Ne miram... De ce.. De ce..?

Imi amintisem de Viziunea USL si am deschis fisierul. Mi-am aruncat privirea asupra statisticilor prezentate si am simtit o tristete si chiar o durere. Stau si ma intreb cati dintre noi mediteaza macar putin la situatia reala a Romaniei, la ce fel de tara e Romania. Statisticile prezentate in Viziune sunt foarte interesante si nu am motive sa nu le cred. Insa as fi vrut sa-mi spun, sa-mi pot spune ca nu e adevarat. De fapt e vorba de prezentarea unei situatii realmente dramatice. Trei lucruri mi-au retinut intr-un mod mai deosebit atentia. Numarul locurilor de munca in Romania a scazut continuu in perioada 1990-2009. Prin '97 numarul pensionarilor era egal cu al salariatilor, dupa care primul a continuat sa creasca si respectiv al doilea sa scada. In 2009 numarul locurilor de munca era aproximativ la jumatate fata de anul 1990, iar numarul pensionarilor mai mare cu peste 1 milion decat cel al salariatilor. De observat ca tendinta la ambele curbe, actualmente, este de descrestere, desi numarul de pensionari se mentine peste numarul de salariati! Din septembrie 2008 pana in prezent, Romania a pierdut 740.000 de locuri de munca! O alta caracteristica este ca, facand o medie a veniturilor publice pe perioada 1998-2009, Romania are cele mai mici venituri publice dintre toate statele UE. Si, nu in ultimul rand, date fiind asemenea conditii, Romania are printre cele mai mici cheltuieli publice sociale din UE. Apropo de forta de munca in scadere, eu as spune ca a scazut si gradul ei de calificare. Rezultatele de la Bac-ul de anul acesta confirma acest lucru, dar, pe de alta parte forta de munca a plecat masiv peste hotare si e vorba de oameni calificati, astfel incat Romania a pierdut o buna parte din oamenii calificati. De remarcat ca au ramas pensionarii, care mai lucreaza si ei cate ceva. Numai ca pensionarii nu pot fi inclusi, cred eu, in categoria forta de munca sau n-ar trebui. Dar daca, totusi, am face-o, fortand nota, atunci ar rezulta o forta de munca foarte imbatranita, mai ales daca ne gandim si la scaderea natalitatii...
La acest tablou sumbru se adauga o crestere foarte rapida a datoriei publice: in ultimii trei ani (s-a triplat), si foarte greu de platit.
Nu este foarte clar, cel putin asa mi se pare, ce anume considera USL ca trebuie dezvoltat in Romania din punctul de vedere al industriei (si nu numai). Se vorbeste de agricultura mai mult (v. pag. 36 din document) dar si de cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene (spre ex. la pag. 46 din document). Insa nu vad schitata o politica de dezvoltare industriala pe termen mediu si lung, care sa specifice foarte clar ce industrii ar trebui (re)dezvoltate la noi. Tocmai pentru a putea crea locuri de munca. Si problema agriculturii e tratata foarte sumar. Este adevarat ca se vorbeste de atragerea investiilor straine (pag. 31 din document). Insa nu e foarte clar unde anume se vor crea aceste locuri de munca, in care sectoare economice (pag. 33 din document). Sau numai in agricultura?! Interesant este ca de agricultura se vorbeste, dar de industrie nu prea, chiar deloc. Se vorbeste mult de un set de masuri fiscale ce trebuie luate, de stimularea sectorului privat, de disciplina finantelor publice, de un aparat public eficient. Eu nu spun ca lucrurile acestea n-ar fi necesare, ci doar ca nu mi se par suficiente pentru a relansa economic Romania.
Romania, dupa parerea mea, ar trebui sa se gandeasca inca de pe acum la o dezvoltare durabila  si in acest sens ar trebui sa existe o convergenta intre toate partidele politice, tocmai pentru a se crea un pact la nivel politic in acest sens si care sa determine o unitate de actiune a guvernelor pe termen lung, indiferent de culoare politica. Ar trebui definita dezvoltarea durabila. Conceptul a fost fundamentat in raportul "Viitorul nostru comun", prezentat Conferintei Mondiale privind Mediul si Dezvoltarea, tinuta in 1987 la Rio de Janiero. El era definit ca:

"acel mod de dezvoltare care satisface necesitatile actualei generatii fara a compromite sansele generatiei viitoare de a-si satisface propriile nevoi" 

Acest concept, dezvoltare durabila, a fost definit ulterior de catre Banca Mondiala ca:

"acel proces prin care politicile de dezvoltare si de protectie a mediului, se bazeaza pe o comparatie a costurilor cu beneficiile, astfel incat sa se asigure protectia mediului, concomitent cu cresterea bunastarii sociale"

Ar trebui meditat la aceste definitii... Pe de alta parte cresterea economica ar trebui sa fie un obiectiv comun al acestui pact, de care am vorbit mai sus. Tocmai pentru a genera cresteri pe termen lung ale standardului de viata. O alta idee ar fi ca trebuie, in mod constant, stimulat dinamismul economic cu respect pentru marile echilibre economice, economisire si investitii mari pentru echipare tehnica si modernizare, investii mari in capitalul uman, inovatii intense si cuprinzatoare si o larga deschidere spre piata mondiala. Romania, dupa parerea mea, ar trebui sa stimueze activitatiile de export, extinderea afacerilor in exterior, ca sa putem profita la maximum de aceasta piata - Uniunea Europeana. Altminteri vom ramane o tara saraca in aceasta Uniune Europeana, daca nu vom profita de aceasta piata. Simpla apartenenta la UE nu inseamna si dezvoltare, daca nu facem ceea ce trebuie. Dar, revenind la definitiile de mai sus, daca  vorbim de un mod de dezvoltare sau de politici de dezvoltare ar trebui sa fie foarte clar ce anume trebuie dezvoltat si cum. Se  vorbeste in Viziune despre cercetare-inovare si e un lucru foarte bun. Insa o cercetare romaneasca in domeniu, in conditiile economice actuale, cu Romania o piata de desfacere pentru produse straine, nu are cum sa se dezvolte si, drept consecinta, bineinteles, sa fie performanta. Numai vorbesc de faptul ca apare si problema majora a calificarii fortei de munca intr-un astfel de domeniu. Asa cum degeaba faci investitii mari in capitalul uman, foarte necesate de altfel, daca acest capital uman emigreaza masiv peste hotare. Exista inca de la Revolutie incoace, asa cum se poate foarte bine vedea si pe statisticile prezentate, o foarte mare lipsa de coerenta in acest sens. Noi nu am avut politici de dezvoltare in adevaratul sens al cuvantului. Iar lucrul acesta este cauza situatiei actuale, agravata de criza economica si de un guvern care, din pacate, nu reuseste sa faca mai mult si mai bine in ciuda atator sperante pe care oamenii si le-au pus in el si in PDL. Insa cred ca trebuie spus ca la noi, in toti acesti aproape 22 de ani, s-a facut doar trecerea de la economia centralizata la economia de piata, dar un mod de dezvoltare in adevaratul sens al cuvantului nu a existat. Una este tranzitia de la un tip de economie la alt tip si alta e dezvoltarea si modul de dezvoltare. La noi, practic, nu s-a realizat altceva decat distrugerea sistematica a sectorului industrial, aducerea agriculturii la stadiul de agricultura de subzistenta si o supradimensionare a sectorului servicii, cu aparitia a foarte numeroase IMM-uri. Iar la ciorba asta mai adaugam un ingredient: clientelismul politic, prezent totdeauna de la Revolutie incoace. Or, asta nu poate fi un mod de dezvoltare.Acest lucru este confirmat de involutia fortei de munca, in continua scadere de la Revolutie incoace, si de faptul ca, actualmente, sunt mai multi pensionari decat salariati. Nici macar o politica sociala nu am avut, decat " pe hartie". Sa nu ne imbatam cu apa rece, spune un proverb. Opozitia actuala practica un discurs prin care sa arate cat de rea si neomenoasa e actuala Putere, cauza a tuturor relelor. Insa nu trebuie uitat ca starea actuala a economiei e consecinta unor acumulari negative si toxice intinse pe foarte multi ani. De aceea mi se pare important ca sa stabilim care ar trebui sa fie politicile de dezvoltare si modul de dezvoltare al Romaniei in viitor. Lucru care, din cate constat, nu e foarte clar nici pentru actuala Putere dar nici pentru Opozitie. Nu a fost clar nici in trecut. Clasa politica nu a reusit sa formuleze astfel de politici de dezvoltare si sa formuleze un mod de dezvoltare coerent si potrivit pentru Romania.
Un alt aspect care ar trebui luat in considerare este posibilitatea din ce in ce mai evidenta a reizbucnirii crizei economice si financiare mondiale, in special datorita situatiei din SUA. Lucru ce ar avea consecinte nefaste si pentru Europa, deci si pentru noi. De asemenea situatia din Grecia ramane foarte dificila. Viziunea USL nu ia in considerare aceste aspecte grave care au loc pe plan international si care ar putea (mai mult ca sigur!) sa ne afecteze. Nu am vazut vorbindu-se de astfel de probleme in Viziune. Si nici de cum am putea sa facem fata unei noi crize ce s-ar putea manifesta cu mai mare virulenta decat tot ce a fost pana acum. Ar trebui sa existe in Viziune masuri preventive referitoare la aceste aspecte deloc placute. Pentru ca actuala situatie economica a tarii nu se reduce numai la cresterea TVA, care ar trebui redusa. Nimeni nu spune ca ar fi "numai o singura cale de parcurs". Problema este sa gasesti calea corecta intr-un climat economic si financiar mondial foarte ostil, in care sufera tari dezvoltate economic, si intr-o situatie ca aceasta cand, pe plan mondial, nu s-a gasit o solutionare a acestei crize foarte grele. Criza datoriilor suverane nu a fost rezolvata, dar, ceea ce e cel mai grav, este ca aceasta se poate adanci prin consecintele sale. Din cate se vede, masuri cum ar fi reducerea a datoriei publice si a deficitului bugetar, chiar pentru tari foarte dezvoltate, sunt grele, greu de suportat pentru populatie si pentru sectorul privat si nu numai la noi. Mie mi-e teama de o grava criza sociala, consecinta a acestei crize a datoriilor publice, amplificata de situatia dramatica din SUA si Grecia, care ar putea sa afecteze toata Europa. Romania are, de bine de rau, o datorie publica de 40% din PIB, deci sub 60% (respecta din punctul asta de vedere Criteriile de la Maastricht), fata de tari mult mai dezvoltate care nu au respectat aceste criterii si in care ponderea cheltuielilor pentru protectie sociala atinge si 30,8% din PIB cum e cazul Frantei sau 27,8% din PIB, cum e cazul Italiei, cu o datorie publica de peste 100% din PIB! Este o situatie absolut diferita de ceea ce a fost in trecut, inclusiv in Guvernarea Nastase din perioada 2000-2004. Mult mai grea. De astfel de aspecte foarte neplacute cred ca trebuie tinut cont vrei nu vrei. Si trebuie elaborata o politica anticriza cat se poate de justa, pentru a putea face fata acestei calamitati. Criza actuala mi se pare ca se poate asemui cu o boala, cu o epidemie care, in scurt timp, s-a extins pe tot Pamantul, cu putine exceptii, daca se poate spune asa, exceptii. Or, de lucrul acesta trebuie tinut cont si trebuie vazut care poate fi tratamentul adecvat. Tot ce se poate face ca sa suferim cat mai putin de pe urma acestei boli. Nu mi-e foarte clar daca Viziunea USL va conduce la o "justa distribuire a costurilor crizei". Depinde si ce intelegem prin acesti termeni. Fara indoiala ca aceasta Viziune contine bune intentii dar si masuri bune. Departe de mine gandul de a o "calca in picioare". Insa ar trebui sa cuprinda, dupa parerea mea, si elementele pe care le-am semnalat mai sus. Sau macar sa tina seama de ele. Dar si sa explice mai pe larg anumite masuri. Spre exemplu: introducerea contractelor de performanta in toate institutiile publice si companii de stat. Ce ar insemna asta? Cum ar arata un astfel de contract de performanta, ce ar cuprinde? Iar apropo de performanta, chestiunea complicata este ca trebuie sa ai si cu cine (si cu ce) sa poti sa faci performanta, iti trebuie oameni bine pregatiti profesional. Ii avem? Sunt cum trebuie promovati astfel de oameni? Sau va predomina, in continuare, criteriul clientelar-politic? Sunt intrebari pe care, cred, orice om de buna credinta si le pune.
Ar trebui sa ne miram prea tare de situatia economica actuala? Si da si nu. Da, pentru ca eu cred ca Romania are un potential valoros (din foarte multe puncte de vedere) si e inadmisibil ca a ajuns intr-o asemenea situatie. Si nu, pentru ca nu am avut de ani buni, dupa cum spuneam, politici de dezvoltare, nu am conceput un mod viabil de dezvoltare, lucru ce se resimte acum atat de acut datorita crizei actuale. Putem sa iesim cu bine din impas? Eu cred ca da. Sper. Imi place sa fiu optimist. Dar daca e sa fiu si realist... 

Despre evolutia valorilor democratice

Cred ca este o tema de actualitate pentru noi si care merita (macar putin) tratata. Ar trebui sa ne gandim cum sa avem o evolutie, in adevaratul sens al acestui cuvant, a democratiei la noi in tara. Si cred ca ar trebui sa ne gandim mult mai serios la ceea ce ar putea impiedica sau chiar stopa aceasta evolutie (termen luat in sensul bun, pozitiv al cuvantului - adica de modificare treptata a calitatii spre un nivel superior, dezvoltare). In Romania (si nu numai) exista un procent mare de nostalgici, dupa cum arata statisticile sondajelor de opinie. Desigur, este vorba de o idealizare a trecutului. Dar de ce? Cauza principala este saracia celor mai multi dintre oameni, faptul ca nevoile fundamentale ale omului sunt prost satisfacute (sau chiar deloc), lucru care genereaza inegalitati sociale si salariale destul de mari, dar si o emigratie masiva spre tarile dezvoltate din Vest. Pe de alta parte increderea oamenilor in institutiile democratice este diminuata, tot ca efect al neputintei de a se gasi solutii optime, in special economice, care sa poata conduce la cresterea generala a nivelului de trai. Dupa parerea mea acestea sunt cele doua componente importante care cauzeaza un efect de impiedicare a unei evolutii a democratiei la noi: o stagnare, o baltire, ca sa spun asa, intr-o situatie care este departe de ceea ce se cheama in mod uzual progres social si economic al societatii. Aceasta criza economica se afla la originea unei asemenea situatii, o criza care a prins tara noastra nepregatita pentru asa ceva. Insa nu numai criza economica (sau, daca doriti, nu trebuie sa dam vina numai pe aceasta criza economica) este cauza de baza a situatiei actuale. Pentru ca aceasta criza nu afecteaza numai Romania. Iar cu toate acestea sunt tari care, trebuie s-o recunoastem, se descurca mai bine.
Chestiunea este ca, dupa 1989, in Romania s-a dezvoltat un capitalism primitiv si rapace, un "capitalism salbatic", in contextul ultra-liberalismului, curent economic si de gandire ce a marcat lumea in ultimii 20 de ani. Numai ca Romania nu a dispus nici pe departe de bani si de capital pentru a face fata cu succes acestei provocari, in conditiile in care aparitia democratiei, dupa decenii de totalitarism comunist, incepuse sa rasara in tara noastra. Intr-o asemnea situatie notiuni precum echitate, altruism, egalitate (notiune confundata cu egalitarismul comunist, lucru explicabil dupa decenii de comunism), reguli (in anii '90 se vorbea despre celebrul "vid legislativ" care a perms celebre imbogatiri rapide, "tunuri" economice), interes general, consens au inceput sa se altereze  si sa fie considerate demodate cumva, lipsite de importanta atata vreme cat preocuparea principala a oamenilor era cea de "a face bani" cat mai multi, fiecare descurcandu-se cum poate mai bine. Efectul a fost ca ceea ce a devenit mai mult decat evident, care a rasarit ca "buboiul in frunte", dupa cum spune o expresie populara de pe la noi, au fost doar contradictiile, ce caracterizau o stare conflictuala in societate (iar imposibilitatea consensului, dintre Putere si Opozitie, dar chiar si in sanul Opozitiei, de pe scena politica a tarii, reprezinta o consecinta). Contradictii care, desigur, exista mai tot timpul intr-o societate democratica, numai ca la noi oamenii au facut fata cu greu acestor contradictii. Poate si datorita faptului ca valorile de care am pomenit mai sus au inceput sa se altereze, dupa cum am aratat si nu au putut, in atari conditiuni, sa fie transmise (au trecut mai bine de 20 de ani!) in interesul tuturor. Felul (gresit) in care a inteles romanul democratia si economia de piata a fost ( si este inca) urmatorul: fiecare pentru el, "sa moara capra vrecinului" care nu dupa multa vreme s-a transformat in "sa moara vecinul si sa-i iau capra", oamenii nedandu-si seama ca asemenea atitudini sunt contrare, defapt, democratiei si o slabesc. Totusi... cineva ar putea sa obiecteze si sa spuna: "bine, bine, dar cum s-a putut intampla acest lucru, adica insusirea unui asemenea mod de gandire la oameni, intr-o tara crestin ortodoxa: sa moara vecinul si sa-i iau capra, ca numai crestineste nu suna. Si asta intr-o tara in care bisericile sunt pline duminica!". Imi dau foarte bine seama ca lucrul acesta e destul de greu de inteles... Problema se pune in felul urmator: ca bisericile sunt pline ochi duminica e una, iar felul acesta de a gandi reprezinta cu totul altceva. Ce se intampla? Romania, ca si alte tari foste comuniste, au iesit destul de curand din comunism. Bagajul metafizic al omului este in mare masura cel pe care l-a mostenit (hai sa-i zic asa, ca e la moda cuvantul) din comunsim. Adica un bagaj metafizic ateu, dobandit pe vremea comunismului, prin indoctrinare (va mai amintiti de cursurile de invatamant politic, nu?). Deci, cu alte cuvinte, un bagaj metafizic secular, laic, foarte materialist, desi nu putini sunt cei care, actualmente, merg la biserica duminica, de marile praznice crestine si chiar mai des. Cu atat mai mult trebuie spus ca inainte de '89 nu a fost democratie, zicere ce o sa para multora o banalitate. Dar nu mai e o banalitate daca ne gandim la faptul ca democratia este un proces istoric. Oamenii au fost initiati, daca se poate spune asa, foarte superficial, in ceea ce priveste democratia. Iar evolutiile economice negative sau nesatisfacatoare de care vorbeam mai sus au facut ca sa se auda expresii de genul : "ei, ce sa-i faci, asa e in democratie...", care exprima, evident, o stare de pesimism, de descurajare. Deci, cu alte cuvinte, desi a avut loc o transformare a omului in  sensul ca in libertate, dupa '89, a descoperit credinta crestin ortodoxa si valorile crestine, totusi a secularizat democratia ignorand valorile care stau la baza acesteia, care tot de esenta crestina sunt (fondul crestin al Europei nu cred ca poate fi negat, cu toata Reforma initiata de protestanti, dar asta e cu totul altceva: initial a fost crestinismul si ma refer aici si la perioada de dinainte de Marea Schisma din 1054). In felul acesta se poate explica de ce mentalitatile create de comunism s-au mentinut  si se mentin inca ca si (drept consecinta) un anumit mod de a gandi si a actiona. Este vorba de o fractura la nivel metafizic, petrecuta in individ, ca urmare a mutatiilor survenite de pe urma experimentului comunist.
Sa vedem acum ce putem spune despre munca. Ultra-liberalismul, in esenta lui, se pare ca a fost destul de repede inteles de catre romani. Si anume ca deasupra muncii stau banii si capitalul. Dar cum a fost inteles? Intr-un mod destul de rudimentar, adica important este nu atat sa muncesti, cat sa dispui de capital si de multi bani. Efectul negativ a fost urmatorul: cu bani se obtine aproape tot ce-ti doresti, mai putin prin munca. Insa ideea aceasta (care ne poate duce cu gandul la lene, lucru pe care eu il consider gresit) a fost si pe vremea comunismului. Expresii de genul: "munca e pentru tractoare". Totusi, omul trebuie sa munceasca. Efectul este negativ pentru ca induce ideea ca totul se poate cumpara si vinde, si, in felul acesta, obtii o viata comoda, fara prea mari batai de cap, fara prea mare efort: bani sa ai, ca in rest... Cu bani poti cumpara diplome, favoruri, esti respectat ca om onorabil in societate. Ultra-liberalismul a accentuat aceasta tendinta si lucrul acesta nu numai in Romania. De ce Angela Merkel spunea ca " am trait peste posibilitatile noastre" (citat din memorie), si asta intr-o tara ca Germania! Cu atat ai mult in Romania, o tara mult mai saraca decat Germania, mirajul acesta al vietii usoare, al banului castigat facil, "fara prea multa bataie de cap", a condus la alterarea uneia din valorile fundamentale ale societatii: munca, care imprima reguli, fara de care nu poate exista perfectionare. Chiar imi amintesc faptul ca in anii '90 era cool sa fii baiat finut, bine imbracat (haina il face pe om, zice un proverb popular). Deci asta era important, look-ul tau, felul exterior in care apari in fata altora, mai putin calitatile tale interioare (spre ex. inteligenta, capacitatea profesionala, s.a), ceea ce nu inseamna ca as avea ceva impotriva faptului de a fi bine imbracat sau a avea o comportare fina, dimpotriva. O viziune foarte superficiala, desigur, si o filozofie care a condus spre declin economic. Iata, deci, un alt factor de dezechilibru al societatii romanesti.
O evolutie pozitiva a democratiei la noi se poate face doar in timp. Trebuie nadejde. Dar mai trebuie avut in vedere si altceva: restabilirea valorilor de baza, acordarea locului principal acestor valori pe care le-am enumerat mai sus: altruism, echitate, egalitate, reguli, interes general, rabdare, munca, toleranta, dragoste intre oameni, imaginatie creatoare, imbunatatirea situatiei femeii in societate si in mediul profesional, capacitatea de a remedia ceea ce nu merge bine, libertate, cunoastere, respectul fata de altul, diversitate, echilibrul social, ajutorul si ajutorarea. Pentru ca eu cred ca trebuie sa intelegem ca democratia nu inseamna numai conflict, perpetuarea (absurda pana la urma) a unei stari conflictuale (spre ex. in urma unei angajari politice prost gandite sau concepute) sau doar un pragmatism materialist meschin. Asta ca sa nu ramanem la nesfarsit o societate cu incredere limitata, dupa cum spunea Vasile Dancu. Dar si o societate care sa nu poata progresa si sa se zbata in tunel fara a putea gasi vestita "luminita", as adauga eu. Doamne, fereste!
Cred ca trebuie reconstruit in noi insine modul de a vedea democratia, conceptia noastra, a fiecaruia, despre democratie, bazat pe valorile enumerate mai sus. Lucru ce nu mi se pare imposibil. Poate ca fiecare dintre noi trebuie sa evolueze, sa progreseze, pentru ca sa putem avea un progres real al intregii societati. Atitudine opusa pasivitatii. Din aceasta cauza parerea mea e ca trebuie sa avem in vedere rolul deosebit de important al spiritualitatii pentru ca valorile de care vorbeam mai sus tin de spiritualitate si de evolutia noastra spirituala. Trebuie sa ne gandim mai des la acestea, sa cautam sa le aprofundam, sa le intelegem mai bine. In felul acesta poate ca s-ar putea capta mai bine energiile de care dispune tara noastra pentru a putea fi utilizate si spre un progres economic mult asteptat. Conceptia noastra gresita, dar comoda, este ca progresul nu tine neaparat de noi, ci de cauze cumva exterioare noua. Asteptam ceva, dar ce? Chestiunea e ca tine si de noi, de la vladica pana la opinca! Este o mare eroare sa pui dezvoltarea tarii, spre exemplu, numai pe seama, sa zicem, a investitiilor straine. Ca si cum numai aceste investitii, ele singure, ne pot asigura noua o viata buna, frumoasa si comoda, dar trecand cu vederea efortul pe care trebuie sa-l depunem noi pentru a ne putea dezvolta economic. Este ca si cum, la o intrecere sportiva de atletism, ai vrea sa participe altul pentru tine, nu sa participi tu. Este si absurd. Dar o asemenea mentalitate exista. Numai ca pentru a putea participa cu succes la intrecerea de atletism trebuie sa fii si bine pregatit. Se pare ca nu avem suficient curaj sa participam la competitia de atletism. Dar atunci: cat curaj avem pentru a progresa cu adevarat?

Un articol foarte tare despre...

China, aparut in Romania Libera:

China: 22% din populaţia activă se confruntă cu şomajul
In articol se precizeaza:

" "China se confruntă cu un mare deficit de locuri de muncă, în prezent, dar şi în viitorul apropiat", a declarat într-o conferinţă de presă Yi Chengji, purtător de cuvânt al Ministerului pentru resurse umane şi securitate socială. "Pe măsura urbanizării Chinei, sunt din ce în ce mai puternice presiunile pentru noi locuri de muncă, exercitate de numeroşii muncitori rurali deveniţi inactivi". "Astăzi, sunt aproximativ 100 de milioane de muncitori rurali rămaşi fără locuri de muncă şi care trebuie orientaţi" spre locuri de muncă urbane, a explicat oficialul chinez, citat de Agerpres."

precum si:

"Populaţia urbană a ţării va trece de 700 de milioane, până în 2015, depăşind pentru prima dată numărul chinezilor care locuiesc la sate, a anunţat recent un responsabil al agenţiei chineze de planificare familială. China numără peste 1,3 miliarde de locuitori, iar în ultimii ani populaţia sa activă a sporit de la 112 milioane persoane la peste un miliard, conform statisticilor oficiale."