Sondaje

Cum se explica avansul pe care il are Victor Ponta in sondajele de opinie (v. aici, aici, aici si aici)?

E un lucru curios (cel putin asa mi se pare mie) ce se intampla: putini (sau chiar deloc) analisti nu remarca (sau nu trebuie remarcat acest lucru) normalitatea. Normalitatea care consta, in orice societate democratica, in alternanta. Aici e vorba de alternanta la functia de Presedinte al Romaniei, dupa 10 in care aceasta a fost detinuta (cu mici intreruperi) de catre Traian Basescu. Basescu a fost un Presedinte care a provenit de pe partea dreapta a esicherului politic, din PDL care a trecut de la Stanga la Dreapta, adica, mai exact spus a trecut la PPE (Partidul Popular European, v si aici). Nu intra oare in logica normalitatii democratice ca lucrurile sa se mai si schimbe? Sa avem un Presedinte care sa provina si din partea Stanga (in cazul lui Ponta, de la PES, v. si aici) sau de la Centrul esicherului politic? Recunosc, exista o campanie antiPonta... Nu spun ca nu ar avea justificarile ei. Insa nimeni sau aproape nimeni, ca sa fiu totusi indulgent, nu remarca si partea buna a lucrurilor. Nu spun ca Iohannis ar fi "Traian Basescu 2" sau " un alt fel de Basescu", dar ar fi provenit tot din partea dreapta a esicherului politic. Democratia inseamna, printre altele, schimbare, pluralism... Pe cand la noi se vorbeste in urmatorii termeni, spre exemplu: daca ar castiga Iohannis, sa se schimbe si majoritatea actuala, sa se transforme printr-o ciudata alchimie damboviteana (in niciun caz prin vot), dintr-una de Stanga intr-una de Dreapta, sa poata Dl. Iohannis "guverna". Este asta Democratie si releva o mentalitate democratica? Eu cred ca nu... Si una din cele mai nefaste mosteniri ale regimului Basescu este reprezentata tocmai de acest lucru: "guvernarea Presedintelui", consecinta logica a ceea ce se numeste "Presedinte jucator". Pentru ca este o mare diferenta, de exemplu, intre notiunea de "Presedinte jucator" si cea de, sa zicem asa, "Presedinte activ" - nu-i acelasi lucru. Insa regimul Basescu pare a vrea sa spuna un alt lucru, si anume ca impotriva fenomenului coruptiei nu se poate lupta prin mijloace exclusiv democratice. Asta este teza de baza pe care a sugerat-o acest regim, ce risca, daca ar mai continua nu neaparat cu Basescu in functie, sa se transforme intr-unul de putere personala si discretionara a Presedintelui... Si eu cred ca asta e si teama cetatenilor, ca drepturile si libertatile lor ar putea fi calcate in picioare de un asemenea regim daca ar continua si de aceea preferabila este schimbarea. Este o tema foarte sensibila, care ar putea explica mecanismul schimbarii democratice din Romania actuala. Insa ar mai trebui spus si altceva: starea actuala de fapt, ce dateaza din 2012, cu un USL pe cai mari, care a castigat alegerile parlamentare la un scor zdrobitor si continuata in vremurile din urma de asa zisa Alianta Electorala PSD - UNPR - PC, este si expresia esecului in plan economic inregistrat de guvernarea PDL... Daca PDL nu inregistra un esec din acest punct de vedere, probabil, mai mult decat probabil, am fi avut o continuitate la guvernare si la Presedintie - adica un Presedinte de Dreapta, indiferent daca de la PDL sau dintr-o posibila coalitie. Nu a fost sa fie asa. Or, aceasta, tema economica, reprezinta o a doua tema foarte sensibila in Romania. Este destul de clar ca nu putem considera Guvernarea Ponta, din 2012 pana in prezent, ca fiind una satisfacatoare. Insa in mentalul colectiv exista ideea ca acest lucru se datoreaza si unui Presedinte, Basescu, care a dorit de foarte multe ori sa se impuna peste premier, alterand activitatea Guvernului. Aceasta idee, indiferent daca adevarata sau falsa, produce efecte in ceea ce priveste perceptia electoratului, a marii majoritati: Ponta este scuzat in mai mare masura, datorita lui Traian Basescu, care s-ar fi amestecat in treburile Guvernului ca "sa conduca el, nu Ponta". Acest lucru ar explica procentul foarte mare al celor care il prefera pe Ponta, dar lucrurile s-ar mai putea si schimba, depinde si de prestatia contracandidatului, Klaus Iohannis...

Insa ar mai fi un lucru ce ar trebui remarcat, as zice eu... Si anume ramanerea la Putere - pe cat timp? Indefinit? - daca lucrurile merg bine din punct de vedere economic. Spre exemplu, daca treaba merge bine cu Partidul X, atunci Partidul X este votat in continuare, ce rost ar mai avea aschimbarea? Este un aspect fascizant al vietii noastre social-politice. Este o iluzie sa zicem, sa ne inchipuim ca nu ar exista un astfel de aspect.

In legatura cu piata muncii: ce ii intereseaza pe romani?

Iata un articol Mediafax foarte interesant:

STUDIU: Românii sunt mai interesaţi de siguranţa locului de muncă decât de lucrul bine făcut

Se arata ca:

"Românii sunt cei mai interesaţi din regiune de un loc de muncă sigur, la o firmă cu standarde etice ridicate, când este vorba de alegerea unui job nou, şi printre cei mai puţin preocupaţi de satisfacţia lucrului bine făcut şi de perspectivele de dezvoltare personală, potrivit unui studiu Deadalus.

"Lucrul cel mai supărător din comparaţia cu regiunea este apetitul relativ scăzut al românilor pentru lucrul bine făcut. Calitatea vieţii noastre, atât din perspectiva de angajaţi, cât şi din perspectiva de consumatori ai diverselor servicii sau produse suferă din această pricină. Dăm şi primim la rândul nostru servicii de slabă calitate, pentru că nu găsim un motiv de mândrie în lucrul bine făcut", a declarat Daniel Enescu, managing partner al Daedalus Millward Brown.

Studiul Deadalus realizat în şapte ţări din regiune arată că cele mai importante cinci caracteristici care contează pentru angajaţi sunt: pachetul salarial (79,4%), lucrul într-un domeniu interesant (52,7%), siguranţa postului (47,3%), satisfacţia lucrului bine făcut (38,6%) şi nivelul scăzut de stres (38,4%). Perspectivele de dezvoltare personală (32,8%), oportunităţile de promovare (30,1%) şi standardele etice ridicate ale angajatorului (16,8%) par să fie mai puţin importante în regiune în aceste vremuri, notează raportul.

"Este evident impactul crizei asupra slujbei ideale, primează salariul şi siguranţa postului în detrimentul unor aspecte care acum 5 ani erau în top - dezvoltarea personală şi oportunităţile de promovare. Cu toate acestea, oamenii îşi doresc în continuare să lucreze într-un domeniu interesant care să-i stimuleze", a adăugat Enescu.

La nivelul regiunii, românii se află pe primul loc în ceea ce priveşte preferinţa pentru siguranţa locului de muncă (65%, faţă de 47,3% media pe regiune) şi companiile cu standarde ridicate de etică (20,4%, comparativ cu media de 16,8%).

Totodată, ei ocupă locul secund privind slujbele cu nivel redus de stres (44,4%, faţă de 38,4% media pe regiune) şi care să înglobeze beneficii pe lângă salariu (46,4%, faţă de 36,7%).

Românii sunt în schimb mai puţin intersaţi de satisfacţia lucrului bine făcut (32,8%, faţă de 38,6% media regională) şi de perspectivele de dezvoltare personală (25,6%, faţă de 32,8%).

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din şapte ţări: România, Bulgaria, Serbia, Croţia, Turcia, Cehia şi Slovacia."

Desigur, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Si aici se pune intrebarea "de ce?"... Dar sa ne intrebam si ce ar putea insemna "preferinta pentru siguranta locului de munca si companiile cu standarde ridicate de etica"... Nu cumva inseamna mai mult socialism decat capitalism? Acum 5 ani, in general vorbind, erau in top alte aspecte: dezvoltarea personala si oportunitatile de promovare. De observat: satisfactia lucrului bine facut nu primeaza, nu e in top. Cu alte cuvinte, omul sa aiba serviciu, chit ca face sau ca nu face ceva ca lumea p-acolo. Poate sa nici nu faca o treaba buna, dar sa aiba locul de munca asigurat, o slujbulita cu nivel redus de stres si care sa mai inglobeze si beneficii pe langa salariu. Totusi, este ciudat ca "nu găsim un motiv de mândrie în lucrul bine făcut"... De unde ar putea rezulta ca ceea ce se cheama cultura calitatii, la romani, este la un nivel scazut fata de alte tari din regiune. 

Insa studiul parca vrea sa spuna ca "satisfactia lucrului bine facut" are mai putina importanta azi, cel putin pentru cetateanul Europei de Est, adica e multa indiferenta fata de aspectul asta al muncii: "lucrul bine facut", ca si cum n-ar prea conta cine stie ce. Dupa cum se poate usor observa pachetul salarial conteaza, e deasupra tuturor celorlate aspecte, chiar si deasupra sigurantei postului, ceea ce ar putea sa spuna ca important este sa ai bani. Ca, de fapt, lucrul asta e cel mai important, calitatea muncii sau etica (standardele etice ridicate ale angajatorului) sunt aruncate in derizoriu. Cu alte cuvinte, cel putin pentru cetateanul Europei de Est, lucrurile stau cam asa: daca angajatorul te pune sa faci o ilegalitate, nu neaparat una mare, dar una d-aia nefacuta, cum se spune in popor, dar in schimb te plateste foarte bine, este ok... Poate ca e fortata aceasta interpretare, dar de ce sa nu ne gandim si la o astfel de fateta a problemei. Poate si pentru faptul ca nu mai exista un interes mare pentru dezvoltarea personala si oportunitatile de promovare. Aceste lucruri ar putea indica si o stare psihica proasta a individului.

De citit aici si aici.
 

Un sondaj despre tinerele de 20-25 de ani

Iata ce am citit in Gandul:

Care sunt nemulţumirile tinerelor cu vârste între 20 şi 25 de ani - STUDIU

Se arata, printre altele, ca:

"Majoritatea tinerelor cu vârste cuprinse între 20 si 25 de ani doresc să devină independente financiar, să aibă o carieră împlinită şi o viaţă sexuală satisfăcătoare, arată rezultatele unui sondaj realizat de Sky Atlantic HD, în Marea Britanie, cu ocazia premierei filmului "Girls" de Lena Dunham.

Cu toate acestea, o treime dintre femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani încă locuiesc cu părinţii, în opt din zece cazuri acestea ajungând chiar să împrumute bani de la părinţi pentru a-şi asigura strictul necesar, în condiţiile în care, acelaşi raport arată că veniturile obţinute de majoritatea celor de sex feminin din această categorie de vârstă sunt insuficiente, informează dailymail. co.uk.

De asemenea, patru din zece femei între 20 şi 25 de ani recunosc că nici cariera, nici situaţia finanicară sau proiectele pe termen lung nu sunt concrete şi satisfăcătoare, iar jumătate dintre acelea care au un serviciu stabil mărturisesc că acesta nu are nicio legătură cu pregătirea lor şi că se tem că, în condiţiile în care ar aştepta să se ivească un post care să li se potrivească, nu s-ar putea întreţine fără ajutor.

Acelaşi studiu a mai evidenţiat că majoritatea femeilor cu vârste între 20 şi 25 se declară nemulţumite de experienţele lor sexuale, 43% dintre paricipantele la sondaj spunând că, de-a lungul timpului, au făcut "greşeli în relaţii" -43% dintre respondente au numit ca greşeală alegerea nepotrivită a unui partener, 40% au spus că au făcut cheltuieli necugetate, alte 38% au mărturisit că au acordat multă încredere unor persoane care nu meritau, în timp ce 26% dintre participantele la studiu au spus că una dintre cele mai mari greşeli făcute până la acea vârstă a fost aceea legată de alegerea carierei."(subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

 

Un sondaj de opinie foarte interesant

Am citit pe blogul Anei Birchall despre rezultatul unui sondaj aparut pe site-ul Policy Network :

YouGov polling on trust in centre-left parties and politics

Iata, pe scurt, ce se arata in articol:

"New polling commissioned by Policy Network, the leading international progressive thinktank, on voters’ attitudes towards centre-left politics.
The results of unique cross-comparative research across UK, US, Sweden and Germany reveal the magnitude of the political challenge facing Labour and other centre-left parties as they bid to be credible contenders for power. They reveal the extent to which:

(a)    Concerns about levels of taxation divide voters

(b)    People are extremely pessimistic about the reality of equal opportunity and social mobility (it’s who you know that gets you on in life)

(c)    Voters have little faith in the state to correct market injustices

The results will be presented and discussed at a major political gathering of over 250 policymakers and experts from across the centre-left in Oslo on 12-13 May. Political leaders to attend include Ed Miliband (UK), Jens Stoltenberg (Norway), José Luis Zapatero (Spain), George Papandreou (Greece), Boris Tadic (Serbia), Eamon Gilmore (Ireland),  Håkan Juholt (Sweden), Caroline Gennez, (Belgium sp-a), Job Cohen (The Netherlands), Helle Thorning-Schmidt (Denmark), Victor Ponta (Romania)."

Merita citit tot articolul precum si trimiterile pe care le face! Sunt foarte interesante rezultatele, mai ales ca sunt prezentate comparativ intre UK, US, Suedia si Germania, spre a ne face o imagine mai buna, cat mai completa si cuprinzatoare,  asupra situatiei. Merita, fara indoiala, reflectat la acest sondaj si intelese foarte bine problemele. Pentru ca sunt probleme reale cu care, iata, ne confruntam cu totii. Sondajul acesta descrie o parte din lumea in care traim si ne arata felul in care percep cetatenii din patru tari dezvoltate chestiuni importante cu care se confrunta omenirea si care ar trebui mai bine lamurite oamenilor, iar multora dintre ele ar trebui sa li se gaseasca o rezolvare pozitiva, in folosul oamenilor, dar care sa conduca si spre progres. Eu as dori ca atunci cand parcurgem acest sondaj sa incercam sa ne detasam de partizanatul politic, de simpatiile noastre politice, incercand sa comtemplam intreaga situatie si sa ne gandim si la consecintele ce le-ar putea avea in viitor. 
 

Sondaj....

....pe care-l putem gasi pe blogul Agentiei de rating politic. Despre acest sondaj si rezultatele sale - aici.
Perioada in care s-a efectuat este 2-4 februarie 2011, deci este de data foarte recenta!

Despre patriotism

O postare foarte interesanta pe blogul lui Vasile Dancu, despre patriotism, legata si de un sondaj de opinie:

Patriotismul netemperat şi politizarea unei 

emoţii

Iata si Raportul IRES, intitulat Patriotismul la romani.

Dl. Dancu observa ca:

"Totuşi, cu toată activarea datorată proximităţii sărbătorii, doar 65% dintre români se mai autoidentifică într-o măsură mai mare cu calificativul de “patriot”. În cadrul populației de alte etnii această identificare este mai firavă: 29% pentru maghiari, 28% pentru rromi şi 38% pentru alte etnii. Este clar că patriotismul altor etnii, poate cu excepția romilor, se îndreaptă spre o altă ţară sau națiune de referință, Ungaria, pentru maghiari, Germania pentru saşi sau svabi. Dacă ne uităm la structura pe vârste observăm o adevărată prăpastie între generaţii: generaţia tânără, 18-35 de ani, acceptă această autoidentificare maximală doar proporție de 40,9%, iar majoritatea tinerilor sub 35 de ani, adică 45%, se consideră patrioţi într-o mai mică măsură. Dacă facem o comparație între cifrele lor cu cele ale vârstnicilor care ating 73,3%, vedem că diferenţa între catetele de scală gerațională este imensă. Probabil, perioada de socializare primară şi modelul educaţional diferit se află la originile acestor diferenţe foarte mari. Dacă am studia mult mai în adâncime acestă problematică am putea să ajungem la concluzia unei crize a modelului educaţional pe care societatea îl propune în ceea ce priveste educația patriotică, în confruntarea cu modelul cosmopolitic şi ideologiile globalizării care sunt tot mai prezente astăzi în mass-media şi în spaţiul public, în general. "

Iar in final arata ca:

"Imaginea noastră despre patriotism este încă bogată în component pe fondul educației naționale ăe care au primit-o generațiile formate înainte de 1989. Criza educaţiei din ultimii ani și sindromul de neadaptare al tinerei generaţii, orientate tot mai mult spre emigratie, va schimba în viitor tot mai mult reflexele naţionaliste. Cercetarea noastră s-a făcut într-un moment influenţat de o sărbătoare cu conținut patriotic. Climatul emoţional al sărbătoririi Zilei Unirii și regia pe care autoritățile o fac de fiecare dată când au ocazia, au influenţat cu siguranţă răspunsurile. De fapt, noi chiar asta am vrut să măsurăm, amplitudinea maximă a acestei emoţii patriotice. Vom relua măsurarea unor indicatori în alte situaţii şi poate vom avea dovada că patriotismul este tot mai mult doar un reflex discursiv. Românii sunt mai nemulţumiţi de un stat ineficient şi îşi revendică tot mai mult dreptul de a critica chiar în cadrele unei atitudini patriotice, cum am văzut din această cercetare. Oamenii au tot mai mult sentimente contradictorii faţă de patrie şi faţă de comunitatea naţională. Statul eşuat și politicienii percepuţi ca și corupţi îi fac pe oameni tot mai mult să se îndepărteze de România şi să se refugieze în respectul pentru niște slogane patriotarde. Aderenţa nevrotică fată de niște principii și imperative ale patriotismului, depăşind 90%, nu poate avea decât semnificaţia unei polemici cu un prezent pe care-l resimt ca şi frustrant. Emoţia patriotică este politizată în două sensuri. Prin contrast cu politicienii, românii declară principiile ca fiind mult mai importante decât sunt respectate în realitate ori sunt fundamente pentru comportament. Pe de altă parte, patriotismul este introdus în bătălia politică cu statut de atribut care legitimează propria opțiune." 

As propune sa fie citit si acest editorial al D-lui Dancu:

Statul indiferent

Iata ce arata, printre aletele:

"Statul trebuie să fie imparțial, dar nu inert. Și un lucru esențial, pe care ne facem că nu-l înțelegem: statul român nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile, dar nu este un stat social. Un stat social oferă multe bunuri publice, dar este un stat inteligent și eficient. Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. Un stat fără un sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social, decât în discursurile celor care nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. România nu are cum fi etichetată ca un stat social, ci mai degrabă ca un stat discriminatoriu, stat care a creat mai multe excepții decât egalitate.Un stat social creează condiții pentru o egalitate formală între cetățeni ca și fundament pentru democrație. Este clar că România este un stat oligarhic, un stat slab, căpușat de toate clicile politice care ajung la putere și de toate categoriile socio-profesionale care dețin pozitii de decizie sau de forță: revoluționari, armată, polițiști, judecători sau procurori etc.Faptul că românii au o mentalitate de asistați nu însemnă un stat social cum cred cei care se uită doar dintr-o parte la realitatea noastră." 

si:

"Încercarea de a crea un stat indiferent nu este o filosofie politică, ci este o formulă de a pune în practică o sărăcie de spirit și o lipsă de umanism în beneficiul satisfacerii unor interese de grup sau chiar a unor grupuri de interese. Statul indiferent este rezultatul coabitării dintre prostie și hoție. Adică, o rimă simplă pentru ”Românie”. Deci, nici o filosofie!"

Recomand a fi citite cu atentie ambele articole ale D-lui Dancu.

Un foarte interesant sondaj si comentariu

am descoperit pe Contributors.ro:

Dincolo de alianta PNL-PSD-PC: romanii si criza. Un sondaj
de Dragos Paul Aligica

Iata ce se arata la inceptul articolului:

"Tema momentului in dezbaterea publica este alianta PNL-PSD-PC. E o tema ce merita discutata serios. Semnificatia sa pentru viitorul politic romanesc este majora. Dupa cum si lipsa de reactie publica a PDL (cel putin la ora la care sunt scrise aceste randuri) in fata unor evolutii cruciale care-l vizeaza nemijlocit si care-i deschid o oportunitate nesperata in spectrul politic romanesc, merita o discutie de sine statatoare: Cum e posibil ca o decizie precum cea luata de PNL si PC sa nu fie intampinata macar printr-un comunicat de presa de PDL?! Este posibil ca oamenii acestia sa nu inteleaga ce carte mare le-a fost facuta cadou? Avem deci un pachet de teme de mare actualitate ce vor fi dezbatute mereu de acum inainte si asupra carora vom reveni in mod cert in viitor.


Azi insa sa ne concentram nu pe jocul politic, ci pe fundalul sau. In politica, de multe ori, fundalul este mai important ca sceneta interpretata de actorii zilei. In cazul nostru, avem marea problema a atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, fata de calitatea vietii, fata de criza economica. Nu incape indoiala ca avem aici o chestiune de importanta cruciala. Sa zabovim un pic asupra ei."

Recomand citirea intregului articol.
Ceea ce as remarca in treacat este numarul mare al celor care raspund la intrebari cu "Nu este cazul". Ca sa dau niste exemple: la intrebarea Cât de sigur credeti că este locul dumneavoastră de muncă?, 33% raspund asa, iar la intrebarea  Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de mediul sau conditiile de muncă?, 20% raspund ca "Nu este cazul". Apropo de cat sunt multumiti de salarii, tot 20% raspund ca nu este cazul... Destul de ciudat acest "Nu este cazul", mai ales pentru ca procentele celor care raspund asa sunt destul de mari... Nici nu am gasit vreo explicatie clara a acestui "Nu este cazul". Pentru ca, spre exemplu, la intrebarea privind mediul si conditiile de munca, unde 20% raspund asa, lucrul asta ar putea fi interpretat ca, defapt, oamenii nu sunt multumiti, ci mai mult resemnati...
Ceea ce se mai remarca este ca procentele celor nemultumiti sunt destul de mari. Spre exemplu referitor la salariu, 36% - nemultumiti si foarte nemultumiti; multumiti si foarte multumiti, 44%. 20%, "Nu este cazul"....

Interactiunea

Gandul ne prezinta un nou sondaj:

Românii sunt tot mai pesimişti. Ei acuză clasa politică (7%), pe Traian Băsescu (10%), conducerea (20%) şi actualul Guvern (27%), pentru dezastrul în care trăiesc

Din acest sondaj rezulta ca oamenii nu-si mai fac iluzii. Ma numar printre ei. Semnificativ este ca cei care au raspuns ca tara se indreapta intr-o directie gresita au fost 57% in decembrie 2009, iar in mai 2010 , 87% !! Dar care e directia cea buna? 54% (crestere de 4 procente) vor sa plece din tara, majoritatea tinerii intre 18-35 de ani intr-un procent de 71,3% ! Tot 54% cred ca economia tarii va merge mai rau in urmatorii 4 ani. Ma numar si printre acesti 54%, desi sper din toata inima, din tot sufletul ca starea economica a tarii sa se imbunatateasca totusi. 
Dupa parerea mea este clar ca economia Romaniei este prea firava pentru ca sa suporte deficite mari in sectorul bugetar. Acest sector nu poate fi sustinut de economia reala si, prin urmare, el trebuie sa se diminueze. Problema este daca si starea economica se va imbunatatii. Multi sunt cei care acuza actualii guvernanti, dintr-un motiv sau altul, de o lipsa de viziune in aceasta privinta. Desigur, o astfel de atitudine o consider pe undeva justificata - in sensul ca daca tu nu poti, atunci trebuie sa poata cineva sa ofere si perspective mai bune. Problema este daca acest lucru este posibil, cel putin pe un termen mediu de 4 ani. Numai ca aici este un lucru care parca trece neobservat si anume interactiunea!!
Despre ce este vorba? Cand vorbim despre situatia actuala nu putem sa neglijam, cred, un fenomen care s-a petrecut mai demult si anume acum 20 de ani si care, pe cat se pare, nu cred ca s-a incheiat. Prin prabusirea comunismului si caderea cortinei de fier, treptat, tarile estice, care au avut o economie centralizata au inceput sa treaca spre capitalism, spre o economie de piata. Aceasta economie estica, mai putin performanta in termeni calitativi, in general vorbind, decat cea vestica a inceput sa interactioneze cu cea din Vest. Pentru ca tarile estice nu erau membre, spre exemplu, ale Pietei Comune, nici nu aveau cum sa fie, si deci nu erau integrate in sistemul economic vestic. Prin disparitia CAER, treptat, ele au trebuit sa se integreze, calea unica fiind Uniunea Europeana si adoptarea modelului economic Vestic. In atari conditii s-a produs interactiunea cu o lume (deci nu numai economic) pe care, datorita restrictiilor impuse de regimul comunist, nu o cunosteam decat de la televizor. Trebuie remarcat aici ca acest capitalism care s-a nascut nu numai la noi, ci in tot Estul, difera fundamental de capitalismul vestic prin faptul ca el s-a nascut din comunism. Este o diferenta esentiala, cred eu. Capitalismului vestic i-au trebuit sute de ani ca sa se formeze, ca sa se rodeze, pentru a ajunge la ce este astazi. Trebuie spus ca in timpul comunismului tot ce insemna capitalism interbelic a fost distrus complet. Deci in anul de gratie 1989 nu era nici urma de capitalism p-aici. Din aceasta cauza noi nici nu avem o cultura capitalista autentica, ca sa zic asa.Trupele sovietice au zdrobit orice incercare de distantare fata de Moscova a tarilor comuniste si ma refer la Ungaria in 1956, la Cehoslovacia in 1968. Capitalismul vestic s-a nascut printr-o evolutie istorica, plecand din feudalism, prin emanciparea unei noi, pe atunci, clase sociale - burghezia. Printr-o dezvoltare a mijloacelor de productie, lucru contrar feudalismului, cu concursul descoperirilor tehnice si stiintifice de-alungul timpului. De remarcat ca nici in SUA capitalismul nu s-a nascut din comunism. SUA, ce e drept, s-a format prin emigrarea oamenilor in principal din Europa, dar si din alte parti, numai ca acolo, prin acest fenomen, s-a exportat capitalismul pe un taram populat de triburi. Si, bineinteles, acest capitalism de tip european s-a impus. Cu destula brutalitate, as adauga eu. Si acolo, in acele vremuri, a existat o interactiune intre o civilizatie la nivel tribal si un capitalism rapace. Pana la urma acest capitalism american a inceput sa dobandeasca caracteristici proprii (fata de cel european). Caracterizat printr-un pragmatism deosebit, prin acumulari gigantice de capital, o flexibilitate demna de invidiat, printr-un spirit de initiativa nemaivazut (nu cred ca exagerez) care a generat o incredere in propriile forte deosebita, luptand cu vitregiile naturii si de toate felurile, acest capitalism a reusit sa creeze o tara foarte puternica si compacta, desi stat federal. O tara care a ajuns sa domine lumea! La noi dependenta fata de stat este foarte mare, si economic vorbind, dar si ca mentalitate. Dar ia sa ne imaginam o clipa urmatorul lucru: sa te trezesti asa, dintr-o data, intr-o tara mare si dezvoltata  - SUA, fara niciun ajutor! Pentru ca acolo statul nu ajuta, rolul sau economic a fost intotdeauna foarte redus. Si cel social, la fel. Ma refer, spre exemplu la pensii, ajutor social, etc. Cu ajutorul lui Dumnezeu reusesti! Ceea ce vreau sa arat este ca acolo accentul pus pe individ si capacitatile sale este foarte mare, pentru ca acolo nu exista ca sa te ajute statul. Tu trebuie sa faci ceva. Si esti liber sa faci! Evident, exista si posibilitatea contrarie: sa nu reusesti. Dar asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa crezi, sa speri, sa lupti si sa te perfectionezi. Eu am observat o chestie la cei care au fost plecati de multa vreme in State si care se intorc in tara. Au dobandit un alt fel de a fi, cum sa spun..., un alt fel de a gandi, un altfel de a se exprima pe sine, alte conceptii. Cred ca lucrul acesta s-a produs inconstient, adica fara ca individul sa-si dea seama. Au parca si alta alura cand merg, un alt body language decat cel pe care il aveau aici. 
Revenind acum la interactiunea de ordin economic dintre Est si Vest, la noi in batrana Europa, trebuie spus ca Estul a pierdut ceea ce s-a numit razboiul rece. Chestiunea este ca, si aici, cel puternic a castigat, adica Vestul. Trebuie remarcat lucrul acesta pentru ca e clar ca in atari conditii Vestul si-a impus suprematia din punct de vedere economic asupra Estului. Iar conditiile economice din Vest sunt determinante pentru economia tarilor estice. Nu si invers. Adica sa fie determinante conditiile din Est pentru economia tarilor vestice. Este doar un singur sens. Prin Vest inteleg si SUA, desi nu e pe continentul nostru. Sa nu uitam influenta economica foarte mare pe care SUA o are in Europa si faptul ca, dupa razboi, tarile europene vestice au beneficiat pentru dezvoltare de celebrul Plan Marshall (vezi si aici). Dupa cum vorbesc unii mie imi face impresia ca la noi nu se prea intelege treaba asta. Mie, cel putin, mi-e destul de clar ca daca aceste conditii economice despre care vorbeam mai sus sunt proaste in Vest, la noi in Est nu au cum sa fie conditii economice bune (sau mai bune decat acolo). Or criza economica a pornit din SUA, a afectat puternic Vestul, reduceri ale cheltuielilor bugetare se fac si in Vest, nu numai la noi. O imbunatatire a situatiei economice in Vest va influenta pozitiv si Estul. Mai mult decat atat, pe perioada razboiului rece tarile Vestice (ma refer si la SUA) s-au dezvoltat foarte bine dupa cel de-al doilea razboi mondial, fara a avea nevoie foarte mare, practic, de Est. Vorbesc la un mod general, pentru ca faceam parte din blocuri socio-economice si militare diferite, opuse. Prabusirea comunismului mi se pare ca a fost pentru Vest o veste buna doar pentru faptul ca un dusman - comunismul adica - a fost daramat si atata tot. Comunismul a implicat, ca ideologie, lupta impotriva capitalismului si eliminarea acestuia din societate, spre crearea unei societati de tip comunist pe plan mondial. Ca in rest, pentru vestici, era bine asa cum era, daca acest comunism nu ar fi fost un dusman al lor (in special de ordin militar). Interactiunea si punerea problemei intr-un alt mod a avut loc dupa caderea comunismului, dupa implinirea acestui fapt. E clar, cred, ca dintr-o astfel de victorie Vestul nu avea cum sa piarda din punct de vedere economic. Ar fi fost si absurd. Deci suprematia economica i-a revenit si s-a impus asupra fostului sau adversar. Atunci am inceput sa fim priviti ca "ruda saraca". In cautare de solutii, as adauga eu. Sigur, singura solutie era integrarea economiilor estice in sistemul economic vestic. Dar acest lucru nu e usor de facut si nici de scurta durata. Si trebuie sa tragem ponoasele, acum, a unei societati de consum prospere.Stimularea irationala a consumului in Vest, cu deficite foarte mari si datorii publice foarte mari, precum si cheltuielile militare ale SUA, exorbitante, au condus in cele din urma la criza actuala care ne afecteaza si pe noi. Chestiunea competitivitatii trebuie inteleasa foarte bine. Cum o inteleg eu? Pai eu imi amintesc de acel episod cand Nokia a vrut sa vina la Cluj, plecand din Germania, si cand, in urma acestei miscari, la fabrica din Germania au avut loc proteste masive. Din aceast motiv nu sunt total de acord cu ceea ce afirma Angela Merkel si anume ca actuala criza a deficitelor si datoriilor publice din Europa a izbucnit "in tarile insuficient competitive, care traiesc peste posibilitatile lor". Eu ma   intreb ce s-ar intampla daca aceste tari ar deveni cu adevarat competitive. Germaniei ii e usor sa priveasca de sus problema, fiind o tara bine dezvoltata economic. Insa problema este ce s-ar intampla daca aceste tari necompetitive, printre care si Romania, si care traiesc peste posibilitati, ar deveni competitive in adevaratul sens al cuvantului. Se observa clar ca Europa nu a fost deloc pregatita, incepand din 1989, cu ceea ce acum se cheama "reducerea decalajelor". Eu nu neg necesitatea disciplinei fiscale. Ma gandesc doar ca reducerea decalajelor este un alt tip de interactiune. Pentru ca orice fel de competitie - caracterizata prin concurenta pe piata - presupune invinsi si invingatori. Este foarte adevarat ca afirmatia facuta, asa cum am preluat-o, nu ne spune si care ar fi acele tari insuficient competitive si care traiesc peste posibilitatile lor. Acest nou tip de interactiune, caracterizat prin "reducerea decalajelor" este o provocare pentru Europa. Ramane de vazut cum se va realiza, pentru ca este logic sa presupui ca aceasta este solutia corecta. Nu se poate ca Uniunea Europeana sa fie divizata in tari sarace si tari bogate, in tari insuficient competitive si tari hiper-competitive. Viitorul UE ar putea depinde de acest lucru. Poate ca aceasta criza va crea premisele, intr-o varianta optimista, de a se putea realiza acest lucru. Sa nu uitam ca ceea ce se petrece in Grecia pune in pericol moneda europeana - euro. Lucru nedorit de toti. Or, reducerea decalajelor nu se face numai prin masuri fiscale severe, ci prin dezvoltare economica armonioasa.