie sa fie o alternativa viabila la Putere, lucru ce a preocupat, din cate se poate constata, PSD-ul.
Nu spun nici ca e un lucru rau motiunea de cenzura pe care PSD vrea s-o introduca pentru schimbarea actualului Guvern. Este o practica democratica. Deci este un lucru bun.
Fara indoiala ca apelurile la unitate in partid facute de Victor Ponta sunt cat se poate de benefice pentru PSD:
"Liderul social-democraţilor a făcut, totodată, un apel la unitate în partid, el precizând că nimeni în PSD nu poate fi mai prejos sau mai presus decât un alt coleg. "Vă aduceţi aminte de perioadele pe care le criticăm, în care era mai important să bagi beţe în roate unui coleg decât să obţii o victorie pentru partid. Vă rog să îngropăm acest tip de metode", a spus Ponta.
El a propus ca la Congresul de sâmbătă să se consfinţească, pentru o perioadă lungă, "pacea internă" în PSD şi, totodată, lupta cu cei de la putere, până când aceştia vor intra în cartea neagră a istoriei României.
"Trebuie în partid să ne considerăm camarazi, aliaţi în bătălia pe care o dăm", a spus Ponta.
El a mai spus că mandatul pe care i l-au dat social-democraţii la Congresul precendent a fost înţeles ca un mandat de responsabiitate, de restabilire a păcii interne şi a echilibrului în partid şi de îndreptare a efoturilor către exterior."
Ceea ce frapeaza insa sunt duritatile de limbaj folosite de Victor Ponta: "cozi de topor", despre Basescu:
"Nu doar pentru că este nebun, ci pentru că îşi urăşte ţara, îşi urăşte poporul, vrea să se răzbune pe poporul care nu îl mai vrea", a afirmat el."
"Nu doar pentru ca este nebun...". Trebuie remarcat ca expresia "cozi de topor" tine de o perioada de trista amintire si reprezinta o expresie tipic stalinista, deci in distonanta totala cu democratia si vremurile pe care le traim. Pe de alta parte, sa-l faci pe Basescu nebun si sa-l compari cu Ceausescu mi se pare, totusi, o exagerare de limbaj, de tip suburban, si nu o critica punctuala a Sefului Statului. Trebuie spus ca ura nu tine loc de critica si nici de ratiune. Or, critica fara ratiune nu exista. Ura este o stare sufleteasca, ce poate exprima mai multe lucruri: frustrare, nemultumire, etc. Ceea ce este periculos in acest tip de limbaj il constituie faptul ca el sugereaza existenta a doua lagare politice ireconciliabile, cu lupta de rigoare ce exista intre acestea doua. Un lagar ar fi stanga si celalalt ar fi dreapta. Pe mine lucrul acesta ma duce cu gandul la ideea stalinista si anume ca "lupta dintre aceste doua lagare alcatuieste axa intregii vieti contemporane" (Stalin). Iata de ce spun ca un astfel de tip de limbaj are valente periculoase si antidemocratice. Nu cred, nu vreau sa cred, refuz sa cred ca dl. Ponta a avut in vedere asa ceva, adica o atitutdine (exprimata prin limbaj) care sa fie contrara democratiei si valorilor acesteia. De asemenea nu cred, nu vreau sa cred, refuz sa cred ca dl. Ponta a incercat in discursul sau sa rupa o bucatica din stalinism. Nu, nici vorba de asa ceva. Este vorba de ceva mult mai simplu. Este vorba de un discurs cu un iz electoral evident. In ideea de a capta sustinerea maselor largi in favoarea adoptarii motiunii de cenzura, adica de a mai creste PSD in sondaje pe cat se poate. In aceasta chestiune trebuie precizat un lucru. Cresterea in sondaje a PSD nu o pun la indoiala. Totusi, ce fel de crestere e aceasta? PSD ar trebui sa se intrebe daca nu cumva e o crestere mai mult conjuncturala, legata de nemultumirile populatiei, datorate masurilor dure anticriza adoptate de actualul Guvern. Adica o obezitate de procente acumulate intr-o perioada de criza economica si financiara si nimic mai mult. Asemenea gen de crestere poate sa aiba ca efect, in cazul in care PSD, odata venit la guvernare, nu va reusi sa multumeasca populatia, o scadere brusca si spectaculoasa, asa cum s-a intamplat si cu PDL in doar cateva luni de guvernare. Despre refacerea economica a tarii a vorbit, in schimb, Ion Iliescu. Eu cred ca despre acest lucru ar fi trebuit sa se vorbeasca mai mult la Congres. Cat si de punerea in practica a solutiilor gasite. Spun asta pentru ca Ponta s-a axat, politic, pe identificarea unui adversar "comun", PDL adica, si pe lupta politica inversunata impotriva acestuia. Ar fi trebuit sa se puncteze in ce consta incompetenta actualului guvern, a lui Boc, clar si concis. La obiect. Adica nu asa, mergand pe ideea ca o simtim cu totii sau ca se vede treaba asta de la o posta, sau ca "situaţia de criză economică şi socială fără precedent prin care trece ţara, cauzată de corupţia, incompetenţa şi comportamentul clientelar al Partidului Democrat Liberal şi al lui Traian Băsescu". Trebuia sa se puncteze daca este corect ce face actualul guvern, si cum se poate face mai bine, demonstrand sau schitand o demonstratie a acestor lucruri. Pentru ca masurile pot fi dure, antipopulare dar ele pot fi, cu toate acestea, corecte. Convingerea asupra unui anumit adevar, de la Pitagora incoace, se face prin demonstratie, nu plin clamarea evidentei sau in mod subiectiv, adica "nu-mi place mie asa". Pentru ca exista o diferenta neta intre a face agitatie si a face o demonstratie. Mai ales o demonstratie competenta. N-am auzit vorbindu-se despre programele sociale ale PSD. Si ma gandesc la programe sociale pentru ajutorarea celor foarte amarati si batuti de soarta. Cred ca PSD, ca partid de stanga, trebuie sa-si faca o prioritate din rezolvarea unor astfel de probleme. In schimb, Congresul, dupa dezbaterea si adoptarea problemelor statutare, s-a transformat intr-un congres anti-PDL si anti-Basescu, dar la modul lozincard, la modul agitatiei propagandistice. Poate ca este bine si asa. Insa mi-as dori la noi o democratie in care sa nu vad, sa nu mai vad o asa de mare falie intre Putere si Opozitie. Caci ce altceva poti sa spui cand citesti:
PSD se obligă să nu colaboreze "în nicio formă cu cei care guvernează acum ţara", se arată într-o rezoluţie adoptată, sâmbătă, de delegaţii la Congresul partidului.
Una este sa excluzi din start orice colaborare si alta este daca o colaborare ar fi posibila sau nu. Poate ca este posibila. Poate ca se pot depasi disensiunile existente, intr-un mod sau altul. Se spune ca politica este arta compromisului. Si cred ca celebrul adagiu se refera la un compromis in favoarea actiunii constructive, lucru la care ar merita sa mediteze si cei din PDL, Traian Basescu inclusiv. Pentru ca fara doar si poate PSD are oameni competenti. Competenta nu este "capturata" numai si numai de un anumit partid si numai de acesta, nu este apanajul numai a unui singur partid, in exclusivitate a unui singur partid (cu scuzele de rigoare pentru ca m-am repetat). Un asemenea tip de abordare a problemei - "numai noi suntem competenti" - ar fi ridicol, daca nu ar fi tragic. Pentru ca el umbla la fundamentele democratiei. De aceea spun, democratia are nevoie, in primul rand, dupa parerea mea, de ratiune si nu de patimi de tot felul. Din pacate e prea multa patima in viata noastra politica. Nu ca ar intuneca aceasta ratiunea, dar prelungesc reflexele totalitare, lucru care face, drept consecinta, ca democratia la noi, asa cum a observat cineva, sa fie una "slab consolidata". Deci lupta politica nu trebuie sa conduca la asa ceva, ci ar trebui orientata in mod obiectiv si rational catre binele comun al intregii societati. Cred ca lucrul acesta reprezinta una din "cheile", daca pot sa ma exprim astfel, de succes a tarilor dezvoltate si cu traditie democratica. Vreau sa fiu bine inteles: eu nu fac decat un apel la reconciliere in folosul tarii. Se spune ca noi, dupa Revolutie, nu am inteles cum trebuie libertatea. Eu stau si ma intreb daca am inteles cum trebuie democratia. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna ca unul trage "hais" si altul "cea". Cred ca democratia inseamna abordari diferite ale solutiilor pentru aceleasi probleme, cu care se confrunta societatea, spre binele intregii societati. Nu spre binele numai a unei anumite parti din societate. Din aceste abordari diferite se naste competitia, ce ar trebui sa conduca la ceva benefic, mergand tocmai pe ideea ca nimeni, niciun om nu este perfect si nu detine "cheia" absoluta de rezolvare a problemelor. De aici alternanta.
Insa competenta trebuie cumva pusa in valoare. Ideea meritocratiei, promovata de Ana Birchall, este fireasca intr-o societate in care deficitul de competenta (vorbesc la modul general) se face simtit intr-un mod acut. Ma asteptam ca la Congres sa se dezbata si asa ceva, pentru ca este un lucru important. Este cat se poate de corect ca proiectele trebuie sa fie valoroase. Total de acord cu aceasta idee! Dar cine pune in valoare un proiect, daca nu omul? Fara promovarea competentei, a oamenilor competenti, un proiect, fie el si foarte valoros pe hartie, isi pierde considerabil din valoare atunci cand este pus in practica. Si as spune chiar mai mult: fara oameni valorosi, odata pus in practica, valoarea unui proiect se diminueaza pana la anihilare. Imi vine in minte o vorba de duh spusa de marele campion american la sah, Bobby Fischer, dupa ce a pierdut o partida: " Nu este de ajuns sa fi un mare jucator. Trebuie sa si joci bine!".  Fenomenul acesta al incompetentei este aratat intr-o postare foarte inspirata a Corinei Cretu:

Succesul proiectului de manelizare

la care nu am facut niciun comentariu, tocmai pentru ca inca mai meditez asupra acesteia. Iata ce arata distinsa doamna Cretu:
"Una dintre principalele cauze ale declinului societăţii româneşti este incompetenţa, chiar mai presus decât corupţia. Sistemul clientelar politic favorizeaza incompetenţele pe bază de nepotism sau avantaje financiare. Beneficiarii sistemului clientelar sunt prin definiţie mediocrităţile primitive. Aceasta este si una din cauzele starii materiale precare in care se afla tinerii bine pregătiţi. Spre exemplu, asistenţii universitari au ajuns în urma reducerilor salariale de 25% să câştige între 600 şi 900 lei. Salariile erau oricum mici pentru o ţară ca România, care e una dintre cele mai scumpe ţări europene, dar acum s-a atins pragul umilinţei. Cu un salariu în mână de 600  de lei un asistent universitar ajunge la acelaşi nivel cu un muncitor necalificat. Un lector universitar câştigă şi el în jur de 1200 de lei, asta după ce face trei ani de doctorat. Aceasta e rasplata atator ani de scoala în România: perspectiva sumbră a sărăciei."
Fara indoaiala ca intr-un astfel de climat ideea meritocratiei prinde in mod firesc teren, ca o solutie la problema. Si trebuie adaugat ca acest clientelism, despre care d-na Cretu vorbeste in postare, face ca oamenii sa nu porneasca dintru inceput cu sanse egale. Noi am reusit sa construim un fel de capitalism de cumetrie pe ruinele fostei economii de stat socialiste. Cam asta e realitatea, din pacate... Cam asa am inteles noi economia de piata... Dezgolita de valoare si competenta, dar, in schimb, "valoroasa" prin pile si relatii de tot felul...