Powered By Blogger

luni, 25 iulie 2011

Despre multiculturalism...

... am citit un articol foarte interesant pe Wikipedia:

Multiculturalism and Islam

Mi-a atras atentia o chestie foarte interesanta. Iata ce arata printre altele:


"Hostility towards Muslims
A survey showed that 18% in Britain think that "a large proportion of British Muslims feel no sense of loyalty to this country and are prepared to condone or even carry out acts of terrorism".[9] A TNS/Global poll showed that 79% in Britain would feel "uncomfortable living next to a Muslim".[10] There have also been notable tensions in Britain between established Muslim communities and newly-arrived Eastern European immigrants.[11] A major attitude survey of teenagers in Flanders showed that 75% refuse to have a relationship with a black person, a Muslim, or an immigrant. Half want all immigration stopped, and 41% say they distrust anyone from another ethnic background.[12]British cabinet ministers had been criticized in October 2006 for helping to "unleash a public anti-Muslim backlash" in the United Kingdom by blaming the Muslim community over issues of integration despite a study commissioned by the Home Office on white and Asian-Muslim youths demonstrating "White youths are more likely to believe they are superior to those from other races, and their attitudes are more of a barrier to integration than those of Muslims".[13][14] A Europe-wide survey by Gallup in May 2009 also found that the Muslim communities in Britain, Germany and France felt more patriotic towards those countries compared to the general populations as a whole,[15][16] while another survey found that Muslims supported the role of Christianity in British life more so than Christians themselves.[17]"
Articole foarte interesante din Wikipedia despre multiculturalism - aici si aici. Interesante sunt criticile aduse multiculturalismului. O sa selectez cateva. Iata, spre exemplu, in SUA:
"Lawrence Auster, another conservative critic of multiculturalism, has argued that although multiculturalism is meant to promote the value of each culture, the reality is that its real tendency has been to undermine America's traditional majority culture. In Auster's view, multiculturalism has tended to "downgrade our national culture while raising the status and power of other cultures."He writes:
The formal meaning of “diversity,” “cultural equity,” “gorgeous mosaic” and so on is a society in which many different cultures will live together in perfect equality and peace (i.e., a society that has never existed and never will exist); the real meaning of these slogans is that the power of the existing mainstream society to determine its own destiny shall be drastically reduced while the power of other groups, formerly marginal or external to that society, will be increased. In other words the U.S. must, in the name of diversity, abandon its particularity while the very groups making that demand shall hold on to theirs.[11]According to Auster:
Since multiculturalism claims to stand for the sanctity and worth of each culture, the discovery that its real tendency is to dismantle the existing, European-based culture of the United States should have instantly discredited it.[12]"
Dar si:
"Diversity and Social TrustHarvard professor of political science Robert D. Putnam conducted a nearly decade long study how diversity affects social trust.[17] He surveyed 26,200 people in 40 American communities, finding that when the data were adjusted for class, income and other factors, the more racially diverse a community is, the greater the loss of trust. People in diverse communities "don’t trust the local mayor, they don’t trust the local paper, they don’t trust other people and they don’t trust institutions," writes Putnam.[18] In the presence of such ethnic diversity, Putnam maintains that
[W]e hunker down. We act like turtles. The effect of diversity is worse than had been imagined. And it’s not just that we don’t trust people who are not like us. In diverse communities, we don’t trust people who do look like us.[17]Ethologist Frank Salter writes:
Relatively homogeneous societies invest more in public goods, indicating a higher level of public altruism. For example, the degree of ethnic homogeneity correlates with the government's share of gross domestic product as well as the average wealth of citizens. Case studies of the United States...find that multi-ethnic societies are less charitable and less able to cooperate to develop public infrastructure..... A recent multi-city study of municipal spending on public goods in the United States found that ethnically or racially diverse cities spend a smaller portion of their budgets and less per capita on public services than do the more homogenous cities.[19]"
Sa vedem ce critici sunt aduse multiculturalismului in Europa:

The NetherlandsMain article: Multiculturalism in the NetherlandsLegal philosopher Paul Cliteur attacked multiculturalism in his book The Philosophy of Human Rights.[51] Cliteur rejects all political correctness on the issue: Western culture, the Rechtsstaat (rule of law), and human rights are superior to non-Western culture and values.[citation needed] They are the product of the Enlightenment. Cliteur sees non-Western cultures not as merely different but as anachronistic. He sees multiculturalism primarily as an unacceptable ideology of cultural relativism, which would lead to acceptance of barbaric practices, including those brought to the Western World by immigrants.[citation needed] Cliteur lists infanticidetortureslavery, oppression of women, homophobia, racism, anti-Semitism, gangsfemale genital cutting, discrimination by immigrants, suttee, and the death penalty. Cliteur compares multiculturalism to the moral acceptance of AuschwitzStalinPol Pot and the Ku Klux Klan.[citation needed][edit]

United KingdomWith considerable migration after the Second World War making the UK an increasingly ethnically and racially diverse state, race relationspolicies have been developed that broadly reflect the principles of multiculturalism, although there is no official national commitment to the concept.[52][53][54] This model has faced criticism on the grounds that it has failed to sufficiently promote social integration,[55][56][57] although some commentators have questioned the dichotomy between diversity and integration that this critique presumes.[56] It has been argued that the UK government has since 2001, moved away from policy characterised by multiculturalism and towards the assimilation of minority communities.[58]Opposition has grown to state sponsored multicultural policies, with some believing that it has been a costly failure.[59][60][61][62] Critics of the policy come from many parts of British society. There is now a debate in the UK over whether explicit multiculturalism and "social cohesion and inclusion" are in fact mutually exclusive.[63] In the wake of the July 7 Bombings 2005 David Davis, the opposition Conservative shadow home secretary, called on the government to scrap its "outdated" policy of multiculturalism.[64][65] The British columnist Leo Mckinstry said of multiculturalism, "Britain is now governed by a suicide cult bent on wiping out any last vestige of nationhood" and called it a "profoundly disturbing social experiment".[66] The head of the Commission for Racial Equality, who has called for an official end to multicultural policy and has criticised "politically correct liberals for their “misguided” pandering to the ethnic lobby".[67]In the May 2004 edition of Prospect Magazine, the editor David Goodhart temporarily couched the debate on multiculturalism in terms of whether a modern welfare state and a "good society" is sustainable as its citizens become increasingly diverse.[68] In November 2005 John Sentamu, the Archbishop of York, stated, "Multiculturalism has seemed to imply, wrongly for me: let other cultures be allowed to express themselves but do not let the majority culture at all tell us its glories, its struggles, its joys, its pains."[69] The Bishop of Rochester Michael Nazir-Ali was also critical, calling for the Church to regain a prominent position in public life and blaming the "newfangled and insecurely founded doctrine of multiculturalism" for entrenching the segregation of communities.[70]Whilst minority cultures are allowed to remain distinct, British culture and traditions are sometimes perceived as exclusive and adapted accordingly, often without the consent of the local population.[citation needed] Recent examples include the cancellation of public fires[who?][71](associated with Guy Fawkes Night), which the local council said was for environmental reasons only, but critics believed multiculturalism played a part. Also, there was the proposed "multicultural reinterpretation" of the York Mystery Plays[72] and the Birmingham "Winterval"[73]controversy.
In August 2006, the community and local government secretary Ruth Kelly made a speech perceived as signalling the end of multiculturalism as official policy.[74] In November 2006, Prime Minister Tony Blair stated that Britain has certain "essential values" and that these are a "duty". He did not reject multiculturalism outright, but he included British heritage among the essential values:[75]"When it comes to our essential values — belief in democracy, the rule of law, tolerance, equal treatment for all, respect for this country and its shared heritage — then that is where we come together, it is what we hold in common.
          New Labour and multiculturalism
Renewed controversy on the subject came to the fore when Andrew Neather — a former adviser to Jack StrawTony Blair and David Blunkett— claimed that Labour ministers had a hidden agenda in allowing mass immigration into Britain, to "change the face of Britain forever".
According to Neather, who was present at closed meetings in 2000, a secret Government report called for mass immigration to change Britain's cultural make-up, and that “mass immigration was the way that the government was going to make the UK truly multicultural”. Neather went on to say that “the policy was intended — even if this wasn’t its main purpose — to rub the right’s nose in diversity and render their arguments out of date”.[76][77]This was later affirmed after a request through the freedom of information act secured access to the full version of a 2000 government report on immigration that had been heavily edited on a previous release.[78] The Conservative party demanded an independent inquiry into the issue and alleged that the document showed that Labour had overseen a deliberate open-door ­policy on immigration to boost multi-culturalism for political ends.
In February 2011 Prime Minister David Cameron stated that the "doctrine of state multiculturalism" (promoted by the previous Labour government) has failed and will be no longer be state policy.[79] He stated that the UK needed a stronger national identity and signalled a tougher stance on groups promoting Islamist extremism.[80]"
Dar sa vedem ce spun si suporterii multiculturalismului: 
"Support for multiculturalismMulticulturalism is seen by its supporters as a fairer system that allows people to truly express who they are within a society, that is more tolerant and that adapts better to social issues.[6] They argue that culture is not one definable thing based on one race or religion, but rather the result of multiple factors that change as the world changes.
Historically, support for modern multiculturalism stems from the changes in Western societies after World War II, in what Susanne Wessendorf calls the "human rights revolution", in which the horrors of institutionalized racism and ethnic cleansing became almost impossible to ignore in the wake of the Holocaust; with the collapse of the European colonial system, as colonized nations in Africa and Asiasuccessfully fought for their independence and pointed out the racist underpinnings of the colonial system; and, in the United States in particular, with the rise of the Civil Rights Movement, which criticized ideals of assimilation that often led to prejudices against those who did not act according to Anglo-American standards and which led to the development of academic ethnic studies programs as a way to counteract the neglect of contributions by racial minorities in classrooms.[7][8] As this history shows, multiculturalism in Western countries was seen as a useful set of strategies to combat racism, to protect minority communities of all types, and to undo policies that had prevented minorities from having full access to the opportunities for freedom and equality promised by the liberalism that has been the hallmark of Western societies since the Age of Enlightenment.
C. James Trotman argues that multiculturalism is valuable because it "uses several disciplines to highlight neglected aspects of our social history, particularly the histories of women and minorities [...and] promotes respect for the dignity of the lives and voices of the forgotten. By closing gaps, by raising consciousness about the past, multiculturalism tries to restore a sense of wholeness in a postmodern era that fragments human life and thought."[9]Tariq Modood argues that in the early years of the 21st Century, multiculturalism "is most timely and necessary, and [...] we need more not less", since it is "the form of integration" that (1) best fits the ideal of egalitarianism, (2) has "the best chance of succeeding" in the "post-9/11, post 7/7" world, and (3) has remained "moderate [and] pragmatic".[10]Bhikhu Parekh counters what he sees as the tendencies to equate multiculturalism with racial minorities "demanding special rights" and to see it as promoting a "thinly veiled racis[m]". Instead, he argues that multiculturalism is in fact "not about minorities" but "is about the proper terms of relationship between different cultural communities", which means that the standards by which the communities resolve their differences, e.g., "the principles of justice" must not come from only one of the cultures but must come "through an open and equal dialogue between them."[11]"
Daca Europa este policulturala, cum si este, atunci multiculturalismul ar trebui sa fie potrivit pentru o Uniune Europeana. Pentru ca este destul de clar ca Uniunea Europeana nu poate fi monoculturala (contrazice realitatea). De altfel Wikipedia si spune:

"Historically, Europe has always been polycultural—a mixture of Latin, Slavic, Germanic, Uralic and Celtic cultures influenced by the importation of Hebraic, Hellenic and Muslim belief systems; although the continent was supposedly unified by the super-position of Roman Catholic Christianity, it is accepted that geographic and cultural differences continued from antiquity into the modern age."
Cred ca se poate vorbi de o cultura comuna totusi in Europa, in ciuda acestui policulturalism. Pentru ca exista trasaturi comune si aspiratii comune, in ciuda diferentelor. Spre exemplu sa luam un lucru banal: moda. Este clar ca felul in care se imbraca europenii este asemanator. In schimb nu e asemanator cu felul in care se imbraca oamenii in India sau Egipt. Deci exista diferentieri culturale, dar exista, pe de alta parte, si diferentieri culturale majore. Evident ca, spre exemplu, un flux mare de emigranti musulmani aduce si o alta cultura in Europa, foarte diferita de cultura europeana, de felul in care privesc lucrurile oamenii de aici, alte conceptii, alta religie, alt mod si filozofie de viata. Iar incompatibilitatile incep sa-si spuna cuvantul. Insa aceste incompatibilitati n-ar trebui sa fie o baza de plecare pentru promovarea intolerantei. Din pacate aceasta intoleranta exista in Europa iar atentatele de la Oslo ne arata tocmai asa ceva. Tocmai aceasta intoleranta ar trebui sa fie atenuata, daca nu eliminata cu totul. O reactie la diferentele culturale este normal sa existe. Dar nu e normal ca pornind de la aceste diferente culturale sa inceapa sa fie promovata intoleranta fata de altii de alta cultura, religie sau rasa, numai pentru faptul ca acestea sunt diferite de cele de aici.
De ce se ridica tocmai acum aceasta problema? De ce tocmai acum multiculturalismul este un esec in Europa? Pana acum nu a fost un esec...? Pana acum multe tari europene au primit emigranti musulmani si nu a fost o problema. S-ar putea sa fie o reactie la terorismul de tip islamic, dar asta nu inseamna ca toti musulmanii ar fi teroristi, iar o astfel de reactie n-ar trebui sa conduca la generalizari de felul acesta. Brusc, musulmanii au devenit o problema, imigrantii au devenit o problema. O alta cauza ar putea fi criza economica actuala, care afecteaza Europa si care ar putea sa conduca la astfel de sentimente, pe un fond de somaj, reducere drastica de cheltuieli ce afecteaza populatia. Dar nici aceasta criza nu justifica intocmai o astfel de atitudine. De unde se vede ca aceasta atitudine este, mai degraba, una politica, pentru un vot in plus. Ceea ce ma deranjeaza pe mine la criticile aduse multiculturalismului este intoleranta, care, daca e promovata in felul acesta, ar putea avea consecinte periculoase. Si asta in conditiile in care multiculturalismul a fost sustinut pana acum cu caldura.
Se vorbeste despre integrare. Spre exemplu integrarea unui musulman intr-o tara europeana, deci o tara cu o cu totul alta religie decat a sa. Aici ar trebui sa vedem ce optiuni ar avea cetateanul musulman, astfel incat sa se integreze complet. Tarile musulmane sunt profund religioase, atunci si el este un om religios, conform culturii din tara sa. Lucrul asta il defineste intr-un anumit fel din punct de vedere spiritual. Si atunci el ar avea doua optiuni: sa renunte la religia sa si sa devina ateu sau, a doua optiune, sa isi schimbe religia in religia dominanta (sau in una din religiile) din tara respectiva. Or, e clar ca astfel de optiuni sunt inacceptabile pentru el. Si nici nu poti sa-l constrangi sa faca asta, deoarece in acest caz s-ar incalca flagrant Drepturile Omului, libertatea de constiinta. Dar ar insemna si promovarea in societate a ateismului, lucru, iarasi, daunator.  De aceea integrarea sa ar trebui facuta altfel. Adica bazata pe alte valori, si anume pe valori laice, ceea ce nu inseamna ca el ar trebui sa renunte la religia sa musulmana, pentru ca treaba asta ar fi treaba lui personala si a nimanui altcuiva. Bineinteles, ar avea dreptul sa aiba locase de cult conform religiei sale. Iar in felul acesta s-ar putea impaca, dupa cum spune romanul, "capra si varza". Altmineri cum s-ar putea sa fie aduse lucrurile la un numitor comun? Si asta atata vreme cat el e de religie diferita de ceea ce e aici, lucru ce conduce catre dezbinare. Daca s-ar proceda asa, in conditiile in care sunt milioane de musulmani in Europa, multiculturalismul, apropo de Islam, ar putea fi o reusita. Renuntarea la multiculturalism, in conditiile in care exista o numeroasa populatie straina in Europa, stabilita aici, dar chiar si diferente culturale in sanul Europei, cum am aratat mai sus, nu mi se pare a fi lucrul cel mai potrivit, asta ca sa spun elegant. Dar poate ca e mai bine s-o spun de-a dreptul: mi se pare o prostie. Sustinut cu caldura pana acum, multiculturalismul a condus spre o asemenea situatie: au venit aici multi emigranti straini, multi dintre ei fiind musulmani. Problemele privind integrarea sunt, in general vorbind, de durata. Dar, pe de alta parte, de ce sa nu ne punem intrebarea daca politicile si valorile privind modul in care ar trebui sa se realizeze aceasta integrare au fost, cel putin pana acum, cele mai potrivite. Este clar ca nu se poate sustine o integrare fortata. Dar poate ca aceste politici ar putea fi perfectionate, tocmai pentru ca sa duca la o mai buna integrare a acestor oameni in Europa. In acest sens ar trebui intensificat dialogul intre culturi, tocmai pentru a se ajunge la un acelasi numitor.
Am auzit o chestie interesanta. In Franta...Un tanar francez si o tanara de religie musulmana. S-au iubit si au vrut sa se casatoreasca. Parintii fetei nu au fost de acord decat daca tanarul ar trece la religia musulmana. Se pare ca a iubit-o foarte tare, pentru ca a facut lucrul asta. Dar ar fi putut sa n-o faca! Problema, in conditiile in care ai o numeroasa populatie musulmana in Europa, deci de religie diferita de ceea ce exista aici ar fi urmatoarea: ar trebui religia sa influenteze atat de mult relatiile sociale? Sau: relatiile sociale ar trebui intemeiate pe baze exclusiv religioase? Dar, desigur, problema ar putea fi pusa si la modul general. Iar musulmanii care s-au stabilit si traiesc aici ar trebui sa inteleaga ca modul asta de a pune problema nu este tocmai cel mai potrivit. In cazul asta, n-ar trebui sa se casatoreasca decat un protestant cu o protestanta, un catolic cu o catolica, un ortodox cu o ortodoxa, si atunci unde ajungem in felul acesta...? Putem sa ajungem la tragedii si am sa va spun un astfel de scenariu: un protestant iubeste o catolica. Parintii fetei ar fi de acord sa se casatoreasca daca el ar trece la catolicism, parintii baiatului ar vrea ca fata sa devina protestanta. Si uite asa parintii se opun si, ca in Romeo si Julieta, se intampla o sinucidere din aceasta imposibila conciliere. Doamne fereste! Dar daca tratam relatiile sociale in aceasta maniera, de pe pozitii exclusivist religioase, se pot intampla si astfel de tragedii. De aceea si spun ca integrarea ar trebui sa fie bazata pe alte valori. Laice. Si in jurul acestor valori ar trebui sa se poarte si dialogul de care vorbeam mai sus. Luand exemplele de mai sus, un barbat si o femeie pot trai foarte bine impreuna, chiar daca sunt de religii diferite si fara ca vreunul din ei sa-si abjure credinta religioasa. Traiul bun intr-o casnicie il da in exclusivitate doar valorile religioase? Se casatoresc doi - el crestin si ea crestina - si, cu toate acestea, dupa doi ani divorteaza , atunci cum e?
Partea proasta e ca politica, in zilele noastre, a ajuns sa semene mai mult cu o goana dupa voturi. Iar lucrul asta incepe sa denatureze si sa deformeze totul. In loc sa se gaseasca solutii viabile la problemele cu care ne confruntam. A spune ca multiculturalismul e un esec nu inseamna ca dai solutii. Dar, in felul acesta se poate amplifica fenomenul extremist. Tocmai pentru ca nu se ofera nicio solutie, in schimb se pun tot felul de etichete (i s-a pus multiculturalismului eticheta "esec"!). In felul acesta, acesti oameni in loc sa ii lumineze pe altii nu fac altceva decat sa adanceasca si mai mult noaptea. Pentru voturi. Probabil. In orice caz, o astfel de atitudine nu mi se pare deloc potrivita. Iar daca treburile stau asa, vituperandu-se de la cel mai inalt nivel impotriva multiculturalismului, ba pardon, impotriva tolerantei, sa nu ne mire prea tare daca va avea loc intr-un viitor nu prea departat o recrudescenta a neo-nazismului in Europa.    

joi, 14 iulie 2011

Ne miram... De ce.. De ce..?

Imi amintisem de Viziunea USL si am deschis fisierul. Mi-am aruncat privirea asupra statisticilor prezentate si am simtit o tristete si chiar o durere. Stau si ma intreb cati dintre noi mediteaza macar putin la situatia reala a Romaniei, la ce fel de tara e Romania. Statisticile prezentate in Viziune sunt foarte interesante si nu am motive sa nu le cred. Insa as fi vrut sa-mi spun, sa-mi pot spune ca nu e adevarat. De fapt e vorba de prezentarea unei situatii realmente dramatice. Trei lucruri mi-au retinut intr-un mod mai deosebit atentia. Numarul locurilor de munca in Romania a scazut continuu in perioada 1990-2009. Prin '97 numarul pensionarilor era egal cu al salariatilor, dupa care primul a continuat sa creasca si respectiv al doilea sa scada. In 2009 numarul locurilor de munca era aproximativ la jumatate fata de anul 1990, iar numarul pensionarilor mai mare cu peste 1 milion decat cel al salariatilor. De observat ca tendinta la ambele curbe, actualmente, este de descrestere, desi numarul de pensionari se mentine peste numarul de salariati! Din septembrie 2008 pana in prezent, Romania a pierdut 740.000 de locuri de munca! O alta caracteristica este ca, facand o medie a veniturilor publice pe perioada 1998-2009, Romania are cele mai mici venituri publice dintre toate statele UE. Si, nu in ultimul rand, date fiind asemenea conditii, Romania are printre cele mai mici cheltuieli publice sociale din UE. Apropo de forta de munca in scadere, eu as spune ca a scazut si gradul ei de calificare. Rezultatele de la Bac-ul de anul acesta confirma acest lucru, dar, pe de alta parte forta de munca a plecat masiv peste hotare si e vorba de oameni calificati, astfel incat Romania a pierdut o buna parte din oamenii calificati. De remarcat ca au ramas pensionarii, care mai lucreaza si ei cate ceva. Numai ca pensionarii nu pot fi inclusi, cred eu, in categoria forta de munca sau n-ar trebui. Dar daca, totusi, am face-o, fortand nota, atunci ar rezulta o forta de munca foarte imbatranita, mai ales daca ne gandim si la scaderea natalitatii...
La acest tablou sumbru se adauga o crestere foarte rapida a datoriei publice: in ultimii trei ani (s-a triplat), si foarte greu de platit.
Nu este foarte clar, cel putin asa mi se pare, ce anume considera USL ca trebuie dezvoltat in Romania din punctul de vedere al industriei (si nu numai). Se vorbeste de agricultura mai mult (v. pag. 36 din document) dar si de cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene (spre ex. la pag. 46 din document). Insa nu vad schitata o politica de dezvoltare industriala pe termen mediu si lung, care sa specifice foarte clar ce industrii ar trebui (re)dezvoltate la noi. Tocmai pentru a putea crea locuri de munca. Si problema agriculturii e tratata foarte sumar. Este adevarat ca se vorbeste de atragerea investiilor straine (pag. 31 din document). Insa nu e foarte clar unde anume se vor crea aceste locuri de munca, in care sectoare economice (pag. 33 din document). Sau numai in agricultura?! Interesant este ca de agricultura se vorbeste, dar de industrie nu prea, chiar deloc. Se vorbeste mult de un set de masuri fiscale ce trebuie luate, de stimularea sectorului privat, de disciplina finantelor publice, de un aparat public eficient. Eu nu spun ca lucrurile acestea n-ar fi necesare, ci doar ca nu mi se par suficiente pentru a relansa economic Romania.
Romania, dupa parerea mea, ar trebui sa se gandeasca inca de pe acum la o dezvoltare durabila  si in acest sens ar trebui sa existe o convergenta intre toate partidele politice, tocmai pentru a se crea un pact la nivel politic in acest sens si care sa determine o unitate de actiune a guvernelor pe termen lung, indiferent de culoare politica. Ar trebui definita dezvoltarea durabila. Conceptul a fost fundamentat in raportul "Viitorul nostru comun", prezentat Conferintei Mondiale privind Mediul si Dezvoltarea, tinuta in 1987 la Rio de Janiero. El era definit ca:
"acel mod de dezvoltare care satisface necesitatile actualei generatii fara a compromite sansele generatiei viitoare de a-si satisface propriile nevoi
Acest concept, dezvoltare durabila, a fost definit ulterior de catre Banca Mondiala ca:
"acel proces prin care politicile de dezvoltare si de protectie a mediului, se bazeaza pe o comparatie a costurilor cu beneficiile, astfel incat sa se asigure protectia mediului, concomitent cu cresterea bunastarii sociale"
Ar trebui meditat la aceste definitii... Pe de alta parte cresterea economica ar trebui sa fie un obiectiv comun al acestui pact, de care am vorbit mai sus. Tocmai pentru a genera cresteri pe termen lung ale standardului de viata. O alta idee ar fi ca trebuie, in mod constant, stimulat dinamismul economic cu respect pentru marile echilibre economice, economisire si investitii mari pentru echipare tehnica si modernizare, investii mari in capitalul uman, inovatii intense si cuprinzatoare si o larga deschidere spre piata mondiala. Romania, dupa parerea mea, ar trebui sa stimueze activitatiile de export, extinderea afacerilor in exterior, ca sa putem profita la maximum de aceasta piata - Uniunea Europeana. Altminteri vom ramane o tara saraca in aceasta Uniune Europeana, daca nu vom profita de aceasta piata. Simpla apartenenta la UE nu inseamna si dezvoltare, daca nu facem ceea ce trebuie. Dar, revenind la definitiile de mai sus, daca  vorbim de un mod de dezvoltare sau de politici de dezvoltare ar trebui sa fie foarte clar ce anume trebuie dezvoltat si cum. Se  vorbeste in Viziune despre cercetare-inovare si e un lucru foarte bun. Insa o cercetare romaneasca in domeniu, in conditiile economice actuale, cu Romania o piata de desfacere pentru produse straine, nu are cum sa se dezvolte si, drept consecinta, bineinteles, sa fie performanta. Numai vorbesc de faptul ca apare si problema majora a calificarii fortei de munca intr-un astfel de domeniu. Asa cum degeaba faci investitii mari in capitalul uman, foarte necesate de altfel, daca acest capital uman emigreaza masiv peste hotare. Exista inca de la Revolutie incoace, asa cum se poate foarte bine vedea si pe statisticile prezentate, o foarte mare lipsa de coerenta in acest sens. Noi nu am avut politici de dezvoltare in adevaratul sens al cuvantului. Iar lucrul acesta este cauza situatiei actuale, agravata de criza economica si de un guvern care, din pacate, nu reuseste sa faca mai mult si mai bine in ciuda atator sperante pe care oamenii si le-au pus in el si in PDL. Insa cred ca trebuie spus ca la noi, in toti acesti aproape 22 de ani, s-a facut doar trecerea de la economia centralizata la economia de piata, dar un mod de dezvoltare in adevaratul sens al cuvantului nu a existat. Una este tranzitia de la un tip de economie la alt tip si alta e dezvoltarea si modul de dezvoltare. La noi, practic, nu s-a realizat altceva decat distrugerea sistematica a sectorului industrial, aducerea agriculturii la stadiul de agricultura de subzistenta si o supradimensionare a sectorului servicii, cu aparitia a foarte numeroase IMM-uri. Iar la ciorba asta mai adaugam un ingredient: clientelismul politic, prezent totdeauna de la Revolutie incoace. Or, asta nu poate fi un mod de dezvoltare.Acest lucru este confirmat de involutia fortei de munca, in continua scadere de la Revolutie incoace, si de faptul ca, actualmente, sunt mai multi pensionari decat salariati. Nici macar o politica sociala nu am avut, decat " pe hartie". Sa nu ne imbatam cu apa rece, spune un proverb. Opozitia actuala practica un discurs prin care sa arate cat de rea si neomenoasa e actuala Putere, cauza a tuturor relelor. Insa nu trebuie uitat ca starea actuala a economiei e consecinta unor acumulari negative si toxice intinse pe foarte multi ani. De aceea mi se pare important ca sa stabilim care ar trebui sa fie politicile de dezvoltare si modul de dezvoltare al Romaniei in viitor. Lucru care, din cate constat, nu e foarte clar nici pentru actuala Putere dar nici pentru Opozitie. Nu a fost clar nici in trecut. Clasa politica nu a reusit sa formuleze astfel de politici de dezvoltare si sa formuleze un mod de dezvoltare coerent si potrivit pentru Romania.
Un alt aspect care ar trebui luat in considerare este posibilitatea din ce in ce mai evidenta a reizbucnirii crizei economice si financiare mondiale, in special datorita situatiei din SUA. Lucru ce ar avea consecinte nefaste si pentru Europa, deci si pentru noi. De asemenea situatia din Grecia ramane foarte dificila. Viziunea USL nu ia in considerare aceste aspecte grave care au loc pe plan international si care ar putea (mai mult ca sigur!) sa ne afecteze. Nu am vazut vorbindu-se de astfel de probleme in Viziune. Si nici de cum am putea sa facem fata unei noi crize ce s-ar putea manifesta cu mai mare virulenta decat tot ce a fost pana acum. Ar trebui sa existe in Viziune masuri preventive referitoare la aceste aspecte deloc placute. Pentru ca actuala situatie economica a tarii nu se reduce numai la cresterea TVA, care ar trebui redusa. Nimeni nu spune ca ar fi "numai o singura cale de parcurs". Problema este sa gasesti calea corecta intr-un climat economic si financiar mondial foarte ostil, in care sufera tari dezvoltate economic, si intr-o situatie ca aceasta cand, pe plan mondial, nu s-a gasit o solutionare a acestei crize foarte grele. Criza datoriilor suverane nu a fost rezolvata, dar, ceea ce e cel mai grav, este ca aceasta se poate adanci prin consecintele sale. Din cate se vede, masuri cum ar fi reducerea a datoriei publice si a deficitului bugetar, chiar pentru tari foarte dezvoltate, sunt grele, greu de suportat pentru populatie si pentru sectorul privat si nu numai la noi. Mie mi-e teama de o grava criza sociala, consecinta a acestei crize a datoriilor publice, amplificata de situatia dramatica din SUA si Grecia, care ar putea sa afecteze toata Europa. Romania are, de bine de rau, o datorie publica de 40% din PIB, deci sub 60% (respecta din punctul asta de vedere Criteriile de la Maastricht), fata de tari mult mai dezvoltate care nu au respectat aceste criterii si in care ponderea cheltuielilor pentru protectie sociala atinge si 30,8% din PIB cum e cazul Frantei sau 27,8% din PIB, cum e cazul Italiei, cu o datorie publica de peste 100% din PIB! Este o situatie absolut diferita de ceea ce a fost in trecut, inclusiv in Guvernarea Nastase din perioada 2000-2004. Mult mai grea. De astfel de aspecte foarte neplacute cred ca trebuie tinut cont vrei nu vrei. Si trebuie elaborata o politica anticriza cat se poate de justa, pentru a putea face fata acestei calamitati. Criza actuala mi se pare ca se poate asemui cu o boala, cu o epidemie care, in scurt timp, s-a extins pe tot Pamantul, cu putine exceptii, daca se poate spune asa, exceptii. Or, de lucrul acesta trebuie tinut cont si trebuie vazut care poate fi tratamentul adecvat. Tot ce se poate face ca sa suferim cat mai putin de pe urma acestei boli. Nu mi-e foarte clar daca Viziunea USL va conduce la o "justa distribuire a costurilor crizei". Depinde si ce intelegem prin acesti termeni. Fara indoiala ca aceasta Viziune contine bune intentii dar si masuri bune. Departe de mine gandul de a o "calca in picioare". Insa ar trebui sa cuprinda, dupa parerea mea, si elementele pe care le-am semnalat mai sus. Sau macar sa tina seama de ele. Dar si sa explice mai pe larg anumite masuri. Spre exemplu: introducerea contractelor de performanta in toate institutiile publice si companii de stat. Ce ar insemna asta? Cum ar arata un astfel de contract de performanta, ce ar cuprinde? Iar apropo de performanta, chestiunea complicata este ca trebuie sa ai si cu cine (si cu ce) sa poti sa faci performanta, iti trebuie oameni bine pregatiti profesional. Ii avem? Sunt cum trebuie promovati astfel de oameni? Sau va predomina, in continuare, criteriul clientelar-politic? Sunt intrebari pe care, cred, orice om de buna credinta si le pune.
Ar trebui sa ne miram prea tare de situatia economica actuala? Si da si nu. Da, pentru ca eu cred ca Romania are un potential valoros (din foarte multe puncte de vedere) si e inadmisibil ca a ajuns intr-o asemenea situatie. Si nu, pentru ca nu am avut de ani buni, dupa cum spuneam, politici de dezvoltare, nu am conceput un mod viabil de dezvoltare, lucru ce se resimte acum atat de acut datorita crizei actuale. Putem sa iesim cu bine din impas? Eu cred ca da. Sper. Imi place sa fiu optimist. Dar daca e sa fiu si realist... 

marți, 5 iulie 2011

Despre dezastrul de la Bac..

Am scris despre acest subiect si aici. Observ ca se cauta foarte multe explicatii pentru acest fenomen. Am retinut parerea lui Cristian Tudor Popescu - aici, aici si aici. Este de retinut si un articol din Gandul, foarte interesant, despre cum s-a prabusit promovabilitatea de la 80% la 44% in numai trei ani - aici. Dupa parerea mea, explicatia e una foarte simpla si este de natura economica. Atata vreme cat in toti acesti 20 de ani s-au privatizat/inchis/desfiintat/ foarte multe intreprinderi din ceea ce, pe vremuri, era economia socialista, atata vreme cat agricultura a fost adusa la ceea ce se cheama agricultura de subzistenta, lucruri ce au generat somaj masiv si, mai apoi, o emigrare masiva a fortei de munca in Occident, spre zari mai bune, iar in vremurile din urma s-a mers pe o crestere economica bazata preponderent pe consum si nu pe productie, absolutizandu-se consumul, la ce te poti oare astepta? De asemenea e de vazut si care e PIB-ul Romaniei si procentul infim, de 3% din PIB, acordat invatamantului ca sa completam tabloul de mai sus. Pe vremea comunismului statul iti garanta un loc de munca (era stipulat in Constitutia de atunci), acum insa poti sa faci o facultate si sa fi vanzator de ziare (si nu e nicio exagerare). Invatamantul, la ora actuala, nu este (bine) corelat cu gradul de ocupare al fortei de munca, functie de calificarea individului. Pe de alta parte recesiunea prelungita in care se afla tara la ora actuala nu poate sa duca spre ceva bun. In felul acesta invatamantul nu mai are nicio finalitate. Pentru ca problema lui nu consta in reformele mai mult sau mai putin inspirate care s-au facut in toata aceasta perioada, ci in ceea ce faci dupa ce ai absolvit. Ce faci dupa e problema esentiala si lucrul care, pana la urma, motiveaza. Fireste ca ceea ce s-a intamplat poate fi interpretat si ca un esec major al regimului Basescu si al PDL-ului in ceea ce priveste reforma in invatamant. Insa nu reprezinta, totusi, cauza profunda a evenimentului intamplat de curand. Este de retinut ceea ce spune CTP si, in mare masura, are dreptate:
"Cristian Tudor Popescu a comentat situaţia de la Bacalaureat 2011 : "Dorinţa românului de a acumula diplome este dinainte de 1989. Atunci, dacă aveai o diplomă, statul era obligat să te repartizeze, să-ţi dea un loc de muncă, care era mai bun decât al celorlalţi care nu o aveau. În prezent, statul nu mai are nicio obligaţie faţă de absolvenţi, iar aceste diplome nu mai fac doi bani. Dacă nu ştii să-ţi demonstrezi utilitatea în ziua de azi, nu ai ce să faci cu diploma de bac. Şi elevii simt acest lucru. Vorbind de matematică, e bine să ştii aritmetică, dar ce să faci cu analiza matematică, de exemplu? Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii", a spus Cristian Tudor Popescu despre situaţia de la Bacalaureat în 2011." (subl.mea)
Spun in mare masura pentru ca demonstrarea utilitatii conduce spre o alta dezbatere filozofica importanta. Pentru ca aceasta demonstrare a utilitatii m-a dus imediat cu gandul la Greata lui Jean-Paul Sartre... Problema ar fi si cat de util e un anumit lucru, sau unul, sau altul, dar, mai degraba, cat e individul insusi de util. Iar de la cat de necesara e existenta lui se poate medita la cat de necesara este existenta in general vorbind.Pentru ca daca trebuie sa demonstrez utilitatea mea (apropo de ce spunea CTP) atunci, in primul rand, si mi se pare logic asa, ar trebui sa mi-o demonstrez, mai intai, mie insumi, inainte de a o demonstra altora (lucru care s-ar putea sa nu fie necesar sau sa nu-l resimt ca pe o necesitate!). 
Dar sa nu divagam prea mult de la subiect. CTP a adus in discutie aceasta problema, poate cam... fortat, poate asa mi se pare mie. Problema de fond nu e "cine te mai intreaba de integrale si derivate tot restul vietii". Daca punem asa problema, atunci se naste intrebarea: ce rost mai are sa le inveti? Dar in felul acesta nu ajungem la nicio concluzie, poate doar la aceea ca nici nu are rost sa mai inveti...Este adevarat ca Seneca a spus: Non scholæ, sed vitæ discimus. Insa sensul lui "a invata pentru viata" trebuie foarte bine inteles. Ca asa, daca e s-o luam in sens invers, hai sa spun asa, poti trai foarte bine si fara sa inveti, fara sa ai multa carte. A invata pentru viata inseamna sa sporesti tu insuti in spiritualitate, lucru ce deschide calea (sau caile) catre progresul societatii, atat cel material cat si cel spiritual (evident, vorbesc la modul foarte general). Pentru ca numai avand cunostiinte de aritmetica, societatea nu poate progresa. Nu poate fi viabil sa mergem pe o astfel de abordare - "Vorbind de matematică, e bine să ştii aritmetică, dar ce să faci cu analiza matematică, de exemplu? Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii". Sa luam un exemplu - Laplace. Daca ar fi gandit asa atunci cu siguranta nu am mai fi avut aceasta carte... Si sa ne gandim ca Franta nu s-ar fi putut dezvolta daca n-ar fi avut oameni mari, profesori mari, un sistem de invatamant bine pus la punct, daca s-ar fi invatat numai aritmetica, mergand pe linia unui utilitarism extrem de ingust. Ceea ce vreau sa spun este ca o dezvoltare durabila nu se poate obtine in felul acesta, adica - "Cine te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii?", adica, repet, utilitarismul ingust de care vorbeam, care reduce totul la faptul ca e necesar sa stii aritmetica, nu derivate, care, oricum, mai incolo, in viata, nu ti-ar folosi cine stie ce. Si, sigur, este gresita o astfel de abordare si privita prin prisma individului, pentru ca depinde si ce lucrezi. Pentru ca s-ar putea sa ajungi sa lucrezi intr-un domeniu in care sunt necesare cunostiinte de matematica superioara. Latinii spuneau: Non licet bovi, quod licet Jovi - Nu este permis boului (oricui), ceea ce este permis lui Juppiter si, desigur, aveau dreptate. Insa nenorocirea mare in societatea romaneasca este ca locul lui Juppiter a fost luat de bou si locul boului, de catre Juppiter. Atunci incepe sa se dezvolte o gandire bazata pe un utilitarism ingust. Inteleg faptul ca CTP dorea sa dea o explicatie fenomenului si, din aceasta cauza, a facut o astfel de divagatie, introducand problema in dezbatere, cautand sa inteleaga felul in care gandesc, la ora actuala, elevii. Insa eu spuneam ca nu aceasta ar fi problema de fond. Am divagat si eu, e adevarat. Prima parte, ceea ce am subliniat, din ceea ce a spus reputatul editorialist, merita atentie. Pentru ca, dupa parerea mea, interesul pentru invatatura e strans legat cu ceea ce faci dupa absolvire. Iar faptul ca dupa absolvire, din pacate, nu faci mare lucru avand scoala incepe, asa cum aratam si mai sus, sa determine la individ o gandire ingusta, un utilitarism ingust, care este expresia unei ignorante profunde. Practic, prin ceea ce se intampla, prin felul in care decurg lucrurile la noi, nu se face altceva decat sa se dezvolte ignoranta, anuland elevatia. Eu nu cred ca masurile anticopiat, spre exemplu, vor reusi sa imbunatateasca situatia. Ci ar trebui ca statul sa aiba in vedere o reala dezvoltare economica, pe care individul s-o si simta, pentru ca situatia sa se indrepte. Lucru ce ar putea determina crearea de locuri de munca, bazate pe pregatirea pe care o ai, bine platite, adica astfel incat cel care lucreaza sa resimta o satisfactie reala, atat morala cat si materiala; atunci ar exista si o reala motivatie in actul invatarii (fapt care nu ar trebui sa aiba legatura cu felul in care era pe vrema comunismului). Lucru ce nu se intampla in Romania si care, drept consecinta, a determinat si determina emigratia masiva. Cu alte cuvinte nu exista aceasta satisfactie, de care vorbeam mai sus, si, pe cale de consecinta, nu exista nici motivatia. Decat Greata, sub forma unei obligativitati stranii de a-ti demonstra utilitatea fara niciun rost, pentru ca tot aia e. Spuneam ca nu se intampla in Romania... Tocmai pentru ca in Romania a ajuns superfluu sa mai inveti pentru viata!  Si acesta e lucrul cel mai rau care se poate intampla. Ramane sa inveti pentru scoala. Lucru absolut inutil, vorba lui Seneca. Este infructuos, la noi, la ora actuala, sa mai inveti pentru viata. Pentru ca dupa ce inveti atata, viata, cel putin aici, nu-ti ofera satisfactiile la care speri; intr-un fel iti insala sperantele, iar motivatia devine searbada. Intrucat tendinta nu e cea spre progres real si dezvoltare durabila a societatii. Nu ai nici satisfactii morale, nici satisfactii materiale, cu toate cunostiintele pe care, cu truda, le-ai acumulat in multi ani de invatare. Este mai degarba vorba despre un efect psihologic propagat in masa, care descurajeaza individul, provocat in special de realitatile economice ale tarii (evident descurajante). Un duh de descurajare si de manifestare a inutilitatii si neputintei... O lipsa de sens ce se propaga in existenta. Nu ar trebui, poate, sa ne mire lucrul acesta. Salus populi suprema lex esto - Bunăstarea poporului să fie legea supremă, spune un adagiu latin. La noi e asa ceva? Nu prea e asa, iar problema aceasta dureaza de foarte multa vreme, din nefericire...Si nici nu se vede o tendinta ca lucrurile ar merge spre bine. Nu mai vorbesc de faptul ca in mai toate sondajele de opinie, in proportii majoritare, oamenii spun ca tara merge intr-o directie gresita. Or, in asemenea conditii e cel putin utopic sa vorbesti de un invatamant performant cu adevarat. Intr-adevar, a fost o discutie lunga pe tema asta in care s-a implicat si Basescu, nu cu foarte mult timp in urma. Totusi e greu de crezut ca invatamantul poate performa in asemenea conditii economice, cu bani putini, cu o populatie infricosata de scumpiri, in marea ei majoritate, cand nu se vede, cel putin in momentul de fata, nicio inaintare spre mai bine... De aceea si spun ca situatia, daca se va rezolva, nu se va putea rezolva usor. De agravat, da, se poate agrava in asemenea conditiuni. Nu pot fi (prea) optimist... Deziluziile cresc pe zi ce trece. Criza economica le agraveaza. Roma die uno non aedificata est - Roma nu a fost cladită într-o zi ...   

joi, 30 iunie 2011

Un punct de vedere interesant despre criza din Grecia

Iata ce ne spune Mediafax:

Bloomberg: În spatele crizei din Grecia "fierb" două viziuni privind euro

"În spatele crizei din Grecia "fierb" două viziuni privind euro şi, cu cât este amânat mai mult falimentul acestei ţări, cu atât sunt mai aproape liderii europeni de a încălca unul dintre cele mai vechi taboo-uri, prin asumarea responsabilităţii pentru finanţele unui stat membru, comentează Bloomberg.

Autorităţile europene devin principalii deţinători de obligaţiuni suverane elene, chiar dacă se opun propunerii preşedintelui Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, pentru o "consolidare majoră" a legăturilor fiscale în spaţiul comunitar.
În aceste condiţii, obiecţiile politicienilor europeni de împărţire a suveranităţii sunt subminate de propriile eforturi de salvare a euro.
"Cu cât este evitată restructurarea datoriilor elene, cu atât mai mult obligaţiile financiare ale Greciei sunt împărţite şi apare o uniune fiscală de facto", a declarat David Mackie, economist şef la JPMorgan Chase în Londra.
Dacă BCE va avea succes în încercarea de a preveni restructurarea, în viitorul apropiat, a datoriilor Greciei, regiunea va merge spre destinaţia dorită de Trichet, crede Mackie.
Parlamentul de la Atena a aprobat miercuri un nou plan de austeritate, creând condiţiile pentru obţinerea unui al doilea program internaţional de finanţare în decurs de doi ani, care va majora contribuţia contribuabililor europeni la salvarea celui mai îndatorat stat din UE."
si:
""Europa se află la o răscruce. Este imposibil să avem o uniune monetară în anii următori dacă nu construim o uniune economică şi fiscală. Trichet este conştient de acest lucru, dar unii lideri politici au alte viziuni", a afirmat într-un interviu Guy Verhofstadt, prim-ministru al Belgiei în prima decadă a euro.
Costul unei uniuni mai profunde ar fi suportat în mare parte de principalele economii ale zonei euro.
Analiştii Nomura International calculează că Germania ar trebui să contribuie cu 3,5% din PIB pentru ca integrarea regiunii să ajungă la nivelul celei din Statele Unite, comparativ cu 1% în prezent, reprezentând 0,7% din bugetul UE.
Finanţarea Greciei, Irlandei şi Portugaliei se va ridica la circa 2% din PIB-ul Franţei şi al Germaniei, în acest an, reprezentând în mare ratele lor de creştere economică, potrivit analiştilor companiei de brokeraj Strategists at Brockhouse&Cooper din Montreal."

Dar este interesant de citit tot articolul, pe care il recomand!

luni, 27 iunie 2011

Exagereaza Basescu...?

Presedintele Traian Basescu a facut inca o declaratie surprinzatoare de Ziua Drapelului National. Iata ce ne spune HotNews:

Traian Basescu, de Ziua Drapelului National: Suntem intr-un moment de cumpana in care solidaritatea e singura solutie

""Adesea, daca mergi pe strada, vezi oameni care trec pe langa tricolor ca pe langa un stalp de iluminat. Este proba faptului ca am uitat sa avem in viata de zi cu zi valorile noastre", a spus Traian Basescu.
"Suntem intr-un moment de cumpana in care solidaritatea e singura solutie prin care putem sa trece momentele dificile ce ni le rezerva viitorul", a adaugat seful statului.
Drapelul National a fost decretat pentru prima oara ca simbol national de Guvernul revolutionar provizoriu din Tara Romaneasca la 14/26 iunie 1848, avand inscrisa pe el deviza 'Dreptate, Fratie', relateaza Agerpres.
Presedintele Basescu a declarat ca "tricolorul simbolizeaza toata evolutia statului roman": "Pana la urma tricolorul e definitia noastra. In tricolor regasim pamantul tarii, in tricolor gasim istoria noastra si viitorul nostru, gasim reprezentata fiecare casa, fiecare familie, fiecare bunic, fiecare copil si viitorul fiecaruia dintre ei".
Traian Basescu a adaugat ca Romania se afla astazi "intr-un moment in care nu parem a intelege ca avem nevoie de solidaritate mai mult decat oricand: "Istoria moderna a Romaniei consemneaza momente sublime de solidaritate iar azi este din nou un astfel de moment, in care lumea se indreapta spre o perioada in care nu stie exact ce se va intampla si cum vor evolua lucrurile".
"La multi ani, tricolor, la multi ani, romani", a incheiat el." (subl.mea)
Subiectul principal de discutie este fraza subliniata. L-am vazut dezbatut si aici. Nu prea e in regula, dupa parerea mea, sa spui ca vezi oameni pe strada care trec pe langa tricolor ca pe langa un stalp de iluminat... Dar... poate ca asta e perceptia Presedintelui. Observ la Basescu ca face, in ultima vreme cel putin, afirmatii ce au o doza mare de subiectivitate. Eu nu spun ca nu ar fi sincer in ceea ce declara. In definitiv si la urma urmei, poate ca omul chiar asa gandeste. Este firesc a te intreba: dar de unde stie el cum trec oamenii pe langa tricolor? De unde stie el ce sentimente le starneste tricolorul? A face un proces de intentie populatiei, pe tema aceasta, nu e o atitudine potrivita si nici corecta. Sau, daca doriti, e un mod neelegant si nefericit de a te exprima. Totusi... intrebarea care se pune ar fi: exagereaza Basescu? In ce masura are dreptate? Eu am scris mai demult un articol:

Despre patriotism
Care ar fi interesant de parcurs, apropo de declaratiile lui Traian Basescu. Pe scurt, este vorba de Raportul IRES privind patriotismul la romani. Domnul Dancu da explicatii foarte interesante. 
Mediafax de asemenea ne informeaza despre declaratiile lui Basescu:


Preşedintele Traian Băsescu, la ceremonia de Ziua Drapelului Naţional
Basescu a tinut sa precizeze:
"Băsescu a afirmat că, de câte ori ajunge la o întâlnire internaţională, primul lucru pe care îl face este să caute, în linia de drapele de stat, drapelul tricolor al României."Nu întotdeauna faptele pe care le avem de săvârşit sunt plăcute, dar dacă ele sunt necesare, resursa de a merge înainte o găseşti în simbolul naţional", a spus el."
si:
"El a adăugat că poartă tricolorul în suflet. "Tricolorul trebuie purtat în suflet. Eu acolo îl am, este parte a sufletului meu", a spus el.După discursuri oficialităţile prezente au "onorat" drapelul care urma să fie ridicat pe catargul din faţa Cercului Militar Naţional, înclinându-se în faţa sa, după care a fost intonat imnul de stat şi a avut loc un moment religios.La ceremonia de Ziua Drapelului au participat câteva zeci de bucureşteni, iar discursurile au fost marcate de momente scurte de aplauze.""
 Revin la ce arata Vasile Dancu:
"Statul trebuie să fie imparțial, dar nu inert. Și un lucru esențial, pe care ne facem că nu-l înțelegem: statul român nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile, dar nu este un stat social. Un stat social oferă multe bunuri publice, dar este un stat inteligent și eficient. Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. Un stat fără un sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social, decât în discursurile celor care nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. România nu are cum fi etichetată ca un stat social, ci mai degrabă ca un stat discriminatoriu, stat care a creat mai multe excepții decât egalitate.Un stat social creează condiții pentru o egalitate formală între cetățeni ca și fundament pentru democrație. "
Ceea ce spune Dl. Dancu este important pentru ca arata ceea ce Romania ar trebui sa fie si nu e. Cu alte cuvinte domnia sa arata ca nu este respectata Constitutia, mai exact art.1 , al.3, unde se specifica foarte clar ca "Romania este un stat de drept, democratic si social". Iar daca ne gandim la cuvintele: "Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. ", am putea banui ca Romania nu a fost niciodata stat social, desi in Constitutie scrie ca Romania e un stat social... Dar atunci cum ar putea sa existe solidaritate sociala, si o societate intemeiata pe o asemenea valoare? Sa nu uitam ca Presedintele face un apel la solidaritate si anume o solidaritate in jurul tricolorului, ca simbol national:
""Suntem într-un moment de cumpănă, în care solidaritatea este singura soluţie pentru ca o ţară să treacă de momentele dificile ce ni le rezervă viitorul, iar singurul simbol care ne poate aşeza pe toţi la un loc este tricolorul""
Sa vedem care este parerea reputatului sociolog, Dl. Dancu:
"Este clar că România este un stat oligarhic, un stat slab, căpușat de toate clicile politice care ajung la putere și de toate categoriile socio-profesionale care dețin pozitii de decizie sau de forță: revoluționari, armată, polițiști, judecători sau procurori etc.Faptul că românii au o mentalitate de asistați nu însemnă un stat social cum cred cei care se uită doar dintr-o parte la realitatea noastră." " 
Mai corect spus cred ca ar fi: "Faptul ca romanii au ajuns sa aiba o mentalitate de asistati...". Altii, si nu putini, au si emigrat... Or, intr-un astfel de stat se mai poate vorbi de solidaritate? Concluzia ar fi ca aceasta clasa politica nu a facut nimic nici in sensul de a construi cu adevarat un stat social si nici in a promova solidaritatea sociala in societate, ca o valoare ce ar trebui sa fie prezenta. De ce asa? Eu am impresia ca de la bun inceput, inca imediat dupa Revolutie, la noi s-a vorbit una si s-a facut alta. Constitutia din 1991 stipula, la fel ca si cea actuala, la art.1, al.3, ca "Romania este un stat de drept, democratic si social", numai ca la noi s-a mers pe crearea economiei de piata, si anume a uneia "functionale". Din aceasta cauza statul nostru a stat sub semnul imperialismului pietelor, iar mai putin, chiar foarte putin sub semnul solidaritatii sociale, ca o caracteristica a statului social. Expresiile ce s-au intalnit frecvent, ca spre exemplu: "boom-ul imobiliar", stau marturie acestui lucru. Nici masurile pe care actuala Putere le-a luat, spre exemplu noul Cod al Muncii pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea, nu stau sub semnul solidaritatii sociale. Si atunci imi pun intrebarea: nu cumva solidaritatea sociala este piatra de temelie a patriotismului? In sensul ca daca aceasta solidaritate sociala slabeste, atunci si patriotismul slabeste? Sa analizam putin acest lucru si prin prisma emigratiei, cu care tara noastra se confrunta de o buna bucata de vreme, luand ca ajutor ceea ce spunea Cicero: Ubi bene, ibi patria - Acolo unde e bine, acolo este patria. Pentru ca intr-o societate, asa cum o descrie Dl. Dancu pe cea romaneasca, nu prea are cum sa fie bine pentru cetateanul obisnuit, pentru omul de pe strada care trece pe langa tricolor ca pe langa stalpul de iluminat, cum se exprima Dl. Basescu. Este clar ca emigratia se poate traduce si prin cuvintele lui Cicero. Sigur, tricolorul si patria le poti purta in suflet oriunde si s-ar putea spune ca e o dovada de lasitate sa fugi din fata greului catre locuri placute, unde este bine, cand in tara ta nu prea e asa, in loc sa te implici si sa faci ceva aici, in tara ta. Dar aici intervine si un alt aspect: deznadejedea, adica pierderea oricarei sperante ca in tara ta, pe perioada vietii tale, lucrurile ar mai putea sa mearga spre bine. Cred ca absenteismul la vot este si o expresie a acestei deznadejdi, dar si a derutei, in conditiile in care politicienii spun una si fac alta. Dar intr-o societate unde nu exista solidaritate sociala, este foarte, foarte probabil ca omul obisnuit sa inceapa sa gandeasca dupa cuvintele lui Cicero. Mai ales ca durerea este agravata si de slabele performante economice cu care se confrunta Romania.  
Dar ceea ce spune Dl. Dancu conduce la ideea alterarii conditiei de a fi cetatean. Cetatenia, sau a fi cetatean, se bazeaza pe etica , civism, responsabilitate, toleranta reciproca. Se mai poate vorbi, oare, de aceste valori intr-un stat caracterizat ca fiind: "stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile"? Sau astfel de caracteristici (intr-un moment istoric dat) altereaza, spre exemplu, toleranta reciproca si submineaza solidaritatea sociala? Clientelismul de orice fel ar fi el, dupa parerea mea, altereaza, viciaza calitatea de a fi cetatean. Pentru ca toleranta are la baza, in acest context, criterii clientelare. "Traiul impreuna" devine dificil in conditiile in care in societate se creaza tot felul de grupuri de interese (expresia e la moda!) antagonice, care depind, in dobandirea prosperitatii lor personale, proprii, de clientelism (spre exemplu clientelismul politic). Sa nu uitam ca s-a spus despre PDL ca s-a pesedizat! Este limpede ca in felul acesta e subminata insasi demnitatea umana. Accentul deosebit pus pe "piata", absolutizarea abnorma a pietii si economiei de piata au condus in cele din urma, intr-o societate in tranzitie, spre astfel de realitati. 
Dar nu e vorba numai de asta... Exista la noi o depreciere a discursului public al liderilor nostrii politici, lucru ingrijorator dupa parerea mea. Iata aici un exemplu venit dinspre partea Opozitiei. Este ingrijorator pentru ca asa cum bine observa Buffon, "Le style est l’homme même"... Insa este de observat ca Vasile Dancu, analizand fenomenul patriotismului la romani, in momentul actual, vorbeste de educatie. Exista o prapastie intre generatia tanara si cea varstnica in felul in care acestia se identifica cu calificativul de patriot. Dar poate fi vorba, de ce nu, si de o prapastie in ceea ce priveste educatia, la modul general vorbind. La capitolul asta nici Basescu nu exceleaza: viziunea ca avem nevoie de tinichigii si ospatari, ca se poate invata cu google s.a.m.d. Dupa cum se poate vedea, nici discursul public al liderilor politici nu exprima educatie in adevaratul sens al cuvantului. Si atunci cum poate sa se dezvolte patriotismul? Pentru ca in felul acesta si calitatea dezbaterilor scade foarte mult. Devin sarace in idei. Si totul se traduce printr-o lupta acerba pentru putere, pentru ca sa-si recapete privilegiile pierdute sau, pentru cei de la Putere, sa si le mentina - teren propice pentru ceea ce se numeste excluderea sociala. Observam o lipsa totala de viziune, spre exemplu, in ceea ce priveste organizarea administrativ-teritoriala, unde, in momentul de fata, e un blocaj total. Observam o imposibilitate de a obtine consensul pe problemele importante cu care se confrunta tara. Evident ca aceste aspecte isi pun amprenta si asupra cetateanului, care devine din ce in ce mai derutat si, in cele din urma, din ce in ce mai nepasator...


Mai putin comentata, mi se pare, a fost fraza: ""Istoria moderna a Romaniei consemneaza momente sublime de solidaritate iar azi este din nou un astfel de moment, in care lumea se indreapta spre o perioada in care nu stie exact ce se va intampla si cum vor evolua lucrurile" (subl.mea). Acest apel viu al solidaritate, pe care l-a adresat Presedintele tuturor cetatenilor, este legat de acest aspect: spre ce se indreapta lumea? Nu este de neglijat ceea ce a spus Basescu. Deoarece actuala criza economica si financiara a bulversat mult societatile occidentale, marcate de revolte, mitinguri uriase, cum a fost, recent, la Londra. De remarcat ca tinerii sunt printre cei mai dezavantajati. Pentru ca exista o amenintare la adresa democratiei in Europa si in intreaga lume. De observat este ca tonul discursului prezidential este unul nationalist. Nu l-am auzit pe Basescu, pana acum, abordand chestiunea patriotismului, referindu-se la tricolor atat de patetic. E un semnal...? Ca si declaratia anterioara legata de Regele Mihai si maresalul Antonescu...? De observat ca Basescu parca a vrut sa se justifice: "Nu întotdeauna faptele pe care le avem de săvârşit sunt plăcute, dar dacă ele sunt necesare, resursa de a merge înainte o găseşti în simbolul naţional". Poate ca n-ar fi stricat sa ne spuna cum vede domnia sa problema: spre ce se indreapta lumea?. Poate ca ne-ar fi lamurit mai mult... O solutie la aceasta criza economica si financiara nu a fost data pana acum si aceasta poate sa capete, in continuare, forme foarte acute. In ce masura va rezista UE? Sa nu uitam ca partidele populare sunt majoritare in Parlamentul European si practic conduc UE. Masurile care se iau sunt de dreapta, incarcatura politica este evidenta: salvarea bancilor, a bogatiilor private. Dar stau si ma intreb: strangerea aceasta in jurul drapelului national, pe care Basescu a sustinut-o cu atata tarie si patos, reprezinta doar o viziune de moment a Presedintelui? Ce ar putea sa cauzeze o astfel de optica? Pentru ca atitudinea pe care a avut-o Basescu mi se pare destul de brusca. A facut acum astfel de declaratii, cu un iz nationalist evident, asemanator cu cel al PRM-ului lui Vadim Tudor. Ne putem gandi si la atragerea de voturi. Dar poate ca e si altceva... Eu stau si ma gandesc daca nu cumva se are in vedere un scenariu de destructurare chiar a Uniunii Europene. Sa nu uitam ca declaratia a facut-o Presedintele, care reprezinta Statul Roman, conform Constitutiei si de aceea ea trebuie privita cu toata atentia. Pentru ca nu a fost intamplatoare, cel putin asa cred. 


Exagereaza Basescu...?
 

joi, 23 iunie 2011

Despre reforma D-lui Basescu

Nu voi discuta aici necesitatea acestei reforme sau despre temeiurile care ar fundamenta aceasta reforma. Voi exprima un punct de vedere subiectiv despre aceste lucruri.
Ceea ce ma frapeaza este faptul ca se doreste infaptuirea acestei reforme intr-un timp extrem de scurt, mai ales ca, daca stai bine sa te gandesti, este vorba nu de orice reforma, ci de una de mari proportii. Si asta in conditiile in care coalitia de guvernamant se tine in Parlament intr-o majoritate fragila, foarte fragila. Daca ne vom uita la ce reforma propune Dl. Basescu vom vedea ca, cel putin pana acum, aceasta are doua componente importante: reorganizarea teritoriala, prin trecerea de la actualele judete, la judete mai mari sau regiuni si modificarea actualei Constitutii. De asta am si spus ca reforma e una de mari proportii. Dar cum poti sa faci o reforma asa de mare pana anul viitor? Si asta in conditiile unei majoritati fragile, pe care, asa cum am zis mai sus, coalitia o are in Parlament. Pe de alta parte se observa foarte clar ca Opozitia nu e de acord, dar nici UDMR nu e de acord cu reorganizarea teritoriului, asa cum a propus-o partidul de suflet al D-lui Basescu, PDL. Ciudat mi se pare ca discutiile au inceput acum, la jumatatea acestui an. Ma gandeam ca ar fi trebuit sa inceapa de anul trecut - ar fi fost mult mai logic. Vrei  sa infaptuiesti o reforma asa de mare, atunci si pregatirile trebuie sa fie pe masura, mai ales in ce priveste populatia. Insa anul trecut PDL nu s-a ocupat decat de taieri de pensii si salarii si de programul de austeritate. Poate ca nu era momentul in asemenea conditii de criza economica grea sa se inceapa discutiile despre aceasta reforma. Pentru ca, iata, dupa cum se vede, UDMR, care e un aliat cheie in actuala coalitie, nu prea doreste reforma asta (cel putin sub aspectul adminitrativ-teritorial). Dar totusi... Pregatirile nu ar fi insemnat o trecere imediata la actiune (cel putin asa vad eu lucrurile). Ci doar discutii care sa puna la punct lucrurile si sa ajute la gasirea unui consens majoritar in Parlament, tocmai pentru a putea demara reforma in cele mai bune conditiuni. Pe cand acuma reforma a demarat, dar greu de tot, ca sa nu zic rau de tot. Si cu sanse infime de reusita. Cu amenintari de proteste stradale in secuime. Cu tot felul de tensiuni politice. Si asta fara sa aduca PDL-ului capital electoral, ci mai degraba o antipatie generala. Basescu s-a razboit atata amar de vreme cu PSD si PNL, iar acuma i-a invitat la Cotroceni ca sa discute, dupa ce s-au adunat in timp atatea si atatea resentimente in tabara USL-ului. Pe de alta parte sa nu uitam desele, prea desele angajari de raspundere ale Guvernului Boc pe chestiuni atat de importante, spre exemplu Codul Muncii, daca nu ma insel. In conditiile in care PDL nu a putut gasi un consens majoritar in Parlament, pe cale politica si democratica. Capitol la care nici Basescu nu a stat prea bine. Spun asta deoarece consensul politic intre toate partidele politice este extrem de important in realizarea unei adevarate reforme a tarii. Iar acum, iata aici un punct de vedere al celor din Opozitie fata de consultarile de la Cotroceni... Si nu e singurul de acest gen, se intelege.  Dar impresia mea este ca reforma aceasta, pe care o doresc Dl. Basescu si PDL  este una facuta "pe genunchi", cum se spune. Adica asa, la repezeala. Nicidecum nu-mi face impresia a ceva temeinic, bine asezat, avand o fundatie solida, bine ancorat in societate, cu o fundamentare teoretica extrem de bine pusa la punct, gandit profund. Ci asa, rapid de tot, daca "iese", poate ca "iese" ceva, poate, poate "se prinde". Adica extrem de superficial, insuficient explicat populatiei si, in consecinta, insuficient inteles de catre o populatie care a trebuit sa accepte tot felul de privatiuni (taieri de salarii, pensii), care a dus greul crizei economice cu greu si a carei incredere in Presedinte si in PDL a scazut foarte mult. Pentru ca nu se vede nici acum, dupa ce, oficial, premierul a anuntat iesirea din recesiune ca treburile economice ar merge mai bine, iar in felul acesta PDL nu poate fi convingator. Iar in asemenea conditii mai poate face, oare, vreo reforma? Evident ca atmosfera care s-a creat in jurul acestor evenimente este mai degraba una care bulverseaza societatea si mai putin de dezbatere asupra acestor probleme. Vrednica de atentie mi s-a parut aceasta declaratie a Presedintelui (conform Gandul):
"Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa. Europenii văd, ştiu, iar noi de multe ori nu înţelegem. Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză. Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă. "
Asta e o motivare a acestei reforme? Nu vad niciun motiv pentru care cultura olandeza sa fie prezenta peste tot in Europa, si spun asta cu tot respectul fata de Olanda. Nici cultura italiana, ca sa dau si eu un exemplu, nu e precum cea olandeza. De fapt Olanda e o tara foarte interesanta (mie asa mi se pare) si poate voi si scrie cate ceva in acest sens. Chiar m-am gandit si eu la Olanda, faimoasa opozanta a intrarii noastre in Schengen, si m-am documentat nitel. Fara sa vreau am facut si eu o comparatie. Personal consider ca Olanda e o tara deosebita sub multe aspecte intre tarile europene. Evident, foarte deosebita de a noastra. Parerea mea, extrem de subiectiva, desigur, este ca eu inteleg mai bine Olanda decat intelege un olandez Romania. Dar asta e o alta chestiune. Cu scuzele de rigoare daca am fost ingamfat. Insa, dupa parerea mea, problema noastra nu tine de cultura balcanica (sau, daca doriti, tine, dar intr-o mica masura). Chestiunea nu e neaparat una culturala. Eu as privi problema din considerente de istorie contemporana, pe scurt: aproape 50 de ani de comunism urmati de o tranzitie prelungita la capitalism. Cred ca e mai corect sa punem asa problema, pentru ca aceasta este problema principala. In rest, desigur, diferente culturale intre tarile europene au existat si vor exista si de acum inainte. Spre exemplu: e clar ca intre Franta si Germania exista astfel de diferente, asa cum exista si intre Grecia si Suedia. Eu cred ca exista diferente si intre Nordul si Sudul Italiei. Europa este una a diferentelor culturale si niciun standard impus sa fie comun tuturor acestor tari nu va putea sa stearga cu buretele aceste diferente, care se manifesta si la nivel de individ: spre exemplu nu cred ca un spaniol sau un portugez va fi ca un german sau un danez. Si din acest motiv afirmatia Pesedintelui cum ca: "Modul nostru de a trăi este de multe ori ieşit din standarde faţă de Europa" mi se pare cu totul nedreapta. Si chiar mai mult decat atat: subestimeaza poporul roman foarte mult. Dupa care adauga: "Avem această problemă: cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză.". Daca aceasta teza este valabila, inseamna ca se urmareste uniformizarea culturala a Europei (pentru ca asta ar rezolva toata problema). Dar este posibil acest lucru, de data aceasta obiectiv vorbind? Trebuie sa fie posibil asa ceva? Se forteaza de catre cineva aceasta posibilitate? Si de unde pana unde ca Olanda e luata sau ar trebui sa fie luata drept etalon? Este clar ca Dl. Basescu exagereaza, dar el a vrut sa spuna ceva ce trebuie bine inteles, daca e asa cum spune. Si, din aceasta cauza, trebuie meditat asupra a ceea ce a spus. Pentru ca ideea de a fi cu totii "olandezi" in aceasta Europa nu imi place deloc. Nu ar fi Europa care sa-mi placa. Poate ca se urmareste, in acest sens, si o uniformizare rasiala a Europei, avand Olanda drept etalon, idee ce-mi creaza o vie repulsie! Tocmai diversitatea da farmec acestei Europe. Cand mergi in Olanda vrei, desigur, sa vezi ceva specific olandez si nu sa fie peste tot acelasi specific intr-o uniformitate monotona si obositoare. Asa cum daca merg intr-un restaurant la Budapesta vreau sa mananc ceva specific unguresc, spre exemplu un gulas facut ca la mama lui acasa si nu sarmale. Sarmalele le mananc acasa, facute de mama si le face foarte bine! :) . Este clar, dupa parerea mea, ca aceasta diversitate da frumusete Europei. Si copierea cuvant cu cuvant a unei culturi straine mi se pare o idee cat se poate de absurda. De altfel acest lucru genereaza si bulversari societale foarte mari. In loc sa promovam mult mai bine propria noastra cultura, inclusiv prin mijloace economice, in Europa, noi admitem umili ca avem o problema: "cultura balcanică nu e la fel cu cea olandeză"... Dar pe astfel de considerente nu se poate face niciun fel de reforma viabila la noi. Dl. Basescu vorbeste de "interventii de la foarte multe ambasade europene", iata ce afirma:
"Reglementarea europeană ne spune că trebuie să luăm în vedere luarea măsurilor necesare pentru a putea confisca bunurile persoanei sau bunurile transferate. La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene. Ei vor să îndeplinim standardele de diminuare a corupţiei şi să respectăm reglementările europene."
Cu alte cuvinte reforma constitutionala privind stergerea din Constitutie a propozitiei care spune ca se prezuma dobandirea licita se face pe astfel de considerente. Este foarte adevarat ca Presedintele a spus si ca: "Sunt însă şi ţări care nu au de ce să ne dea lecţii. De aici şi revolta mea: unii ne dau lecţii fără să vadă ce e la ei acasă.". Atitudine cu care sunt de acord. Numai ca atunci de ce se cere in mod expres Romaniei (eu asa inteleg) sa faca astfel de reforme, cand si alte state, care mai dau si lectii, au grave probleme la capitolul asta? Nu a spus care ar fi acele alte tari, dar a folosit pluralul - tari (deci sunt mai multe). Ca si cum capitalismul ar fi intruchiparea tuturor virtutilor, raiul pe pamant. Si numai la noi e iadul. Dar noi trebuie sa facem, altii nu. Lucru ce iarasi e extrem de deranjant. Pentru ca a nu fi inteles din punct de vedere cultural e una, dar a fi catalogat drept un iad al coruptiei e cu totul altceva, chiar din partea unora care "nu vor sa vada ce e la ei acasa", lucru ce denota rea vointa din partea acelora. Eu nu spun ca la noi toate ar fi bune si frumoase, dar ma deranjeaza presiunile facute cu rea vointa si superficialitate. O reforma facuta aici la noi ar trebui sa reflecte, in primul rand, interesele romanesti si ale Romaniei, nu alte interese. Dar daca problema se pune asa cum a zis-o Dl. Basescu, atunci sugereaza ca la mijloc ar fi si alte interese. Lucru care face ca aceasta reforma sa fie mult mai controversata decat ar aparea la prima vedere. Pentru ca daca lucrurile se pun asa, atunci intram intr-o zona de cercetare geopolitica si nu cred ca e exagerat daca spun asa. "La mine au fost intervenţii foarte multe de la ambasadele europene." - de ce neaparat la Presedinte? Deci presiunile s-au facut direct asupra Presedintelui, lucru care nu stiu cat e de in regula. Si e si ciudat, daca stai sa te gandesti ca avem atatea insitutii pentru combaterea coruptiei. Inseamna ca exista, in foarte multe tari, o perceptie acuta a faptului ca presedintele ar fi "atotputernic" in Romania si ma intreb de ce, oare, asa. Nu cu mult timp in urma o publicatie, The Economist, citata de Mediafax, spunea ca Basescu ar putea reveni in "stil Putin", ca premier, dupa expirarea mandatului prezidential in 2014! Eu stau si ma intreb: de unde pana unde asemenea concluzii si asemenea apropiere intre Basescu si Putin? Este o perceptie gresita, din partea Vestului, asupra realitatilor romanesti, dar si o anume ignoranta din partea lor. Ei nu inteleg ca aceasta coruptie, de care vorbeste The Economist, a luat nastere prin demantelarea sistemului economic de stat, comunist. Tot acest sistem economic centralizat, de stat, care asigura alocuri de munca pentru toata populatia tarii apta de munca la varsta legala de a muncii, s-a distrus, incercandu-se de a se crea un sistem capitalist, bazat pe proprietate privata si economie de piata. Insa, din cate citesc si in presa noastra, am impresia ca putini inteleg un lucru important: fostele intreprinderi socialiste trebuiau transformate in mari corporatii capitaliste. Tocmai ca nu s-a intamplat asa, iar lucrul asta a condus la o slaba cultura corporatista in Romania si la o realitate dezolanta. Daca s-ar fi putut realiza insa transformarea lor in mari corporatii capitaliste, altfel ar fi stat lucrurile, desigur. La noi, in schimb, s-a mers pe infiintarea de IMM-uri, lucru care, din punct de vedere economic, s-a dovedit insuficient, iar constructia capitalista rezultata destul de slaba, dupa cum remarca si cotidianul citat. Daca lucrurile ar fi stat altfel economia romaneasca ar fi fost conectata mult mai bine la economia Vestului. Din pacate exportam multi emigranti... Din pacate pentru noi, pentru ca nu mai avem cum sa retinem in tara forta de munca bine calificata, lucru ce dauneaza economiei. Dar demantelarea sistemului economic de stat, comunist a generat coruptie, imbogatiri peste noapte in ideea ca transferul de capital de la stat catre privat va putea sa conduca mai usor la crearea sistemului capitalist autohton si economiei de piata, fara de care liberalismul nu avea cum sa-si spuna cuvantul. Transferul acesta de proprietate a fost unul dificil, marcat si de esecuri in privatizarea fostelor unitati economice de stat. In definitiv si la urma urmei, pe scurt, cam asta ar fi toata problema. Iar in privinta lui 2009, indiferent cat de prudent ar fi franat Guvernul criza economica mondiala tot si-ar fi spus cuvantul si la noi, asa cum s-a intamplat peste tot. Pai in Marea Britanie, ca sa dau un exemplu, criza economica a fost foarte virulenta si se simte si azi, generand miscari sociale precum mitinguri uriase la Londra. Inca Romania sta bine fata de, spre exemplu, Grecia, Spania sau Italia, la capitolul datoriilor suverane.
Ceea ce remarc este insa reticenta Vestului fata de Balcani. Pacat... In primul rand investitiile straine care au venit aici, mult mai mici decat in alte parti. Si mie imi face impresia ca nu au dorit o zona dezvoltata aici in Balcani. Cazul Greciei, dupa parerea mea, reprezinta o dovada in acest sens. Urmaream la televizor mitingul de protest de la Atena si o doamna, participanta la miting, luandu-i-se un scurt interviu, se intreba "cum de am ajuns in aceasta situatie"... Intrebarea e clasica. O alta doamna spunea ca "suntem condusi de aceleasi persoane de ani de zile"... Dar daca aruncam o privire fugara asupra structurii economiei grecesti vom intelege imediat cum:
"The public sector accounts for about 40% of GDP. The service sector contributes 78.5% of total GDP, industry 17.6% and agriculture 4%. " 
Mai ales ca e o tara care a practicat de-alungul timpului, dupa restaurarea democratiei in 1974, o politica economica bazata pe deficite mari, pentru a atrage populatia in activitati economice:
"According to an editorial published by the Greek newspaper Kathimerini, large public deficits are one of the features that have marked the Greek social model since the restoration of democracy in 1974. After the removal of the right leaning military junta, the government wanted to bring disenfranchised left leaning portions of the population into the economic mainstream.[23] In order to do so, successive Greek governments have, among other things, run large deficits to finance public sector jobs, pensions, and other social benefits.[24] Since 1993 debt to GDP has remained above 100%.[25]"
Insa este clar ca Grecia a fost si a ramas o tara slab industrializata, in care ponderea cea mai mare in PIB o au sesctorul public si cel al serviciilor. In asemenea conditii, ca cele de mai sus, tragedia greaca pare sa fie dezlegata. Romania avea o industrie si o agricultura destul de bine pusa la punct (poate nu foarte performante economic in ansamblul lor), dar industrializarea tarii si mecanizarea agriculturii a fost o realitate sub Ceausescu. Ce a urmat dupa '89 a fost tocmai demolarea acestui sistem, care a facut sa rasara o dezvoltare foarte pronuntata a sectorului serviciilor. Pacat ca Vestul, in care ne puneam cu totii sperante mari, nu s-a implicat activ in Balcani cu investitii economice, astfel incat si aceste tari sa se poata industrializa si dezvolta armonios... In schimb au fost razboaie ce frizeaza absurdul, cum a fost cel din fosta Yugoslavie... Impresia mea este ca aceasta zona a Balcanilor a fost cam intotdeauna ignorata, neinteleasa si tratata cu superficialitate de catre Vestul Europei. Care nu a inteles nici pana acum ca aceasta zona - Balcanii - este vitala pentru Europa. N-as putea sa spun de ce e asa, de ce e vitala, dar ca e vitala pentru tot continentul, lucrurile sunt destul de clare dupa parerea mea si se poate verifica si din punct de vedere istoric. Chiar si aceasta criza a datoriilor din Grecia (Grecia.Cine s-ar fi gandit? Dar, iata, tot o tara din Balcani!) si care pune in pericol Zona Euro, euro insemnand pacea, vorba lui Sarkozy, confirma ce am spus mai sus.

Voi incheia aici impresiile mele foarte subiective, nu de alta dar subiectul este extrem de vast si nu vreau sa lungesc prea mult cuvantul. Nici nu ma grabesc sa trag concluzii.