Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta reforma. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reforma. Afișați toate postările

duminică, 22 februarie 2015

Clasa politica trebuie innoita...?

Sau poate ar trebui innoit Statul, cu institutiile sale, Constitutia... Innoirea clasei politice, asa cum se face in Romania, la nivelul actual al managementului de la noi, nu-mi garanteaza ca "dupa ce se va termina", ca sa folosesc cuvintele D-lui. Iohannis, vom avea o clasa politica mai buna decat cea veche sau mai credibila decat cea veche... Cum vi se pare? Poate cel mai eficient mod de combatere al coruptiei (depinde si cum definim acest termen) este statul minimal, amestecul minimal al statului in economie. Lucrul acesta nu ar mai lasa ca politicul sa aiba acces discretionar la resurse, fonduri, prin relatii si legaturi oculte, ce se traduc mai apoi printr-o coruptie masiva. Am presupus ca fenomenul coruptiei apare la interfata stat-privat. Deci am definit fenomenul in felul acesta. Noi avem inca un stat foarte mare, birocratie multa - 1,2 milioane de angajati la stat, daca nu ma insel - avem intreprinderi de stat neperformante, care produc pierderi uriase, avem o fiscalitate grea, care apasa greu asupra mediului de afaceri, parca invitandu-l la evaziune, ca sa nu dea faliment. Daca Statul arata asa, si managementul sau este unul slab, de ce ne mira cum stau lucrurile si ce anume ar justifica optimismul ca daca DNA isi face treaba, vom avea un Stat mai bun, de parca Statul se reduce doar la oamenii care il compun si lucreaza acolo? Dl. Iohannis s-ar putea sa aiba dreptate: credibilitatea clasei politice ar putea sa creasca. Dar pentru cata vreme? Si dupa aceea...? Iar credibilitatea mai creste si in functie de rezultatele clasei politice, nu numai in functie de ce face DNA... Caci se poate sa nu fii corupt, dar rezultatele sa fie cam egale cu zero, dupa principiul: "cine nu munceste, nu greseste". Interesant si chiar periculos mi se pare ca noi incercam sa reformam oameni, nu institutii, nu Statul, nu economia, nu Constitutii...

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Despre spiritualitate si etica in filozofia romaneasca

Iata ce spunea Constantin Noica in lucrarea "Cum gandeste poporul roman", aparuta in Convorbiri literare, 1944:
"  Iar, ca si la Neagoe Basarab, absenta unei problematici a spiritului, ca expresie autonoma, trece in umbra cele doua mari discipline ale Apusului, teoria cunoasterii si etica. Fireste ca atat Conta, cat si Parvan, Motru sau Blaga au, pana la un punct, o problematica de cunoastere. Dar, mai ales la primul si la ultimul, teoria cunoasterii este un aspect si un moment de expunere mai degraba decat un secotr de insemnatate proprie.
   Nu putea Blaga incepe, intr-un sens, cu trilogia culturii? In orice caz, la Parvan nu simti necesitatea unei problematici de cunoastere, iar la Motru totul se pierde in psihologismul energetic. Cat despre etica, nu poate fi subliniat indeajuns ca ea lipsestedin perspectiva filozofica romaneasca, populara sau culta. Trebuie sa nu pierdem nici un moment din vedere lucrul acesta, chiar, sau mai ales, cand ne gandim la reforme - educative, politice - pentru poporul roman. Eticismul Apusului nu e pe masura noastra. Acel mult laudat "se cade - nu se cade" al romanului nu tine in nici un caz de o conceptie etica. E mai adanc, mai angajat in firea lucrurilor de cum e conceptia morala a unui apusean. Iar in filozofia culta, absenta unei problematici etice ne pare atat de inevitabila, incat, pe linia de orientare desprinsa in analiza de mai sus, suntem siguri ca niciodata nu se va scrie un mare tratat de etica in tara romaneasca. Cat despre un sistem educativ sau politic care sa fie eticist, el n-a aparut, iar cei care au vazut morala acolo unde era spiritualitate n-au inteles nici ce este, nici ce poate fi inlauntrul lumii romanesti; cel putin pe linia, prelungita in cultura, a orientarii noastre taranesti si populare. Cand solutia e armonie, nu poate exista etica, adica o stare de ruptura, de impotrivire, imperativ si refuz.
   Dar duhul acesta lumesc si insetat de armonie nu poate sa nu aduca un suflu de paganism in atmosfera romaneasca. Trebuie sa o spunem deschis: exista o dimensiune pagana a sufletului romanesc. Cand subliniem cu atata apasare ca romanii au fost, intr-un fel, totdeauna crestini, crestinismul venind peste ei ca o implinire, si nu ca purtatorul de mesaj al unei crize de tip nou, recunoastem fara sa vrem ca, dupa ce ne-am crestinat, am pastrat moduri ale lumii pagane. O vedem bine in mitologia noastra populara, iar credintele noastre sunt pline de eresuri, care ne incanta pe plan de cultura si care, in definitiv, nu ne supara nici in perspectiva Bisericii. Dimensiunea noastra pagana a fost tolerata de Biserica si chiar asimilata intr-un sens. Crestinismul nostru a avut, prin aceasta, un continut mai viu, o istoricitate mai adevarata. Dar acum, cand ies la lumina lucrurile in filozofia culta, ele capata accente de impotrivire care pot ingrijora uneori.
   Si au si ingrijorat. Polemica iscata in jurul filozofiei lui Blaga intre aparatorii ortodoxiei si nesocotitorii ei (caci dusmani directi nu are ortodoxia noastra) nu e o polemica legata de persoane si de timp. Ea angajeaza manifestari si comportari mai adanci, permanente ale fiintei noastre spirituale. Blaga nu e intaiul ganditor roman indiferent fata de ortodoxie ca izvor de inspiratie. Un suflu de paganism - fireste, in stilul secolului al XIX-lea - strabate, dupa cum e limpede, opera lui Conta. Iar, daca Motru ramane strain de ortodoxie, fara sa faca din "paganatatea" lui un act de afirmatie, acest splendid tip de pagan care este Parvan sta ca o evidenta impotriva oricui ar voi sa faca din fiinta spirituala a neamului nostru o fiinta exclusiv crestina. Nu, toti acestia n-au filozofat pe domensiuni crestine. Dar sunt romani; sunt profund si hotarator romani. Cand Blaga spune ca nu are nevoie sa faca filozofie ortodoxa spre a face filozofie romaneasca, are perfecta dreptate. Din punctul sau de vedere si din perspectiva intregii filozofii culte, aproape, ivite la noi."
(Constantin Noica - Pagini despre sufletul romanesc, Humanitas, Bucuresti, 2010)
Si atunci, daca e asa cum spune, ce sorti de izbanda ar putea avea, pana la urma, sau mai bine zis ce finalitate, reformele care se fac la noi pe calea statului de drept, care toate sunt de inspiratie apuseana? Pentru ca actualmente cele doua mari componente ale reformelor care se fac sunt reprezentate de statul de drept si Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare. Or, Romania a intrat in recesiune tehnica incercand sa aplice prevederile acestui Tratat. Pe de alta parte, statul de drept este, cred ca putem spune asa, inseparabil de acel eticism al Apusului de care vorbea Noica, despre care spunea ca "nu e pe masura noastra"... Si in aceeasi lucrare citata mai sus, Noica mai arata si un alt aspect:
"Daca ar fi un sambure rational in "masura" noastra, am intelege, cat de cat, rationalitatea. O intelege sufletul romanesc? Credintele noastre populare au inchipuit o legenda plina de talc in aceasta privinta. E legenda celui de-al doilea pacat al lui Adam (Tudor Pamfilie, Povestea lumii de demult dupa credintele poporului roman, Bucuresti, 1913, p. 95). Dupa ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a facut mila de Adam si Eva, vazandu-i cat se chinuie. Le-a dat mestesugul de a face pamantul roditor, dar le-a poruncit sa nu are mai mult decat o brazda. Roadele culese de pe acea brazda le ajungeau. Dar, intr-o zi, pe cand Eva era insarcinata cu Cain, vine diavolul la ei si-i intreaba: "- Voi mai aveti grau? - Doar pentru cateva saptamani. - De ce nu arati mai mult, caci o sa aveti copii?..." Iar Eva gaseste sfatul chibzuit, rational (nu e semnificativ ca intai femeia e "rationala"?). Convinge pe Adam sa faca cum e mai bine, iar, in clipa cand lanul e mare si fagaduitor, se arata Dumnezeu, pustieste lanul si spune lui Adam: "Tu, omule nesatios... De azi inainte poti ara cat iti place, si eu iti voi da iarasi cat imi va placea mie."
   Este greu sa vezi numai condamnarea lacomiei in legenda aceasta. E vorba si de condamnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei randuieli omenesti. Exista o etica a muncii si a productivitatii, care lipseste aici. Munca e, pentru apusean de pilda, sfintita de rezultate. Iar americanul - apuseanul la limita - a dus etica aceasta pana la absurd. Am putea deci sa ne intrebam - in lumina acestei conceptii, unde arbitrarul divin, iar nu rationalitatea umana, e hotarator - daca modernismul si industrializarea (sau pur si simplu "agricultura intensiva") vor fi vreodata acasa la noi. Dar acestea nu sunt decat consecinte, pentru uzul legiuitorilor romani, ale unei trasaturi care ne intereseaza in ea insasi: intemeierea valorii romanesti de masura (poate si de dreptate, lege) pe alta dimensiune decat a rationalitatii.
   Caci rationalitatea nu ne-a tulburat niciodata in chip deosebit. Nu intalnesti nici o tendinta, pe linia aceasta, a fondului nostru popular, de a inalta omul, in sensul bun si prost; de a-l face cuget intelegator in fata firii si, pan la urma, minte ingamfata. Noi nici nu stapanim lumea si nici n-o schimbam. Dumnezeu o face, sau se face ea insasi. Stapanirea stiintiifca a naturii, in sensul apusean, e o ciudatenie si un act de trufie. De unde simtamantul acesta de proprietate? "Lumea asta nu-i a maea, cealalta nici asa". Cine poate mai mult sa incerce. Romanul nici nu-si mai pierde vremea sa incerce."
Si noi vorbim acum de dezindustrializarea Romaniei...

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregii lucrari - "Cum gandeste poporul roman" - a lui Constantin Noica. 

luni, 20 februarie 2012

Despre a imbunatati...

Vorbim despre a imbunatati un lucru, ceva... Dar ce inseamna asta? Eu o sa va dau un exemplu concret in acest sens din lumea IT. Spre exemplu browser-ele de web. Observati cat de des apare cate un update si te mai si anunta ca a aparut o versiune noua. Dupa ce o instalezi nu de putine ori apare pe monitor ce anume contine, ce imbunatatiri sunt, fata de versiunea precedenta. Mozilla Firefox s-a dezvoltat, in felul asta, intr-un ritm foarte alert. Se munceste, se vede lucrul asta. La fel, spre exemplu, si la Winamp, multe update-uri, multe skin-uri, care mai de care mai atragatoare. Se munceste, e adevarat. Dar, daca observati, nu e o munca facuta oricum, ca sa zic asa. Vreau sa spun ca nu e o munca facuta de dragul muncii sau de mantuiala. Ci e una prin care se imbunatateste calitatea unui produs, facandu-l mai bun, mai atractiv. Observati si la skin-urile de Firefox cate sunt, si e o munca destul de grea sa updatezi skin-ul respectiv in functie de noua versiune de Firefox, sa tii cont si de update-urile Flash Player-ului. Interesant este ca sunt multi tineri implicati in aceasta munca si o fac cu pasiune si, trebuie s-o recunostem, cu devotament. Si o fac bine! Dupa parerea mea, Occidentul s-a putut dezvolta intens si a ajuns la un asa mare grad de dezvoltare economica tocmai datorita acestei culturi a imbunatatirii continue. Iar acest lucru a permis, inclusiv, imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei. Ne fascineaza tehnica, dezvoltarea Vestului. Da! Si ne fascineaza tocmai aceasta dinamica a dezvoltarii, care implica si un alt stil de viata: unul modern, comunicativ, intreprinzator, si, de ce nu, ingenios! M-a descumpanit retragerea lui Axelsson... Sper sa revina cu teme noi de Firefox. Mi-au placut temele lui: frumoase, clare, elegante si cu icons-uri foarte sugestive. Apropo de arta de a realiza icons-uri, trebuie sa spun ca nu mi se pare usor: este vorba de o limba universala. Observati casuta aceea de pe browser, sus. Sugereaza imediat ca e vorba de pagina de casa - home page. Sau bookmarks-urile, reprezentate de o inima - cu alte cuvinte site-urile pe care le ai la inima. Si intelegi imediat despre ce e vorba, fara sa scrie acolo cu litere, in vreo anumita limba. Ci desenul respectiv e atat de sugestiv incat se poate spune, si nu cred ca as face o eroare, ca reprezinta o limba universala: intelege toata lumea despre ce e vorba!

As dori sa vad si creatori romani de browsere de web, pentru ca stiu ca avem potential in acest sens. Nu stiu cum se face, dar la noi mi se pare ca e cam asa: avem un potential mare, dar rezultate putine. Si, culmea culmilor, avem oameni foarte inteligenti si bine pregatiti!! Se vede lucrul acesta, spre exemplu, si din comentariile care se fac pe bloguri, uneori foarte subtile, alteori foarte bine documentate, mergand la tinta, cum se spune. Si, cu toate acestea, rezultatele sunt foarte firave in multe domenii de activitate. Ceva nu merge! Bineinteles, se poate spune ca, pe undeva, e si revoltator pentru ca, repet, potentialul de care dispunem e foarte mare. Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar mie mi se pare cam asa, vorba proverbului: "branza buna in burduf de caine". Nu mi se pare, neaparat, ca ar fi vorba de sistem, oricare ar fi el: economic, politic, social, etc, etc. Cat, mai degraba, de o problema de ordin cultural. Poate multa lume, vazand ca vorbesc de imbunatatire, ar zice ca spun platitudini sau "asta stiam si eu, mersi de explicatie musiu Motanel" :) . Numai ca eu chiar stau si ma intreb serios daca avem aceasta cultura a imbunatatirii continue... In general vorbind, dupa parerea mea, oamenii leaga notiunea de imbunatatire mai degraba de lucruri concrete, decat de cele, hai sa le spun asa, abstracte. Cand un lucru concret se imbunatateste, treaba asta este evidenta. Si pentru oameni conteaza mult aspectul acesta. Daca intr-o intreprindere se aduc strunguri noi, de calitate superiora, avand si programare pe computer, fata de cele vechi, clasice, sau chiar versiuni mai vechi, toata lumea constata imbunatatirea. De aceea imbunatatirea lucrului concret a fost si este temelia culturii imbunatatirii continue, o componenta de baza, as zice, a culturii Vestice. Partea cea mai proasta, la noi, este ca individul nu a prea putut sa constate, timp de 22 de ani, acest aspect, care, drept consecinta, sa-i faca viata mai placuta, mai usoara, sa-l faca sa simta performanta si sa-i dea incredere. Asta e unul din lucrurile cele mai rele, care ne separa, din pacate, de Vest. Aici s-au distrus intreprinderi, s-au distrus ecosisteme prin defrisari ilegale si nerationale, milioane de oameni au trebuit sa ia calea exilului, emigrand spre alte zari mai bune. Iar acum, cu ocazia acestei crize economice globale, lucrurile s-au inrautatit. Aici individul a vazut doar cresteri de preturi, cand salariile ramaneau la acelasi nivel iar munca depusa trebuia sa fie mai mare si mai grea, fara a se imbunatatii (iata ca termenul apare din nou!) conditiile de munca. De aceea si spun ca ceea ce am facut a fost, de fapt, contrariul a ceea ce ar fi trebuit sa facem. Iar cand bati "pasul pe loc" riscul de a merge inapoi creste, si creste si neincrederea oamenilor in sistem, in democratie, in clasa politica, etc. S-a vorbit despre intreprinderile comuniste ca sunt "mormane de fiare vechi" - ziceai altfel, erai etichetat imediat drept "un nenorocit de comunist". Si nenorocirea a fost ca unele au si ajuns asa. Treci pe acolo si zici ca a venit un bombardament. In loc sa cauti sa imbunatatesti acele intreprinderi si sa le faci performante! Si acum, dupa mai bine de 20 de ani, avem intreprinderi de stat neperformante, "gauri negre". Vreau sa stiu si eu cate spitale noi s-au construit in acesti 22 de ani? In zilele noastre s-au inchis spitale... Unde este imbunatatirea, intreb? Si cum s-ar putea forma aici o cultura a imbunatatirii continue in astfel de conditii? Actualmente, aici, chiar daca ai vrea sa faci ceva bun, nu poti. Din varii motive. Inclusiv neincrederea pe care o simtim in propriile noastre forte, de cele mai multe ori justificat. Sau se gaseste cineva care sa te obstructioneze, care sa te indeparteze de scopul propus. Evident, este si vorba de lipsa de capital, de lipsa de mijloace financiare, conditii grele de creditare, etc. Practic, nu numai ca nu s-a imbunatatit ceva, dar s-a reusit a se crea o realitate ostila individului, lucru ce l-a determinat chiar sa emigreze. Sa luam un alt exemplu, invatamantul: este in declin si acesta, iar interesul tinerilor pentru elevatie, din ce in ce mai scazut. Este uimitor cum s-a putut ajunge a se face, a se actiona impotriva oricarei imbunatatiri concrete, a lucrului concret, cum i-am spus eu, fara de care societatea nu poate merge inainte si oamenii, la modul clar, nu pot fi multumiti. Sa vedem ce-si face loc intr-o asemenea societate, si aici pericolul e si mai mare: diverse curente de extrema , un inceput de fundamentalism religios, care, cel putin asa imi face impresia, incepe sa prinda la unii oameni. Nu, nu e vorba de credinta, ci de fundamentalism religios. Pe de alta parte, populismul fara solutii reale, partidul antisistem, care stie doar sa critice si partea proasta e ca are si ce. Sau ura, o ura necontrolata, prosteasca (si aici as putea sa dau un exemplu din ceea ce am vazut eu, dar ma abtin). Si asta pentru ca intotdeauna, in toti cei 22 de ani, s-a vorbit de reforma, fara sa se reformeze nimic, adica fara sa se imbunatateasca ceva concret, clar in viata oamenilor, decat foarte putin, contrar unor asteptari, sperante foarte mari pe care populatia le-a avut mai tot timpul. Este izbitor acest contrast intre ceea ce inseamna cu adevarat imbunatatire continua si ce s-a intamplat in realitate. De aceea eu cred ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem sa facem, sa chivernisim si sa chibzuim mai mult. Pentru ca, pe langa multe lucruri bune care s-au facut la noi, in tot acest timp scurs de la Revolutie incoace, au ramas si multe nefacute, cum se spune. Discrepanta intre potentialul nostru si realizari apare ca "buboiul in frunte". Este un potential mare, si nu cred ca gresesc daca spun asa, in stare latenta. Deseori prost utilizat. Iar politicile proaste, nepotrivite care s-au dus, spre ex., in domeniul economic mi se par ca tin, mai degraba, de o alienare a individului, fenomen produs de tranzitie, care l-a dezorientat pe individ, l-a tulburat profund din punct de vedere axiologic. Ar trebui sa meditam la aceste lucruri si sa cautam sa imbunatim la modul concret, vizibil, sa imbunatatim lucrul concret, cum spuneam, si ma refer, bineinteles, si la viata oamenilor. Ar trebui sa cautam sa invatam aceasta cultura a imbunatatirii continue, sa ne mai lasam de superficialitate, de egoism, de prejudecati, de lacomia stupida si de multe alte tare...

Revin la imbunatarire. Nu sunt un specialist in programare, dar din ceea ce am putut eu sa constat iata, spre ex., la Winamp. Acuma e o versiune noua, un skin nou, fata de old Winamp. Insa la baza, este tot prima versiune. Cu alte cuvinte, s-a construit, sa zic asa, pe vechea versiune ceva nou, adica ceva imbunatatit, dar acest proces este unul continuu. Baza, in schimb, este aceeasi. Nu este un alt Winamp si totusi e un altul, nou: unul imbunatatit fata de versiunea initiala, care a ramas de baza, baza. Interesant este ca ai posiblitatea sa te intorci la vechiul skin, cel de la inceputuri, oricand si apoi sa revii, daca doresti, la noul skin. Evident, poti sa descarci si alte skin-uri - creatori sunt multi. Pentru ca imbunatatirea e un proces de creatie. Este o munca creativa. Fara creatie nu e posibila imbunatatirea si reciproc. Deci creezi pe un model dat. Important e ca modelul sa fie bun, bineinteles, ca sa si poti crea pe el, sa-l poti dezvolta. Extrapoland la ceea ce se intampla in societatea noastra, modelul nostru nu e unul rau. Am si spus ca s-au facut multe lucruri bune. Rau e ca nu i se aduc acele imbunatatiri reale si necesare, si nu i se mareste capacitatea, performanta. Rau este ca exista un deficit de munca creativa, iar in privinta asta batem "pasul pe loc". De aceea nici nu spun ca modelul actual e unul perfect. Perfect n-o sa fie niciodata si nici nu trebuie, caci daca ar fi perfect n-ai mai avea ce face, n-ai mai avea ce imbunatatii. Observati, ca sa dau un nou exemplu, si la Blogger - scrie sus: "Incercati interfata Blogger actualizata", deci imbunatatire. Imbunatatirea este indisolubil legata de feedback. La noi, din pacate, exista mentalitatea proasta ca feedback-urile sa se lase cu taieri din salariu sau chiar desfacerea contractului de munca... M-as bucura sa gresesc, dar... Pentru ca nu intelegem ce inseamna si care e rolul unui feedback. Rolul unui feedback este sa poti imbunatati. El are un rol major in teoria generala a calitatii. Feedback-urile nu trebuie respinse, ci trebuie analizate, iar lucrul acesta e o arta. La noi cred ca tendinta e imediat de respingere. Dar nu trebuie sa fie asa. Spre exemplu: Basescu sustine proiectul Gold Corporation de la Rosia Montana. Nu am sa discut acum chestiunile de ordin constitutional, etc. Exista insa un Memoriu al Academiei Romane defavorabil proiectului, au fost voci din societatea civila care l-au dezaprobat, organizatiile ecologiste se opun, de asemenea, proiectului. Acesta este feedback-ul, iar tendinta lui Basescu este aceea de a respinge acest feedback. Daca ma refer acum la implicatiile ideologice, atunci trebuie sa spun ca atitudinea lui Basescu nu e una chiar democratica. De ce? Pentru ca a accepta un feedback, in vederea analizarii acestuia, este un lucru intotdeauna democratic si care te ajuta sa gasesti solutiile cele mai potrivite. Este ca si cum as face un skin, sa zicem, pentru Mozilla Firefox si cineva il download-eaza. S-ar putea sa-i placa, insa imi scrie parerea lui: " Este grozav! Imi place! Dar de ce nu-i faci si... nu stiu ce? Ar fi posibil sa aiba si cutare lucru?". Eu citesc aceste lucruri si incep sa ma gandesc. Vor scrie mai multi. Unii ma vor felicita, altii vor zice ca nu le-a placut nu stiu ce. De aici trag anumite concluzii ce ma ajuta sa imbunatatesc. Daca i-as respinge, ar fi democratic? Evident ca nu! Si nici n-as mai stii parerea "clientilor", atunci cum as mai putea imbunatatii, deoarece pentru ei am facut skin-ul sau sa-l impartasesc si lor, nu sa-l tin numai pentru mine. Este vorba de relatia pe care o am cu "clientii" mei, or, daca fracturez aceasta relatie, ce-am facut? Evident ca n-as face un lucru bun.
Cred ca e de observat aspectele culturale noi pe care le ofera un astfel de mod de a pune problema. Aspecte moderne.
Noi, nici pe vremea comunismului nu se poate spune ca am imbunatatit. Am construit, asta se poate spune. Dar intre a imbunatati si a construi e o mare diferenta. Spre exemplu, automobilele Dacia - le-am construit. Licenta era dupa Renault. Dar s-a perpetuat ani si ani de zile acelasi tip de automobil, produs in serie mare. Perceptia pe care o ai nu poate fi decat ca nu se imbunatateste, ci se construieste in continuare acelasi model si asa si e... Sa ne uitam acum la varietatea de Loganuri... Sau, in general vorbind, sa ne uitam la varietatea mare de modele ce apar cu repeziciune la o singura marca mare de automobile. Asta inseamna sa nu bati "pasul pe loc". Ca sa vorbesc in axiome: sa nu bati pasul pe loc inseamna sa mergi inainte! :D Si, trebuie sa recunoastem, cam asa e... Partea cam proasta este ca noi nu ne prea incadram in multe privinte in aceasta axioma. Si ar trebui s-o facem.

vineri, 20 ianuarie 2012

Cum a debutat noul an...?

Iata ca noul an a debutat furtunos: cu proteste ample, cu lupte de strada, asa cum s-au putut vedea zilele acestea in Bucuresti si in alte orase mari ale tarii. Am scris si eu aici despre aceste mitinguri. Este insa destul de dificil sa dai o caracterizare completa si exacta a acestor ample miscari ale strazii. S-a pomenit de mitingul antiBasescu, acum se vorbeste de un miting antisistem. Piata Universitatii revine in prim-plan si s-a incercat tratarea fenomenului din punct de vedere simbolic. Atmosfera aminteste de anii '90, anii marilor mitinguri. Opozitia a efectuat ieri un miting care a fost disociat de miscarea spontana aparuta in Piata Universitatii (desi venea in intampinarea Pietei, daca se poate spune asa. Totusi, fenomenul Pietei a fost unul spontan: nu a fost si nu e vorba de un miting de partid) ,dar si in tara, in urma cu cateva zile, declansata de demisia doctorului Arafat (care, ulterior, a revenit la Ministerul Sanatatii). O parte din manifestanti, dupa terminarea mitingului de la Arcul de Triumf, au plecat spre Piata Universitatii. S-au inregistrat, din nou, violente, lupte intre protestatarii Ultras si fortele de ordine. Galeriile marilor echipe bucurestene au participat, dar, din pacate, au actionat cu violenta, stricand un miting pasnic. 
Totusi, nu numai la noi s-au inregistrat astfel de proteste. Ele au avut loc in multe tari din Europa si nu numai, iar masurile de austeritate la prezenta criza economica au avut si ele rolul lor in declansarea protestelor. Interesant e ca Stiglitz a atras nu de putine ori atentia ca aceste masuri de austeritate, aplicate pe scara larga, ca raspuns la actuala criza economica, si vazute ca "singura" solutie, nu-si vor atinge tinta: rezolvarea problemei. In schimb au bulversat lumea. Nu e vorba numai de ce se intampla la noi, subliniez asta. Insa, cu toate acestea, e greu, totusi, de caracterizat ce anume ii nemultumeste pe oameni. De unde se vede ca problema este complexa. Pentru ca s-ar putea sa nu fie vorba numai de o chestiune strict economica, ci de una de ordin axiologic: de o nemultumire fata de reformele, in ansamblul lor, pe care Drepta politica, prin PPE, ca sa luam de exemplu numai continentul nostru, a incercat sa le impuna si care nu au "prins" la popor. Trebuie subliniat ca in unele tari, spre exemplu Ungaria, Dreapta a recurs la restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti si democratice, lucru ce a fost criticat dur chiar de Uniunea Europeana si SUA si a starnit mari nemultumiri in tara. Din pacate si la noi se manifesta astfel de mentalitati, din vremuri pe care le credeam demult apuse - cititi, va rog, aici, aici si aici. Si asta se intampla chiar in ograda principalului partid de guvernamant - PDL! Cu alte cuvinte, se reamarca, la actuala Dreapta politica din Europa si de la noi, devieri: de la o Dreapta democratica, la o Dreapta cu comportament nedemocratic, lucru ce a tulburat oamenii si i-a facut sa ia atitudine, mergand pana la strigarea nemultumirii in strada. Astfel de devieri au fost evidentiate de aceasta postare a D-nei Corina Cretu. Iar la toate acestea s-au alaturat inflexiunile autoritare ale lui Basescu, care i-au facut pe multi sa-si schimbe parerea despre domnia sa si despre PDL, si asta in numai doi ani!! Banuiesc faptul ca multi dintre cei care sunt acum in Piata Universitatii si care scandeaza "Jos Basescu!!", "Jos PDL!!", si care acuza actuala "mafie a PDL" au fost plini de bucurie, punandu-si mari sperante de mai bine, cand Basescu a fost reales, cu o majoritate la limita, in functia de Presedinte. Atitudinile antiBasescu incep sa vina chiar de la fostii sai sustinatori, si inca de marca, precum Mircea Cartarescu - v. aici, care nu s-a sfiit sa afirme:
"Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.[...]
Emil Boc poate fi numit, cu argumente, mediocru sau chiar incompetent, dar nimeni nu i-a negat deocamdată bunele intenţii şi abnegaţia, lucruri rare la un politician.[...]

Nu e intenţia mea să sperii pe nimeni. Poate merită încercat şi cu Opoziţia. Când e o chestiune de interes naţional, e bine să ne gândim totuşi la consecinţe. Cine crede că, oricum, nu poate fi mai rău ca acum, n-are decât să iasă în stradă pentru căderea structurii actuale de putere. Nu e, în sine, nicio pagubă. Poate că ne vom lămuri astfel, o dată pentru totdeauna, şi în privinţa competenţelor Opoziţiei." (subl.mea)

Este interesant cum lucrurile acestea se intampla dupa numai doi ani, semn ca PDL si Basescu nu numai ca nu au reusit sa construiasca ceva prin reforma pe care si-au propus s-o faca, dar au reusit sa-i nemultumeasca chiar si pe fostii colaboratori, care au sustinut puternic PDL-ul si pe actualul Presedinte. De observat ca Mircea Cartarescu vorbeste de "privatiunile ingrozitoare" la care a fost supusa populatia prin masurile de austeritate, care a asigurat doar "o anumită stabilitate macro- economică, foarte fragilă dar reală". Pe de alta parte Cartarescu tine sa sublinieze:
"Cei care critică zilele acestea "elitele intelectuale" că l-au susţinut pe Băsescu uită cu bună ştiinţă un lucru: că aproape toţi aceşti oameni s-au delimitat de mult de el, pe când susţinătorii USL defilează cu Iliescu şi cu Dan Voiculescu până-n ziua de azi." (subl.mea)
Am mai scris si aici, si aici despre cauzele acestui miting de protest, care, iata, dureaza si nu da semne ca s-ar opri curand. Desi, recunosc, la inceput eram cam sceptic si ma gandeam ca acest miting nu va dura cine stie ce. Insa, iata, in fiecare zi oamenii se aduna in Piata Universitatii si-si striga protestul fata de actuala Putere. 

In comparatie cu alte mitinguri desfasurate in Europa, cel de la noi are un numar mic de participanti. Totusi, cred ca am gresi daca nu l-am considera semnificativ pentru starea de spirit a populatiei in debutul acestui an. Sondajele de opinie te puteau face sa banuiesti ca se va ajunge si la iesirea oamenilor in strada. Iata si alte reactii - aici, parerea D-lui Vasile Dancu. Iata ce afirma, foarte interesant, reputatul sociolog:
"La prima vedere ar părea că este vorba despre un delict de autoritate din partea lui Traian Băsescu, dar nu cred că este doar asta, dacă vorbim de cauza protestelor. Traian Băsescu a fost acceptat în multe situaţii să se comporte ca un Premier. Premierul s-a estompat în timp, iar sintagma guvernarea Băsescu a câştigat destul de mult teren și consistență. Dar asta la nivelul presei şi cel al comentatorilor politici. Uneori confundăm asta cu opinia publică, dar greșim profund. Majoritatea tăcută, acea spirală a tăcerii, acumulează tensiune şi în anumite circumstanțe situație poate exploda. Tensiunea era destul de mare dacă ne uităm în sondaje, din păcate ne-am obisnuit cu catastrofa din sondaje şi oamenii nu mai văd nimic deosebit în faptul că 75% din populaţie spune că nu are bani pentru un trai decent. Nu a contat,cred, niciuna din analizele situației dramatice, căci exista credința că orice ar face guvernul, nu se mai poate opune nimeni. Neputința sindicaliștilor de a da jos guvernul prin mitingurile de anul trecut și din 2010 a creat o senzație de omnipotentă și aroganță." (subl.mea)
De observat ce spun sondajele: 75% din populatie spune ca nu are bani pentru un trai decent!!!!! Pare, literalmente, incredibil!!! Totusi, asa spun oamenii... Si cred ca ar trebui sa-i luam in serios. Faptul ca am ajuns, aproape cu totii, sa nu mai avem incredere in clasa politica este grav. Iata aici un editorial din Adevarul, semnat  Ramona Ursu, care, asa cum afirma, la Revolutia din '89, avea doar 9 ani. E vorba, deci, de un om tanar. Iata reactia din final:
"Nu mă mai miră că hienele au simţit şi acum mirosul prăzii. Damful puterii atrage la fel de mult ca cel al stârvurilor. Nu mă mai miră că încă se “minte poporul cu televizorul”. Că oameni din funcţii-cheie din instituţiile subordonate Guvernului, doctori, profesori, primesc ordin să-i numere pe protestatari. Nu mă mai miră nici că singura remarcă a lui Băsescu despre proteste este tot o bădărănie. Nu mă mai miră, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă şi că nu mă revoltă. Şi nu-mi produce scârbă până la ultima celulă a corpului meu. "
M-a facut sa meditez acest editorial... In special concluzia finala - scarba profunda pe care o resimte tanara autoare. Si, dupa cat mi se pare, cred ca nu gresesc, nu e vorba neaparat de o scarba fata de cineva anume, daca inteleg bine, ci de Scarba, in general vorbind... De o scarba existentiala, fata de tot ce se intampla... Parerea lui Cristian Tudor Popescu am evidentiat-o aici. Adevarul e ca nu prea e in regula faptul ca am ajuns sa resimtim numai scarba...  Nu e in regula faptul ca nu mai exista nicio urma de optimism. Gresesc? Cum sa zic altfel? Aceasta dezolare generala, sincer, nu imi este pe plac. Si nu vorbesc aici de pe o anumita pozitie ideologica. Inseamna ca nu mai exista o "parte plina a paharului"... Si, din moment de ce nu mai exista, nici nu o putem vedea... Oare chiar asa sa stea lucrurile? Oare intr-asa maniera am ajuns de fragili incat o guvernare proasta sa creeze astfel de depresii pe scara larga? Mai bine ne-am pune intrebarea: de ce, cam de fiecare data cand ajunge Dreapta la Putere, efectele guvernarii sale sunt, mai mereu, respinse de oamenii obisnuiti, iar consecintele guvernarii snr catastrofale? Si CDR a venit la Putere pe un val de entuziasm si dorinta de schimbare. Cu toate acestea, si CDR a esuat lamentabil iar partidul care era, daca se poate spune asa, centrul intregii Coalitii, a disparut practic de pe scena politica, ma refer la PNT-CD... Alianta D.A, la randul ei, n-a putut subzista prea multa vreme, PD s-a retras de la guvernare, iar liberalii au guvernat cu masivul sprijin parlamentar al PSD, luand, mai degraba, masuri de stanga, decat autentice masuri liberale, de dreapta. Cred ca Basescu a vrut sa dea autenticitate Dreptei politice romanesti, nu s-o transforme, neaparat, intr-o Dreapta nedemocratica si, dupa cum se vede acum, culmea ironiei, totalmente nepopulara. A reusit? Dupa cum lesne se vede nu prea a reusit, iar basescianismul, de care vorbea candva Dl. Sever Voinescu, esueaza pe zi ce trece. Asa trebuia sa se intample? Este ceva premeditat in asta? Sa nu uitam ca Basescu s-a bucurat in trecut de o mare simpatie populara, lucru ce l-a ajutat enorm in a trece usor de suspendarea din 2007, dezaprobata de popor, si sa revina in forta pe scena politica. Aceasta simpatie populara nu s-a erodat atat de mult incat sa-l impiedice sa castige alegerile in 2009! Desi comportamentul lui Basescu, dupa 2009, a lasat mult de dorit, intrebarea care se pune este daca numai Basescu este raspunzator de esecul actual. Daca, nu cumva, si partidul are o mare parte de vina in ceea ce priveste tot ce se intampla acum. Numai ca, ajunsi in acest punct, asistam la un alt lucru surprinzator. Pentru Basescu jocul nu mai are nicio miza (este la al doilea si ultimul mandat), pe cand PDL a dat dovada de grave carente in ceea ce priveste comunicarea cu populatia, cu un premier ce a lasat deseori locul impetuozitatii naturale a Presedintelui. Basescu concluzioneaza ca traieste in minciuna deoarece oamenii au votat D.A, PDL, Basescu pentru ca PDSR "a facut schimbari", dupa cum a declarat (citatul e din memorie) la o emisiune televizata. Cu alte cuvinte: votul negativ. Au votat asa pentru ca PSD (fostul PDSR) a facut schimbari, si nu din dorinta reala de reforma. Insa reforma, asa cum s-a desfasurat dupa 2009, n-a fost niciodata expusa cu claritate cetatenilor inainte, si, in special, in campania electorala. Atunci era doar celebrul: "Sa traiti bineeeeeee!!!" plus multe promisiuni (in loc de reforma) care nu s-au mai infaptuit. Dupa 2009, jocul ne mai avand nicio miza pentru el, Basescu isi da "arama pe fata". Insa trebuie spus ca partidul sau, PDL, initial a fost de stanga. Ramanand un partid in tranzitie, desi a aderat la Dreapta europeana, PPE. Basescu a vrut sa-l transforme intr-un autentic partid de dreapta. Dar PDL a ramas destul de multa vreme cu o ideologie neclara... Si cred ca si acum situatia, de fapt, e la fel... Insa sunt multe contraste. Spre exemplu intre impetuozitatea naturala a Presedintelui si faptul ca e "gura mare", pe de o parte, si un presedinte al partidului si premier, de Boc vorbesc, care e "tacut ca o lebada". Iar cand vorbeste, vorbeste repede si se grabeste sa puna repede punct frazei. :)) . Adica partidul nu a comunicat, a comunicat, in schimb, Presedintele tarii in locul partidului. Prost sau bine, asta e o alta chestiune, calitatea comunicarii cu cetatenii, cu oamenii. Pentru ca o reforma, pe langa faptul ca trebuie sa crezi in ea si sa fie clara si adaptata realitatilor concrete din tara, ea trebuie sa fie si bine comunicata oamenilor, pentru ca oamenii s-o inteleaga si sa fie de acord cu ea. Asa e democratic, pentru ca aceasta reforma ii priveste pe cetateni si nu poti sa infaptuiesti o reforma facand abstractie de cetateni. Or, atat Basescu, cat si intreg PDL-ul, parca au facut eforturi fizice si intelectuale deosebite ca sa realizeze o reforma prost explicata, piperata cu un condiment de extrema dreapta, iar in final, sa faca abstractie de cetateni, ca si cum cetatenii ar fi ceva abstract.  Or, tocmai aceasta atitudine de abstractizare accentuata a cetateanului, l-a facut pe acesta sa iasa in strada, ca sa-si dovedeasca concretetea, inclusiv a nemultumirilor de care e cuprins din toate partile. Trebuie spus ca o reforma care nemultumeste societatea, care ii nemultumeste pe oameni, in marea lor majoritate, nu poate fi considerata o reforma. Pana la urma se ajunge la respingerea asa zisei "reforme". Asa cum nu poti sa faci reforme, si nicio reforma nu s-a realizat vreodata in felul acesta, impotriva bunului simt. Priveam, nu foarte demult, la o emisiune televizata care dezbatea problema daca Romania este sau nu o tara de dreapta... Din start punerea problemei e gresita! Pentru ca incepi, in felul acesta, sa-i judeci pe oameni de pe pozitii de partizanat politic. Este o eroare fundamentala. De ce trebuie sa fiu "prizonierul" unei anumite ideologii? De ce trebuie ca toti cetatenii sa fie si sa traiasca intr-un fel de gulag ideologic, indiferent cum ar fi acesta - de Stanga sau de Dreapta? E drept? Nu e drept! Si atunci... Dar s-au facut excese mari cu aceasta fortata expunere mediatica a ceea ce inseamna de dreapta, autentic de dreapta, reforma de dreapta. Iar rezultatul este, dupa cum putem constata, un esec catastrofal: s-a ajuns, pana la urma, la atitudini antisistem! Aceasta linie promovata in PPE (va rog, vedeti cazul Ungariei, vedeti nemultumirile la adresa lui Sarkozy, din Franta, vedeti marile mitinguri de protest din Anglia, Italia, Spania, dar si in afara Uniunii Europene, spre exemplu in Israel) mi-e teama sa nu conduca la atitudini antisistem in intreaga Europa. Pentru ca aceasta linie, de care vorbeam, a condus la o stare generala de nemultumire si, drept consecinta, de radicalizare a populatiei, de care nu era nevoie. Nicidecum nu poate fi un raspuns potrivit la criza economica actuala. S-a exagerat mult, prea mult. Si, in felul acesta, un partid intitulat popular, devine, culmea ironiei, nepopular. Asa cum, cel putin asa mi se pare, s-a exagerat foarte mult si cu aceasta austeritate care, dupa cum se poate constata, nu da rezultate benefice in Europa: de observat cum marile puteri economice de pe continent sunt degradate din punctul de vedere al rating-ului de catre Standard and Poor's. Mario Draghi, presedintele BCE, spune ca "suntem intr-o situatie foarte grava"... De unde rezulta ca masura austeritatii e una indoielnica, lucru ce nu poate sa-l lase indiferent pe cetatean, caci pe seama lui e aceasta austeritate. Iar PPE, prin marii sai reprezentanti, Sarkozy, Merkel, nu a reusit sa rezolve problema, desi preocupari exista... Fara rezultate concrete, lucru ce nu se poate sa nu-ti dea de gandit...

joi, 23 iunie 2011

Despre reforma D-lui Basescu

Nu voi discuta aici necesitatea acestei reforme sau despre temeiurile care ar fundamenta aceasta reforma. Voi exprima un punct de vedere subiectiv despre aceste lucruri.
Ceea ce ma frapeaza este faptul ca se doreste infaptuirea acestei reforme intr-un timp extrem de scurt, mai ales ca, daca stai bine sa te gandesti, este vorba nu de orice reforma, ci de una de mari proportii. Si asta in conditiile in care coalitia de guvernamant se tine in Parlament intr-o majoritate fragila, foarte fragila. Daca ne vom uita la ce reforma propune Dl. Basescu vom vedea ca, cel putin pana acum, aceasta are doua componente importante: reorganizarea teritoriala, prin trecerea de la actualele judete, la judete mai mari sau regiuni si modificarea actualei Constitutii. De asta am si spus ca reforma e una de mari proportii. Dar cum poti sa faci o reforma asa de mare pana anul viitor? Si asta in conditiile unei majoritati fragile, pe care, asa cum am zis mai sus, coalitia o are in Parlament. Pe de alta parte se observa foarte clar ca Opozitia nu e de acord, dar nici UDMR nu e de acord cu reorganizarea teritoriului, asa cum a propus-o partidul de suflet al D-lui Basescu, PDL. Ciudat mi se pare ca discutiile au inceput acum, la jumatatea acestui an. Ma gandeam ca ar fi trebuit sa inceapa de anul trecut - ar fi fost mult mai logic. Vrei  sa infaptuiesti o reforma asa de mare, atunci si pregatirile trebuie sa fie pe masura, mai ales in ce priveste populatia. Insa anul trecut PDL nu s-a ocupat decat de taieri de pensii si salarii si de programul de austeritate. Poate ca nu era momentul in asemenea conditii de criza economica grea sa se inceapa discutiile despre aceasta reforma. Pentru ca, iata, dupa cum se vede, UDMR, care e un aliat cheie in actuala coalitie, nu prea doreste reforma asta (cel putin sub aspectul adminitrativ-teritorial). Dar totusi... Pregatirile nu ar fi insemnat o trecere imediata la actiune (cel putin asa vad eu lucrurile). Ci doar discutii care sa puna la punct lucrurile si sa ajute la gasirea unui consens majoritar in Parlament, tocmai pentru a putea demara reforma in cele mai bune conditiuni. Pe cand acuma reforma a demarat, dar greu de tot, ca sa nu zic rau de tot. Si cu sanse infime de reusita. Cu amenintari de proteste stradale in secuime. Cu tot felul de tensiuni politice. Si asta fara sa aduca PDL-ului capital electoral, ci mai degraba o antipatie generala. Basescu s-a razboit atata amar de vreme cu PSD si PNL, iar acuma i-a invitat la Cotroceni ca sa discute, dupa ce s-au adunat in timp atatea si atatea resentimente in tabara USL-ului. Pe de alta parte sa nu uitam desele, prea desele angajari de raspundere ale Guvernului Boc pe chestiuni atat de importante, spre exemplu Codul Muncii, daca nu ma insel. In conditiile in care PDL nu a putut gasi un consens majoritar in Parlament, pe cale politica si democratica. Capitol la care nici Basescu nu a stat prea bine. Spun asta deoarece consensul politic intre toate partidele politice este extrem de important in realizarea unei adevarate reforme a tarii. Iar acum, iata aici un punct de vedere al celor din Opozitie fata de consultarile de la Cotroceni... Si nu e singurul de acest gen, se intelege.  Dar impresia mea este ca reforma aceasta, pe care o doresc Dl. Basescu si PDL  este una facuta "pe genunchi", cum se spune. Adica asa, la repezeala. Nicidecum nu-mi face impresia a ceva temeinic, bine asezat, avand o fundatie solida, bine ancorat in societate, cu o fundamentare teoretica extrem de bine pusa la punct, gandit profund. Ci asa, rapid de tot, daca "iese", poate ca "iese" ceva, poate, poate "se prinde". Adica extrem de superficial, insuficient explicat populatiei si, in consecinta, insuficient inteles de catre o populatie care a trebuit sa accepte tot felul de privatiuni (taieri de salarii, pensii), care a dus greul crizei economice cu greu si a carei incredere in Presedinte si in PDL a scazut foarte mult. Pentru ca nu se vede nici acum, dupa ce, oficial, premierul a anuntat iesirea din recesiune ca treburile economice ar merge mai bine, iar in felul acesta PDL nu poate fi convingator. Iar in asemenea conditii mai poate face, oare, vreo reforma? Evident ca atmosfera care s-a creat in jurul acestor evenimente este mai degraba una care bulverseaza societatea si mai putin de dezbatere asupra acestor probleme. Vrednica de atentie mi s-a parut aceasta declaratie a Presedintelui (conform Gandul):
"Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa. Europenii văd, ştiu, iar noi de multe ori nu înţelegem. Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză. Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă. "
Asta e o motivare a acestei reforme? Nu vad niciun motiv pentru care cultura olandeza sa fie prezenta peste tot in Europa, si spun asta cu tot respectul fata de Olanda. Nici cultura italiana, ca sa dau si eu un exemplu, nu e precum cea olandeza. De fapt Olanda e o tara foarte interesanta (mie asa mi se pare) si poate voi si scrie cate ceva in acest sens. Chiar m-am gandit si eu la Olanda, faimoasa opozanta a intrarii noastre in Schengen, si m-am documentat nitel. Fara sa vreau am facut si eu o comparatie. Personal consider ca Olanda e o tara deosebita sub multe aspecte intre tarile europene. Evident, foarte deosebita de a noastra. Parerea mea, extrem de subiectiva, desigur, este ca eu inteleg mai bine Olanda decat intelege un olandez Romania. Dar asta e o alta chestiune. Cu scuzele de rigoare daca am fost ingamfat. Insa, dupa parerea mea, problema noastra nu tine de cultura balcanica (sau, daca doriti, tine, dar intr-o mica masura). Chestiunea nu e neaparat una culturala. Eu as privi problema din considerente de istorie contemporana, pe scurt: aproape 50 de ani de comunism urmati de o tranzitie prelungita la capitalism. Cred ca e mai corect sa punem asa problema, pentru ca aceasta este problema principala. In rest, desigur, diferente culturale intre tarile europene au existat si vor exista si de acum inainte. Spre exemplu: e clar ca intre Franta si Germania exista astfel de diferente, asa cum exista si intre Grecia si Suedia. Eu cred ca exista diferente si intre Nordul si Sudul Italiei. Europa este una a diferentelor culturale si niciun standard impus sa fie comun tuturor acestor tari nu va putea sa stearga cu buretele aceste diferente, care se manifesta si la nivel de individ: spre exemplu nu cred ca un spaniol sau un portugez va fi ca un german sau un danez. Si din acest motiv afirmatia Pesedintelui cum ca: "Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa" mi se pare cu totul nedreapta. Si chiar mai mult decat atat: subestimeaza poporul roman foarte mult. Dupa care adauga: "Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză.". Daca aceasta teza este valabila, inseamna ca se urmareste uniformizarea culturala a Europei (pentru ca asta ar rezolva toata problema). Dar este posibil acest lucru, de data aceasta obiectiv vorbind? Trebuie sa fie posibil asa ceva? Se forteaza de catre cineva aceasta posibilitate? Si de unde pana unde ca Olanda e luata sau ar trebui sa fie luata drept etalon? Este clar ca Dl. Basescu exagereaza, dar el a vrut sa spuna ceva ce trebuie bine inteles, daca e asa cum spune. Si, din aceasta cauza, trebuie meditat asupra a ceea ce a spus. Pentru ca ideea de a fi cu totii "olandezi" in aceasta Europa nu imi place deloc. Nu ar fi Europa care sa-mi placa. Poate ca se urmareste, in acest sens, si o uniformizare rasiala a Europei, avand Olanda drept etalon, idee ce-mi creaza o vie repulsie! Tocmai diversitatea da farmec acestei Europe. Cand mergi in Olanda vrei, desigur, sa vezi ceva specific olandez si nu sa fie peste tot acelasi specific intr-o uniformitate monotona si obositoare. Asa cum daca merg intr-un restaurant la Budapesta vreau sa mananc ceva specific unguresc, spre exemplu un gulas facut ca la mama lui acasa si nu sarmale. Sarmalele le mananc acasa, facute de mama si le face foarte bine! :) . Este clar, dupa parerea mea, ca aceasta diversitate da frumusete Europei. Si copierea cuvant cu cuvant a unei culturi straine mi se pare o idee cat se poate de absurda. De altfel acest lucru genereaza si bulversari societale foarte mari. In loc sa promovam mult mai bine propria noastra cultura, inclusiv prin mijloace economice, in Europa, noi admitem umili ca avem o problema: "cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză"... Dar pe astfel de considerente nu se poate face niciun fel de reforma viabila la noi. Dl. Basescu vorbeste de "interventii de la foarte multe ambasade europene", iata ce afirma:
"Reglementarea europeană ne spune că trebuie să luăm în vedere luarea măsurilor necesare pentru a putea confisca bunurile persoanei sau bunurile transferate. La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene. Ei vor să îndeplinim standardele de diminuare a corupţiei şi să respectăm reglementările europene."
Cu alte cuvinte reforma constitutionala privind stergerea din Constitutie a propozitiei care spune ca se prezuma dobandirea licita se face pe astfel de considerente. Este foarte adevarat ca Presedintele a spus si ca: "Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă.". Atitudine cu care sunt de acord. Numai ca atunci de ce se cere in mod expres Romaniei (eu asa inteleg) sa faca astfel de reforme, cand si alte state, care mai dau si lectii, au grave probleme la capitolul asta? Nu a spus care ar fi acele alte tari, dar a folosit pluralul - tari (deci sunt mai multe). Ca si cum capitalismul ar fi intruchiparea tuturor virtutilor, raiul pe pamant. Si numai la noi e iadul. Dar noi trebuie sa facem, altii nu. Lucru ce iarasi e extrem de deranjant. Pentru ca a nu fi inteles din punct de vedere cultural e una, dar a fi catalogat drept un iad al coruptiei e cu totul altceva, chiar din partea unora care "nu vor sa vada ce e la ei acasa", lucru ce denota rea vointa din partea acelora. Eu nu spun ca la noi toate ar fi bune si frumoase, dar ma deranjeaza presiunile facute cu rea vointa si superficialitate. O reforma facuta aici la noi ar trebui sa reflecte, in primul rand, interesele romanesti si ale Romaniei, nu alte interese. Dar daca problema se pune asa cum a zis-o Dl. Basescu, atunci sugereaza ca la mijloc ar fi si alte interese. Lucru care face ca aceasta reforma sa fie mult mai controversata decat ar aparea la prima vedere. Pentru ca daca lucrurile se pun asa, atunci intram intr-o zona de cercetare geopolitica si nu cred ca e exagerat daca spun asa. "La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene." - de ce neaparat la Presedinte? Deci presiunile s-au facut direct asupra Presedintelui, lucru care nu stiu cat e de in regula. Si e si ciudat, daca stai sa te gandesti ca avem atatea insitutii pentru combaterea coruptiei. Inseamna ca exista, in foarte multe tari, o perceptie acuta a faptului ca presedintele ar fi "atotputernic" in Romania si ma intreb de ce, oare, asa. Nu cu mult timp in urma o publicatie, The Economist, citata de Mediafax, spunea ca Basescu ar putea reveni in "stil Putin", ca premier, dupa expirarea mandatului prezidential in 2014! Eu stau si ma intreb: de unde pana unde asemenea concluzii si asemenea apropiere intre Basescu si Putin? Este o perceptie gresita, din partea Vestului, asupra realitatilor romanesti, dar si o anume ignoranta din partea lor. Ei nu inteleg ca aceasta coruptie, de care vorbeste The Economist, a luat nastere prin demantelarea sistemului economic de stat, comunist. Tot acest sistem economic centralizat, de stat, care asigura alocuri de munca pentru toata populatia tarii apta de munca la varsta legala de a muncii, s-a distrus, incercandu-se de a se crea un sistem capitalist, bazat pe proprietate privata si economie de piata. Insa, din cate citesc si in presa noastra, am impresia ca putini inteleg un lucru important: fostele intreprinderi socialiste trebuiau transformate in mari corporatii capitaliste. Tocmai ca nu s-a intamplat asa, iar lucrul asta a condus la o slaba cultura corporatista in Romania si la o realitate dezolanta. Daca s-ar fi putut realiza insa transformarea lor in mari corporatii capitaliste, altfel ar fi stat lucrurile, desigur. La noi, in schimb, s-a mers pe infiintarea de IMM-uri, lucru care, din punct de vedere economic, s-a dovedit insuficient, iar constructia capitalista rezultata destul de slaba, dupa cum remarca si cotidianul citat. Daca lucrurile ar fi stat altfel economia romaneasca ar fi fost conectata mult mai bine la economia Vestului. Din pacate exportam multi emigranti... Din pacate pentru noi, pentru ca nu mai avem cum sa retinem in tara forta de munca bine calificata, lucru ce dauneaza economiei. Dar demantelarea sistemului economic de stat, comunist a generat coruptie, imbogatiri peste noapte in ideea ca transferul de capital de la stat catre privat va putea sa conduca mai usor la crearea sistemului capitalist autohton si economiei de piata, fara de care liberalismul nu avea cum sa-si spuna cuvantul. Transferul acesta de proprietate a fost unul dificil, marcat si de esecuri in privatizarea fostelor unitati economice de stat. In definitiv si la urma urmei, pe scurt, cam asta ar fi toata problema. Iar in privinta lui 2009, indiferent cat de prudent ar fi franat Guvernul criza economica mondiala tot si-ar fi spus cuvantul si la noi, asa cum s-a intamplat peste tot. Pai in Marea Britanie, ca sa dau un exemplu, criza economica a fost foarte virulenta si se simte si azi, generand miscari sociale precum mitinguri uriase la Londra. Inca Romania sta bine fata de, spre exemplu, Grecia, Spania sau Italia, la capitolul datoriilor suverane.
Ceea ce remarc este insa reticenta Vestului fata de Balcani. Pacat... In primul rand investitiile straine care au venit aici, mult mai mici decat in alte parti. Si mie imi face impresia ca nu au dorit o zona dezvoltata aici in Balcani. Cazul Greciei, dupa parerea mea, reprezinta o dovada in acest sens. Urmaream la televizor mitingul de protest de la Atena si o doamna, participanta la miting, luandu-i-se un scurt interviu, se intreba "cum de am ajuns in aceasta situatie"... Intrebarea e clasica. O alta doamna spunea ca "suntem condusi de aceleasi persoane de ani de zile"... Dar daca aruncam o privire fugara asupra structurii economiei grecesti vom intelege imediat cum:
"The public sector accounts for about 40% of GDP. The service sector contributes 78.5% of total GDP, industry 17.6% and agriculture 4%. " 
Mai ales ca e o tara care a practicat de-alungul timpului, dupa restaurarea democratiei in 1974, o politica economica bazata pe deficite mari, pentru a atrage populatia in activitati economice:
"According to an editorial published by the Greek newspaper Kathimerini, large public deficits are one of the features that have marked the Greek social model since the restoration of democracy in 1974. After the removal of the right leaning military junta, the government wanted to bring disenfranchised left leaning portions of the population into the economic mainstream.[23] In order to do so, successive Greek governments have, among other things, run large deficits to finance public sector jobs, pensions, and other social benefits.[24] Since 1993 debt to GDP has remained above 100%.[25]"
Insa este clar ca Grecia a fost si a ramas o tara slab industrializata, in care ponderea cea mai mare in PIB o au sesctorul public si cel al serviciilor. In asemenea conditii, ca cele de mai sus, tragedia greaca pare sa fie dezlegata. Romania avea o industrie si o agricultura destul de bine pusa la punct (poate nu foarte performante economic in ansamblul lor), dar industrializarea tarii si mecanizarea agriculturii a fost o realitate sub Ceausescu. Ce a urmat dupa '89 a fost tocmai demolarea acestui sistem, care a facut sa rasara o dezvoltare foarte pronuntata a sectorului serviciilor. Pacat ca Vestul, in care ne puneam cu totii sperante mari, nu s-a implicat activ in Balcani cu investitii economice, astfel incat si aceste tari sa se poata industrializa si dezvolta armonios... In schimb au fost razboaie ce frizeaza absurdul, cum a fost cel din fosta Yugoslavie... Impresia mea este ca aceasta zona a Balcanilor a fost cam intotdeauna ignorata, neinteleasa si tratata cu superficialitate de catre Vestul Europei. Care nu a inteles nici pana acum ca aceasta zona - Balcanii - este vitala pentru Europa. N-as putea sa spun de ce e asa, de ce e vitala, dar ca e vitala pentru tot continentul, lucrurile sunt destul de clare dupa parerea mea si se poate verifica si din punct de vedere istoric. Chiar si aceasta criza a datoriilor din Grecia (Grecia.Cine s-ar fi gandit? Dar, iata, tot o tara din Balcani!) si care pune in pericol Zona Euro, euro insemnand pacea, vorba lui Sarkozy, confirma ce am spus mai sus.

Voi incheia aici impresiile mele foarte subiective, nu de alta dar subiectul este extrem de vast si nu vreau sa lungesc prea mult cuvantul. Nici nu ma grabesc sa trag concluzii.

vineri, 11 februarie 2011

Despre patriotism

O postare foarte interesanta pe blogul lui Vasile Dancu, despre patriotism, legata si de un sondaj de opinie:


Patriotismul netemperat şi politizarea unei 

emoţii


Iata si Raportul IRES, intitulat Patriotismul la romani.

Dl. Dancu observa ca:
"Totuşi, cu toată activarea datorată proximităţii sărbătorii, doar 65% dintre români se mai autoidentifică într-o măsură mai mare cu calificativul de “patriot”. În cadrul populației de alte etnii această identificare este mai firavă: 29% pentru maghiari, 28% pentru rromi şi 38% pentru alte etnii. Este clar că patriotismul altor etnii, poate cu excepția romilor, se îndreaptă spre o altă ţară sau națiune de referință, Ungaria, pentru maghiari, Germania pentru saşi sau svabi. Dacă ne uităm la structura pe vârste observăm o adevărată prăpastie între generaţii: generaţia tânără, 18-35 de ani, acceptă această autoidentificare maximală doar proporție de 40,9%, iar majoritatea tinerilor sub 35 de ani, adică 45%, se consideră patrioţi într-o mai mică măsură. Dacă facem o comparație între cifrele lor cu cele ale vârstnicilor care ating 73,3%, vedem că diferenţa între catetele de scală gerațională este imensă. Probabil, perioada de socializare primară şi modelul educaţional diferit se află la originile acestor diferenţe foarte mari. Dacă am studia mult mai în adâncime acestă problematică am putea să ajungem la concluzia unei crize a modelului educaţional pe care societatea îl propune în ceea ce priveste educația patriotică, în confruntarea cu modelul cosmopolitic şi ideologiile globalizării care sunt tot mai prezente astăzi în mass-media şi în spaţiul public, în general. "
Iar in final arata ca:
"Imaginea noastră despre patriotism este încă bogată în component pe fondul educației naționale ăe care au primit-o generațiile formate înainte de 1989. Criza educaţiei din ultimii ani și sindromul de neadaptare al tinerei generaţii, orientate tot mai mult spre emigratie, va schimba în viitor tot mai mult reflexele naţionaliste. Cercetarea noastră s-a făcut într-un moment influenţat de o sărbătoare cu conținut patriotic. Climatul emoţional al sărbătoririi Zilei Unirii și regia pe care autoritățile o fac de fiecare dată când au ocazia, au influenţat cu siguranţă răspunsurile. De fapt, noi chiar asta am vrut să măsurăm, amplitudinea maximă a acestei emoţii patriotice. Vom relua măsurarea unor indicatori în alte situaţii şi poate vom avea dovada că patriotismul este tot mai mult doar un reflex discursiv. Românii sunt mai nemulţumiţi de un stat ineficient şi îşi revendică tot mai mult dreptul de a critica chiar în cadrele unei atitudini patriotice, cum am văzut din această cercetare. Oamenii au tot mai mult sentimente contradictorii faţă de patrie şi faţă de comunitatea naţională. Statul eşuat și politicienii percepuţi ca și corupţi îi fac pe oameni tot mai mult să se îndepărteze de România şi să se refugieze în respectul pentru niște slogane patriotarde. Aderenţa nevrotică fată de niște principii și imperative ale patriotismului, depăşind 90%, nu poate avea decât semnificaţia unei polemici cu un prezent pe care-l resimt ca şi frustrant. Emoţia patriotică este politizată în două sensuri. Prin contrast cu politicienii, românii declară principiile ca fiind mult mai importante decât sunt respectate în realitate ori sunt fundamente pentru comportament. Pe de altă parte, patriotismul este introdus în bătălia politică cu statut de atribut care legitimează propria opțiune." 
As propune sa fie citit si acest editorial al D-lui Dancu:

Statul indiferent


Iata ce arata, printre aletele:
"Statul trebuie să fie imparțial, dar nu inert. Și un lucru esențial, pe care ne facem că nu-l înțelegem: statul român nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile, dar nu este un stat social. Un stat social oferă multe bunuri publice, dar este un stat inteligent și eficient. Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. Un stat fără un sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social, decât în discursurile celor care nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. România nu are cum fi etichetată ca un stat social, ci mai degrabă ca un stat discriminatoriu, stat care a creat mai multe excepții decât egalitate.Un stat social creează condiții pentru o egalitate formală între cetățeni ca și fundament pentru democrație. Este clar că România este un stat oligarhic, un stat slab, căpușat de toate clicile politice care ajung la putere și de toate categoriile socio-profesionale care dețin pozitii de decizie sau de forță: revoluționari, armată, polițiști, judecători sau procurori etc.Faptul că românii au o mentalitate de asistați nu însemnă un stat social cum cred cei care se uită doar dintr-o parte la realitatea noastră." 
si:
"Încercarea de a crea un stat indiferent nu este o filosofie politică, ci este o formulă de a pune în practică o sărăcie de spirit și o lipsă de umanism în beneficiul satisfacerii unor interese de grup sau chiar a unor grupuri de interese. Statul indiferent este rezultatul coabitării dintre prostie și hoție. Adică, o rimă simplă pentru ”Românie”. Deci, nici o filosofie!"
Recomand a fi citite cu atentie ambele articole ale D-lui Dancu.

vineri, 27 august 2010

Ce mai spun elitele....

Voi fi scurt si voi intra direct in subiect: iata ce citim in Gandul, intr-un excelent articol scris de Liliana Ruse si Raul Florea:
Intelectualii lui Băsescu se revoltă după ce Boc le-a plătit-o pe drepturi de autor: „E o bătaie de joc”. Ce spun Patapievici, Cărtărescu, Voinescu şi Preda

Iata ce spune Horia Roman Patapievici:
"Preşedintele Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici, spune că a fost în concediu şi că a văzut la televizor ştirile despre cozile la ghişee. "Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, este o aberaţie. O gândire profund greşită şi o batjocură la adresa oamenilor, indiferent că ei sunt scriitori sau muncitori. Eu m-am întors ieri din concediu şi am apucat să văd la televizor câteva informaţii confuze.


Dacă într-adevăr trebuie să stai la trei cozi diferite în fiecare lună, este vorba de un dispreţ la adresa oamenilor", a declarat el pentru Gândul."(subl.mea)
Sa vedem ce spune si Mircea Cartarescu:
"Întrebat de Gândul dacă s-a încumetat să facă cele trei drumuri la ghişee pentru a da statului impozitele pentru drepturile de autor, Mircea Cărtărescu a răspuns: "Doamne fereşte! Nici nu am fost şi nici nu voi merge. Pe mine nu mă va vedea nimeni la vreun ghişeu. Dispreţul meu faţă de hârţogăraie şi faţă de birocraţie este total. Ceea ce se întâmplă este puţin spus jignitor. Eu sunt absolut indignat faţă de ceea ce se întâmplă în general cu drepturile de autor. Guvernul face din artişti victime colaterale.


Sunt nevoiţi să-şi dea şi a treia piele de pe ei din sărăcia lor", ne-a precizat Cărtărescu. El a comentat şi declaraţiile miniştrilor Vlădescu şi Şeitan, care nu văd o problemă în cozile de la ghişee: "Atât timp cât domnul Videanu spune că poate trăi cu 15 milioane pe lună şi domnul preşedinte îşi compară salariul cu cel al unui profesor, totul este coerent"." (subl.mea)
Sa vedem ce spune si Sever Voinescu:
"Eu tocmai am luat decizia de a-mi încheia contractul pe drepturi de autor din cauză că felul în care se administrează plata obligaţiilor este umilitor. Este o oroare administrativă. Simpla idee de a trimite un om la trei ghişee în fiecare lună este dincolo de imaginabil iar eu unul nu sunt dispus să fac acest lucru.

Prin urmare - sigur, aveam un contract mai degrabă modic fiind vorba de o revistă de cultură -, am decis să continui colaborarea mea cu revista pro bono. Ideea de a mă duce la trei ghişee pe lună să raportez sume de câţiva lei mi se pare de un absurd total, la care eu unul nu vreau să mai particip [...]
 Din câte înţeleg eu, gestionarea ca atare a procesului revine Ministerului Muncii. Eu am o problemă cu gestionarea ca atare a procesului. E o altă problemă cu creşterea taxelor - nu mi-e simpatică, dar înţeleg de ce trebuie să se întâmple.
Felul în care gestionezi culegerea acestor taxe este jignitor şi este în afara oricăror standarde într-o birocraţie normală. Cred că ministrul Şeitan a dovedit că ideea de restructurare a statului, de modernizare a serviciilor statului este departe de preocupările sale şi e limpede că asta e o direcţie greşită în care merge întregul Guvern, dacă asta este direcţia."(subl.mea)
Cat despre parerea lui Cristian Preda, cred ca aceasta este binecunoscuta in blogosfera. O putem citi aici.

Din ciclul: soferii, mecanicii, (tinichigiii), ziaristii si alte categorii sociale sunt de vina!!!

Sa vedem si parerea lui Emil Boc, o gasim pe Mediafax:
Boc: Nemulţumiţi de noua impozitare sunt cei care beneficiau abuziv de drepturi de autor

" "Normal că aceia care până acum nu plăteau aceste lucruri, fiind puşi în situaţia să plătească contribuţii evident că sunt nemulţumiţi. După cum sunt nemulţumiţi foarte mulţi cei care, profitând de situaţia legii cu privire la drepturile de autor, în loc ca de această lege să beneficieze numai aceia care erau cu adevărat creatori şi erau, în sensul legii, beneficiari ai prevederilor respective, ea s-a aplicat abuziv şi foarte mult, de la şoferi, mecanici şi alte categorii sociale. Nu plăteau contribuţii la asigurări sociale pentru că intrau sub incidenţa Legii drepturilor de autor. Noi am strâns şurubul şi am spus: «Fraţilor, toată lumea trebuie să respecte legea». Cei care sunt cu adevărat şi intră sub incidenţa drepturilor de autor, categoric beneficiază de prevederile legii, cei care au încercat şi încearcă să folosească legea ca un mijloc ca să nu plătească dări către stat: «Nu se mai poate!»", a spus Emil Boc."(subl.mea)
Ce sa intelegem de aici? Ca soferii, mecanicii si alte categorii sociale, care beneficiau abuziv de drepturi de autor sunt cei nemultumiti... Si nu Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, Sever Voinescu, Cristian Preda... Sau poate ca si acestia, in viziunea premierului, sunt niste soferi, mecanici si, de ce nu, tinichigii sau alte categorii sociale...?! Pe de alta parte, Sebastian Vladescu, filozofeaza si dumnealui pe tema ziaristilor insa:

"Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, i-a atras atenţia, miercuri, unei ziariste acreditate la Guvern că este "de văzut" dacă este plătită în mod corect prin drepturi de autor pentru profesia ei sau dacă nu cumva modalitatea prin care e plătită de angajator reprezintă o formă de evaziune fiscală.

Vlădescu a intervenit atunci când, în urma unei întrevederi a premierului cu reprezentanţii uniunilor de creatori, ziarista i-a cerut preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, Doina Pârcălabu, explicaţii mai clare privind modalitatea de declarare a veniturilor din drepturi de autor.

Vlădescu a întrebat-o în mod ironic pe ziaristă dacă este sculptor, scriitor sau poet, iar când aceasta i-a răspuns că e jurnalist, ministrul Finanţelor a arătat că e nevoie de clarificarea modalităţii de plată pentru munca prestată de aceasta.

"Este de văzut dacă dumneavostră sunteţi plătită în mod corect pe drepturi de autor sau dacă modalitatea în care dumneavoastră sunteţi plătită este o formulă de evaziune fiscală", a atenţionat-o Vlădescu pe ziaristă.

Vlădescu a spus, în context, că, în urma discuţiilor cu reprezentanţii uniunilor de creatori, nu pot exista în România 500.000 de creatori care sunt obligaţi să îşi depună declaraţii de venituri conform noilor reglementări fiscale. El a fost susţinut în afirmaţiile sale de preşedintele Casei Naţionale de Pensii, Doina Pârcălabu, care a arătat că până în prezent există 200.000 de astfel de declaraţii care fac obiectul noilor prevederi.""
Iata, pe aceasta tema a declaratiilor lui Vladescu, un interesant articol, tot din Mediafax:
Vlădescu: E de văzut dacă plata ziariştilor pe drepturi de autor e corectă sau e vorba de evaziune fiscală
In articol se arata:

" "În acest moment încercăm să punem ordine într-o zonă în care s-a făcut evaziune fiscală pe piaţa muncii şi faptul că dumneavoastră susţineţi că ceea ce încercăm noi să facem este greşit, este în neregulă! Lupta cu evaziunea fiscală este ceva care ne dorim cu toţii, inclusiv pe piaţa muncii. Încercăm să punem ordine! Dacă a existat o eroare la un ghişeu şi s-a publicat un cont greşit, o vom corecta. Nu este un capăt de ţară că aţi găsit un ghişeu unde a fost o eroare. În această lună, care este prima lună de aplicare, toate aceste lucruri mai complicate vor fi corectate, pentru că e un proces. În mod normal ar trebui să fie câteva mii de oameni, nu câteva sute de mii de oameni, cum spuneţi dumneavoastră. Aceste sute de mii de oameni ar trebui să treacă pe modalităţile corecte de plată, care înseamnă ca pentru munca care se prestează în anumite domenii să fie contract de muncă, iar pentru cei care prestează activităţi independente să fie formula de activitate independentă", le-a explicat Vlădescu ziariştilor de la Guvern.

Ulterior, Vlădescu i-a spus preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, pe un ton mai jos, ignorând microfoanele presei: "N-avem nicio şansă să explicăm!"." (subl.mea)
Iar Boc intervine:
""Ne simţim ca acasă pentru că noi zilnic suntem în dezbateri de acest gen. Consider că e binevenită orice dezbatere pe marginea acestui subiect", a afirmat primul-ministru."(subl.mea)
Boc: OUG 58 vizează eliminarea celor care folosesc abuziv drepturile de autor

Iata ce spune:
"În acest sens, el a dat exemplul şoferilor, dar nu a putut preciza câte persoane din această categorie profesională primesc venituri pe dreptruri de autor, dar a precizat că aceste date sunt deţinute de Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor.

"E adevărat că măsura nu este extrem de plăcută pentru cei care până acum utilizau drepturile de autor, de la celebrele exemple de şoferi care nu aveau nicio legătură cu domeniul dar beneficiau de drepturi de autor şi nu plăteau taxele către stat, şi la alte persoane care intrau în această categorie, şi foloseau acest instrument în materie abuzivă. Acum s-a încercat curmarea acestui abuz", a spus Boc."[...]
 "Pentru cei care în fapt foloseau drepturile de autor doar pentru a nu plăti contribuţiile de asigurări sociale, ori de care ar fi ele, că e şomaj, că este sănătate sau că este vorba despre pensii, acolo avem nevoie să curmăm aceste abuzuri şi să lărgim baza de impozitare. Ştiu că nu e plăcut pentru o persoană care nu plătea până acum contribuţie la sănătate sau la pensie, dar realiza un venit ca orice alt român, din activitate economică, nu pe drepturi de autor, dar acum trebuie să plătească", a spus premierul[...]
 El a precizat că în acest an 3,3 miliarde de euro au fost luate de la investiţii şi virate la bugetul de pensii din cauza faptului că nu s-au plătit contribuţii la bugetul de stat.
Referitor la cozile înregistrate în aceste zile la diverse instituţii ale statului, Emil Boc a susţinut că acestea vor fi eliminate după ce, în septembrie, va fi introdus sistemul de plată online." " (subl.mea).
Asta in vreme ce...:
Aglomeraţie şi haos la depunerea declaraţiilor pentru pensii şi şomaj (Mediafax)
Boc afirma:
"Premierul Emil Boc a declarat, marţi seară, răspunzând unei întrebări legate de faptul că 500.000 de beneficiari de drepturi de autor sunt în postura de a se prezenta lunar la ghişee cu declaraţii pentru a plăti taxe, că este vorba despreo supoziţie, afirmând că o asemenea informaţie nu se confirmă.

"Nu am această informaţie. Am auzit-o azi (marţi, nr.) spusă doar ca dată şi ca supoziţie. Eu nu am cunoştiinţă despre aşa ceva. Atâta vreme cât situaţia nu există, este doar o afirmaţie... Oamenii stau la cozi, dar nu pentru situaţia pe care mi-o invocaţi... Va trebui să vină oamenii cu o analiză cerută, pentru că o asemenea afirmaţie pe care aţi auzit-o nu s-a confirmat", a declarat Emil Boc.

El i-a indicat pe miniştrii Sebastian Vlădescu şi Mihai Şeitan ca persoane care pot oferi informaţii ce ţin de componenta tehnică."
Iata aici un articol, tot de pe Mediafax:
Boc, despre faptul că beneficiari de drepturi de autor stau la cozi pentru taxe: Doar o afirmaţie
In articol, printre altele, se arata:
"Publicarea târzie a formularelor sau a conturilor în care pot fi viraţi banii pentru pensii şi şomaj, informarea deficitară şi lipsa explicaţiilor concrete au pus pe drumuri şi la cozi interminabile mii de oameni care până miercuri trebuie să dea contribuţii din ce au câştigat din drepturi de autor.

Regulile neclare şi diferite privind depunerea declaraţiilor pentru contribuţiile individuale la şomaj, pensie şi asigurări de sănătate au creat haos şi aglomeraţie la unele instituţii, oamenii care au venituri de natură profesională aşteptând până în ultima clipă să afle cum trebuie să procedeze"
Iata si un articol, sper util, tot de pe Mediafax:
Eşti PFA sau ai drepturi de autor şi nu ştii cum să-ţi plăteşti noile contribuţii?
Precum si pe incont.ro:
Esti PFA sau ai drepturi de autor si nu stii cum sa-ti platesti noile contributii? VIDEO




Iata ce spune dl. Gabriel Biris, avocat specializat in fiscalitate:
"El a mai spus ca exista, teoretic, posibilitatea de a cere o solutie antricipata la Ministerul de Finante.

"Spun ca exista teoretic pentru ca in practica nu functioneaza aproape deloc. Poti sa adresezi intrebari pentru clarificarea anumitor aspecte din legislatie, dar este foarte posibil ca la o solutie fiscala anticipata, ministerul sa-ti dea un raspuns si cand vine controlul poate sa interpreteze altfel si sa spuna ca raspunsul este gresit", a continuat Biris.

"E o situatie foarte grea. Nu a existat niciodata in fiscalitatea romaneasca un astfel de exemplu. Formularele inca nu sunt publicate. Nici la contributia la sanatate nu este clar. Nu stim cum sa ne platim impozitele si suntem expusi la riscuri incredibile. Nimeni din minister nu am auzit sa fii fost pedepsit", a adaugat el.[...]
"In mod evident, cei care au redactat aceste norme au avut ori o problema de concentrare, ori una de stiinta.
Sunt multe exemple de neconcordante si discountul de 66% la punctul de pensie nu este nici el corect", a punctat Gabriel Biris.

"Daca dai un numar prea mare de puncte de pensie pe o contributie mica, cineva va trebui sa plateasca. Stagiul de cotizare e proportional cu raportul asta adica e o treime - 10,5%. Cineva care incepe acum o activitate ca sa poata contribui 30 de ani, trebuie de fapt sa munceasca 90 de ani. Ceea ce e imposibil", a mai spus el. "
Eu stau si ma intreb: de ce aceasta ordonanta nu a fost clara de la bun inceput, de ce atatea neclaritati? De ce atatea reguli neclare? De ce nu au fost instruiti cei care lucreaza la ghisee, pentru a putea da informatii clare cetateanului care vine sa plateasca? De ce formularele de completat nu au fost disponible la timp pentru cetatenii platitori? Pentru ce nu au fost concepute prevederi prin care sa se evite cozile interminabile de la ghisee? De ce nu s-a conceput, prin aceasta ordonanta, un sistem mai simplu, practic, fara ca sa-l poarte pe cetatean pe drumuri, sa-l faca sa piarda timp, si asta lunar? Sistemul on-line (folosind internetul, banuiesc) nu este accesibil pentru toti cetatenii, si nu stiu daca reprezinta o solutie buna, viabila.  Pentru ca, in felul acesta, Guvernul nu face altceva decat sa creeze fenomene sociale negative, nemultumiri firesti in randul cetatenilor si nu reforma. Ordonanta a intrat in vigoare pe 1 iulie. Este imposibil, cred, sa nu te intrebi, ce s-a facut, ce s-a muncit in intervalul 1 ianuarie-1 iulie? Pentru ca ceea ce se intampla, ca parere personala, este o ordonanta facuta pe genunchi, la repezeala si care loveste in cetateanul simplu si nici nu e clar ca ar fi eficienta. Guvernul ar trebui sa se gandeasca la aceste lucruri, sa revizuiasca aceasta ordonanta, pentru ca sa o clarifice si sa poata fi inteleasa de catre toti cetatenii, evitand cozile interminabile de la ghisee si pierderea de timp, consumul nervos si oboseala, tocmai pentru a fi eficienta masura si sa aiba efecte pozitive, benefice pentru societate. Defapt, PDL ar trebui sa se gandesca la faptul ca, prin astfel de masuri, prin astfel de ordonante, poate pierde procente electorale importante. Iar, din sondaje, el sta la 15% din preferintele electoratului... Pe de alta parte Guvernul vrea sa creasca salariile la stat cu 20%, asta in conditiile in care:

Statul a cheltuit in iulie cu 2 miliarde de lei mai mult decat a incasat

Deficitul bugetar a urcat la 3,1% din PIB, in 5 luni! Veniturile din TVA, mai mici cu 7,8%

Croitoru, BNR: Cresterea taxelor nu va limita deficitul

Isarescu: Daca am acoperi deficitul la pensii, rezerva de aur ar disparea intr-un an!

Adevarul este ca situatia economica e foarte complicata... Se pare ca Boc mizeaza pe o marire a salariilor la stat pentru a mai castiga din electorat si a creste in sondaje...Partea proasta este ca nu prea are bani.

Emil Boc vrea sa impace sindicatele! Cu cat vor creste salariile in 2011?




Patronatele si Guvernul merg pe un salariu minim de 640 lei! Sindicatele nici nu vor sa auda! VIDEO




(Stirile de mai sus - incont.ro)

Dar pe Mediafax exista o precizare importanta:

Creşterea salariilor, doar o revenire în parte la vechile venituri şi nu pentru toţi

Iata, printre altele, ce spune:
"Guvernul vrea ca, pe lângă legea cadru a salarizării, să fie dată anual o altă lege, în funcţie de buget, care să o completeze pe aceasta. În opinia sindicaliştilor, n-ar fi o problemă majoră legea cadru, deşi acolo a crescut cam mult coeficientul pe medie şi datorită adăugării celor trei trepte de la 12 la 15.

În opinia sindicaliştilor, s-ar putea spune, în primă fază, că este un avantaj. Dar de fapt avantajul nu există pentru că nu sunt banii necesari pentru aplicarea acestui lucru şi atunci îi determină pe cei din Guvern să vină cu un salariu minim mai mic decât normal, astfel încât aplicând acel coeficient să se încadreze în fondul de salarii dat. Dacă era un coeficient mai mic, se putea merge mai sus cu salariul minim pentru a se putea încadra în fondul de salarii existent, lucru dorit de sindicalişti.

O altă mare problemă, contestată de sindicalişti, cu privire la acest proiect de lege este cea legată de salariul minim, coeficientul unu din grilă. Guvernul doreşte ca acesta să se stabilească printr-o lege specială în fiecare an, astfel încât să fie corelat cu bugetul.

Dar reprezentanţii angajaţilor din sistemul public nu vor să se extindă acest salariu minim şi la mediul privat, pentru că ar însemna să nu se mai garanteze un salariu minim pe ţară şi de la un an la altul acest salariu se poate schimba, deci ar putea să şi scadă. Ceea ce este şi mai rău, în opinia sindicaliştilor, este condiţionarea sistemul privat de cel bugetar, deci fixarea salariul minim în funcţie de ce se întâmplă la buget şi extins la privat, unde sunt alte reguli.

Sindicaliştii au cerut, de-a lungul vremii, un singur salariu minim. Ei au spus însă că nu este normal ca salariul minim să fie stabilit la buget şi extins la privat.

Mare parte dintre federaţiile patronale nu vor un salariu minim mai mare, dar sunt şi patroni care spun că nu poţi să intri în zona euro cu un salariu minim de 120 de euro."
Si:
"Vehiculata creştere salarială cu până la 20 la sută este falsă, la un simplu calcul. Pe tranşe de salarii, creşterile vor fi între 20 la sută şi unu la sută, dar practic nu este o creştere salarială, ci este un mic retur de bani din ce s-a luat, din cei 25 la sută, o revenire nu în totalitate, şi nu pentru toţi.

A da 20 la sută unei persoane care are 600 de lei salariu, dar din 2011 i se iau al treisprezecelea salariu şi toate celelalte beneficii salariale, înseamnă de fapt că acea persoană nu primeşte nimic în plus faţă de ce are azi. Iluzia majorării este dublă - o dată pentru că legea se aplică la un salariu mai mic cu 25 la sută şi a doua oară că nu se dă înapoi decât o parte din ce s-a luat.

Legea 330 trebuia să se aplice până în 2015, această nouă lege nu se ştie până în ce an se va aplica. Nu se ştie nici în câţi ani va ajunge fiecare salariat să se încadreze la funcţia, locul, coeficientul din lege, neexistând niciun fel de proiecţie în acest sens.

În Legea 330 se pleca de la un salariu minim de 705 lei, pe acest nivel se construia grila şi cei care aveau sub această sumă trebuiau să aibă o creştere până la 705 lei cel puţin. Dacă rămânea Legea 330, salariul minim trebuia să crească, de la 705 lei, în fiecare an, iar în noul proiect este vorba de 640 de lei, dar există posibilitatea să scadă, dacă economie nu se redresează.

Sindicaliştii nu agreau nici Legea 330 în totalitate, însă acum, făcând o comparaţie cu ce se doreşte pentru salarizarea bugetarilor, constată că este mult mai rău dacă acest nou proiect ajunge să fie lege, iar salariaţii din sistemul public au mari şanse să aibă salarii mai mici de la an la an."(subl. mea; ingrosat, cursiv si mare - subl. din textul original)
Este de citit, pe tema aceasta, si:
Guvernul ia în calcul separarea bugetarilor de angajaţii de la privat în stabilirea salariului minim

Boc: Salariul minim va fi stabilit săptămâna viitoare, după o nouă întâlnire Guvern - sindicate

Mi se pare ca este o strategie prin care se incearca recuperarea electoratului pierdut, mai ales cel din randul bugetarilor. Va da oare roade? Este greu se spus...Boc realizeaza ca nu poate pastra nici bruma de electorat pe care o are PDL la ora actuala numai cu taieri salariale si disponibilizari, si daca lucrurile vor merge prost in 2011, daca omul nu va fi multumit. Mai ales ca criticile din randul propriului partid la adresa acestui Guvern sunt din ce in ce mai deschise. Pentru asta are nevoie de bani. Asta in conditiile in care nu se inregistreaza crestere economica decat foarte, foarte slab (daca asa o fi...)!