Powered By Blogger

luni, 24 februarie 2014

Apropo de USL...

Aceasta alianta era macinata de mai multe contradictii si, desigur, nu ar fi putut sa tina la nesfarsit. Problema este daca acum e momentul oportun pentru ruperea USL, un proiect care ar fi trebuit sa fie de durata, cel putin pana in 2019, eu asa intelesesem! In primul rand as dori sa evidentiez o smecherie facuta de PSD si anume faptul ca prin crearea USD i-a pus pe liberali in fata faptului implinit. Pe de alta parte, USD e alcatuit din PSD si alte doua partide minuscule - UNPR si PC - care in mod normal nu pot sa depaseasca pragul electoral pentru a fi partide parlamentare, apeland in acest scop la aliante. Totusi, parca nu e in regula ca partide minuscule sa joace roluri cheie, asigurand majoritati parlamentare. Nu mi se pare democratic. Sa nu uitam ca, spre exemplu, si PDL a reusit sa se mentina la guvernare gratie sprijinului parlamentar al UNPR. Acum UNPR este in cealalta barca politica.

In alta ordine de idei, daca USL se va rupe PNL va trece in Opozitie si se va crea o situatie de faramitare pe partea dreapta a esicherului politic. Atat PMP cat si PDL il contesta pe Crin Antonescu, liderul liberalilor, fara sa aiba justificari solide in acest sens. Spre exemplu, justificarea cum ca mori de grija liberalismului romanesc pentru ca Antonescu a facut o alianta cu PSD nu tine... Dimpotriva, scindeaza si mai mult fortele politice de centru-dreapta.

USL avea o logica in acest sens al alegerii electorale, cea a bipartidismului, schematic spus: USL pe partea stanga, PDL pe partea dreapta. In felul asta sansele tindeau sa se egalizeze intrucat fortat nu ai decat doua alegeri: ori USL, ori PDL. Sigur, in realitate nu va fi niciodata o egalitate perfecta. Insa in felul asta cresteau sansele centrului-dreapta in fata colosului de pe partea stanga a esicherului politic.

Acum, daca PNL intra in Opozitie, in conditiile in care, din motive mai mult etice care se reduc la faptul ca nu-l prefera pe Antonescu, o alianta pe partea dreapta nu se va putea contura si vom avea PNL si PDL - cele doua partide mari, importante - si un partid inca anemic, PMP, care vor trebui sa-si imparta partea de electorat.

Antonescu a avansat ideea alegerilor legislative anticipate in cazul in care USL se va destrama, prin eventualitatea unei motiuni de cenzura... Dar daca USD va avea suficient sprijin parlamentar ca sa guverneze singur, atunci ideea cade.

Chestiunea insa, privita din perspectiva celor de centru-dreapta, este alta: aceasta dreapta este dezbinata, atat ideologic dar si pentru ca orgoliile sunt atat de mari, incat cu greu va mai putea sa se uneasca si sa ajunga sa fie dominanta pe scena politica romaneasca. Practic, ceea ce se intampla este imposibilitatea unei noi Aliante DA, care a adus centru-dreapta la Putere in 2004. Au trecut 10 ani si nu se vede o alternativa la Alianta DA care sa confere sanse fortelor politice de dreapta sa ajunga la Putere. Iar daca votul pe lista revine la alegerile din 2016, sansele USD cresc vertiginos in detrimentul formatiunilor politice de centru - dreapta. Este o varianta convenabila PSD-ului, pe care ei au propus-o de mai demult.. Deobservat ca si in 1996 dreapta a castigat prin alianta mai multor formatiuni politice. S-a avzut in 2000 ce a insemnat ca dreapta sa nu fie unita. Or, acum slabe sperante ca dreapta sa se uneasca, cu un Basescu ce va fi activ in politica la PMP, dupa ce-si va fi incheiat mandatul de Presedinte, si un Antonescu respins din motive "etice", ceea ce inseamna respingerea PNL din tot felul de motive...

Nu prea e in regula ce se intampla... Pentru ca daca lucrurile vor merge asa, s-ar putea ca formatiunile politice de centru-dreapta sa aiba parte de a fi la guvernare incepand macar din... 2020, dar nu e deloc sigur. 

miercuri, 19 februarie 2014

Punctul de plecare...

Chiar ma gandeam ca problemele grave ale secolului XX, comunismul si nazismul, au avut ca punct de plecare Germania si ambele au fost in legatura cu evreii. Karl Marx s-a nascut in Germania si a fost evreu. Chiar a si scris o lucrare intitulata "In chestiunea evreiasca", aparuta in 1844. Pe de alta parte, nazismul a aparut tot in Germania si a avut de asemenea o legatura cu evreii: i-a exterminat.

Primul fenomen, comunismul, s-a extins dupa primul razboi mondial in toata Rusia, iar dupa cel de-al doilea, in toata Europa de Est, extinderea facandu-se tot cu ajutorul evreimii.
Al doilea fenomen, nazismul, a provocat o catastrofa de proportii planetare, facand totusi posibila, prin infrangerea sa, extinderea comunimsului in Europa de Est.

Interesant este ca acest popor, evreii, chiunuit de-a lungul Istoriei, mai mereu persecutat in Europa, Rusia, si-a gasit intr-un fel pacea peste ocean, in SUA... Si de la al doilea razboi mondial incoace a fost pace pana acum, ceea ce nu inseamna ca nu au existat conflicte. Dar niciunul de talie planetara. Marxismul de asemenea a avut o vocatie planetara - "Proletari din toate tarile, uniti-va!" - adica un fel de globalizare de stanga, daca putem sa spunem asa. Insa de la marxism incoace, un asa mare experiment la scara mondiala - comunimsul - nu cred ca a existat (daca da, dati-mi, va rog, un exemplu). Poate ideea actuala de globalizare capitalista (daca intr-adevar se poate spune ca e capitalista; unii se indoiesc de asta, asa imi vine sa cred...), care e inca la inceput... De observat ca acum, cu toata criza economica actuala, comparabila cu Marea Depresiune din perioada '29-'33, nu s-a intamplat niciun razboi! Actualmente Uniunea Europeana functioneaza prost dar merge incet, ce-i drept, inainte.

Nu se intampla nimic remarcabil.

marți, 11 februarie 2014

Experienta cotidiana...

Poate ca ma veti intreba cum vad eu viata, ca roman... Am adaugat "ca roman" pentru ca aici, in Romania, a vrut Dumnezeu sa ma nasc. A te naste e consecinta fatalitatii? In orice caz, in Romania traiesc de cand ma stiu, poate e mai bine spus asa. Daca e sa facem o comparatie cu matematica, existenta omului pe Pamant seamana cu un interval deschis (ce nu cuprinde si capetele). Ma gandeam, spre exemplu, cum ar fi fost daca eram american, daca as fi trait (tot eu) o viata in America, cum as fi vazut viata? Cum as fi fost? Sigur, inteleg, daca il intrebi pe cineva cum vede el viata va face apel la experienta sa. As fi avut, deci, o alta experienta... Dupa parerea mea, Romania actuala, cel putin cea actuala, sta sub semnul unor nepotriviri cronice. Spre exemplu, aici poti sa fii absolvent de facultate si sa vinzi ziare sau sa nu ai niciodata sansa sa lucrezi in domeniul in care te-ai pregatit. Asa cum poti sa fii destept dar fara un sfant in buzunar, asa cum cineva poate sa aiba un caracter puternic si independent dar, cu toate acestea, sa nu aiba parte de independenta (spre exemplu financiara), asa cum poti sa fii muncitor, cinstit, corect si sa te pomenesti, cand ti-e lumea mai draga, fara slujba.  Este ca un joc de puzzle in care piesele sunt de asa maniera confectionate incat sa nu se potriveasca niciodata. Cum zici ca uite, in sfarsit, parca incepe sa se potriveasca, sa se lege una de alta, nu dupa multa vreme constati ca dimpotriva, incepe sa se impotriveasca, sa se opuna si uite asa nu se mai leaga nimic. Totul devine neclar, incoerent... Sau cel putin asta e impresia pe care ti-o lasa... Am scris aici despre dezastrul din Cercetare. Nu reusim sa atragem nici macar un euro din fondurile europene destinate acestui important domeniu. Inainte de integrare ni s-a tot zis ca ce bine o sa fie in Uniunea Europeana, desi integrarea nu a fost decisa de un referendum. Acum rezulta exact ceva contrariu. O alta nepotrivire. Cel putin de la Epoca Luminilor (v. si aici) incoace o componenta majora a culturii occidentale a fost ratiunea. Cred ca inteleg mai bine acum ideea de a fauri o societate care sa fie asezata pe baze rationale, rezonabile. Romania zilelor noastre pare ceva exact contrariu. In ciuda evidentelor, ni s-a tot spus ca mergem spre progres. Partea proasta este ca acesta, daca exista cu adevarat, e foarte anemic, in orice caz contrar tuturor asteptarilor. Romania nu e o tara a claritatii si coerentei iar individualismul romanesc nu a adaugat decat putina valoare. Individualismul acesta a fost indus, as zice fortat, prin disponibilizarile masive ce au avut loc de-a lungul anilor dar el s-a transformat rapid in emigratie. Nu s-a concretizat printr-o valoare nou creata aici in tara, iar cei asa zis de dreapta, in general fortele politice pro basiste, se mandreau cu remitentele trimise de romanii din strainatate, ca si cum acelea ar reprezenta acea valoare nou creata de care vorbeam. In realitate valoarea nou creata de acest individualism a fost si este mica.  Aici nu e vorba de "absenta hotararii si a curajului de a lua hotarari fara instructiuni de la o alta persoana" (Kant) decat intr-o mai mica masura. Ci pur si simplu este vorba de imposibilitatea obiectiva a individului de a putea face ceva aici - de unde si emigratia masiva in Occident - sau, daca totusi ar putea sa faca ceva, atunci sa reprezinte ceva foarte putin... Si acest caracter insignifiant se simte. Ceva mai mult formal, lipsit de valoare, lipsit de greutate. Ganditi-va, spre exemplu, ce a insemnat aparitia Uzinelor Ford in SUA: s-au pus bazele pentru decenii ale industriei de automobile din SUA. Iata, a trecut peste un secol si e in picioare! Asta e lucru cu greutate! In Romania nu se vede asa ceva. Marile mituri ale comunismului, daca le putem spune asa, spre exemplu Oltchim sau Mechel Campia Turzii (fosta Industria Sarmei Campia Turzii), ca sa iau numai doua, la intamplare, se prabusesc si acestea... Ce vreau sa spun? Interesant este ca pe vremea comunismului s-a incercat sa se creeze intreprinderi gigant, care dadeau impresia de soliditate, de putere, un fel de too big to fail al zilelor noastre, si acest mit, se vede acum, se prabuseste. In Romania totul incepe sa devina usor, lucru care se intampla cand valoarea dispare sau incepe sa fie pe cale de disparitie, lasand loc vidului. Chiar nu inteleg de ce se face atata caz de coruptie in Romania. Ce altceva ar putea fi in asemenea conditii? Pervertirea firii umane? Posibil, atata vreme cat omul nu-si gaseste implinirea sa adevarata fiind obligat sa asiste neputincios la aceasta lipsa de randuiala manifestata prin tot felul de nepotriviri, ca la un dat existential. Uite, spre exemplu o alta nepotrivire care mi-a fost semnalata printr-un comentariu, dar pe alt blog: cea dintre preturi si salarii. Rational ar fi sa existe o corelatie macroeconomica intre salarii si preturi. Insa la noi, pentru majoritatea oamenilor cinstiti, o asemenea corelatie rationala nu exista: salariile sunt mici si preturile sunt mari. Preturile, spre exemplu la energie, la produsele alimentare pot sa creasca de ramai cu ochii in soare si n-ai ce sa-i faci! In Romania, ca angajat, n-ai alta solutie decat sa te multumesti cu un salariu mic care, in mod evident, dat fiind nivelul preturilor, nu te poate satisface. Consecinta este previzibila: un consum redus, situatie ce dureaza de multa vreme, lucru ce cauzeaza pierderi economice importante.

S-ar putea spune ca noi nu am incercat sa privim rational lucrurile, ci sa copiem ce au facut altii. Romania, cel putin din sec. XIX, tot copiaza din ce fac sau au facut altii. Interesant este ca acei altii n-au avut de la cine sa copieze si s-au gandit la societatea lor, la cum s-o puna pe baze rationale si la cum s-o perfectioneze. Noi nici macar nu ne gandim la asa ceva. Nici macar nu ne gandim daca ceea ce s-a potrivit la altii se potriveste si la noi si cum s-ar putea potrivi mai bine. Observati ca se tot vorbeste de un proiect european, de un proiect romanesc niciodata sau aproape niciodata.