Va rezista Iranul...?

Iata ce ne spune Ziarecom:
Iranul pierde 133 milioane de dolari pe zi din cauza sanctiunilor impuse de SUA si UE
Se arata, printre altele, ca: 

"Cu toate acestea, pretul petrolului nu a crescut, astfel ca presedintele american Barack Obama a reusit sa marcheze o victorie importanta intr-un an electoral, scrie Bloomberg. [...]
Media estimarilor analistilor contactati de Bloomberg arata ca Iranul exporta in prezent 1,1 milioane barili pe zi, fata de 2,3 milioane barili pe zi in 2011.

Vanzarile pierdute sunt estimate la 133 milioane dolari pe zi, luand in considerare pretul mediu al petrolului iranian inregistrat in acest an pe pietele asiatice.

Astfel, acest stat ar putea inregistra pierderi de 48 de miliarde de dolari, echivalentul a 10% din PIB, in acest an.

In luna martie, Iranul a anuntat ca vrea sa sisteze transporturile de titei prin Golful Persic, fapt ce a provoca cresterea preturilor petrolului la maximul ultimilor trei ani.

Insa acest efect a fost contracarat prin marirea productiei din Arabia Saudita si Statele Unite, astfel ca cotatia barilului de petrol este in scadere cu 1,3% pe ansamblul acestui an.

Pretul petrolului Brent a scazut cu 4,2% din ianuarie, la 105,97 dolari pe baril. Uniunea Europeana a aprobat pe 23 ianuarie o interdictie pe cumpararea si asigurarea petrolului iranian.

Productia de petrol a Iranului a scazut cu 9,5% in iulie, la 2,86 milioane barili pe zi, cel mai redus nivel din februarie 1990, potrivit datelor Bloomberg. "

Sau poate ca intrebarea mai buna este: cat va mai rezista regimul ayatolahilor si al lui Ahmadinejad...? Mai multe despre sanctiunile impuse Iranului - aici. 
Iranul - o tara mare, numara peste 75 de milioane de locuitori, cu foarte mari resurse de petrol, dar, cu toate acestea, saraca - un PIB de numai 6.359$ pe cap de locuitor (13.053$ pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare). Rusia a sarit impotriva acestor sanctiuni, lucru de inteles: daca regimul actual din Iran cade, isi pierde aliatul si influenta in zona. Pe plan intern, este de asteptat o intensificare a dictaturii in Iran in vederea preintampinarii si stoparii unor eventuale revolte din partea populatiei si intensificarea retoricii antiamericane si antiisraeliene. Totusi, pierderile pe care le inregistreaza aceasta tara sunt foarte mari iar Iranul nu are un PIB suficient de mare prin care sa poata sustine aceste pierderi. Agravarea nivelului de trai al populatiei ar putea avea drept consecinta o revolta de proportii considerabile impotriva actualului regim al ayatolahilor. Si este posibil ca intr-un viitor nu prea indepartat sa ne asteptam acolo la miscari sociale precum cele din Egipt sau Siria. Ai putea fi tentat sa crezi ca politica SUA de impunere de sanctiuni nu este prea eficienta. Dupa parerea mea, lucrurile nu stau chiar asa... In loc de un razboi, precum cel din Irak, care i-a costat enorm de multi bani pe americani, avem de a face cu o arma, ca sa zic asa, mult mai eficienta: cea economica. Pretul petrolului nu a crescut, cotatia barilului e in scadere: SUA nu pierde nimic din afacerea asta. Pierde enorm, dupa cum am spus, Iranul si... Rusia. O eventuala destabilizare a regimului din Iran s-ar produce fara nicio pierdere, sau, in orice caz, cu pierderi infime, din partea SUA. Un atac al Iranului asupra Israelului ar insemna pentru Iran o sinucidere curata. Economic vorbind este de observat scaderea accentuata a exporturilor de petrol care se cifreaza la 1,2 milioane de barili pe zi! Greu de spus cum va face Iranul fata acestor sanctiuni... Daca nu chiar imposibil... O sansa ar fi Rusia si China... Problema insa nu e simpla pentru ca Iranul e o tara mare. In orice caz riscul de vulnerabilitate al Iranului creste simtitor. E de ajuns o destabilizare economica pentru a incepe destabilizarea politica a acestei tari. Ar necesita eforturi foarte mari, economic vorbind, pentru Rusia si China sa mentina stabila economia iraniana. 

Va rezista Iranul...?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Efectul unei posibile reveniri a crizei economice

Deja incepe sa se vorbeasca despre o noua criza economica. Prima a fost cea din 2008, a doua ar fi cea din 2011. Totusi, chiar daca, actualmente, nu s-ar putea vorbi de o noua criza, ci doar de neincredere, n-am vazut o analiza asupra efectului pe care l-ar putea produce atat in lume cat si in tara noastra. Discursul prezidential nu ne ofera prea multe explicatii in acest sens... Mie mi se pare ca el nu aduce nicio noutate. Ca e vorba de o neincredere, de o reactie, asta stiam. Si presa straina, si cea de la noi, au relatat acest lucru. Ca avem deficit bugetar, si o prioritate este reducerea acestuia, stiam si asta. Sa nu intram in panica - bun, nu intram in panica.Observam ca nu prea sunt noutati. Ca trebuie sa fim prudenti, de acord... E clar ca nu trebuie sa fim imprudenti. Dar o analiza asupra efectului unei posibile reveniri a crizei (sau a venirii unei noi crize, poate ca e mai corect asa) nu am vazut. Va avea un efect asupra tarii noastre? Care va fi acela? Ce intensitate va avea? Daca suntem pregatiti sa-i facem fata si cum... Problema nu ar fi panica sau ingrijorarea, ci absenta unei analize lucide. Pentru ca oamenii ar trebui sa stie la ce sa se astepte, cel putin pe termen scurt si mediu, cum le va afecta viata aceasta noua criza. Discursul linistitor nu va tine niciodata loc unei analize obiective asupra fenomenului. Iar lipsa unei asemenea analize conduce la cresterea populismului, dar ar putea crea si panica. De observat este ca si in ceea ce priveste prima criza, cea din 2008, discursul a fost acelasi: linistitor, sa nu se creeze panica. Anul 2009 a fost un an electoral si lucrurile au mers relativ bine (un bine mai mult formal, ca sa zic asa). In 2010 insa s-au simtit la modul cel mai clar efectele crizei, iar cetatenii au trebuit sa le suporte. Cu greu. Observam acelasi tip de discurs acum, in 2011, cu un an inainte de alegeri! Poate din acest motiv un astfel de discurs "linistitor", cu scopul de a nu-l ingrijora pe cetatean, imi da mai degraba fiori... Si nu numai mie... Interesant este faptul ca o tara precum China, cel mai mare creditor al SUA, se simte ingrijorata de evolutiile economice si financiare din America. Pentru ca de felul in care vor fi rezolvate problemele acolo, in SUA, ar putea depinde si bunul mers la lucrurilor in lume. Deocamdata se pare ca situatia in SUA tinde catre o rezolvare pozitiva, ca sa zic asa. Presedintele Obama a si declarat ca administratia stie ce are de facut. Sa speram ca se vor rezolva problemele astfel incat sa mearga totul spre bine. Probabil ca o analiza care sa previzioneze corect cum vor sta lucrurile inca nu se poate face. Lumea ramane in asteptare, dar, dupa parerea mea, problemele nu se vor rezolva asa de usor. E un proces de durata, dar sa speram (ca altfel ce-am putea face?) ca suntem pe drumul cel bun si ca macar o parte din acestea vor fi rezolvate intr-un timp relativ scurt. Daca luam in considerare analiza facuta de Wall Street Journal, care spune despre companiile americane ca stau cu teancuri de bani record la saltea, parerea mea este ca tocmai acest aspect sta la baza stagnarii economice. Dispare motivatia muncii, a productiei. In schimb esti motivat sa-ti pui in conturi sigure fondurile in exces. Si asta devine principala preocupare a companiilor, lucru ce slabeste piata. Analiza spune asa: "Pentru a ieşi din impasul de acum, pieţele trebuie să se bazeze pe propriile puteri sau să-i aştepte pe politicieni să ia măsuri radicale pentru a porni creşterea economică.". Daca ar fi vorba de masuri radicale, care ar fi acelea...? Insa ar putea fi si alte solutii, poate mult mai eficace, daca ar fi bine studiate. In primul rand devalorizarea dolarului ar trebui transformata intr-o oportunitate. Ar putea contribui la cresterea exporturilor SUA. Devalorizarea dolarului poate fi privita ca un lucru rau, desigur. Dar de ce nu am cauta si aspectele bune care ar rezulta dintr-o asemenea situatie? Mai ales ca exista bani, companiile au bani multi! Pe de alta parte, dupa parerea mea, aceasta criza ne arata ca piata trebuie largita! Ce vreau sa spun prin asta? Eu cred ca am putea imparti lumea, din punctul de vedere al pietelor, in piete bogate (caracteristice tarilor cu economii dezvoltate, avasante) si piete sarace (caracteristice tarilor in curs de dezvoltare si slab dezvoltate). Contrastul dintre cele doua este evident. Dar daca aceste companii au teancuri de bani record la saltea, lucru ce face sa dispara motivatia economica a productiei de bunuri (datorita unui efect de saturatie. Analiza Wall Street Journal spune: "Chiar dacă băncile centrale ar începe din nou să pompeze bani în economie, cu o asemenea abundenţă de cash deja existentă, nu ar folosi la nimic." - inutil sa creditezi abundenta de cash. Chiar absurd.), pentru ca sa nu se intample treaba asta, acestea ar putea investii tocmai in tarile in curs de dezvoltare (pentru ca forta financiara exista din partea lor) si astfel s-ar "largi" piata, cum am zis mai sus, lucru din care ar putea profita atat tarile dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare si s-ar putea relansa activitatea economica pe plan mondial. China a si subliniat ca "ţările occidentale să aibă curajul de a tăia legăturile dintre politicile lor şi să amplifice coordonarea cu ţările în curs de dezvoltare.". Ideea are talcul ei si nu e o idee rea, daca ai sta sa te gandesti bine. Acumularea aceasta extraordinara de resurse financiare in companiile din statele dezvoltate, pana la saturatie, determina raritatea acelorasi resurse nu numai in tarile in curs de dezvoltare, dar chiar si in ceea ce priveste statele dezvoltate (criza datoriilor suverane, datoriile mari pe care le are SUA). Cu alte cuvinte nu mai are cine sa faca investitii, decat aceste companii cu bani multi la saltea, iar in asemenea conditii bancile vor manifesta prudenta in acordarea de credite. Si ar trebui sa le faca, pentru a relansa economia. In caz contrar stagnarea economica de acum s-ar putea transforma usor intr-o noua recesiune. De ce? Pentru ca o stagnare economica influenteaza consumul. Cu alte cuvinte si consumul stagneaza. De aceea el poate sa si scada. Dar daca scade consumul, intreprinderile isi vor reduce productia, deci productia globala, nivelul de ocupare al fortei de munca si veniturile vor scadea. Pe de alta parte, daca aceste investitii nu vor fi facute, companiile tinand o mare cantitate de bani la saltea, atunci s-ar putea ca aceasta masa monetara sa fie privita, interpretata ca fiind excedentara, caz in care apare inflatia. Se vorbeste de faptul ca SUA ar putea da drumul la tiparnita de bani... Dar de ce ar fi exclus ca si alte state, cu datorii mari, sa nu apeleze la o masura similara...? Capitalul financiar ar trebui sa circule. Din cate se vede nu prea se intampla treaba asta, si de aici aparitia acestor puncte de acumulare, sa le zic asa. In cazul in care stagnarea economica actuala se va transforma in recesiune (intr-o noua recesiune) eu cred ca e destul de clar ca si tara noastra va fi afectata destul de puternic, dar nu numai noi. In orice caz, de ce am fi noi exceptia? Ar scadea si mai mult consumul si ar creste somajul, intr-un astfel de scenariu (pesimist). Insa un nou declin economic nu este exclus, dar eu cred ca ar putea fi, pana la urma, evitat. Ceea ce nu inseamna ca lucrul acesta se va si intampla. 

Cheltuieli militare...

Iata un articol mai vechi de pe HotNews (8 iunie 2009), dar care cred ca merita sa fie ctitit cu atentie:

Cheltuielile militare mondiale au depasit 1.400 miliarde dolari in 2008, atingand un nou record. Top 3: SUA, China si Franta 

Care iata ce arata:

"Cheltuielile militare mondiale au atins anul trecut un nivel record, sustinute de razboiul din Irak, de revenirea Rusiei pe piata mondiala si de ambitia Chinei de a deveni o putere globala, potrivit raportului anual al Institutului international de cercetari pentru pace din Stockholm (Sipri), publicat luni si citat de AFP.

In 2008, cheltuielile militare mondiale au atins 1.464 miliarde de dolari, in crestere cu 45% in ultimii zece ani, si au reprezentat 2,4% din avutia mondiala. Per capita, fiecare locuitor al planetei a cheltuit 217 dolari pentru armament, potrivit raportului institutului, considerat un punct de referinta la nivel mondial in materie de arme si conflicte.

In comparatie cu 2007, cresterea acestor cheltuieli este de 4%, in preturi constante.

Introducerea notiunii de "razboi impotriva terorismului a determinat mai multe tari sa-si revada proiectele dintr-o perspectiva puternic militarizata", sustine analistul Sipri Sam Perlo-Freeman.

"In acelasi timp, razboaiele din Irak si din Afganistan au costat 903 miliarde in plus doar pentru Statele Unite", sustine el.

SUA detine de departe primul loc in clasamentul Sipri, acumuland in 2008 peste 41% din cresterea totala a cheltuielilor militare mondiale, mai mult decat urmatoarele 14 tari aflate in continuarea clasamentului, o mostenire a epocii Bush, potrivit sursei citate.

Incepand cu 1999, cheltuielile industriei americane de aparare au crescut cu 67% in preturi actualizate, pentru a atinge 607 miliarde dolari anul trecut.

China, care, alaturi de Rusia, si-a triplat practic bugetul militar pe ansamblul ultimilor zece ani, a urcat, pentru prima oara, pe locul doi in acest clasament, cu 6% din totalul cheltuielilor, inaintea Frantei (4,5%) si a Marii Britanii (4,5%).

Rusia, ca si China, si-a alimentat ambitiile de mare putere gratie unei perioade economice faste si a revenit pe locul cinci in clasament.

"Cresterea Chinei a avut loc in paralel cu dezvoltarea sa economica si este legata de aspiratiile sale de mare putere", apreciaza Sipri.

Cheltuielile militare ale Americii de Sud au crescut si ele cu 50% in ultimii zece ani, "sustinute de cursa declansata de Brazilia pentru a detine statutul de putere regionala si de cheltuielile efectuate de Columbia, legate de conflictele interne".

Dintre primele 15 tari aflate in acest clasament, doar Germania (-11%) si Japonia (-1,7%) si-au redus cheltuielile militare incepand cu 1999."

Efectul economic al atacului nord-coreean

Un articol din Gandul ce ne prezinta efectul asupra dolarului si asupra burselor pe care l-a generat atacul Coreei de Nord asupra Coreei de Sud:

Bursele, euro şi preţul petrolului scad, dar dolarul creşte în urma confruntărilor dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud


In articol se precizeaza:

"Căderea cotaţiilor bursiere s-a simţit de la Seul, Hong Kong sau Tokyo până la Londra, ceea ce a dus la aprecierea monedei americane şi la deprecierea euro, afectat şi de criza datoriilor din Irlanda.
............................................................................................................................................
"E un cocktail de îngrijorări care preocupă investitorii, iar în capul listei găsim Coreea şi Irlanda. Asia este văzută în mare măsură ca regiunea de creştere. Un război în regiune este cel mai puţin dorit lucru din perspectiva investitorilor", a fost comentariul unui analist citat de Reuters.""

si, foarte important, se arata:

"Un dolar puternic, ultimul lucru dorit la Washington


Temerile reizbucnirii unei confruntări deschise între cele două state coreene au atras aprecierea cu 4% a dolarului în raport cu won-ul sud coreean. Moneda americană s-a apreciat şi faţă de cea europeană. De la 1,678 dolari pentru un euro, nivelul la care s-a ajuns pe burse este de 1,608 USD.

Or, SUA tocmai anunţaseră o nouă "injecţie" de bani pe piaţă, prin tipărirea a circa 500 miliarde de dolari. Un dolar "diluat" ar fi contribuit la dinamizarea economiei americane, prin creşterea investiţiilor, a exporturilo şi a angajărilor, se spera la Washington. Dar, în condiţiile unui eventual război în Pensinsula Coreea, investitorii par să mizeze pe stabilitatea monedei SUA.

Cotaţiile pentru materii prime, inclusiv pentru aur, sunt în scădere. Preţul unui baril de petrol, tranzacţionat la la Bursa din New York a scăzut cu 0,5%. Barilul a coborât la 81,27 USD, deşi, cu câteva zile în urmă, se zvonea că ar putea trece de 90 USD."

Este foarte probabil ca atacul nord coreean sa fi vizat si acest obiectiv: aprecierea dolarului! Lucru nedorit de Washington. Tocmai ca sa incurce si mai mult planurile de redresare a economiei americane. Pentru ca nu este in interesul regimului comunist de la Phenyang ca SUA sa faca fata cu succes crizei economice si financiare, deoarece, dupa cum bine se stie, SUA este principalul adversar al comunistilor nord-coreeni.
Despre conflict am relatat mai multe aici. Chestiunea este foarte delicata. Va conduce acest atac la acutizarea conflictului dintre cele doua Coreei? O asemenea acutizare ar putea reedita Razboiul Coreean incheiat in 1953. Parerea mea este urmatoarea: regimul comunist nord-coreean depinde foarte mult de China, tot o mare putere comunista. Practic, fara sprijinul Chinei acest regim nu ar putea subzista prea mult si nici nu si-ar putea permite asemenea acte de violenta, cum a fost aceasta agresiune armata la adresa Coreei de Nord. Sa nu uitam ca si in conflictul militar din perioada 1950-1953, China a fost cea care a sustinut Coreea de Nord! Pe de alta parte, strategic, China are nevoie de un regim prietenos la granita sa de Nord. De ce ar avea nevoie China de Coreea unificata, capitalista, cu un regim politic opus celui de la Beijing? Intotdeauna in Istorie s-a intamplat ca o mare putere sa sustina o putere de calibru mai mic, mai ales cand interesele respectivei mari puteri cereau acest lucru. Este adevarat ca pozitia Chinei a fost:

"Chinese officials said they were “concerned” and called on both sides to resume six-party talks that have focused on persuading North Korea to give up its nuclear ambitions. “We hope the relevant parties will do more to contribute to the peace and stability of the Korean peninsula,” a Foreign Ministry spokesman, Hong Lei, said at a regular briefing in Beijing.


Officials gave the impression, however, that China was in the dark about the attacks. “The situation needs to be verified,” Mr. Hong said, adding that “China is willing to stay in close communication with the relevant parties concerning the Korean nuclear issue.”"

dupa cum arata The New York Times, ceea ce nu inseamna o condamnare ferma a atacului! Chinezii au spus ca situatia trebuie verificata si, dupa cum se vede, au interes in mentinerea pacii si stabilitatii in peninsula. Este totusi posibil ca ambitiile nord-coreene, chiar si cele de a deveni o putere nucleara, sa-i deranjeze pe chinezi.
Pentru ca Phenyang-ul se arata, totusi,destul de agresiv in zona. Pe de alta parte chestia asta cu aprecierea dolarului nu este oare de folos si Chinei? Tensiunea se mentine in zona. Ramane de vazut ce decizii va lua Consiliul de Sucuritate al ONU.

Despre Summit-ul G-20

Iata doua articole din Adevarul:

Barack Obama, în dificultate la reuniunea G20
in articol se precizeaza ca:

"Liderii statelor participante la summit au refuzat să sprijine Statele Unite în disputa valutelor cu China. Liderul de la Casa Albă, care participă în acest weekend la reuniunea Asia-Pacific, şi-a apărat politica economică şi a negat că şi-a pierdut influenţa internaţională.


Summitul G20 de la Seul (Coreea de Sud) a confirmat că „unitatea" afişată de principalii actori economici şi politici ai lumii, în 2008, după declanşarea crizei financiare, a fost conjuncturală şi de scurtă durată. Iar refuzul participanţilor de a sprijini poziţia SUA în disputa lor cu China a evidenţiat pierderea influenţei Washingtonului pe scena internaţională, mai ales în domeniul economic."

VIDEO Odiseea indiană a lui Barack Obama



si un articol din Deutsche Welle:

Reforma sistemului financiar mondial a început
in articol se precizeaza ca:

"Preşedintele Obama, în schimb, nu a mai revenit în centrul atenţiei. Cine a urmărit îndeaproape summitul a asistat, practic, la o decădere a super-puterii economice reprezentate de Statele Unite ale Americii. Criticile lui Obama la adresa exporturilor Chinei şi Germaniei s-au lovit de o dură rezistenţă. Merkel s-a putut lăuda cu o creştere la care americanii pot doar visa. Un triumf pentru Germania, o înfrângere pentru Statele Unite.

Bineînţeles că finalul summitului implică noi pregătiri pentru întrunirea viitoare. Membrii G20 mai au câte ceva de făcut: discuţiile iniţiate înainte de Seul despre dezechilibrele economice trebuie duse la bun sfârşit. Criza economică a adus în lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă economia mondială. Identificarea unor puncte necesare coordonării politici economice mondiale - ar fi o temă bună pentru următoarele întruniri ale G20."

Declaratiile ambasadorului Marii Britanii la Bucuresti

Mediafax:

Martin Harris: Guvernul român a luat măsuri dure, dar necesare; şi în Marea Britanie este la fel

Citez din articolul de mai sus:

""Aşteptăm rezultatul execuţiei bugetare în Marea Britanie pentru a vedea câţi bani va lua ministerul meu în următoarea perioadă. Am avut reduceri ale veniturilor peste tot în Marea Britanie. Eu am trei copii şi primeam alocaţii pentru fiecare din fiicele mele, pentru creşterea lor. Iar noul Guvernul britanic a spus: «Scuze! Venitul dumneavoastră este suficient de mare încât să nu mai aveţi nevoie de acest sprijin!». Multă lume a fost foarte supărată din cauza aceasta. Dar asta este conjunctura în care trăim, iar aceste decizii dure trebuie luate şi duse până la capăt. Însă înţeleg de ce oamenii sunt furioşi şi, aşa cum spuneam, este multă furie şi în Marea Britanie din cauza acestui proces, dar mă tem că el este necesar", a relatat el.

Întrebat cum se vede criza economică de la Londra şi cum se vede de la Bucureşti, ambasadorul a ţinut să sublinieze ideea că România şi Marea Britanie sunt amândouă parte din UE, iar criza a cuprins întreaga economie europeană.

"Suntem în UE împreună, suntem parte a pieţei unice, suntem parte a aceleiaşi economii europene. Iar eu simt că este o criză care a cuprins întreaga economie europeană. Şi cred că întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii este dacă vom ieşi din această criză într-o formă mai bună decât cea în care ne aflam la începutul crizei. Pentru că peste câţiva ani vom concura cu China, cu India. Sunt economii emergente în Asia, iar noi trebuie să fim pregătiţi. Cred că, dacă va ieşi ceva bun din această criză, va fi faptul că economiile noastre vor fi mai apte, mai capabile să facă faţă concurenţei în economia globală", a spus el."

 

Un articol foarte tare despre...

China, aparut in Romania Libera:

China: 22% din populaţia activă se confruntă cu şomajul
In articol se precizeaza:

" "China se confruntă cu un mare deficit de locuri de muncă, în prezent, dar şi în viitorul apropiat", a declarat într-o conferinţă de presă Yi Chengji, purtător de cuvânt al Ministerului pentru resurse umane şi securitate socială. "Pe măsura urbanizării Chinei, sunt din ce în ce mai puternice presiunile pentru noi locuri de muncă, exercitate de numeroşii muncitori rurali deveniţi inactivi". "Astăzi, sunt aproximativ 100 de milioane de muncitori rurali rămaşi fără locuri de muncă şi care trebuie orientaţi" spre locuri de muncă urbane, a explicat oficialul chinez, citat de Agerpres."

precum si:

"Populaţia urbană a ţării va trece de 700 de milioane, până în 2015, depăşind pentru prima dată numărul chinezilor care locuiesc la sate, a anunţat recent un responsabil al agenţiei chineze de planificare familială. China numără peste 1,3 miliarde de locuitori, iar în ultimii ani populaţia sa activă a sporit de la 112 milioane persoane la peste un miliard, conform statisticilor oficiale." 

Un interviu cu Ambasadorul Romaniei in China, Viorel Isticioaia-Budura

realizat de Sabina Fati in Romania Libera:
Cum şi-a uitat România "prietenul chinez"