Loading...

vineri, 5 martie 2010

De ce nu merge treaba? Despre semnificatia cuvintelor: "sarac si cinstit"

Este o realitate, din pacate, ca treaba nu merge bine din punct de vedere economic. Acest lucru il traim cu totii, mai mult sau mai putin intens, dar traim astfel de vremuri. Eu as identifica doua aspecte care mi se par importante - sunt chestiuni simple, pe care le-am tot auzit in perioada post-decembrista:
  1. Dependenta de importuri,
  2. Romania ar trebui sa nu fie altceva decat o piata de desfacere pentru produsele straine, in principal cele vestice.
    Aceste doua aspecte reprezinta realitati economice care, pur si simplu, blocheaza dezvoltarea economica a tarii. Citeam cu cativa ani in urma intr-un ziar o analiza referitoare la jud. Cluj care spunea ca la o dublare a exporturilor, s-a inregistrat si o dublare a importurilor. Noi importam aproape orice: si ce ne trebuie si ce nu ne trebuie. Importam rosii, spre ex, ca si cum aici n-ar creste rosiile, importam pixuri, etc. Iata aici o lista a tarilor dupa balanta de cont curent si vedeti unde este Romania. SUA, cu voia Dvs., este ultima pe lista cu un minus de 713, 214 miliarde de US$, dar de acolo a si inceput criza economica actuala, mai acuta decat Marea Depresiune din anii '29-'33, care tot de acolo a inceput... Mai adaugati la "gaura" de 700 miliarde de US$ cele 600 de miliarde de US$ pe care SUA le-a cheltuit in razboaiele din Irak si Afganistan - mai mult decat au cheltuit in 25 de ani de stare de razboi in Vietnam - si va veti initia in "de ce-ul" crizei!
    Pe de alta parte, daca nu esti decat o piata de desfacere pentru produse straine, este clar ca tu numai trebuie sa produci nimic. Dar, in acest caz, cum ai putea sa inregistrezi profituri? Ecuatia economica e destul de simpla. In linii mari aceasta ar arata asa: produci---> vinzi ---> obtii profit. Ceea ce reusim noi sa acumulam sunt doar deficite mari si datorii externe mari. Sigur, nu suntem singura tara in aceasta situatie.
    Pot intelege ca dupa Revolutia din decembrie 1989 Romania a pierdut o piata extrem de importanta pentru produsele sale: piata CAER. Dar ceea ce a urmat a fost dezamagitor, pentru ca nici nu ne-am sinchisit parca sa mai gasim alte piete de desfacere si sa cautam sa facem ceva prin care sa functioneze economia. In felul asta tara a intrat in logica celor doua aspecte sus mentionate, iar efectul ruinator al acestei logici este constatat cu pregnanta astazi. Astazi, cand creste deficitul bugetar, cand mii de firme dau faliment, si nu se poate, in acest fel, sa vina bani la buget. Situatia de acuma e naspa rau si pentru ca investiile in economie au scazut cu 29 % in 2009, fata de 2008!!
    Chestiunea este ca nu se poate iesii din aceasta situatie daca nu se iese din logica celor doua aspecte enuntate mai sus. Daca nu produci, nu vinzi. Nu vinzi, nu poti sa obtii profit. Intr-un raspuns dat d-lui Bibliotecarul evidentiam acest aspect. Singura cale, cred, prin care se poate iesi din aceasta situatie - deficite mari, datorie externa uriasa - este relansarea economica a tarii. D-na profesor doctor Lavinia Stan, membra a Clubului de la Roma, spune pe blogul personal: 
    Toti au investit emotional si intelectual intr-o tara care, din perspectiva britanica, nord-americana sau franceza, ramane marginalizata, daca nu ignorata.
    Sublinierea imi apartine. Am subliniat pentru ca tot stau si ma gandesc: de ce asa? De ce ramanem, din perspectiva britanica, nord-americana sau franceza, marginalizati, daca nu ignorati? Si trebuie sa citim bine: domnia sa a spus "ramane", adica asa a fost si ramane asa cum a fost, adica o tara ignorata.
    Esecul celor doua decenii de tranzitie este, dupa parerea mea, unul economic. Fara o conceptie clara de dezvoltare economica nu se poate iesi din acest esec. Eu nu spun ca lucrul asta - iesirea din starea asta de esec - este imposibil. Vreau sa subliniez doar faptul ca partidele politice, Guvernul chiar, au facut si fac prea putin pentru a inlatura o logica parca implacabila: subdezvoltarea Romaniei. Eu nu constat o actiune curajoasa prin care sa incercam sa iesim din aceasta stare. Totul balteste parca in neputinta. Parca nu suntem convinsi de ceea ce vrem, parca vrem si parca nu vrem...Spun asa pentru ca "iesirea" depinde si de noi, sau numai de noi, date fiind conditiile acestea.
    Pentru mine si pentru logica mea, ca sa zic asa, este de neinteles cum putem accepta starea aceasta de "out of business". In felul acesta nu ai cum sa asiguri furnizarea de noi locuri de munca. Dar nici nu vad la nivel de Guvern si partide o strategie economica serioasa, in stare sa conduca la redresare economica, si inca la una rapida.
    Este foarte adevarat si ca in societatea noastra, la ora actuala, cultura managementului si a principiilor de management performant este deosebit de slaba. As cita aici ce spunea Dr. W. Edwards Deming in lucrarea sa  "Out of the crisis" si anume ca trebuie "creata o constanta a scopului in vederea imbunatatirii produselor si serviciilor, cu telul de a fi competitiv si a ramane in afaceri (stay in business), si pentru a furniza locuri de munca (and to provide jobs)". Cultura management-ului performant, numai vorbesc de cea a marketing-ului performant, este foarte slaba in Romania si acest lucru constituie o alta cauza pentru care treaba nu merge. De multe ori ne complicam inutil in tot felul de detalii fara importanta, tratam cu o superficialitate demna de o cauza mai buna ceea ce au gandit altii si au gandit bine! Dr. W. Edwards Deming, pentru cei care nu stiu, este cunoscut drept parintele relansarii economiei Japoniei din perioada postbelica. Si putem constata cu usurinta, cred, unde se afla Japonia, astazi, din punctul de vedere al dezvoltarii economice. Interesant este ca Deming spunea undeva ca americanii au incercat sa ii copieze pe japonezi. Problema a fost ca nu stiau ce sa copieze!!! Deci stiinta managementului este una deosebit de importanta. Este o stiinta care se poate aplica nu numai la nivelul unei microintreprinderi sau la nivelul unei intreprinderi mari, ci chiar si la nivelul unei tari, cum a fost cazul Japoniei, dupa razboi. Deci solutii exista, numai ca trebuie sa le cauti pentru a le gasi. Si mai trebuie ceva: odata gasite, trebuie sa le si aplici cu curaj. Repet, la noi nu se face lucrul asta.


    La noi, in schimb, s-a vehiculat celebra formula: "sarac si cinstit". Hai sa ne jucam putin si sa studiem aceasta formula din punct de vedere logic. Observam ca in aceasta formula exista un operator propozitional:  conjunctia si. Stim de la Logica faptul ca o conjunctie este adevarata daca si numai daca toate propozitiile din alcatuirea sa sunt adevarate; in caz contrar conjunctia este falsa.
    Pentru ca propozitia "sarac si cinstit" sa fie adevarata trebuie ca sa fie indeplinite simultan conditiile:

    1. sa fie adevarat ca esti sarac,
    2. sa fie adevarat ca esti cinstit
      si reciproc. Insa, atentie, formula nu stabileste nicio implicatie intre cei doi termeni, adica nu se poate spune:
      "daca esti sarac atunci esti cinstit" si nu stabileste nici o echivalenta logica, adica: "esti sarac atunci si numai atunci cand esti cinstit"! Mi s-a parut interesant sa subliniez asta.
      Celebra formula iliesciana, "sarac si cinstit", vroia sa sublinieze ca presedintele e ca unul dintre noi, din popor, adica sarac si cinstit. Cum pe vremuri ii ziceam lui Ceausescu, "Nea' Nicu'", adica e de-al nostru, dintre noi, din popor. Insa tare mi-e teama ca formula "sarac si cinstit" ascunde ceva extrem de subtil: tipul de societate spre care noi trebuia sa tindem. Adica o societate in care sa fim cu totii saraci si cinstiti, adica cu adevarat saraci si cu adevarat cinstiti. Saraci, ca sa se justifice ignoranta Occidentului si cinstiti ca "asa trebuie" in UE. Mi-e imposibil sa nu ma gandesc la asa ceva, cand vad starea economica in care a ajuns Romania la ora actuala. Iar Iliescu vroia sa spuna ca si el, fara voia lui, se afla in aceasta conjunctie logica. Evident, este o simpla speculatie, nimic mai mult. Insa nu poate sa nu-mi dea de gandit acest lucru aparent banal, aparent simplu, aparent lipsit de orice semnificatie... Pentru ca la modul in care merge treaba - adica nu merge - defapt asta mi se propune, fara sa fiu intrebat daca sunt sau nu de acord cu asa ceva. Ca si cum asa ar trebui sa fiu: sarac si cinstit. Milioane de romani au mers sa lucreze in strainatate tocmai pentru acelasi motiv: sa fie saraci si cinstiti. Mi se pare ca parca daca nu intrii in formula asta, nu este de bonton.
      Bun, chestiunea cu "sarac" hai, mai treaca mearga, o inteleg. Dar cum sa inteleg chestiunea cu "cinstit"?
      Eu o vad in felul urmator: despre un om luat ca atare, n-ai putea sa spui ca e cinstit sau ca e necinstit. Esti cinstit sau necinstit doar in raporturile tale cu altii, adica atunci poti dovedi daca esti cu adevarat cinstit si numai atunci ti se poate constata cinstea si corectitudinea. Aici trebuie sa fac o precizare, cred eu, importanta: ma voi referi la ce insemna sa fi cinstit in comunism. Dar pentru asta trebuie spus ca in comunism nu prea aveai motive ca sa fi necinstit. Atata vreme cat statul iti asigura un loc de munca, si ti-l garanta (era garantat prin Constitutia de atunci) necinstea dobandea un caracter superfluu in societate, pe langa legile ce erau foarte strict respectate pe vremea aceea. Insa aspectul imporant era ca statul iti asigura un loc de munca si un salariu din care puteai trai foarte bine si mai puteai sa pui si cate ceva de o parte. Deci, pe de o parte, veniturile pe care le aveai erau constante si pe de alta parte aveai un loc de munca, lucru foarte bun. Valorile intr-o societate comunista sunt altele decat cele dintr-o societate capitalista. Din acest punct de vedere 1989 a insemnat o abolire brusca a vechilor valori (cele comuniste, cu care societatea era obisnuita) si o trecere la fel de brusca la noile valori (cele capitaliste, pe care societatea romaneasca nu le cunostea decat foarte vag, pentru ca nu a avut cum sa le cunoasca bine). Sigur, ar fi simplist sa spun ca cinstea in comunism era una si in capitalism e altceva, si nici nu ar fi adevarat. Eu nu spun decat ca 1989 a fost inceputul unei mari coruptii. Adica individul trebuia sa corupa vechile valori, pe care le stia si pe care a fost intemeiat comunismul, in favoarea noilor valori capitaliste. Spre exemplu: in comunism nu exista notiunea de proprietate privata, asa cum aceasta are valoare in capitalism, nu exista in comunism nici economie de piata, nici pluripartidism, etc. Cred ca este normal sa afirm ca o economie de piata, bazata pe proprietatea privata a mijloacelor de productie, induce in societate un set de valori, altele decat in comunism. In felul acesta individul a devenit necinstit. Pentru ca nu se mai putea raporta la ceea ce stia, ca valoare, ci se raporta cu ceea ce stia ca set de valori la un necunoscut despre care isi facuse o idee a sa proprie, fara sa-l invete cineva. In felul acesta, ca sa dau un exemplu, el a ajuns patron prin orice mijloace, chiar si necinstite in unele cazuri, pentru ca noi trebuia sa avem, de acum, patroni, spre a fauri societatea capitalista, pentru ca este in logica societatii capitaliste sa fie asa. Nimeni nu si-a mai pus problema daca e cinstit sau nu asa. Asa trebuia, iar individul cunostea cinstea raportata la setul de valori din comunism, care comunism cazuse cu tot setul lui de valori cu tot, deci nu mai era valabila cinstea aceea. Nu mai vorbesc de "vidul" legislativ creat dupa 1989, ale carui cauze sunt tot cele expuse mai sus. Cu atat mai mult cu cat, trecand in capitalism, el s-a pomenit somer, ca sa dau un exemplu, nimeni nu-i mai asigura un loc de munca, statul ne mai implicandu-se in asa ceva. In felul acesta el a luat libertatea ca atare. Or, una este sa iei libertatea ca atare si alta este " priveste-te in actiunea ta ca esenta libera", asa cum spunea Hegel despre moralitate. Esenta insa nu era chiar atat de libera, deoarece implica o directie, un traseu - cel capitalist. Era deci, ca sa spun asa, un "vector liber" pe care individul trebuia sa-l urmeze. Insa Hegel leaga moralitatea de datorie, adica, spune ilustrul filozof german: "... iar datoria nu este facuta din inclinatie, nici pentru o indatorire libera oarecare ori din vanitatea de a fi bun, ci din convingere, deoarece (aceasta) este o datorie", sublinierea ii apartine Titanului de la Heidelberg. Dar care era datoria individului dupa 1989? El isi stia indatoririle vechi. Dar cele noi? Datoria lui era ca sa se adapteze noului curs la istoriei, datoria lui era sa devina capitalist, asta inainte de toate. Si spun inainte de toate pentru ca, asa cum am mai aratat, in comunism, de unde provenea, el nu a avut, spre exemplu, in proprietate mijloace de productie, deci era sarac cel putin din acest punct de vedere si fara asa ceva nu poti, nu ai cum sa devi capitalist. Iata pentru ce spun ca  aceasta datorie ii era impusa de istoria insasi. Lucrul asta nu cred ca se prea intelege la noi. Am tratat subiectul pe un exemplu, sau pe o categorie de exemple, dar, desigur, poate fi tratat mult mai larg. Eu am vrut sa arat, prin cateva exemple, ce inseamna trecerea de la Vechi la Nou, de la un set de valori - cele vechi, sa le spunem asa - la un alt set de valori - cele noi. Impuse de istorie.

      3 comentarii:

      1. Ar fi bun măcar un punct de sprijin.

        RăspundețiȘtergere
      2. Dacă aş fi în comunism:

        M-aş scula din boscheţii Italiei ca să merg la cerşit.
        Aş pleca seara din ,, părăseală,, să fur cupru în Franţa.
        Aş dormi în gara din Madrid ca să fac trafic de droguri.
        M-aş duce în Moldova să cumpăr blonde fomiste pentru prostituare în Turcia.
        M-aş căsători cu homosexuali ca să devin creştin capitalist.

        RăspundețiȘtergere