.JPG)
"Iata un om care n-a pictat decat lucruri; cand a pictat oameni i-a pictat ca pe niste lucruri - si ne da despre om o idee mai veridica, un sentiment mai profund decat aceia care s-au consacrat descifrarii zbarciturilor unui chip, formei unui zambet. El refuza sa analizeze expresia si-si inchipuie ceea ce o face necesara. [...]A intelege lucrul inseamna intr-adevar a intelege omul, inseamna a suprima gestul pentru a regasi temperamentul. Sa ne amintim de atitudinea lui Le Nain, a lui Chardin si a lui Cézanne in fata naturii - (a lui Cézanne care voia sa picteze o figura omeneasca "ca un mar") ce supunere! Ne gandim - doar asupra acestui punct, caci artistii europeni vor sa epuizeze subiectul lor in timp ce orientalii sunt aluzivi - la acei pictori chinezi pentru care omul este pierdut in natura in mod atat de fericit. Intelepciunea taoista - si daca vorbesc despre aceasta este pentru ca Braque a recunoscut in ea cheia artei si gandirii sale - se sprijina pe sentimentul ca universul se transforma intr-o ecuatie. Nu pentru ca aspectele ar fi multiple si incoerente; dar violenta contrastelor trebuie in cele din urma sa se mladieze intr-o armonie. Pentru a intelege asta, omul trebuie sa devina obiect printre obiecte, sa-si piarda rolul de a actiona pentru a-l lua pe cel de a suporta; incepand din acest moment, si daca se ofera, in alt sens decat acela in care il lua Pascal, al inspiratiilor prin umilinte, va incerca compasiunea universala, si comuniunea se va stabili intre niste termeni de acum inainte univoci printr-o transparenta si, chiar mai bine, printr-un contact. Lucrurile nu vor deveni asemanatoare, diferentele lor sunt ireductibile, ele se vor vadi capabile de schimbare fiindca sunt comune. E estetica vidului si a tacerii."
"Nimeni nu este mai putin preocupat ca el de psihologie, si cred ca o piatra il emotioneaza tot atat cat si un chip omenesc."
"Hobbes pretinde ca omul este in chip natural intrepid si nu cauta decat sa atace si sa lupte. Un filozof ilustru crede dimpotriva, iar Cumberland si Puffendorf confirma ca nici un animal nu e mai timid decat omul in starea de natura, ca el tremura tot timpul si e gata de fuga la cel mai mic zgomot neasteptat, la cea mai mica miscare pe care o observa. Aceasta se poate intampla cand e vorba de lucruri pe care nu le cunoaste si nu ma indoiesc ca se inspaimanta in fata tuturor privelistilor noi, pe care le intalneste, ori de cate ori nu poate sa deosebeasca binele si raul fizic la care trebuie sa se astepte, ori sa-si masoare puterile cu primejdiile pe care le are de intampinat. Dar astfel de imprejurari sunt rare in starea de natura, unde toate lucrurile se desfasoara in chip uniform, iar suprafata pamantului nu este supusa schimbarilor bruste si continue pricinuite de pasiunile si nestatornicia popoarelor inchegate. Omul salbatic, traind insa imprastiat printre animale si gasindu-se curand in situatia de a se masura cu ele, si-a dat seama curand de deosebirea dintre el si animal: vazand ca le intrece mai mult prin iscusinta decat prin forta, s-a obisnuit sa nu se mai teama de ele... Puneti un urs sau un lup sa se lupte cu un salbatic robust, sprinten si curajos - asa cum sunt toti - inarmat cu pietre si cu un bat zdravan si veti vedea ca primejdia este cel putin aceeasi pentru amandoi si ca, dupa mai multe experiente de felul acesta, animalele salbatice carora nu le place sa se atace unele pe altele, nu vor ataca de buna voie omul, pe care il vor fi gasit tot atat de salbatic si crud ca si ele. Fata de animale a caror putere este in adevar mai mare decat istetimea lui, el se afla in aceeasi situatie ca si animalele din specii mai slabe, care totusi supravietuiesc, cu avantajul ca, desi nu este mai putin inclinat sa fuga decat ele, gasind pe arbori un adapost aproape sigur, el este intotdeauna liber sa aleaga intre fuga si lupta."Este omul "in chip natural intrepid si nu cauta decat sa atace si sa lupte"? Are dreptate Hobbes? Sau ceilalti filozofi pomeniti de Rousseau au dreptate? Vorbim de om la modul general... Interesant este sa inlocuim cuvantul intrepid cu cuvantul intreprinzator. Sensurile celor doua cuvinte nu se intrepatrund, oare, pe undeva? Si atunci interogatia de mai sus s-ar schimba in: este omul "in chip natural intreprinzator si nu cauta decat sa atace si sa lupte"? Daca le negam ce ar putea sa rezulte? Voi da cateva variante:
"Aceasta se poate intampla cand e vorba de lucruri pe care nu le cunoaste si nu ma indoiesc ca se inspaimanta in fata tuturor privelistilor noi, pe care le intalneste, ori de cate ori nu poate sa deosebeasca binele si raul fizic la care trebuie sa se astepte, ori sa-si masoare puterile cu primejdiile pe care le are de intampinat."Intrebarea ar fi: cati sunt dispusi sa riste? Daca a fi intrepid sau intreprinzator inseamna a-ti asuma riscuri, rezulta ca o cultura liberala e bazata pe o cultura a riscului si asumarea lui. Fara indoiala, omul, omul rational, judeca lucrurile (chiar daca nu poate sa deosebeasca binele si raul fizic la care trebuie sa se astepte). De aceea "el este intotdeauna liber sa aleaga intre fuga si lupta.". Aceasta alegere se presupune a fi facuta pe cale rationala, evaluand riscurile, desi omul poate sa si greseasca in alegerile facute de el insusi. Ca e intotdeauna liber, e una. Dar daca e pus sa aleaga...? Desi alegerea e una libera, trebuie sa existe o idee a omului prin care sa se explice si sa-si explice de ce a ales ceva si nu altceva. De ce a ales fuga? De ce a ales lupta? Spre exemplu: a ales fuga pentru ca a considerat ca raul fizic la care trebuie sa se astepte depaseste binele si atunci are puteri prea slabe pentru a infrunta primejdia. Sau, daca a ales lupta, atunci a considerat ca puterile sale ii permit sa castige in fata primejdiilor pe care le are de infruntat. In felul acesta, zic eu, omul a facut o alegere bazata pe ratiune, pe judecata. Daca omul in starea de natura e asa cum l-au descris Cumberland si Puffendorf, totusi el are intotdeauna libertatea de a alege. Iar alegerea o face in baza unei anumite idei. Ca sunt oameni increzatori in puterile lor, curajosi, e cu totul altceva. Insa s-ar putea intampla ca si aceasta incredere, si acest curaj sa-si dovedeasca anumite limite. Dar omul, in general vorbind, a infruntat primejdiile de-alungul Istoriei. Daca n-ar fi fost asa de la natura, in starea de natura, ar mai fi capabil de asemenea lucruri? Cu alte cuvinte omul asa e, daca ar fi fost altfel specia ar fi fost supusa demult pericolului extinctiei. Adica n-ar fi putut sa supravietuiasca. Iata cum comenteaza Rousseau:
"Fata de animale a caror putere este in adevar mai mare decat istetimea lui, el se afla in aceeasi situatie ca si animalele din specii mai slabe, care totusi supravietuiesc, cu avantajul ca, desi nu este mai putin inclinat sa fuga decat ele, gasind pe arbori un adapost aproape sigur, el este intotdeauna liber sa aleaga intre fuga si lupta."Rousseau parca ar vrea sa spuna ca nu e neaparat necesar ca omul sa fie in chip natural asa cum il descrie Hobbes. Deci nu e o necesitate ceea ce spune Hobbes, pentru supravietuirea speciei.
"Dar astfel de imprejurari sunt rare in starea de natura, unde toate lucrurile se desfasoara in chip uniform, iar suprafata pamantului nu este supusa schimbarilor bruste si continue pricinuite de pasiunile si nestatornicia popoarelor inchegate."Rousseau vorbeste de starea primitiva a omului, probabil considerand ca aceasta e cea mai apropiata de starea de natura. El spune asa:
"De fapt, cum sa cunosti izvorul inegalitatii dintre oameni, daca nu incepi prin a te cunoaste pe tine insuti? Cum va izbuti omul sa se vada asa cum l-a format natura, cu toate schimbarile pe care le-a suferit alcatuirea lui originara, datorita succesiunii timpului si a lucrurilor, si cum va putea sa deosebeasca ceea ce tine de fondul lui propriu, de ceea ce au adaugat sau schimbat in starea lui primitiva imprejurarile si progresele sale? Asemanator statuii lui Glaucus, pe care timpul, marea si furtunile au desfigurat-o atat de mult, incat seamana mai mult cu o fiara decat cu un zeu, sufletul omenesc, schimonosit in sanul societatii datorita unor nenumarate cauze ce se repetau mereu, datorita unei multimi de cunostinte si de erori pe care le-a castigat, datorita schimbarilor intamplate in constitutia corpului si datorita tulburarilor continue ale pasiunilor, si-a schimbat, ca sa zicem asa, infatisarea in asa masura, incat a devenit aproape de nerecunoscut"Acest proces de schimbare a alcatuirii sale originare, asa cum ni-l descrie Rousseau, ne este infatisat ca fiind unul obiectiv. Omul, in starea sa actuala a devenit de nerecunoscut fata de omul ce era la inceput. Schimbarile de care vorbeste, le vede ca fiind primul izvor la inegalitatii dintre oameni. Dar el se intreaba:
"Nu mi se pare nedemna pentru Aristotelii si Plinii veacului nostru, o solutie buna a problemei urmatoare: Ce experiente ar fi necesare pentru a izbuti sa cunoastem omul natural si care sunt mijloacele de a face aceste experiente in sanul societatii?"Incepem sa vorbim de lucruri periculoase: experiente in sanul societatii? Dar iata ce spune Rousseau mai departe:
"Departe de a cauta sa rezolv aceasta problema, cred ca am meditat de ajuns asupra ei pentru ca sa indraznesc a raspunde dinainte, ca, cei mai mari filozofi n-ar fi destul de capabili pentru a conduce aceste experiente si nici cei mai puternici suverani pentru a le face - concurs la care nu este rational sa ne asteptam, avand in vedere mai ales cata perseverenta sau mai degraba cate cunostinte sunt necesare de o parte si de alta, pentru a ajunge la succes..."Mi se pare ca el vroia sa spuna ca omul actual nu mai e precum omul natural. Dar cum e omul natural? Mie imi face impresia ca el vroia sa spuna ca omul natural, asa cum era el la inceputuri, n-avea, spre exemplu, pasiunile omului actual, din societatea moderna, avea un cu totul altfel de suflet, daca se poate spune asa, si judeca altfel lucrurile. Tot om era, precum si acesta, dar altfel. Rousseau spune ca:
"Este usor de vazut ca in aceste schimbari succesive ale constitutiei omenesti trebuie sa cautam primele origini ale deosebirilor ce-i despart pe oameni, care, dupa parerea tuturor, sunt de la natura tot atat de egali intre ei cum erau animalele din fiecare specie, inainte ca anumite cauze fizice sa fi provocat la unele variatiile pe care le observam la ele. De fapt, este de neconceput ca aceste prime schimbari, oricum s-ar fi intamplat, sa fi fost aceleasi si sa se fi ivit in acelasi timp, la toti indivizii speciei, ci, unii s-au perfectionat ori au degenerat si au castigat calitati deosebite, bune sau rele, care nu erau deloc inerente naturii lor, altii au ramas mai mult timp in starea lor de la inceput: acesta a fost primul izvor al inegalitatii dintre oameni, pe care putem sa-l indicam mai usor in felul acesta, in general, decat sa-i precizam adevaratele cauze."Deci omul, de-alungul vremurilor a suferit transformari care nu erau deloc inerente naturii lui. Practic, omul s-a instrainat de propria sa natura, odata cu trecerea timpului. Din ce a fost, a devenit altceva. Dar daca e asa, daca e adevarata aceasta ipoteza pe care ne-o propune Rousseau, atunci aceasta era a exploziei descoperirilor stiintifice in ce anume va mai transforma omul...? Si ce noi inegalitati intre oameni va mai aduce? Pentru ca inseamna ca inegalitatea dintre oameni e un proces istoric si continuu. Daca se poate vorbi de vechile inegalitati, de ce nu s-ar putea vorbi si de noile inegalitati, daca intregul proces conduce spre asa ceva, spre inegalitate si daca aceasta transformare e una continuua de-alungul Istoriei Universale? Mai important mi se pare de descifrat sensul acestor transformari istorice. Dar Rousseau sugereaza ca in starea lui naturala, domnea egalitatea intre oameni. Inegalitatile intre oameni au aparut pe parcurs, dar initial nu era asa. Deci pornind de la o stare in care domnea, ca sa zic asa, egalitatea, au inceput decalajele. Deci inegalitatea e vazuta ca un proces istoric, dar atunci si instrainarea omului de propria sa natura e un proces istoric. Intoarcerea la egalitate intre oameni ar insemna intoarcerea la starea originara. Dar e posibil acest lucru? Sau procesul e unul ireversibil? Iar daca e posibil, atunci cum ar fi posibil? Poate ar fi posibil daca am putea cunoaste cum e omul natural (in stare naturala, daca pot sa ma exprim astfel). Dar daca toate aceste transformari sunt artificiale? Daca schimonosirea aceasta a sufletului, asa cum arata Rousseau, e un lucru, de fapt, artificial? Adica (poate?!) o slaba intelegere a adevarului din partea oamenilor. Spre exemplu, conflictele de toate soiurile. Intr-o stare de egalitate care ar domni intre oameni nu e oare logic sa presupunem ca aceste conflicte, spre exemplu cele militare, pentru zone de influenta, nu si-ar mai avea rostul? Daca nu mai este in starea sa naturala, atunci omul se gaseste intr-o stare artificiala. Deci o stare contrafacuta, sau facuta dupa criterii subiective, arbitrare. (Poate ca Rousseau are dreptate in felul sau... Stateam si ma gandeam la moda... Spre exemplu se poarta acuma, mai nou, blugii rupti in genunchi... Evident, e o cautare in lumea modei, dar omul a cautat din totdeauna sa se imbrace nu cu lucruri rupte (defapt facute in mod expres asa). Insa acum esti mai șic daca te imbraci cu astfel de blugi, rupti in genunchi, fata de cel care se imbraca cu blugii obisnuiti, nerupti. Dar, desigur, acest exemplu ar putea sa nu fie elocvent. Insa mi-a venit aceasta idee in minte, atata tot.).
"Profesor emerit al Universitatii Paris X-Nanterre, Jacques Valier a predat multi ani istoria gandirii economice. Specializat in fenomenele subdezvolarii, a publicat insa si introduceri in economie sau critica acesteia, precum si lucrari despre capitalismul monopolist sau despre inflatie. Cartea de fata este in Franta o referinta-cheie in bibliografiile cursurilor de economie de la liceele si facultatile de profil." (subl.mea)Dupa parerea mea, un astfel de curs, trebuie predat obligatoriu in liceele noastre publice. Cred ca este, daca se poate spune asa, absolut necesar. Si as mai propune ca profesorii nostri de Stiinte Politice sa elaboreze un curs mediu despre doctrinele si ideologiile politice, precum si evolutia gandirii politice de-alungul istoriei. Ceea ce pot eu sa constat cu tristete si ingrijorare este ca, la noi, oamenii, in general, nu au habar despre ce inseamna, spre exemplu: social-democratie, neoliberalism, socialism, liberalism, crestin-democratie, etc. Daca intrebi pe cineva, pe omul obisnuit, care voteaza, in ce consta teoria economica keynesiana, sunt sanse foarte mari ca habar sa nu aiba (informatiile din manualele noastre de curs mediu de economie nu sunt suficiente pentru a raspunde la o asemenea intrebare. Evident, nu sunt suficiente nici pentru a face o comparatie cu ultraliberalismul lui Hayek). Oamenii nu sunt educati cum trebuie, iar o asemenea educatie, de care vorbesc, trebuie inceputa inca din liceu. Sa nu uitam ca acesti tineri vor ajunge, peste putin timp, sa voteze, si trebuie s-o faca in cunostiinta de cauza. Iar Statul trebuie sa se implice serios in aceasta chestiune a educatiei. Consecintele ca nu se face educatie si nici nu s-a facut, nici prin mijloacele mass-media, sunt:
"Pentru a intari prezumtia ca, la intemeierea unui stat in acest teritoriu extrem din fostul Imperiu Roman, a trebuit sa intervina un grup de barbari nomazi si ca acest proces era firesc, doresc sa vin si cu argumente inspirate din studiul istoriei universale. Peste tot unde putem cerceta istoria succesiunii unei mari imparatii care s-a prabusit, adica a unui ansamblu, inital plurietnic, dar devenit - cu trecerea veacurilor si prin energia unor puteri aglutinante si unificatoare - un imperiu, un amalam de stil comun, constatam acelasi fenomen. Dupa prabusirea puterii si anihilarea fostei elite conducatoare, precum si fragmentarea ansamblului dupa scheme foarte variate (de pilda, dupa configurarea fostelor grupuri etnice, sau dupa impratirea zonelor de influenta intre nou-veniti, sau dupa imprevizibile accidente), atunci cand, dupa veacuri, se infiripa noi structuri statale in cadrul unui nou ciclu de civilizatie, nicaieri, chiar nicaieri nu gasim ca noile unitati politice menite sa dea viata locului sa se fi ridicat din vechea populatie bastinasa. Aceasta, lipsita de elitele sale diriguitoare, stupefiata de cutremurul care a daramat fostul edificiu in care traise, de-acum fara vlaga, parca emasculata politic, asteapta ca noua Ordine politica sa-i fie adusa sau impusa de un grup din exterior, de cele mai multe ori de un navalitor barbar nomad."Neagu M. Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916. Este licentiat in litere la Sorbona (1937), doctor in drept (Paris, 1940); doctorat de stat la Sorbona, cu o teza de filozofie a istoriei (mai 1972). Dl. Djuvara spune:
"De doua veacuri istoriografia noastra e obsedata de "continuitate", deci de permanenta, de imobilitate; e o viziune stramta si statica. Or, ceea ce a dat nastere Europei noi, cea de dupa Imperiul Roman, a fost Istoria in miscare, au fost valurile succesive care, pornite din adancul Asiei, i-au impins rand pe rand pe huni, care au pus in miscare popoarele germanice, acestea, la randul lor, i-au impins pe slavi, iar in urma au venit celelalte mari valuri turanice, avarii, bulgarii, maghiarii, pecenegii, uzii, cumanii... Voivodatele romanesti sunt rezultatul indirect al ultimului val, cel cuman, lovit si alungat, la randul lui, de valul mongol din 1241.
Cand incercam sa intelegem geneza tuturor noilor state din Europa medievala - tocmai din acest punct de vedere, al barbarilor migratori, trebuie sa privim, nu din perspectiva vechilor populatii sedentare!"
"Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa. Europenii văd, ştiu, iar noi de multe ori nu înţelegem. Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză. Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă. "Asta e o motivare a acestei reforme? Nu vad niciun motiv pentru care cultura olandeza sa fie prezenta peste tot in Europa, si spun asta cu tot respectul fata de Olanda. Nici cultura italiana, ca sa dau si eu un exemplu, nu e precum cea olandeza. De fapt Olanda e o tara foarte interesanta (mie asa mi se pare) si poate voi si scrie cate ceva in acest sens. Chiar m-am gandit si eu la Olanda, faimoasa opozanta a intrarii noastre in Schengen, si m-am documentat nitel. Fara sa vreau am facut si eu o comparatie. Personal consider ca Olanda e o tara deosebita sub multe aspecte intre tarile europene. Evident, foarte deosebita de a noastra. Parerea mea, extrem de subiectiva, desigur, este ca eu inteleg mai bine Olanda decat intelege un olandez Romania. Dar asta e o alta chestiune. Cu scuzele de rigoare daca am fost ingamfat. Insa, dupa parerea mea, problema noastra nu tine de cultura balcanica (sau, daca doriti, tine, dar intr-o mica masura). Chestiunea nu e neaparat una culturala. Eu as privi problema din considerente de istorie contemporana, pe scurt: aproape 50 de ani de comunism urmati de o tranzitie prelungita la capitalism. Cred ca e mai corect sa punem asa problema, pentru ca aceasta este problema principala. In rest, desigur, diferente culturale intre tarile europene au existat si vor exista si de acum inainte. Spre exemplu: e clar ca intre Franta si Germania exista astfel de diferente, asa cum exista si intre Grecia si Suedia. Eu cred ca exista diferente si intre Nordul si Sudul Italiei. Europa este una a diferentelor culturale si niciun standard impus sa fie comun tuturor acestor tari nu va putea sa stearga cu buretele aceste diferente, care se manifesta si la nivel de individ: spre exemplu nu cred ca un spaniol sau un portugez va fi ca un german sau un danez. Si din acest motiv afirmatia Pesedintelui cum ca: "Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa" mi se pare cu totul nedreapta. Si chiar mai mult decat atat: subestimeaza poporul roman foarte mult. Dupa care adauga: "Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză.". Daca aceasta teza este valabila, inseamna ca se urmareste uniformizarea culturala a Europei (pentru ca asta ar rezolva toata problema). Dar este posibil acest lucru, de data aceasta obiectiv vorbind? Trebuie sa fie posibil asa ceva? Se forteaza de catre cineva aceasta posibilitate? Si de unde pana unde ca Olanda e luata sau ar trebui sa fie luata drept etalon? Este clar ca Dl. Basescu exagereaza, dar el a vrut sa spuna ceva ce trebuie bine inteles, daca e asa cum spune. Si, din aceasta cauza, trebuie meditat asupra a ceea ce a spus. Pentru ca ideea de a fi cu totii "olandezi" in aceasta Europa nu imi place deloc. Nu ar fi Europa care sa-mi placa. Poate ca se urmareste, in acest sens, si o uniformizare rasiala a Europei, avand Olanda drept etalon, idee ce-mi creaza o vie repulsie! Tocmai diversitatea da farmec acestei Europe. Cand mergi in Olanda vrei, desigur, sa vezi ceva specific olandez si nu sa fie peste tot acelasi specific intr-o uniformitate monotona si obositoare. Asa cum daca merg intr-un restaurant la Budapesta vreau sa mananc ceva specific unguresc, spre exemplu un gulas facut ca la mama lui acasa si nu sarmale. Sarmalele le mananc acasa, facute de mama si le face foarte bine! :) . Este clar, dupa parerea mea, ca aceasta diversitate da frumusete Europei. Si copierea cuvant cu cuvant a unei culturi straine mi se pare o idee cat se poate de absurda. De altfel acest lucru genereaza si bulversari societale foarte mari. In loc sa promovam mult mai bine propria noastra cultura, inclusiv prin mijloace economice, in Europa, noi admitem umili ca avem o problema: "cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză"... Dar pe astfel de considerente nu se poate face niciun fel de reforma viabila la noi. Dl. Basescu vorbeste de "interventii de la foarte multe ambasade europene", iata ce afirma:
"Reglementarea europeană ne spune că trebuie să luăm în vedere luarea măsurilor necesare pentru a putea confisca bunurile persoanei sau bunurile transferate. La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene. Ei vor să îndeplinim standardele de diminuare a corupţiei şi să respectăm reglementările europene."Cu alte cuvinte reforma constitutionala privind stergerea din Constitutie a propozitiei care spune ca se prezuma dobandirea licita se face pe astfel de considerente. Este foarte adevarat ca Presedintele a spus si ca: "Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă.". Atitudine cu care sunt de acord. Numai ca atunci de ce se cere in mod expres Romaniei (eu asa inteleg) sa faca astfel de reforme, cand si alte state, care mai dau si lectii, au grave probleme la capitolul asta? Nu a spus care ar fi acele alte tari, dar a folosit pluralul - tari (deci sunt mai multe). Ca si cum capitalismul ar fi intruchiparea tuturor virtutilor, raiul pe pamant. Si numai la noi e iadul. Dar noi trebuie sa facem, altii nu. Lucru ce iarasi e extrem de deranjant. Pentru ca a nu fi inteles din punct de vedere cultural e una, dar a fi catalogat drept un iad al coruptiei e cu totul altceva, chiar din partea unora care "nu vor sa vada ce e la ei acasa", lucru ce denota rea vointa din partea acelora. Eu nu spun ca la noi toate ar fi bune si frumoase, dar ma deranjeaza presiunile facute cu rea vointa si superficialitate. O reforma facuta aici la noi ar trebui sa reflecte, in primul rand, interesele romanesti si ale Romaniei, nu alte interese. Dar daca problema se pune asa cum a zis-o Dl. Basescu, atunci sugereaza ca la mijloc ar fi si alte interese. Lucru care face ca aceasta reforma sa fie mult mai controversata decat ar aparea la prima vedere. Pentru ca daca lucrurile se pun asa, atunci intram intr-o zona de cercetare geopolitica si nu cred ca e exagerat daca spun asa. "La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene." - de ce neaparat la Presedinte? Deci presiunile s-au facut direct asupra Presedintelui, lucru care nu stiu cat e de in regula. Si e si ciudat, daca stai sa te gandesti ca avem atatea insitutii pentru combaterea coruptiei. Inseamna ca exista, in foarte multe tari, o perceptie acuta a faptului ca presedintele ar fi "atotputernic" in Romania si ma intreb de ce, oare, asa. Nu cu mult timp in urma o publicatie, The Economist, citata de Mediafax, spunea ca Basescu ar putea reveni in "stil Putin", ca premier, dupa expirarea mandatului prezidential in 2014! Eu stau si ma intreb: de unde pana unde asemenea concluzii si asemenea apropiere intre Basescu si Putin? Este o perceptie gresita, din partea Vestului, asupra realitatilor romanesti, dar si o anume ignoranta din partea lor. Ei nu inteleg ca aceasta coruptie, de care vorbeste The Economist, a luat nastere prin demantelarea sistemului economic de stat, comunist. Tot acest sistem economic centralizat, de stat, care asigura alocuri de munca pentru toata populatia tarii apta de munca la varsta legala de a muncii, s-a distrus, incercandu-se de a se crea un sistem capitalist, bazat pe proprietate privata si economie de piata. Insa, din cate citesc si in presa noastra, am impresia ca putini inteleg un lucru important: fostele intreprinderi socialiste trebuiau transformate in mari corporatii capitaliste. Tocmai ca nu s-a intamplat asa, iar lucrul asta a condus la o slaba cultura corporatista in Romania si la o realitate dezolanta. Daca s-ar fi putut realiza insa transformarea lor in mari corporatii capitaliste, altfel ar fi stat lucrurile, desigur. La noi, in schimb, s-a mers pe infiintarea de IMM-uri, lucru care, din punct de vedere economic, s-a dovedit insuficient, iar constructia capitalista rezultata destul de slaba, dupa cum remarca si cotidianul citat. Daca lucrurile ar fi stat altfel economia romaneasca ar fi fost conectata mult mai bine la economia Vestului. Din pacate exportam multi emigranti... Din pacate pentru noi, pentru ca nu mai avem cum sa retinem in tara forta de munca bine calificata, lucru ce dauneaza economiei. Dar demantelarea sistemului economic de stat, comunist a generat coruptie, imbogatiri peste noapte in ideea ca transferul de capital de la stat catre privat va putea sa conduca mai usor la crearea sistemului capitalist autohton si economiei de piata, fara de care liberalismul nu avea cum sa-si spuna cuvantul. Transferul acesta de proprietate a fost unul dificil, marcat si de esecuri in privatizarea fostelor unitati economice de stat. In definitiv si la urma urmei, pe scurt, cam asta ar fi toata problema. Iar in privinta lui 2009, indiferent cat de prudent ar fi franat Guvernul criza economica mondiala tot si-ar fi spus cuvantul si la noi, asa cum s-a intamplat peste tot. Pai in Marea Britanie, ca sa dau un exemplu, criza economica a fost foarte virulenta si se simte si azi, generand miscari sociale precum mitinguri uriase la Londra. Inca Romania sta bine fata de, spre exemplu, Grecia, Spania sau Italia, la capitolul datoriilor suverane.
"The public sector accounts for about 40% of GDP. The service sector contributes 78.5% of total GDP, industry 17.6% and agriculture 4%. "Mai ales ca e o tara care a practicat de-alungul timpului, dupa restaurarea democratiei in 1974, o politica economica bazata pe deficite mari, pentru a atrage populatia in activitati economice:
"According to an editorial published by the Greek newspaper Kathimerini, large public deficits are one of the features that have marked the Greek social model since the restoration of democracy in 1974. After the removal of the right leaning military junta, the government wanted to bring disenfranchised left leaning portions of the population into the economic mainstream.[23] In order to do so, successive Greek governments have, among other things, run large deficits to finance public sector jobs, pensions, and other social benefits.[24] Since 1993 debt to GDP has remained above 100%.[25]"Insa este clar ca Grecia a fost si a ramas o tara slab industrializata, in care ponderea cea mai mare in PIB o au sesctorul public si cel al serviciilor. In asemenea conditii, ca cele de mai sus, tragedia greaca pare sa fie dezlegata. Romania avea o industrie si o agricultura destul de bine pusa la punct (poate nu foarte performante economic in ansamblul lor), dar industrializarea tarii si mecanizarea agriculturii a fost o realitate sub Ceausescu. Ce a urmat dupa '89 a fost tocmai demolarea acestui sistem, care a facut sa rasara o dezvoltare foarte pronuntata a sectorului serviciilor. Pacat ca Vestul, in care ne puneam cu totii sperante mari, nu s-a implicat activ in Balcani cu investitii economice, astfel incat si aceste tari sa se poata industrializa si dezvolta armonios... In schimb au fost razboaie ce frizeaza absurdul, cum a fost cel din fosta Yugoslavie... Impresia mea este ca aceasta zona a Balcanilor a fost cam intotdeauna ignorata, neinteleasa si tratata cu superficialitate de catre Vestul Europei. Care nu a inteles nici pana acum ca aceasta zona - Balcanii - este vitala pentru Europa. N-as putea sa spun de ce e asa, de ce e vitala, dar ca e vitala pentru tot continentul, lucrurile sunt destul de clare dupa parerea mea si se poate verifica si din punct de vedere istoric. Chiar si aceasta criza a datoriilor din Grecia (Grecia.Cine s-ar fi gandit? Dar, iata, tot o tara din Balcani!) si care pune in pericol Zona Euro, euro insemnand pacea, vorba lui Sarkozy, confirma ce am spus mai sus.
