Un sondaj de opinie foarte interesant

Am citit pe blogul Anei Birchall despre rezultatul unui sondaj aparut pe site-ul Policy Network :

YouGov polling on trust in centre-left parties and politics

Iata, pe scurt, ce se arata in articol:

"New polling commissioned by Policy Network, the leading international progressive thinktank, on voters’ attitudes towards centre-left politics.
The results of unique cross-comparative research across UK, US, Sweden and Germany reveal the magnitude of the political challenge facing Labour and other centre-left parties as they bid to be credible contenders for power. They reveal the extent to which:

(a)    Concerns about levels of taxation divide voters

(b)    People are extremely pessimistic about the reality of equal opportunity and social mobility (it’s who you know that gets you on in life)

(c)    Voters have little faith in the state to correct market injustices

The results will be presented and discussed at a major political gathering of over 250 policymakers and experts from across the centre-left in Oslo on 12-13 May. Political leaders to attend include Ed Miliband (UK), Jens Stoltenberg (Norway), José Luis Zapatero (Spain), George Papandreou (Greece), Boris Tadic (Serbia), Eamon Gilmore (Ireland),  Håkan Juholt (Sweden), Caroline Gennez, (Belgium sp-a), Job Cohen (The Netherlands), Helle Thorning-Schmidt (Denmark), Victor Ponta (Romania)."

Merita citit tot articolul precum si trimiterile pe care le face! Sunt foarte interesante rezultatele, mai ales ca sunt prezentate comparativ intre UK, US, Suedia si Germania, spre a ne face o imagine mai buna, cat mai completa si cuprinzatoare,  asupra situatiei. Merita, fara indoiala, reflectat la acest sondaj si intelese foarte bine problemele. Pentru ca sunt probleme reale cu care, iata, ne confruntam cu totii. Sondajul acesta descrie o parte din lumea in care traim si ne arata felul in care percep cetatenii din patru tari dezvoltate chestiuni importante cu care se confrunta omenirea si care ar trebui mai bine lamurite oamenilor, iar multora dintre ele ar trebui sa li se gaseasca o rezolvare pozitiva, in folosul oamenilor, dar care sa conduca si spre progres. Eu as dori ca atunci cand parcurgem acest sondaj sa incercam sa ne detasam de partizanatul politic, de simpatiile noastre politice, incercand sa comtemplam intreaga situatie si sa ne gandim si la consecintele ce le-ar putea avea in viitor. 
 

Iesirea din logica FMI

Lumea in care traim ne face sa ne punem foarte multe intrebari. Pe undeva este un lucru de inteles, pentru ca aceasta lume este intr-o schimbare profunda. O schimbare pe care nu cred ca o intelegem, noi, oamenii obisnuiti, pe deplin.

Dar sa nu divaghez prea mult si sa intru in subiect. Logica FMI, daca se poate spune asa, privitoare la companiile de stat, e una extrem de simpla: companiile care au pierderi sau genereaza pierderi trebuie sau privatizate, sau inchise. S-a vorbit mult pe seama acestui lucru in presa. Voi relua si eu, aici, cateva articole. Iata ce ne spune Ziare.com:

FMI nu agreeaza stergerea datoriilor Companiei Nationale a Huilei 

Iata ce spune articolul:

"Reprezentantii FMI nu agreeaza stergerea datoriilor istorice ale Companiei Nationale a Huilei, privatizarea minelor sau inchiderea lor fiind solutiile pe care acestia le vad pentru industria miniera.

Directorul general al CNH, Constantin Jujan, care a participat la discutiile de la Bucuresti, spune ca viitorul mineritului nu este unul tocmai roz, iar spre sfarsitul anului este posibil ca 600 de salariati sa fie disponibilizati."

Scurt si sec: nu stergerea datoriilor, in schimb privatizare sau inchiderea minelor.

Alt articol semnificativ pentru logica FMI:

Guvernul, obligat de FMI sa includa in deficitul bugetar pierderile a 30 companii 

Dar iata si un alt articol, foarte interesant:

Nou acord cu FMI, noi conditii - Vezi ce masuri s-a angajat Guvernul sa aplice 

Este interesant si pentru faptul ca  publica Scrisoarea de Intentie a Romaniei catre FMI - aici. Dar iata ce mai spune articolul, printre altele:

"Romania s-a angajat in lupte imposibile de dragul acrodului cu Fondul Monetar International (FMI), una dintre acestea fiind mentinerea inflatiei sub 3% plus minus un procent, pana la finele anului in conditiile in care acesta este un an preelectoral, iar anul viitor unul electoral cu mize foarte mari.

FMI a publicat pe data de 1 aprilie scrisoarea de intentie a Romaniei, astfel ca putem vedea la ce s-a angajat Guvernul in schimbul noului acord de precautie.

Pentru 2012, Executivul s-a angajat sa aduca deficitul sub 3% din PIB. "Pentru a face acest lucru vor limita strict schimbari in sistemul fiscal pentru a asigura stabilitate si predictibilitate. Am inceput sa pregatim Strategia Fiscala pe termen mediu 2012-2014, un pas important in implementarea legislatiei de responsabiliate fiscala si vom folosi acest proces pentru a imbunatati planificarea bugetara", se arata in scrisoarea de intentie."

Recomand citirea intregului articol cu atentie, deoarece el face o sinteza (utila) a acestei scrisori de intentie. Daca vom avea rabdarea sa parcurgem aceasta scrisoare de intentie, vom vedea ca, in final, se vorbeste si de schimbarile legislative de pe piata muncii, cu trimitere la noul Cod al Muncii, care a fost contestat de catre Opozitie:

"In the labor market, the authorities made important legislative changes to increase the
flexibility of the labor market, and recently the parliament approved the proposed reform
to the labor code in a vote of confidence. A reform of social benefits has been submitted
to parliament, and will improve efficiency of protecting the poorest and most vulnerable,
and will consolidate the guaranteed minimum income, heating benefits and family
allowances into one new scheme.
In conclusion, my authorities acknowledge that the new Stand-By Arrangement will
maintain the reform momentum, will provide additional security against unforeseen
shocks, and will build on the considerable progress achieved over the past two years,
setting the stage for strong and sustainable economic development while maintaining
external and internal stability."

 Cred ca articolele prezentate sunt revelatoare pentru a intelege, macar in linii mari, logica FMI. Am auzit si voci ca acest Guvern ar face jocul FMI, ca inrobeste tara cu datoriile pe care le-a facut. Ceea ce as vrea sa stiu, apropo de intrebarile de care vorbeam mai sus, este daca Opozitia, reprezentata prin USL, are o asemenea viziune in plan economico-financar astfel incat sa iasa din aceasta logica a FMI, sintetizata, foarte pe scurt, mai sus. Pentru ca logica FMI inseamna, dupa cat se vede inchideri de intreprinderi, disponibilizari, iar Guvernul, prin noul acord cu Fondul s-a angajat "sa reformeze toate companiile de stat, mai ales cele din din sectoare critice precum energie si transporturi. "In ultimii ani, multe din aceste companii de stat au devenit o grea povara fiscala. Acestea au necesitat subventii care sa le acopere pierderile, care, cumulate, ajunsesera la peste 4 procente din PIB", se mai arata in scrisoare. Totodata, pentru privatizarile cheie, va fi numit un consultant international pana la finele lui august 2011.", asa cum arata ultimul articol citat. Bine, depinde si de felul in care va realiza aeste lucruri, dar ceea ce este de remarcat e faptul ca linia practicata de Fond e una dura: compania nu e rentabila, are si provoaca pierderi, atunci trebuie ori inchisa, ori privatizata. Cu alte cuvinte nu merge cu jumatati de masura: ori, ori, si cale de mijloc se pare ca nu prea se gaseste.Iar ca linie generala remarcam liberalizarea, spre ex. liberalizarea pretului la energie. Cu alte cuvinte, finantarea Romaniei in continuare de catre si prin FMI depinde de realizarea acestor deziderate, impuse, din cate se vede, de catre Fond. Sigur, s-ar putea deschide o discutie asupra cauzelor pentru care unele companii de stat au pierderi de ani de zile. Totusi, ramane o mare problema, mai ales acum, si anume problema sociala, punct nevralgic al Romaniei post-decembriste. Observam ca structura Opozitiei noastre e una compozita, in linii mari definita de doua curente politice principale: social-democratia si liberalismul, si asta fara sa insemne ca USL a adoptat o doctrina social-liberala, lucru recunoscut de liderii celor 2 mari formatiuni politice principale, PSD si PNL, care formeaza aceasta alianta, una doar electorala. Liberalii, daca ar fi sa-si respecte doctrina, ar trebui sa mearga pe aceasta logica a FMI. In schimb, social-democratii, in aceleasi conditii, nu, nu ar trebui sa mearga pe aceasta logica. Se vorbeste foarte mult de reforme in zilele noastre, reforme de dreapta, initiate de PDL, partid de guvernamant, impreuna cu UDMR, membre amandoua ale Partidului Popular European. Cel putin PDL se vrea un partid de dreapta. Insa si PNL, dupa parerea mea, este tot un partid de dreapta. In Romania se tot vorbeste, dupa cum am zis de reforme, in conditiile in care problemele sociale grave, generate de o incapacitate cronica de dezvoltare, in comparatie cu celelalte tari foste comuniste mai la Vest decat noi, nu sunt solutionate. Pe mine, sincer, lucrul asta ma ingrijoreaza. Pentru ca toate aceste reforme s-ar putea sa nu aduca crestere economica sau dezvoltare, dar, in schimb, sa acutizeze gravele probleme sociale, in special cele legate de saracie, una, iarasi, cronica, Romania fiind in topuri la capitolul asta intre statele membre UE (prin comparatie, desigur). 

 Pe de alta parte, daca iesim din logica FMI, ce consecinte ar avea acest lucru? Ar crea, spre exemplu, premisele unei dezvoltari durabile? Ar fi o viziune mai buna decat cea actuala? Este posibil sa iesim din aceasta logica? Si daca da, care ar fi costurile, in acest caz, pe care ar trebui sa le suporte Romania? Eu cred ca opinia publica din tara noastra ar trebui informata la modul foarte clar despre aceste lucruri. Clar si corect. Pentru ca o priveste la modul concret si direct. In schimb, mie nu mi se pare ca Opozitia, cel putin acum, este pregatita sa iasa din aceasta logica a FMI. Doar bajbaie cumva, dar s-ar putea sa fiu subiectiv. Si poate ca ceea ce e cel mai important e faptul daca conditiile economice si financiare actuale ale Romaniei, permit tarii noastre sa iasa din aceasta logica. Pentru ca trebuie sa-ti mai si permiti sa faci lucrul acesta. Aceasta logica a FMI nu e neaparat una buna, deoarece ar genera un somaj masiv, deci un nou dezechilibru economic major, generator si de multe probleme in plan social. Tara noastra, la 21 de ani de la caderea comunismului, nu-si foloseste intregul sau potential uman, intreaga sa capacitate la justa ei valoare, foarte multi romani, si e vorba de milioane, alegand, fortati de realitatile vitrege de aici, calea emigrarii. Iar scaderea natalitatii nu face altceva in plan economic decat sa nu se mai reproduca forta de munca. Pe de alta parte, indatorarea Statului Roman, acum, pe timp de criza economica, sporeste si mai mult problemele. E indoielnic daca in felul acesta s-ar putea obtine o dezvoltare durabila. FMI practica, dupa cum se vede, aceeasi politica precum cea din anii '90. Nimic schimbat. Numai ca acum aceasta politica are accente mai dure, decat le avea atunci. Si loveste in oameni. Dar ceea ce trebuie propus in loc ar trebui sa fie de competenta Guvernului, nu a FMI, si asta e adevarat. Partea proasta e ca Guvernul nu prea propune nimic, ci pare ca isi face constiincios temele pe care i le da FMI. Dupa lungi discutii. Dar care e viziunea Opozitiei? Care ar fi, spre exemplu, viziunea liberalilor? Este o mare necunoscuta! Si sunt oameni care observa demagogia din discursul liberal. Am citit acest articol al Bibliotecarului si tare as fi vrut sa-l contrazic! Sa-i demonstrez ca nu e asa, ca discursul liberal nu e unul demagogic! Insa... e imposibil! Nu vad, spre exemplu cum raspunde USL acestei doctrine a FMI. Or, daca nu da niciun raspuns, ramane ca linia, indiferent de care partid sau alianta ar veni la putere, va ramane aceeasi, poate si pentru faptul ca nu avem incotro. Dar lucrurile concrete pe care le propune PSD, un alt partid de prim rang al aliantei electorale USL, sunt legate de filme, si anume ca filmele straine sa nu mai fie subtritate ci dublate in limba romana... Cu astfel de propuneri concrete, la realitatile arzatoare ale tarii, vine PSD... PSD ar trebui sa se gandeasca mai bine ca toate aceste politici practicate de FMI ar putea sa agraveze si mai mult situatia sociala si asa grava de la noi din tara. Mie mi-e teama de lucrul asta, situatia aceasta sociala de la noi, care, sub nicio forma si in niciun caz, nu poate sa insemne dezvoltare durabila pentru Romania, ci doar accentuarea starii de pauperizare a populatiei, dependenta sa de imprumuturile facute la banci, datorie si asa mare si greu de platit. Si care ar putea sa conduca si in cazul firmelor private la cresterea datoriilor catre banci, dar si la cresterea creditelor neperformante, premisa pentru noi falimente. Dupa parerea mea, acestea ar fi pericolele cele mai mari pe un termen cel putin mediu. Opozitia nu cred ca si-a formulat un raspuns optim sau mai multe la toate aceste probleme. Lucru este, fireste, ingrijorator, pentru ca sansele ca USL sa castige alegerile de la anul sunt mari, prin sanctionarea si pe buna dreptate, de catre populatie, a acestui Guvern si a hegemoniei portocalii care nu a insemnat, asa cum s-a dorit, si cum doream cu totii, un "Sa traiti bine!". Insa o critica demagogica este poate si mai rea decat actuala guvernare. Pentru ca deschide orizonturi de asteptare a mai binelui largi populatiei, in scopuri evident electorale. Dar care s-ar putea sa insemne o dezamagire profunda nu mult dupa castigarea alegerilor, poate mai profunda decat dezamagirea actuala. Defapt toata aceasta alianta, USL, se bazeaza pe intelegerea dintre cei doi lideri, social-democratul Victor Ponta si liberalul Crin Antonescu, si anume pe sustinerea candidaturii lui Antonescu, de catre PSD, la Presedintia Romaniei . Asa functioneaza. Alte articulatii nu are, nici macar doctrinare. Antonescu a respins prompt doctrina social-liberala, si-a aratat public afinitatile monarhiste. O alianta care functioneaza numai dupa logica "Jos Basescu!", si atat. Discursul PNL-ist o fi demagogic, dar el are un scop precis: atragerea in chip populist a electoratului. Daca PNL ar ajunge suficient de puternic pentru ca sa propuna un candidat la Presedintia Romaniei, cu sanse mari de castig fara ajutorul PSD, aceasta alianta s-ar rupe imediat. Din aceasta cauza ea si este una electorala. Pe de alta parte PNL-ul vrea sa castige electorat pe seama politicilor sociale ale PSD, care nu nemultumesc populatia, pe ideea: "doar mergem impreuna, suntem si noi in alianta, si noua ni se datoreaza punerea in practica a acestor politici", pentru ca ma gandesc la un viitor guvern format din social-democrati si liberali, cred ca ar fi firesc daca USL castiga alegerile. 

Insa una e sa castigi alegerile si alta e sa faci fata cu succes atator probleme complexe cu care se confrunta Romania, multumind electoratul. PDL le-a castigat, a reusit sa faca fata cu succes acestor probleme si sa multumeasca electoratul...? 

In ce masura ne implicam...

Chiar ma gandeam zilele acestea la aceasta problema: in ce masura ne implicam intr-o anumit activitate? In ce masura actionam, in ce masura cautam noi sa indreptam lucrurile care nu ne plac. O sa dau un exemplu simplu: sa luam un parc. Pe langa faptul ca sunt o sumedenie de caini vagabonti si agresivi, in parcul cu pricina, inconjurat de blocuri, mai e si un liceu. Ei, intre liceu si blocurile din jur, pe o distanta de pana in 100 de metri, e un teren viran unde este depozitat, in mod deschis, gunoiul. Se poate observa ca destinatia acestui teren era cea de spatiu verde. Ar fi trebuit sa aiba un mic gardulet, sa fie iarba, copaci pe el. Da de unde! Pamantul e batatorit, iar cand ploua e un noroi ingrozitor. Mai incolo, la iesirea din parc, doi maidanezi isi fac constiincios datoria! Daca nu stii cum sa-i iei, te poti pomeni cu pantalonii ferfenita. Cum iesi din parc, langa un bloc, pe lateral, e un nou spatiu de depozitare a gunoiului. E acolo de vreo 40 de ani... cam asa. Acelasi. A ajuns intr-o stare de nedescris. Situatia asta dureaza de ani buni si nu pare sa deranjeze pe cineva. Exista o implicare a cetatenilor in acest caz? S-a interesat vreunul de cum poate fi imbunatatita situatia, mai ales cea legata de depozitatea in mod deschis a gunoiului si de noroaiele din jur? Nu de alta, dar spitalele se inchid... Sanatatea, dupa cum se vede, e scapata de sub control... Un astfel de mod de depozitare a gunoiului, intre blocuri si liceu, retineti!, e o sursa de microbi si de infectie. Da, stiu, avem si anticorpi... Este adevarat ca, in rest, parcul ar arata cum trebuie, hai sa zicem asa, desi imbunatatiri ar putea sa-i mai fie aduse. Daca primaria nu-si face datoria si nu rezolva problema, atunci ar trebui sa fie o initiativa cetateneasca, ar trebui sa fie "bombardata" primaria cu e-mail-uri si scrisori prin care cetatenii sa-si arate dorinta macar de a rezolva situatia, aducand foarte des la cunostiinta primariei ca starea negativa de lucruri nu s-a imbunatatit deloc, aducand foarte des la cunostiinta primariei nemultumirea lor! Lucru ce ar putea conta in alegeri... Pe cand la noi totul ramane asa. Cum am stabilit. Adica incremenit in proiect, si nu se face, pana la urma, nimic. Decat intr-un tarziu, si nici atunci cum trebuie. Romanul are o filozofie paguboasa rau de tot: "de ce sa ma implic eu? Lasa sa se implice altul si pe urma, sa vedem, poate o sa ma implic si eu, daca vor fi mai multi..." Insa problema pe care ar trebui sa si-o puna fiecare este:  ce  poti sa faci tu, in mod concret, pentru indreptarea unei situatii concrete si care priveste o colectivitate intreaga? Doar esti cetatean. Or, un cetetean reactioneaza imediat, ia atitudine (nu numai ca are o atitudine), ci ia atitudine din prima secunda! Cand romanul ajunge intr-o tara civilizata, spre exemplu Elvetia, dar e aleator exemplu, se minuneaza lovit de extaz de cat de frumos e acolo, cum totul e curat si aranjat, ordonat, fiecare lucru pus la locul lui. Si incepe sa critice situatia de acasa, ca e asa si pe dincolo... Dar de ce sa nu putem sa facem si noi in casa noastra ceea ce fac dansii in casa lor? Eu stau si ma intreb cum ar reactiona un elvetian sau un francez, sau un german, sau un norvegian daca ar avea gunoiul sub nas, la vederea de la locuinta sa spre parc, zilnic, timp de ani de zile, intr-un spatiu deschis si total neamenajat pentru depozitarea gunoiului. Bine, am inteles, o sa-mi spuneti ca acolo nu se intampla asa ceva. Dar in Romania de ce trebuie sa se intample asa ceva? Acolo ne place, aici nu ne deranjeaza.
In ce masura ne implicam si in ce masura ne asumam responsabilitatea implicarii? Iata marea intrebare. In general vorbind, noi ne implicam prin mitinguri. Ne place sa facem mitinguri. Care nu rezolva pana la urma nimic, desigur. Nu ca as avea ceva impotriva mitingurilor. Poate sunt un pic nedrept, este si mitingul o forma de implicare, de ce nu? Chiar si in exemplu cu parcul, pe care l-am dat mai sus, un mic miting in fata Primariei, pentru ca oamenii sunt nemultumiti si alta forma mai vehementa de a-si exprima nemultumirea nu au, poate ca nu ar strica. Poate ar ajuta la ceva, si pana la urma, Primaria va rezolva problemele. Mai bine asa decat deloc, niciun fel de reactie, niciun fel de implicare si treaba balteste in noroi si microbi. Munca voluntara nu ar rezolva pe deplin problema, pentru ca trebuie facuta amenajarea spatiului verde la modul adecvat pentru un parc, dar si platforma betonata pentru depozitarea gunoiului si constructia corespunzatoare aferenta, lucruri care costa. Iar Primaria ar trebui sa aiba fondurile necesare la buget si pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Insa ni se tot spune ca nu sunt bani. Asta e argumentul principal, desi bani poate s-ar mai gasi...Pentru ca nu sunt mari probleme de rezolvat, sunt mici, dar ele conteaza!
Asteptam ceva... Este ca si cum am astepta ca sa vina altul sa ne faca. Statul, Guvernul, Presedintele, etc. Eu stau si ma intreb daca exista o cultura a implicarii la romani si care, cum ar fi aceea. Ceea ce observ eu este ca se manifesta mai degraba fuga de raspundere si responsabilitati, decat luarea taurului de coarne, cum se spune. Cred ca este si o anumita lasitate in treaba asta. Ar trebui sa ne implicam mai mult si mai responsabil fara sa ne fie teama de responsabilitati. Ar trebui mai mult spirit practic.
Dupa parerea mea, si felul in care am inteles noi libertatea, dupa 1989, a fost de asa maniera incat lipsea responsabilitatea. Libertate fara responsabilitate. Scriam intr-un comentariu urmatorul lucru:

"Eu cred ca cei mai multi dintre noi am inteles libertatea fara responsabilitate, poate si pentru faptul ca in aproape 50 de ani de comunism nu am prea avut-o… Si nu ma refer numai la libertatea individului ci si, spre exemplu, la libertatea economica, deci ma refer in general. Nu se poate ca in numele libertatii economice, ca sa dau un nou exemplu, sa fie privatizate/desfintate atatea unitati economice, in mod fraudulos, lasand pe drumuri milioane de oameni, care, in final, au luat calea emigrarii. Unde a fost responsabilitatea in acest caz?"

Insa ceea ce e straniu e faptul ca noi ne miram ca lucrurile merg prost, ca aceasta criza economica parca nu mai pleaca de la noi. Problema ar fi una simpla: trebuie sa facem de asa natura incat sa indreptam lucrurile. Iar daca stai serios si te gandesti cum s-ar putea realiza treaba asta, ai sa gasesti si solutia la problema. Dar mie mi se pare ca este ca si cum ne-am gandi la problema, dar facem tot posibilul s-o agravam. Poate nu o intelegem cum trebuie, si asta e adevarat... Insa mintea omeneasca, cred eu, are capacitatea sa gaseasca solutii optime la diverse probleme inclusiv la cele spre binele societal, obstesc. Noua parca ne-ar lipsi vointa sa facem acest lucru, sa gasim calea cea dreapta si buna. Dupa parerea mea, toleranta este un lucru foarte bun. Poporul roman are aceasta mare calitate de a fi tolerant, ceea ce este extraordinar cu adevarat! Insa depinde si ce toleram. Cand esti bolnav, ai gripa cu febra mare, de ce nu tolerezi atunci boala, in loc sa iei medicamente, sa te faci bine? De ce nu te imprietenesti cu boala? Ia sa vedem, poti asta? Nu poti. Nimeni nu cred ca poate. Deci iei atitudine si actionezi impotriva bolii. De unde rezulta ca nu se poate tolera orice si ca in toleranta trebuie sa ai discernamant. Acel discernamant care sa faca treburile sa se indrepte spre bine, nu sa tolerezi mereu si ceea ce e rau. Sau sa lasi raului sa-si faca loc in bine...
Un alt lucru pagubos la noi este si faptul ca ne vedem necazurile prin prisma unor lucruri care nu tin de noi. In felul asta golirea de orice fel de responsabilitate este totala. Dar in acest mod nu poate exista evolutie. Pentru ca evolutia presupune analizarea propriilor tale greseli, tocmai pentru a gasi calea de indreptare, deoarece oricine poate gresi. Pentru ca ar trebui sa ne punem problema daca nu cumva noi am actionat gresit, daca nu cumva se putea face mai bine, si cum. Defapt mi se pare ca a privi necazurile prin care treci numai prin prisma unor lucruri, evenimente, care nu tin de tine inseamna sa nu ai nicio atitudine, ci, mai degraba, un fatalism contraproductiv. Iar daca lucrurile nu merg bine, atunci trebuie sa ai vointa sa le indrepti. Mai devreme sau mai tarziu tot la asta ajungi, fara indoiala. Poate ca este si o lipsa de curaj la noi, privitor la chestiunea asta. Poate ca si o lipsa de intelegere corecta a lucrurilor si fenomenelor. Nu este o atitudine sa iei niste concepte de-a gata si sa le decretezi (mai intai in forul tau interior) ca fiind absolute, ca fiind bune pentru ca asa ti se par tie. Discernamantul este o mare calitate a omului. Trebuie, spre exemplu, sa vezi si daca ti se potrivesc, trebuie sa gandesti, trebuie sa analizezi. Trebuie sa scoti din subiectiv, daca ma pot exprima asa, acel lucru, ca sa-l privesti asa cum este si sa-l analizezi. Pentru ca numai atunci poti sa si intelegi corect si sa iei decizii in consecinta si la timp, fara sa lasi sa se agraveze boala. Or, la noi, boala s-a agravat, din pacate. Poate si pentru faptul ca nu ne-am implicat asa cum trebuie si la timp.

Oricat de prost ar fi acest Guvern, si i se pot reprosa multe, nu este o atitudine sa dai mereu vina pe Guvern. Intr-adevar este o atitudine sa-l critici si sa-l sanctionezi la vot, asta e clar. Insa individul, in aceste vremuri pe care le traim, ar trebui sa se constientizeze asupra a ceea ce poate sa faca el nu numai pentru a-i fi lui bine, cat si pentru a gandi si actiona cu adevarat spre binele comunitatii in care traieste. La noi lucrul asta lipseste. Asa cum lipseste si educatia cetateneasca, indraznesc sa spun acest lucru. Dupa parerea mea, unul din motorul de dezvoltare al Vestului, pe care noi incercam fara prea mare succes sa-l copiem, a fost tocmai aceasta educatie cetateneasca, fara de care nu poate exista civilizatie. Sunt aproape sigur ca mai toata lumea, marea majoritate, ar raspunde ca motorul dezvoltarii Vestului a fost munca! Sigur, este de inteles o asemenea abordare datorita productivitatii muncii foarte inalte in Vest. A fost si munca, dar nu numai ... Eu cred ca raspunsul corect este: educatia cetateneasca, care s-a facut la insul din Vest inca de la jumatatea secolului al XVII-lea, odata cu inceputul Revolutiei Industriale. Pe cand la noi, este adevarat, nu s-a putut face lucrul acesta datorita faptului ca marea majoritate a populatiei era in stare de iobagie, avand numai obligatii fata de seniorul feudal, dar nu si drepturi (foarte putine, chiar deloc) si cu plata unor impozite foarte impovaratoare numai spre satisfactia in special a marii boierimi. Dupa care, in vremurile fanariote, s-a manifestat un alt fenomen - ciocoismul, care s-a inradacinat adanc in mentalitatea romaneasca si poate ca nici in ziua de azi nu a disparut. Ca sa ne dam insa mai bine seama de ce a insemnat nobilimea in alte parti, va propun sa citim in Wikipedia despre Sir William Garrow, un alt membru marcant al Partidului Whig (despre Sir Robert Walpole am mai scris aici). O sa fac o gluma. Nereusita, stiu. Probabil ca daca noi am fi avut astfel de nobili, acum am fi fost sus de tot (in special cu PIB-ul si nivelul de trai) :). Dar iata ce ne spune despre Sir William - a trait in perioada 13 April 1760 – 24 September 1840. Si:

"Sir William Garrow, KC, SL, PC, FRS (13 April 1760 – 24 September 1840) was a British barrister, politician and judge known for his indirect reform of the advocacy system, which helped usher in the adversarial court system used in most common law nations today. He introduced the phrase "innocent until proven guilty", insisting that defendants' accusers and their evidence be thoroughly tested in court."

Deci observati perioada in care a trait. La 1800 avea 40 de ani... Si sa ne gandim ca el, in acea perioada, a introdus in drept "fraza "nevinovat pana la dovedirea vinovatiei", insistand ca dovezile pe care acuzarea le aducea sa fie de-abinelea testate in curte (la proces)". Pe cand la noi...La noi cei puternici, care nu au facut mai nimic pentru bunastarea poporului, aveau intotdeauna dreptate. Iar taranul, iobag cum era, daca indraznea sa zica ceva, mai si primea doua bice peste gura de la boier! Asta era educatia cetateneasca la noi... Iar, prin contrast, observati scrupulozitatea deosebita a lui Sir William - "nevinovat pana la dovedirea vinovatiei"!! Si asta cand... Eu cred ca Anglia a avut un mare noroc cu astfel de oameni! Zau asa, pentru ca astfel de oameni au deschis calea spre dezvoltare si progres a Marii Britanii. Este adevarat ca Sir William a fost un om bogat, dupa cum se si poate citi. Insa nu asta ma intereseaza, nu aspectul asta, ci faptul ca a fost un eminent avocat. Retineti cuvantul eminent!

"Edward Foss described him as "one of the most successful advocates of his day",^[45] something linked more to his "extraordinary talent" at cross-examination than his knowledge of the law;^[46] Garrow once told a witness before a case that "you know a particular fact and wish to conceal it – I'll get it out of you!"^[47] Lord Brougham, who regularly opposed him in court, wrote that "no description can give the reader an adequate idea of this eminent practitioner's powers in thus dealing with a witness".^[48] Lemmings notes Garrow as not only a formidable advocate but also the "first lawyer to establish a reputation as a defence barrister".

Lucrul acesta cred ca ar trebui sa-l intelegem la justa lui valoare, pentru ca are relevanta pentru realitatea romaneasca de azi. Deci nu e de ajuns sa fi doar bogat, ci sa mai fi si eminent in meseria pe care o practici! La noi sunt doar bogati! Asta e problema. Sau, mai degraba, imbogatiti ai tranzitiei. Deci problema nu se pune in termenii ca sa fie mai multi oameni bogati, ca in felul asta, chipurile, progreseaza tara - nu de alta dar am auzit ideea asta. Ci sa fie si foarte capabili in ceea ce fac, in activitatea lor, in meseria lor. Si cu educatie aleasa. Deci nu neaparat cei bogati duc societatea inainte, ci cei bogati si elevati, eminenti, iar exemplul lui Sir William este elocvent, care sunt si capabili de o viziune de dezvoltare a tarii. Si e una din marile greseli ale tranzitiei faptul ca s-a pus in exclusivitate accentul pe bani si capital, nu pe munca si elevatie, ca modalitate de succes, in ideea ca asta ar duce la dezvoltarea tarii. Dupa cum se vede nu e deloc asa si realitatea demonstreaza clar acest lucru. Pentru ca nu orice om bogat este si capabil. A confunda bogatia materiala cu capacitatea intelectuala a individului este o mare si regretabila eroare, care ar trebui, cumva, corectata. Pentru ca altminteri se poate intampla sa se imbogateasca niste nulitati, care sa ajunga sa aiba putere, dar sa nu fie in stare sa faca nimic pentru progresul general al societatii.

La noi s-a vorbit foarte mult dupa Revolutie despre "inversarea valorilor". Si eu consider ca fenomenul este real. S-a vorbit in zorii liberatatii si despre faptul ca oamenii cinstiti si capabili nu se implica prea mult. Si lucrul acesta este intr-o destul de mare masura adevarat. Tranzitia aceasta este criticata pentru faptul ca toata pleava s-a ridicat la suprafata. Cei pusi pe capatuiala fara prea multa munca si bataie de cap, prin orice mijloace. Consecinta se vede acum, cand a te eleva nici nu prea mai are cine stie ce importanta pentru un tanar, riscand ca situatia tarii sa se deterioreze si mai mult pe viitor.
 
Implicarea omului acum cred ca seamana mai mult a lehamite. "De ce nu se strang mai multi, de ce nu ne strangem un milion de oameni la miting?". Din lehamite. Poate si din deznadejde. Poate si pentru faptul ca oamenii au ajuns la concluzia ca nu ajuta la nimic. Sa fie un inceput de maturizare a electoratului nostru? Pentru ca problemele fundamentale nu sunt rezolvate si nu se rezolva in felul acesta. Traim fara garantii de mai bine. Nimic nu garanteaza ca o sa fie mai bine pentru tara si pentru poporul ei. Nu exista acel fir de idee care sa te poata conduce la concluzii optimiste. Dar poate ca in astfel de momente trebuie sa te implici mai mult, sa faci mai mult, sa-ti demonstrezi si sa demonstrezi ca poti mai mult, ca se poate mai mult. De ce preferam, in momente dificile, inactivitatea si, poate, fatalismul, in locul actiunii si implicarii? Exista si posibilitatea sa nu stii cum sa actionezi. Sau sa ti se para zadarnic. Sigur, sunt situatii si situatii. Insa mie mi se pare ca preferam pasivitatea, ca si cum nu am vrea sa-i deranjam pe altii, desi ei ne deranjeaza pe noi. Sigur, vorbesc la modul general.
Spuneam mai sus ca tot ni se zice ca nu sunt bani. Asta e lucrul omniprezent astazi, la ordinea zilei - nu sunt bani. Este ca si cum mama i-ar spune copilului care vrea si aia si aia - "N-am bani!", ca sa-i inchida gura. Asa si guvernantii nostri inchid gura electoratului din ce in ce mai nemultumit. Creand o situatie imposibila, pentru ca problemele tot trebuie rezolvate de catre cei care trebuie sa le rezolve. Nu se pot mentine prea mult niste probleme nerezolvate, care inrautatesc pe zi ce trece situatia economica a tarii si a cetateanului, sau solutii gresite la probleme cat se poate de reale, ce conduc spre mai rau, pentru ca in felul acesta nemultumirile cresc si vor irumpe intr-o dezlantuire violenta pana la urma.Tocmai acest "nu sunt bani" parca e facut in mod expres sa anihileze orice forma de implicare si reactie - pentru ca ce rost mai are sa te implici daca nu sunt bani, deci resurse pentru rezolvarea problemelor. A tot repeta placa asta la infinit, fara sa se vada, in final, nicio imbunatatire a situatiei, arata din ce in ce mai clar incompetenta, mersul pe o cale gresita. Defapt merge sa spui o data, de doua ori, fraza cu "nu sunt bani", in schimb nu merge s-o spui mereu, in contextul in care nu se vede niciun fel de roade bune ale actului de guvernare, sau daca asa percep majoritatea cetatenilor. Pentru ca aceasta perceptie nu este degeaba, ci este expresia nivelului de trai scazut. Pe cand Guvernul actual pare sa spuna doar : "nu sunt bani, noi facem reforma"! Si asta e una din cauzele neimplicarii, a lehamitei generale. Adevarul e ca nu se vede la nivelul Guvernului si actualei coalitii de guvernare ceea ce se cheama implicare, atata vreme cat situatia generala se inrautateste vizibil. Cu atat mai mult situatia este anti-implicare, daca pot sa spun asa, caci daca Guvernul nu poate, pentru ca tot repeta ca nu are bani, atunci cetateanul, omul obisnuit ce mai poate sa faca? Si cu atat mai mult nu este o atitudine pentru Guvern aceasta repetare la infinit parca a acestei placi, daca nu va fi in stare sa imbunatateasca cumva situatia, ci doar sa promita. Lucrul asta alimenteaza nostalgii comuniste. Pentru ca buna functionare a societatii nu tine numai de implicarea cetatenilor, cat si de implicare la nivel de Guvern si insitutii ale Statului, care trebuie sa gaseasca solutii si sa-si faca datoria fata de oameni.

Si atunci.... in ce masura ne implicam...? Ne implicam cu adevarat...? Daca nu, ce ne impiedica...?

Italice

Mi se intampla sa am momente cand scriu pe blog dar si momente cand nu scriu sau scriu mai rar, in schimb fac tot felul de comentarii pe blogurile altora si citesc ce comentarii fac altii, unele dintre ele extraordinare, foarte bune. Chiar ma gandeam sa pun si pe blogul meu comentariile facute de altii pe alte bloguri, care mi s-au parut mie a fi cele mai bune, cele care au tratat cel mai bine, mai profund o anumita tema, cele mai interesante (bineinteles, cu indicarea sursei, a celui care a facut comentariul respectiv, a datei, etc). Pentru ca daca le-am sintetiza si le-am pune pe blog am vedea in fata ochilor nostri o intreaga filozofie construita din aceste comentarii pe tot felul de teme. Este un mod in care invatam unii de la altii. Un mod in care ajungem sa ne cunoastem mai bine interiorul nostru, interactionand pe aceasta cale. Un mod in care ajungem sa vedem sintetizate marile teme sociale, politice, economice cu care se confrunta atat tara noastra dar si lumea intreaga, asa cum le vede fiecare dintre noi. Cateodata cad pe ganduri minute in sir citind un comentariu sau o postare. Nu ma grabesc sa raspund, ci doar incep sa meditez si sa caut sa inteleg cat mai bine ceea ce vrea sa spuna, punctul lui de vedere. Sa inteleg ce l-a determinat sa scrie ceea ce a scris pe omul respectiv. Si, bineinteles, incep sa meditez asupra temei tratate atat in postarea de fond cat si in comentariul respectiv. Pentru ca unele comentarii sunt chiar foarte interesante si demne de luat in considerare. 


Cateodata se intampla ca gandul sa nu poata sa se materializeze prin cuvant, nici scris si nici rostit. Ci pur si simplu sa urmeze firul unei meditatii, ca si cum n-ar fi ajuns inca la capat. Ca si cum concluzia se lasa indefinit asteptata. In aceasta neputinta pe care o simt uneori, se nasc idei, care nu intotdeauna sunt si concluzii, si pe care le expun si eu altora, fara a avea pretentia triumfalista ca am neaparat dreptate. 


Cateodata am impresia ca exprim mai bine ceea ce am de spus, facand comentarii la temele aduse in discutie de altii, la punctul lor de vedere. Poate ca e si mai comod asa, intrand intr-o dezbatere interesanta care se "incinge" pe un alt blog. Pe de alta parte, gandurile mele vor sa se exprime pe blogul meu, intr-o postare ce aduce in discutie o anumita tema. Si atunci incep sa scriu. Cateodata legat de ceea ce au spus altii, incercand sa aduc la temele tratate de altii, atat in postari cat si prin comentarii, punctul meu de vedere, viziunea mea despre o anumita problema, mai ales cand vad ca problema respectiva se impune, ca sa zic asa, ca tema de discutie in multe comentarii si pe mai multe bloguri sau in presa, dar nu numai in acest caz. Sau pur si simplu scriu despre cu totul alte lucruri, care ma framanta pe mine, pe care le consider eu interesante si ma bucur, recunosc asta, cand vad ca nu putini sunt cei care citesc ce am scris, ca gandurile mele ajung la altii si poate ca si acestia mediteaza impreuna cu mine la tema tratata. Le multumesc pentru acest lucru! 


Cateodata mai apelez si la o smecherie. Spre exemplu fac un comentariu numai ca sa vad ce-mi raspunde persoana respectiva, ce parere ar avea despre o anumita idee. Am facut asa si, interesant zic eu, nu mi s-a raspuns nimic. Este si aceasta o atitudine. Alteori au fost reactii, iar unele dintre ele chiar m-au bucurat.


Este foarte greu, imposibil chiar (si nu cred ca exagerez daca afirm ca este imposibil) sa spui totul despre ceea ce inseamna blogul si "blogareala". Adevarul e ca niciun moment nu seamana cu altul. Cateodata e doar o dulce superficialitate, alteori e o meditatie profunda. Mai poate fi si exprimarea unui mic moment trait de tine, care ti s-a parut demn de povestit, sau care ti-a atras atentia prin ceva special. Sau exprimarea unui sentiment, sau a unei stari interioare. Analiza. Sau poezie. Sau reflectarea personala a unui eveniment. Cum poate fi si prezentarea modei si a stilului tau personal in aceasta privinta. Impresii dintr-o calatorie. Despre prajitura preferata. O muzica ce ti-a placut. Poze vechi, cu oameni care s-au stins demult sau vechi subiecte date la examene, in celebre universitati, de acum peste 100 de ani. Subiecte triste, subiecte vesele. Foiletoane politiste, scrise mucalit. Placerea de a comunica, dar si business. Politica si atitudine. Filozofie. Creatie artistica. Si cate si mai cate... Este un fenomen care nici nu cred ca a fost cercetat si inteles pe deplin. Nu e de mirare ca sunt si unii care se tem de el, oameni cu conceptii mai conservatoare. Acest "nou", adica blogul, care personifica internetul, la fel ca si messenger-ul si retelele de socializare, etc, reprezinta ceva atat de nou si de urias incat nici nu cred ca ne dam bine seama. Intr-un fel se identifica cu omul si complexitatea sa. Poate si din acest motiv este si imposibil sa spui totul despre acest fenomen, captivant, fara indoiala, si care face din ce in ce mai mult parte din viata noastra. Este ca si cum, prin cuvinte scrise, sufletele ar comunica. Fara trup. Doar spiritual, prin schimb de idei. Culmea e ca incepem sa ne facem prieteni pe net, pe care nici nu i-am vazut vreodata in fata, ci doar virtual. Aceasta placere de a comunica se face simtita si captiveaza. Fara indoiala, ii inteleg pe cei care nu vor sa renunte la blog nici in ruptul capului. Sa ne gandim ca aceasta comunicare virtuala deschide drum revolutiilor, asa cum s-a intamplat recent in Nordul Africii. Emancipeaza popoare. Apropie oameni de diferite etnii, rase si culturi intr-o lume in care nu mai exista diferentieri, ci doar omul, mai corect spus: sufletul sau, exprimat prin cuvinte, in aceasta densitate istorico-sociala. Este poate incredibil, de neimaginat cum se poate naste o revolutie din faptul ca un tanar arab a vorbit pe messenger cu o tanara de undeva din Europa... Si acest lucru sa determine caderi de regimuri politice in lumea araba... Poate ca unii mai in varsta, mai "realisti", mai "conservatori" ar zice ca e o aiureala, poate si pentru faptul ca inca nu stim nimic despre ceea ce ne place si ne captiveaza atat de mult pe toti - socializarea prin internet. Stergand granitele statale, diferentierile ce exista intre oameni, scotand la lumina numai spiritualul transpus prin cuvant scris, el creaza o noua lume. 
Dar, ca sa fiu optimist, cred ca e o lume care ne arata ca pacea este posibila. Aici nu mai sunt arme, ci singura "arma", daca o putem numi asa, este cuvantul, care nu ucide niciodata. Nu putem ucide. Iar lucrul acesta ne poate impinge sa ne dezvoltam spiritual si sa ne intelegem mai bine. Sa ne apropiem mai bine unii de altii, citindu-ne. Si poate ca din aceasta cauza aceasta lume, asa cum am citit pe un blog, ni se pare mai frumoasa decat cea de "afara", cea reala. Pentru ca aici putem descoperi Omul Frumos, cum zicea Dan Puric. Sau, daca doriti, putem descoperi ca sufletul uman este frumos. Mai frumos decat trupul. Mai misterios si captivant decat trupul. Descoperim sufletul din noi, asa cum nu-l putem vedea in lumea reala. Pe cand aici il desenam cu cuvintele pe care le scriem, dincolo de orice erori gramaticale. Descoperim umanitatea in ceea are aceasta mai intim si mai profund. Lucru pe care niciodata trupul nu-l va dezvalui. Redescoperim, aici, omul si valoarea sa inalta. Prin cuvinte. Scrise.
Nu spun ca aceasta lume ar fi Paradisul, ci doar o lume in care nu putem ucide. O lume in care avem toate libertatile, in afara de aceasta. Putem ignora ceea ce nu ne face placere, putem lua atitudine, dar prin cuvant. Este adevarat ca la unele postari am primit si eu comentarii incalificabile. Exista si astfel de reactii. Insa chiar si acesti oameni, care fac astfel de comentarii, nu cred ca nu se gandesc la sensul mult mai inalt al comunicarii, la ceea ce este dincolo de cuvant. Dar, oricum, aici le putem vedea cat se poate de clar nivelul spiritual si ceea ce sunt defapt. Lucrul important este ca astfel de oameni, in aceasta lume, nu au nicio putere. Isi vor da cu siguranta seama de asta, si poate vor medita la asta, si poate ca vor incerca sa se inalte spiritual, vazand zadarnicia ignorantei lor, mult mai bine decat in viata reala. Defapt mi se pare ca aici notiunea de Putere nu isi are sens, mai degraba cea de Egalitate. Nimeni nu este puternic in aceasta lume, toti sunt egali. Si din aceasta cauza este zadarnic sa faci comentarii absurde, prin cuvinte rautacioase, grele, urate sau altele de genul asta. Pentru ca o astfel de lume este facuta pentru ca sa-ti arati superioritatea, daca chiar vrei cu adevarat asta, spiritual. Altfel domneste o egalitate, as zice, perfecta. Si chiar in cazul in care iti arati superioritatea spirituala, egalitatea aceasta ramane in ceea ce este esential in aceasta lume: pentru ca aici nimeni nu e puternic sau nu e puternic cu adevarat. Si in felul acesta iti dai seama ca nu Puterea reprezinta esentialul pentru om, pentru ca nu ai ce face cu ea, putand chiar sa fie o povara... 


Este imposibil sa spui totul...        

Sfanta Inviere!

Fie ca lumina Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos sa ne lumineze viata, sufletele si mintea. Sa faca sa sporeasca in tara noastra dragostea intre oameni, atat de necesara, parca mai mult decat oricand, astazi. Sa faca sa piara discordia, razbunarea, conflictele, trufia, prostia si orice alt lucru rau care ne invenineaza si care ne ruineaza viata. Sa sporeasca si sa faca sa rodeasca cu rod bun dragostea catre aproapele nostru, catre cei saraci si aflati in nevoi grele si in suferinta, de care deseori, din pacate, uitam prea usor si fata de care facem prea putin... Pentru ca o tara in care nu mai exista dragoste fata de cei saraci nici nu se mai poate numi o tara crestina, ci o tara impotriva lui Dumnezeu!  - "Defaimat-ai pe toti cei ce se departeaza de la indreptarile Tale, pentru ca nedrept este gandul lor" (Psalmul 118,118). De subliniat ca folosesc cuvantul dragoste si nu datorie. Pentru ca una e sa faci ceva din datorie si alta e sa faci lucrul bun din dragoste pentru cineva. Daca mai avem o farama de credinta, atunci sa ajute Cel ce ne-a aratat noua lumina, necredintei noastre pentru ca roadele noastre sa fie cele bune, pentru ca sa nu pierim - "De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu" (Psalmul 118,92). Si, nadajduind in El, sa ne intelepteasca spre a gasi calea cea dreapta si buna!

Filozofia dreptei in privinta Sanatatii

Iata un interviu foarte interesant acordat Andreei Pora de catre Sever Voinescu in Revista 22. Exista  in acest interviu o filozofie a sistemului de sanatate, in viziunea D-lui Voinescu, ca punct de vedere de dreapta, bazat pe sistemul anglo-american. Iata ce spune:

"În materie de sănătate, eu cred că, dimpotrivă, opţiunea noastră este foarte clară. Există în lume, în general, două filosofii care întemeiază sistemele de sănătate. Prima este mai degrabă specifică sistemelor continental-europene şi se bazează pe solidaritate: toţi contribuim pentru un sistem public de sănătate şi toţi ne facem bine în cazul în care ne îmbolnăvim în cadrul acestui sistem, după cum îşi permite el. Altă filosofie, care este specifică sistemelor anglo-americane, acordă un rol prioritar asigurărilor de sănătate private. Opţiunea noastră este foarte clară. Credem că sistemul românesc actual are două probleme fundamentale: managementul resurselor existente şi subfinanţarea. Cel puţin în problema subfinanţării sistemului, noi considerăm că bugetul statului nu poate în continuare să fie soluţia pentru un sistem obligat să fie din ce în ce mai larg şi mai performant. Sub presiunea necesităţii unui serviciu medical din ce în ce mai performant, bugetul de stat se sufocă. Pe cale de consecinţă, singura soluţie este influxul de capital privat în sistem, iar influxul de capital privat nu se poate realiza decât printr-un sistem amplu de asigurări private. Pentru asta, statul trebuie să se retragă din poziţia dominantă pe care o are pe această piaţă, încetând să promoveze iluzia că-i asigură pe toţi pentru orice şi trebuie să accepte că nu poate asigura pentru toţi cetăţenii României decât un minimum, un „pachet de bază“, iar asiguratorii privaţi trebuie să intre în sistem cu ofertele lor peste acest pachet de bază. În acest moment există asigurări private de sănătate în România, dar volumul lor e foarte mic. Banii privaţi vin masiv în sănătate numai dacă statul acceptă că nu-i poate asigura pe toţi cetăţenii României pentru absolut toate problemele de sănătate, de la amigdalită la complicaţii esofagiene. Trebuie ca fiecare român să înţeleagă că un sistem de sănătate eficient, care îl face bine, depinde esenţial de propria lui muncă, de propriul lui venit şi nu este un cadou necondiţionat venit din partea statului. Pe noi ne interesează acest tip de responsabilizare. Pe scurt, credem că statul trebuie să asume câteva responsabilităţi clare în virtutea taxelor pe care le culege, precum cele din zona medicinei preventive, a urgenţei şi a programelor pe boli (cancer, SIDA, diabet etc.), iar restul trebuie lăsat în seama pieţei asigurărilor private, acolo unde apare natural performanţa."

As dori sa vad raspunsul stangii la o asemenea filozofie si daca aceasta considera ca un astfel de sistem de sanatate, asa cum a fost descris mai sus, este unul viabil in Romania de azi, dar si in viitor. Ar fi interesanta o critica din perspectiva social-democrata la o astfel de viziune de dreapta despre Sanatate si chiar o pozitie comuna cu PNL, in cadrul USL, fata de o asemenea conceptie, daca o astfel de pozitie comuna se poate realiza.
Las deocamdata critica acestei viziuni de dreapta pentru a evidentia doua chestiuni: subfinantarea sistemului de sanatate si necesitatea ca acesta sa fie unul performant (sau, daca doriti, sa devina mai performant, daca pot sa ma exprim astfel). Dupa parerea mea, acestea sunt problemele de baza la care trebuie sa fie gasite cat mai repede raspunsuri. In functie de continutul acestor raspunsuri, acestea pot fi categorisite ca fiind de dreapta sau de stanga, dar important mi se pare sa fixam ideile si sa ne concentram asupra lucrurilor de baza care trebuie sa fie rezolvate.Eu personal as dori un sistem de sanatate pentru toti cetatenii, nu numai pentru cei cu venituri mari, cred ca m-am facut bine inteles. Dar ar trebui sa se configureze raspunsuri si din partea stangii sau Opozitiei pentru ca este important sa stim cum va arata acest sistem de sanatate in viitor. Ce va oferi el, cum se poate face ca sa fie unul performant.   

Straniu...

Iata ce am citit pe Mediafax:

Un medic nigerian cu studiile făcute în Italia a reuşit să se angajeze la 14 spitale din M. Britanie, deşi nu ştia nici măcar tehnicile esenţiale de resuscitare

Cred ca nu exagerez daca spun ca e straniu. Numai sa citesti un astfel de titlu si iti dai seama ca ceva nu e in regula... Dar iata ce spune articolul de mai sus:

"Dr. Lucius Okere şi familia lui s-au stabilit în Londra, unde doctorul şi-a încercat norocul la nu mai puţin de14 spitale. 

Printre "competenţele" doctorului cu diplomă de chirurg: nu vorbea aproape deloc engleză, nu se spăla pe mâini şi credea că termenul "crash call" (termenul din jargonul medical pentru "stop cardiac") înseamnă "accident de maşină". În plus, nu ştia nici măcar să acorde primul ajutor: în loc să facă respiraţie gură la gură, el îşi pălmuia pacienţii ca să verifice dacă aceştia sunt în viaţă, potrivit Gândul.

În ianuarie, doctorul a fost în sfârşit concediat de Consiliul Medicilor din Marea Britanie, după ce ultimul spital în care a lucrat a atras atenţia asupra problemelor sale.

Cum a fost însă posibil ca doctorul "dezastru" să se plimbe din spital în spital şi abia a paisprezecea instituţie să sesizeze lipsa lui de competenţe?


Bruxelles-ul interzice spitalelor din Marea Britanie să testeze competenţele doctorilor şcoliţi în spaţiul UE (cum este şi cazul lui Okere care, chiar dacă este nigerian, a făcut facultatea de medicină în Italia), pentru că acest lucru ar împiedica "libera circulaţie a muncii".
Toţi ceilalţi doctori care vin să muncească în Regat - inclusiv cei care au învăţat meserie în Australia, Canada, SUA - trebuie să dovedească faptul că au cunoştinţe în domeniu şi ştiu să vorbească limba engleză.

"Datorită" acestei legi, doctorul nigerian s-a plimbat din spital în spital, fără a fi raportat comisiilor. În ultima instituţie a lucrat doar patru zile."(subl.mea)

 De remarcat e faptul ca omul facuse facultatea de medicina in Italia, in Bologna, si era doctor chirurg! Iar in Marea Britanie (repet, Marea Britanie!!) de abia a paisprezecea institutie sesizeaza lipsa lui de competente!!!! Interesant este ce spune articolul din Gandul, la care face trimitere Mediafax:

"Această "gaură" din legislaţia UE a ieşit prima dată la iveală în 2008, când un britanic de 70 de ani a murit după ce a primit de 10 ori doza recomandată de morfină. Aceasta i-a fost administrată de un stagiar incompetent din Germania, care ţinea locul unui doctor, în Cambridgeshire.

"Datorită" acestei legi, doctorul nigerian s-a plimbat din spital în spital, fără a fi raportat comisiilor. În ultima instituţie a lucrat doar patru zile." (subl.mea)

Stateam si mediatam asupra invatamantului nostru despre care prea adeseori se afirma ca ar fi neperformant, se tot vorbeste despre "falimentul invatamantului romanesc", de faptul ca nu se da o "directie noua de europenizare a educatiei si modernizare a statului". Oare nu ne subestimam prea mult...? Eu cred ca da. Ce sa mai zicem de ceea ce se intampla in "mirificul" Occident si despre legislatia europeana, iata, in vigoare, care produce morti, datorita "gaurilor" sale? Ce sa mai zicem atunci de invatamantul de acolo care poate produce asemenea calamitati, precum "doctorul chirurg" nigerian sau stagiarul incompetent din Germania... ? Iar intrebarile se pun cu atat mai mult cu cat vorbim de tari dezvoltate si de legislatia europeana, pe care ar trebui, nu-i asa, sa o aplicam si noi. Sa ne gandim ca noi asta dorim si spre asa ceva tindem - spre europenizarea invatamantului! - ca si cum noi am fi o tara bananiera, care, deh, e departe de lumea buna, de clubul select al statelor civilizate si trebuie sa ne mai europenizam si noi, sau ca si cum am fi situati cumva pe la Polul Sud al Planetei (nu spun Polul Nord, ca asta e mai aproape de Europa si de europenizare), si nu in Europa. Nu spun ca la noi ar fi toate bune si frumoase, dar tare imi e ca ne subestimam prea tare. Nu vi se pare? Defapt ne subestimam prea tare, intotdeauna, si uitam sa facem ceea ce trebuie pentru o dezvoltare reala. Nu avem bani, nu merge treaba, astea ar fi cauzele pentru care nu progresam. Dar ceea ce ma frapeaza pe mine este ca, desi avem multe solutii pe hartie si fiecare dintre noi stie, defapt, ce trebuie facut, solutiile raman numai pe hartie. Mereu. Pentru ca potentialul tarii noastre nu e valorificat asa cum trebuie. Deci nu ca nu ar exista potential. De ce nu ne apucam serios pe treaba si sa modernizam spitalele? De ce milioane de oameni au plecat din Romania pentru a lucra in alta parte? Acolo sunt competenti, numai in tara la noi nu. Eu cred ca am ajuns, datorita obsesivei noastre tendinte de a ne subestima mereu, sa gandim distorsionat si sa vedem lucrurile ca intr-o oglinda care distorsioneaza foarte tare imaginea. Avem despre noi cea mai proasta impresie. Iar lucrul acesta ne face sa nu vedem ceea ce trebuie cu adevarat facut in tara pentru a putea progresa societatea. Stiti ce mi se pare straniu...? O sa va spun... Daca in Biblie se spune ca sa-ti vezi mai intai barna  din ochiul tau si apoi paiul din ochiul altuia, noi facem cam asa: ne vedem barna din ochiul nostru, dar nu facem nimic s-o scoatem de acolo, in schimb nu vedem deloc paiul din ochiul altuia, ca sa nu ne obosim in mod inutil. In schimb altora le vedem numai calitatile!! :)). Pentru ca asta ne insenineaza viata, ca si cum ar face mai usor de suportat barna din ochiul nostru. Evident, e doar o impresie, sper sa nu o judecati prea aspru. Este pacat ca acest mit al strainatatii prezent la noi, la romani, despre care vorbea undeva Nichita Stanescu, ne face sa gandim intr-un mod mai degraba negativ in ceea ce ne priveste. Nu avem o gandire pozitiva asupra lucrurilor si problemelor. Aspectul acesta se vede si in viata politica prin lipsa consensualitatii (de unde rezulta ca nu avem o cultura a consensualitatii), iar despre acest aspect, care vizeaza necesitatea consensului, incepe sa se vorbeasca atat in cercurile Puterii, cat si in cele ale Opozitiei. Este, cred, destul de clar ca lipsa consensului, vazut ca un compromis rezonabil, genereaza "solutia unica" despre care vorbea Cristian Preda. Dar acest lucru este ingrijorator, pentru ca face imposibil dialogul constructiv si genereaza derapaje ale democratiei. Insa as spune ca este si un registru negativist, ca sa zic asa, in care "ne simtim bine" in a aborda diverse probleme, in niciun caz rational, lucid. Pentru ca la noi functioneaza mai degraba o logica a contestatiei decat o logica a consensualului, izvorata dintr-o cultura primara, cum ar spune Hegel, pentru ca se resimte, dupa parerea mea, o degradare culturala, sau mai degraba a culturii la noi, careia nici nu i-a fost data o prea mare importanta in perioada post-decembrista. Insa daca e asa cum remarca Cristian Preda: 

"Poate, din când în când, e bine să ne punem problema şi ce anume ne uneşte, ce anume ne adună, nu doar ce ne separă. Nu vă ascund că-mi pun şi eu problema din perspectiva legăturii mele cu Partidul Democrat Liberal. Pentru că e adevărat că de multe ori eu însumi am privilegiat rupturile, separaţiile, distincţiile, diferenţierile. Asta m-a pus pe mine însumi - o spun autocritic, dacă-mi îngăduiţi - în situaţia de a nu vedea totuşi că există experienţă, că există oameni de bună-credinţă. Din păcate, unii nu sunt cunoscuţi sau nu ies la suprafaţă."

Atunci fenomenul de care vorbim este cel de instrainare. Aici e un aspect si o problema foarte interesanta, legata de aceasta tranzitie prelunga pe care Romania o traverseaza - de la comunism la capitalism, si anume ca unul din efecte a fost si cel de instrainare a omului de ceilalti, sau, cu alte cuvinte: ne-am instraintat unul de altul din diverse motive care tin de logica, ineluctabila parca, a acestei tranzitii. Poate ca de aici ne vin toate aceste probleme ce par a fi insurmontabile. Acest fenomen s-a petrecut nu numai la nivelul oamenilor politici, dar, pregnant, la nivelul oamenilor obisnuiti, fiind ca o sursa a tuturor contestatiilor, fara posibilitatea impacarii cumva a contrariilor, dar si fara o finalitate clara a contestatiilor. Ce finalitate au avut, spre exemplu, mineriadele? Nu ma refer aici la faptul ca s-a creat o imagine destul de proasta in exterior tarii noastre prin aceste mineriade. Dar acestea nu au prea schimbat mare lucru. Desigur, putem vorbi de cauze, nu le ignor, putem vorbi de efecte de moment, dar nu de finalitati clare, care, spre exemplu, sa schimbe decisiv ceva. Practic vorbind, nu se schimba nimic, deci se stagneaza, iar sinteza ar fi ca se progreseaza totusi, dar intr-un ritm foarte lent si foarte greoi, cu multe dari in urma, urmate de avansari temperate.