Falimentul

Traim vremuri destul de interesante, ca sa nu spun chiar ciudate... Unice. Exista in lumea aceasta probleme legate de terorism, care acum a capatat un caracter islamic, un terorism care se manifesta cu foarte multa virulenta. Parca niciodata terorismul nu a fost atat de agresiv ca-n zilele noastre. Dar aici vroiam sa vorbesc despre altceva. Un fenomen tot atat de ciudat si de interesant pana la urma, desi nelinistitor si care ingreuneaza viata oamenilor, dar un fenomen cu totul nou (cel putin asa mi se pare). E vorba de fenomenul falimentului. Acesta se manifesta nu numai in tarile sarace, slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, cum s-ar putea crede, ci chiar in tarile dezvoltate. Chiar si tarile care stau cel mai bine din punct de vedere economic sunt afectate sub o forma sau alta de acest fenomen.

De la falimentul tarilor (v. cazul Greciei, unde a castigat alegerile un partid de extractie comunista: Syriza), ajungem la falimentul oraselor (lucru ce se constata, de pilda, in SUA) si apoi la falimentul personal. Multi vor da vina pe criza economica inceputa in 2008. Efectele austeritatii zice-vor altii... Insa pare, mai degraba, un lucru deliberat facut, un sistem care sa conduca in mod intentionat spre asa ceva. In asemenea conditii, in care predomina falimentul, fara sa se ia masuri clare de combatere a acestui fenomen, stau si ma intreb daca mai putem vorbi despre economie de piata (sau de managementul falimentului)... In Romania falimentul personal e un fenomen de masa in sensul ca foarte multi sunt implicati. FMI s-a opus unei legi a falimentului personal, acuma se declara ingrijorat. Actuala Putere face apel la Opozitie pentru sustinerea adoptarii acestei legi a insolventei persoanelor fizice. Insa nu e deloc clar daca problema va fi rezolvata intrucat avem si o rata foarte mare a creditelor neperformante. Ciudat este ca nu mai traim vremuri de dezvoltare economica, asa cum au trait parintii si bunicii nostri, spre exemplu perioada dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ci traim vremuri de faliment economic... Iar in plan politic avem, pe langa criza legata de terorism, criza ruso-ucraineana, cu sanctiunile economice impuse de catre Vest Rusiei (asemanatoare intrucatva cu cele impuse Germaniei de Tratatul de la Versailles?).

Mi-a venit in minte aceasta poezie scrisa de Nichita Stanescu:

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colț de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!

din vol "Opere imperfecte" (1979)  

"-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!"

Traim vremuri imperfecte? 

Inceput de an

Iata ca a inceput si anul 2015 cu sperante de mai bine - speram asta! Intai de toate va urez: La multi ani! Numai bine si multa sanatate!

Totusi, inceputul de an e unul problematic, daca se poate spune asa. Din pacate, noul an a debutat cu groaznicul atentat de la Paris, care aduce in actualitate, tot mai acut, lupta impotriva terorismului, dar si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, aprarea Libertatii si Democratiei ca valori inalienabile ale Lumii Libere. Pe plan economic apar semnele unei noi crize. De aceea, zic eu, e bine totusi sa ne pastram optimismul, dar sa privim lucrurile si cu luciditate.

Perioada aceasta pe care o traversam e una destul de dificila din punct de vedere economic. Lucrul acesta poate avea tot felul de consecinte de nu prea bun augur, din pacate. Evident, demoralizeaza pentru ca perioada de incertitudine, economic vorbind, se prelungeste, cel putin in Europa, nepermis de mult, dupa parerea mea. In astfel de vremuri, intr-o tara ca Romania, se petrece un fenomen caracteristic societatilor care au iesit de sub regimul comunist: nostalgia. Aceasta nostalgie dupa vremurile de alta data contine insa o minciuna pe care putini - asa am impresia - o sesizeaza. Prin nostalgie se idealizeaza trecutul, chiar si lucrurile rele din trecut si de aceea periculos este ca incepi sa crezi ca ceea ce a fost rau e de fapt bun. Aceasta mistificare, ca sa zic asa, ma deranjeaza pe mine. Si din cauza aceasta trebuie lamurite lucrurile, pentru ca daca ne vom gandi mai bine vom observa un fenomen interesant.

Traim o perioada dificila din punct de vedere economic. E normal sa vrei ceva mai bun. Poti sa te gandesti la lucrurile bune din trecut, dar asta nu inseamna ca, spre exemplu, comunismul a fost un lucru bun. Una din carentele mari ale comunismului, a carei consecinta nefasta o traim chiar si acum, in zilele noastre, a fost incapacitatea acestui sistem de a crea manageri adevarati si competenti. Si cred ca asta a fost una din cauzele care a condus la prabusirea economica ce a urmat dupa 1989. Managementul si marketingul sunt indispensabile unei economii moderne, care doreste sa performeze, sa fie competitiva. In Romania, pe vremea comunismului, lucrurile au mers bine atata vreme cat inca mai ramasesera oameni din vechea generatie, de dinaintea comunismului, educati altfel, in alt spirit. Faptul ca sub comunism nu s-a distrus chiar tot, desi au distrus o mare parte din elitele acestei tari, a fost, totusi, un noroc. Aceasta generatie a reusit o anumita performanta in plan economic, lucrurile incepand sa se imbunatateasca. Insa anii au trecut, acesti oameni, desigur, au iesit la pensie. S-a ivit o noua generatie care i-a luat locul, care a fost crescuta integral in noul regim instaurat dupa 1947. O generatie pregatita destul de bine din punct de vedere profesional, ceea ce inseamna mai ales buni executanti, dar care nu a putut sa-si insuseasca tehnica managementului modern datorita sistemului, restrictiilor impuse de regimul comunist, faptul ca era o comanda unica, care incepuse sa izoleze din ce in ce mai mult tara. Politicile economice, dictate practic de un singur om - Ceausescu -, om care nu avea competenta necesara in astfel de probleme, au condus tara intr-o situatie deosebit de dificila. Lipsa unui management calificat s-a facut simtita si la varf, cu consecinte catastrofale. Insa interesant de remarcat este ca si dupa 1989, dupa caderea regimului comunist, dificultatile nu au incetat. Dimpotriva, s-au amplificat. Si lucrul acesta merita o cercetare mult mai atenta si serioasa decat ceea ce s-a facut pana acum. Slabul management a iesit pregnant in evidenta, lucru ce a contribuit la o prabusire economica. Daca stai bine sa te gandesti, era previzibil lucrul acesta. Noi nu am avut si nici acum nu avem prea multi manageri calificati, profesionisti adevarati. Iar betia coruptiei care se manifesta la ora actuala este o consecinta directa a acestui lucru. Factorii de productie - Natura, Capitalul, Munca - nu sunt nici azi bine valorificati, iar Romania evolueaza sub potentialul ei real. Adica, altfel spus, dezvoltarea economica se desfasoara foarte greoi, nu ca nu s-ar realiza deloc, in totala discrepanta cu potentialul real al acestei tari. S-a vorbit, spre exemplu, de managementul privat la intreprinderile de stat. Insa mai potrivit ar fi fost sa se vorbeasca pur si simplu de management, de calitatea acestuia care, din pacate, ramane slaba la noi. Lucrul acesta il vad ca pe o consecinta directa a comunismului, consecinta care, din nefericire, inca se manifesta la noi. Iar aceasta consecinta inseamna, de fapt, saracie.

Un alt aspect pe care ar trebui sa-l avem in vedere, comunismul facand parte din istoria recenta a Romaniei, este ce a insemnat el si cum ne raportam noi la fenomen, pentru ca sa putem intelege foarte bine ce a fost comunismul in Romania. Ma gandeam, spre exemplu, la ceea ce se cheama solidaritate muncitoreasca. Nu cred ca cineva a simtit vreodata asa ceva si ma intrebam de ce oare? Actualmente sondajele de opinie, si am scris despre asta si aici pe blog, releva faptul ca in Romania increderea intre oameni e la un nivel foarte scazut. Pe cale de consecinta comunicarea intre oameni e afectata. Totusi, Romania e o tara latina si romanul este de felul sau activ din punct de vedere social. Cum se explica atunci lucrul asta, increderea asta scazuta in semeni? Ma gandeam la solidaritatea muncitoreasca, deoarece comunismul se baza, ideologic vorbind, pe asa ceva. Eu sunt convins ca nici in Coreea de Nord, tara comunista, oamenii nu simt asa ceva, deoarece solidaritatea trebuie s-o simti mai intai, e un simtamant, altminteri e doar o abstractiune. Concluzia e ca oamenii nu au simtit si nici nu simt - cazul Coreei de Nord - asa ceva pentru ca asa ceva nu exista in comunism, e doar o pura abstractiune ca sa zic asa. Ceea ce au simtit, in schimb oamenii, a fost frica de Securitate si cultul personalitatii dictatorului pentru ca acestia au fost pilonii principali ai dictaturii. Consecinta acestor lucruri dupa caderea comunismului este tocmai aceasta neincredere, suspiciune. Cauza a trecut, efectul inca ramane, iar consecintele sunt dintre cele mai nefaste. Iar omul actual se raporteaza la comunism prin aceasta nostalgie, de care pomeneam, in sensul ca pe vremea aceea i se asigura si garanta locul de munca. Numai atat? Cam putin pentru tot ce era in teorie comunismul.

Aceste consecinte, de care vorbeam mai sus, blocheaza dezvoltarea, modernizarea tarii noastre. Ar trebui sa tinem seama de lucrul acesta cand ne apuca nostalgia dupa comunism. Nu sunt de acord cu o nostalgie care blocheaza progresul. Dar din pacate o astfel de nostalgie constatam in zilele noastre. Ar trebui sa ne gandim si la un alt aspect: tarile vestice, inclusiv SUA, au trecut prin perioade de criza economica severa. Sa ne gandim la SUA pe vremea Marii Crize din perioada '29-'33, cand somajul ajunsese  chiar si 25%, sa ne gandim si la criza actuala. Cu toate acestea, sistemul capitalist a permis si o revenire, o recuperare spectaculoasa - sa ne gandim ca acum, in SUA, dupa o criza puternica, cea din 2008, asemanatoare cu cea din anii '30, somajul a ajuns in jur de 5,8% cu tendita de scadere, mai mic decat in tari ca Franta sau Italia. Comunismul, in schimb, s-a prabusit pentru ca devenise clar ca ducea spre nicaieri. Nu s-au mai putut gasi resursele necesare pentru recuperare - spre exemplu cazul Romaniei, dupa ce Ceasusescu platise datoria externa. Trebuie sa privim cu luciditate lucrurile, nu sub prisma nostalgiilor de tot felul. Si vom vedea carentele grave de care dadea dovada sistemul comunist si cum ne afecteaza acest lucru chiar si acum. Multi oameni ignora aceste realitati si se lasa tarati de aceasta nostalgie spre o visare nesanatoasa, poate si pentru faptul ca inca Europa se afla intr-o situatie dificila din punct de vedere economic. Totusi, asta nu inseamna sa nu privim cu claritate lucrurile si sa ne facem cine stie ce iluzii desarte, considerand solutii care nu pot fi solutii. 

Nostalgia e una, ingrijorarea e cu totul altceva si e justificata. Faptul ca ramanem in continuare foarte jos in clasamentele privind competitivitatea economica, faptul ca avem performante slabe din punct de vedere economic, nu se poate sa nu te ingrijoreze. Nu este insa ciudat, nu-ti da oare de gandit ca starea asta persista de foarte multa vreme? De ce oare? De asemenea suntem pe locuri codase la absorbtia fondurilor europene, care aduc, e adevarat, un plus, dar foarte mic. Lucrurile acestea demonstreaza ca suntem intr-o paradigma gresita, desigur. Dar nu demonstreaza ca ar fi fost bun comunismul. Ci ar trebui sa ne gandim cum sa depasim consecintele sale nefaste, care ne fac sa batem pasul pe loc, care ne trag inapoi. Suntem in logica unei transformari cvasistatice, o transformare care se produce foarte lent, iar daca transformarea este una reversibila atunci si progresul este anulat. De aceea trebuie imbunatatit randamentul motorului economic. Insa din pacate in Romania nu s-au mai facut privatizari dupa 2004, nu s-a imbunatatit mai nimic in activitatea sectorului economic de stat. Lucrurile au ramas tot asa. Nu se vede o crestere a sectorului privat. Nu se vad investitii serioase in infrastructura, absolut necesare si care se pot constitui intr-un motor de crestere economica. Aceste lucruri ar trebui sa ne dea de gandit...

Craciun fericit!

Foarte interesant si plin de simboluri ce spunea Sfantul Proclu al Constantinopolului in Omilia I, citita in Marea Catedrala Constantinopolitana in prezenta lui Nestorie. Iata un mic citat din aceasta Omilie:

"Nu te rusina de durerile nasterii, omule, caci acestea s-au facut pentru noi temei de mantuire. Caci daca nu S-ar fi nascut din femeie, nu ar fi murit, nu ar fi nimicit prin moarte puterea care s-a instapanit asupra mortii, adica diavolul. Caci nu este nici o intinaciune pentru arhitect sa intre in casa pe care a zidit-o, nici nu intineaza vasul pe olarul care innoieste pe cele ce a plasmuit. La fel, nu Il intineaza pe cel fara de prihana faptul ca a iesit din pantece fecioresc, de care nu s-a intinat atunci cand l-a facut si pentru aceasta, iesind din el, nu Se spurca. O, pantece intru care s-a dat inscrisul eliberarii noastre a tuturor! O, pantece intru care s-a faurit arma impotriva mortii, o, tarina intru care Semanatorul intregii fapturi, Hristos, ca pe un rod fara de samanta l-a odraslit! O, templu intru care Dumnezeu S-a facut preot nu preschimband firea, ci imbracand din mila pe cel dupa randuiala lui Melchisedec! Cuvantul trup S-a facut, desii Iudeii nu cred celor spuse de Domnul ca Dumnezeu chipul omului a purtat si cu toate ca Elinii iau in ras minunea. Caci pentru aceasta "pentru iudei [taina] s-a facut sminteala, pentru neamuri, nebunie". Fiindca minunea este mai presus de Cuvant. Iar daca nu S-a salasluit Cuvantul in pantece, nu ar fi stat trupul pe tron; daca hula impotriva lui Dumnezeu a iesit din mitra, atunci este hula si pentru ingeri sa slujeasca unui om."

(Sfantul Proclu al Constantinopolului - Omilii la Nasterea Domnului, Bucuresti, Editura Sofia, 2008)

Craciun fericit! Pace si numai bine tuturor!

Cei care se simt tineri!

Iata o chestie foarte interesanta citita in Evenimentul Zilei (cred ca merita consemnata!!):

Ce li se ÎNTÂMPLĂ cu adevărat persoanelor care se simt mai tinere

Se arata ca:

"Persoanele care se simt cu 3-4 ani mai tinere decât vârsta lor reală au ceva diferit...

Respectiv o rată a mortalității mai scăzută decât cele care se simt de vârsta reală sau mai bătrâne, susține un studiu citat de AFP.

Cercetătorii au analizat date dintr-un studiu despre îmbătrânirea a 6.489 persoane, cu vârsta medie de 65,8 ani, iar rezultatele au fost publicate în revista medicală americană JAMA Internal Medicine.

A indicat

Cele mai multe dintre acestea (69,6%) se considerau cu trei-patru ani mai tinere decât vârsta lor, 25,6% aveau sentimentul vârstei reale, iar 4,8% se percepeau mai în vârstă cu peste un an.

Pe parcursul analizei, care a durat 99 de săptămâni, cercetătorii au constatat că rata mortalității a fost de 14,3% în rândul celor care se simțeau mai tineri, de 18,5% în grupul celor care își simțeau vârsta cronologică și de 24,6% în rândul participanților care se percepeau mai bătrâni.

Potrivit oamenilor de știință, cercetarea a indicat o puternică legătură între felul în care ne percepem vârsta și mortalitatea cardiovasculară, dar nu și cu mortalitatea cauzată de cancer."

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Deci este mai bine sa ne simtim mai tineri!! Deosebit de interesant cum acest lucru psihologic, nu-i asa, acela de a te simti tanar, de a te percepe mai tanar decat varsta ta reala, cu cativa ani chiar, are consecinte asupra vietii...

Despre spiritualitate si etica in filozofia romaneasca

Iata ce spunea Constantin Noica in lucrarea "Cum gandeste poporul roman", aparuta in Convorbiri literare, 1944:

"  Iar, ca si la Neagoe Basarab, absenta unei problematici a spiritului, ca expresie autonoma, trece in umbra cele doua mari discipline ale Apusului, teoria cunoasterii si etica. Fireste ca atat Conta, cat si Parvan, Motru sau Blaga au, pana la un punct, o problematica de cunoastere. Dar, mai ales la primul si la ultimul, teoria cunoasterii este un aspect si un moment de expunere mai degraba decat un secotr de insemnatate proprie.
   Nu putea Blaga incepe, intr-un sens, cu trilogia culturii? In orice caz, la Parvan nu simti necesitatea unei problematici de cunoastere, iar la Motru totul se pierde in psihologismul energetic. Cat despre etica, nu poate fi subliniat indeajuns ca ea lipsestedin perspectiva filozofica romaneasca, populara sau culta. Trebuie sa nu pierdem nici un moment din vedere lucrul acesta, chiar, sau mai ales, cand ne gandim la reforme - educative, politice - pentru poporul roman. Eticismul Apusului nu e pe masura noastra. Acel mult laudat "se cade - nu se cade" al romanului nu tine in nici un caz de o conceptie etica. E mai adanc, mai angajat in firea lucrurilor de cum e conceptia morala a unui apusean. Iar in filozofia culta, absenta unei problematici etice ne pare atat de inevitabila, incat, pe linia de orientare desprinsa in analiza de mai sus, suntem siguri ca niciodata nu se va scrie un mare tratat de etica in tara romaneasca. Cat despre un sistem educativ sau politic care sa fie eticist, el n-a aparut, iar cei care au vazut morala acolo unde era spiritualitate n-au inteles nici ce este, nici ce poate fi inlauntrul lumii romanesti; cel putin pe linia, prelungita in cultura, a orientarii noastre taranesti si populare. Cand solutia e armonie, nu poate exista etica, adica o stare de ruptura, de impotrivire, imperativ si refuz.
   Dar duhul acesta lumesc si insetat de armonie nu poate sa nu aduca un suflu de paganism in atmosfera romaneasca. Trebuie sa o spunem deschis: exista o dimensiune pagana a sufletului romanesc. Cand subliniem cu atata apasare ca romanii au fost, intr-un fel, totdeauna crestini, crestinismul venind peste ei ca o implinire, si nu ca purtatorul de mesaj al unei crize de tip nou, recunoastem fara sa vrem ca, dupa ce ne-am crestinat, am pastrat moduri ale lumii pagane. O vedem bine in mitologia noastra populara, iar credintele noastre sunt pline de eresuri, care ne incanta pe plan de cultura si care, in definitiv, nu ne supara nici in perspectiva Bisericii. Dimensiunea noastra pagana a fost tolerata de Biserica si chiar asimilata intr-un sens. Crestinismul nostru a avut, prin aceasta, un continut mai viu, o istoricitate mai adevarata. Dar acum, cand ies la lumina lucrurile in filozofia culta, ele capata accente de impotrivire care pot ingrijora uneori.
   Si au si ingrijorat. Polemica iscata in jurul filozofiei lui Blaga intre aparatorii ortodoxiei si nesocotitorii ei (caci dusmani directi nu are ortodoxia noastra) nu e o polemica legata de persoane si de timp. Ea angajeaza manifestari si comportari mai adanci, permanente ale fiintei noastre spirituale. Blaga nu e intaiul ganditor roman indiferent fata de ortodoxie ca izvor de inspiratie. Un suflu de paganism - fireste, in stilul secolului al XIX-lea - strabate, dupa cum e limpede, opera lui Conta. Iar, daca Motru ramane strain de ortodoxie, fara sa faca din "paganatatea" lui un act de afirmatie, acest splendid tip de pagan care este Parvan sta ca o evidenta impotriva oricui ar voi sa faca din fiinta spirituala a neamului nostru o fiinta exclusiv crestina. Nu, toti acestia n-au filozofat pe domensiuni crestine. Dar sunt romani; sunt profund si hotarator romani. Cand Blaga spune ca nu are nevoie sa faca filozofie ortodoxa spre a face filozofie romaneasca, are perfecta dreptate. Din punctul sau de vedere si din perspectiva intregii filozofii culte, aproape, ivite la noi."
(Constantin Noica - Pagini despre sufletul romanesc, Humanitas, Bucuresti, 2010)

Si atunci, daca e asa cum spune, ce sorti de izbanda ar putea avea, pana la urma, sau mai bine zis ce finalitate, reformele care se fac la noi pe calea statului de drept, care toate sunt de inspiratie apuseana? Pentru ca actualmente cele doua mari componente ale reformelor care se fac sunt reprezentate de statul de drept si Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare. Or, Romania a intrat in recesiune tehnica incercand sa aplice prevederile acestui Tratat. Pe de alta parte, statul de drept este, cred ca putem spune asa, inseparabil de acel eticism al Apusului de care vorbea Noica, despre care spunea ca "nu e pe masura noastra"... Si in aceeasi lucrare citata mai sus, Noica mai arata si un alt aspect:

"Daca ar fi un sambure rational in "masura" noastra, am intelege, cat de cat, rationalitatea. O intelege sufletul romanesc? Credintele noastre populare au inchipuit o legenda plina de talc in aceasta privinta. E legenda celui de-al doilea pacat al lui Adam (Tudor Pamfilie, Povestea lumii de demult dupa credintele poporului roman, Bucuresti, 1913, p. 95). Dupa ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a facut mila de Adam si Eva, vazandu-i cat se chinuie. Le-a dat mestesugul de a face pamantul roditor, dar le-a poruncit sa nu are mai mult decat o brazda. Roadele culese de pe acea brazda le ajungeau. Dar, intr-o zi, pe cand Eva era insarcinata cu Cain, vine diavolul la ei si-i intreaba: "- Voi mai aveti grau? - Doar pentru cateva saptamani. - De ce nu arati mai mult, caci o sa aveti copii?..." Iar Eva gaseste sfatul chibzuit, rational (nu e semnificativ ca intai femeia e "rationala"?). Convinge pe Adam sa faca cum e mai bine, iar, in clipa cand lanul e mare si fagaduitor, se arata Dumnezeu, pustieste lanul si spune lui Adam: "Tu, omule nesatios... De azi inainte poti ara cat iti place, si eu iti voi da iarasi cat imi va placea mie."
   Este greu sa vezi numai condamnarea lacomiei in legenda aceasta. E vorba si de condamnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei randuieli omenesti. Exista o etica a muncii si a productivitatii, care lipseste aici. Munca e, pentru apusean de pilda, sfintita de rezultate. Iar americanul - apuseanul la limita - a dus etica aceasta pana la absurd. Am putea deci sa ne intrebam - in lumina acestei conceptii, unde arbitrarul divin, iar nu rationalitatea umana, e hotarator - daca modernismul si industrializarea (sau pur si simplu "agricultura intensiva") vor fi vreodata acasa la noi. Dar acestea nu sunt decat consecinte, pentru uzul legiuitorilor romani, ale unei trasaturi care ne intereseaza in ea insasi: intemeierea valorii romanesti de masura (poate si de dreptate, lege) pe alta dimensiune decat a rationalitatii.
   Caci rationalitatea nu ne-a tulburat niciodata in chip deosebit. Nu intalnesti nici o tendinta, pe linia aceasta, a fondului nostru popular, de a inalta omul, in sensul bun si prost; de a-l face cuget intelegator in fata firii si, pan la urma, minte ingamfata. Noi nici nu stapanim lumea si nici n-o schimbam. Dumnezeu o face, sau se face ea insasi. Stapanirea stiintiifca a naturii, in sensul apusean, e o ciudatenie si un act de trufie. De unde simtamantul acesta de proprietate? "Lumea asta nu-i a maea, cealalta nici asa". Cine poate mai mult sa incerce. Romanul nici nu-si mai pierde vremea sa incerce."

Si noi vorbim acum de dezindustrializarea Romaniei...

Recomand, desigur, citirea integrala si in original a intregii lucrari - "Cum gandeste poporul roman" - a lui Constantin Noica. 

Victoria D-lui. Iohannis. Ce concluzii s-ar putea trage?

Sa incercam sa creionam care ar fi concluziile care s-ar putea trage in urma victoriei in alegeri a D-lui. Iohannis, un admirabil exemplu de Democratie. Pentru ca este clar ca a triumfat Democratia si asta ar fi concluzia principala, cea mai importanta, ca sa zic asa. Insa exista si alte aspecte subtile a caror importanta nu trebuie neglijata si aici m-as referi, succint, doar la doua dintre acestea:
1. PSD
2. Diaspora

1. Ce rezulta cu claritate din scorul obtinut de candidatul PSD, Dl. Victor Ponta, este ca PSD trebuie urgent sa intre intr-un proces de reformare si restructurare. Nu mai e timp de pierdut. Au amanat prea mult acest lucru, desi au avut posibilitatea sa-l faca cu mai mult timp in urma. Se impunea, dar au amanat si au neglijat acest aspect. Este necesar intrucat acest partid, prin candidatul sau, dupa cum arata si cercetarile sociologice, este votat cu preponderenta de generatia varstnica de peste 50 de ani si foarte putin de catre tineri (18-34 ani). La Dl. Iohannis lucrurile stau invers: se vede ca mai multi tineri (dar nu numai!) se simt atrasi spre PNL-ul actual. Or, pentru PSD aceasta realitate, faptul ca nu mai poate sa atraga oameni tineri decat in proportii reduse, ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma pentru ca inseamna ca nu se mai poate constitui intr-un partid de viitor. De asemenea, cred ca ar trebui sa se accentueze latura europeana a acestui partid, lucrul acesta putand fi realizat prin ruperea legaturilor cu Moscova - colonelul Dogaru, Dughin etc - si cred ca este cazul, acum mai mult decat oricand, ca vechea generatie - cea de pe vremea lui Iliescu si Nastase - sa se retraga definitiv din partid lasand loc unei generatii noi, cu adevarat europene, capabile sa modernizeze si sa adapteze partidul noilor realitati politice, sociale si economice din tara noastra. Ponta, desi tanar, a insemnat o cosmetizare nereusita a partidului. Cred ca mai trebuie aratat si faptul ca infrangerea lui Ponta s-a realizat si din cauza esecului in plan economic inregistrat de Guvernul sau care a adus, prin politicile economice practicate, Romania in recesiune tehnica. Cei din PSD n-ar trebui sa se amageasca ca lucrurile n-ar sta asa. De asemenea trebuie renuntat definitiv la aroganta, caracteristica membrilor acestui partid, la baroni. De asemenea este inadmisibil ca acestui partid sa i se duca buhul ca fraudeaza sau vrea sa fraudeze alegerile, practicile nedemocratice aratate, caracteristice unor vremuri revolute, foarte multi penali in acest partid s.a. aspecte care trag in jos partidul. Mi-e teama ca partidul acesta ar putea pierde pariul cu viitorul, determinand mutatii politice care poate n-ar fi de dorit. De aceea este necesar ca PSD sa se modernizeze si acest lucru sa si reuseasca cu bine. De asemenea ar trebui sa renunte la aliantele toxice.

2. O a doua concluzie e legata de Diaspora. E foarte interesant ce se intampla: noi nu constientizam ca:
2.1. sunt cateva milioane de oameni in afara tarii si
2.2. importanta deosebita pe care o are Diaspora romaneasca.

Este clar ca PSD, mergand in buna traditie a PCR, a privit aceasta diaspora cu o anumita dusmanie, mai ales ca, se stie, diaspora voteaza in general cu Dreapta. De aceea PSD nu a avut prea mare interes ca votul din diaspora sa se desfasoare in bune conditiuni si cetatenii romani plecati in strainatate sa voteze in numar mare. Ca aceasta practica este una nedemocratica, cred ca nu mai trebuie sa insist: este o practica ce releva o mentalitate ceausita la PSD. Insa chestiunea este ca nici celelalte partide nu au insistat foarte puternic pe luarea de masuri, din timp, pentru ca votul diasporei sa se desfasoare in cele mai bune conditiuni si ca toti cetatenii romani din strainatate sa poata vota fara probleme. Cata vreme a fost USL, desi timp ar fi fost, nu s-a facut nimic notabil in acest sens. Nici liberalii nu au insistat intrucat erau in alianta cu PSD. Si asa s-a creat o situatie atat nedemocratica, dar si neconstitutionala, in care cetateni romani cu drept de vot au fost pusi de catre clasa politica, cel putin de o parte insemnata a ei, sa nu poata sa-si exercite dreptul constitutional si democratic de a vota. In acest fel s-a ajuns la cazuri aberante, care trebuie cercetate, cand cetateni romani, care nu doreau decat sa voteze, au fost supusi agresiuni jandarmilor la Paris si Torino si gazelor lacrimogene. De asemenea s-a ajuns la cozi interminabile de kilometri pentru ca sa poti sa-ti exerciti votul. Dupa parerea mea, trebuie deschisa o ancheta penala pentru cercetarea acestor lucruri iar cei care se fac vinovati ar trebui sa plateasca. Nu de alta, dar in caz contrar, luand in considerare gradul mare de numultumire al oamenilor, se poate accentua un fenomen nedorit, si anume disolutia statului prin neincrederea si dispretul oamenilor fata de stat, care si asa e destul de mare. Dar faptul ca un stat nu-ti respecta drepturile si nimeni din factorii responsabili din acel stat nu plateste pentru asta nu poate decat accentua decaderea statului in ochii cetatenilor. Spre exemplu: accentuarea neincrederii in Parlament, in clasa politica, in Guvern etc.
Nu e tarziu ca acum sa inceapa a fi luate masurile corespunzatoare ca votul in diaspora sa se desfasoare in cele mai bune conditiuni, ca toti cetatenii romani din strainatate sa poata vota fara probleme. Aceste masuri trebuie luate obligatoriu, dupa parerea mea.
Pe de alta parte, cum se face ca alte tari castiga foarte mult din cauza ca au o diaspora importanta, fata de Romania unde situatia e exact invers? Noi nu am facut decat sa respingem diaspora noastra, dupa modelul comunist, revolut. Si este foarte grav ca nu ne-am dezbarat de acest model revolut nici acum, in 2014, si nu exista o strategie constructiva de politica externa legata de faptul ca avem o diaspora importanta. Ceea ce stim, ceea ce am invatat de la comunism, este doar sa-i umilim pe acesti oameni. Or, lucrul asta este inacceptabil.

Paradox?

Ma gandeam de mai multa vreme sa scriu despre asta... Mie mi se pare o destul de clara schimbare de paradigma fata de ceea ce a fost intr-un trecut nu prea indepartat. Avem acum ceea ce as numi Capitalism si Justitie, accentul pe Justitie fiind foarte puternic in vremurile de azi. Insa ar trebui sa ne amintim ca Milton Friedman a spus altfel: Capitalism si Libertate. Nu e acelasi lucru. Una e ca accentul sa cada pe Libertate si altceva este ca accentul sa fie pus pe Justitie. Si asta poate pentru faptul ca avem inca un Stat mult prea implicat in Economie, si in felul asta se genereaza abuzuri, si, pe de alta parte, avem inca un sector privat slab pentru a putea avea o Libertate lipsita de ambiguitati.