Powered By Blogger

joi, 17 februarie 2011

Lumea araba in fierbere

Iata un articol din Romania Libera care sintetizeaza evenimentele:
Explozii sociale în lanţ în lumea arabă
In articol, printre altele, se arata ca:
"Valul contestatar continuă să se extindă peste regimurile autoritare aflate la putere de decenii în Orientul Mijlociu. După Tunisia şi Egipt, acest adevărat tsunami al revoltelor populare a ajuns în Libia, trecând prin Bahrein, Yemen şi Iran, unde situaţia este foarte tensionată.

„Poporul vrea schimbarea regimului". Sloganul este auzit în toate ţările regiunii unde au loc manifestaţii ample de stradă, în pofida represiunii violente a forţelor de ordine, soldate cu morţi şi răniţi. Exemplul vecinilor lor unde mobilizările masive au provocat căderea preşedinţilor tunisian, Zine El Abidine Ben Ali şi egiptean, Hosni Mubarak, a generat mişcări contestatare în ţări care au în comun lipsa democraţiei, corupţie, nepotism şi incapacitatea regimurilor de a se moderniza."
 dar si:,
" Raport secret al Casei Albe
Potrivit unui raport secret privind tulburările din lumea arabă, cerut de preşedintele american, Barack Obama consilierilor săi încă din august, fără schimbări politice profunde, toate ţările de la Bahrein până la Yemen sunt vizate de revolte populare. Responsabili americani au precizat că Obama a ordonat identificarea punctelor fierbinţi, în special Egiptul şi a solicitat propuneri privind modul în care Administraţia ar putea cere schimbări politice în ţările cu regimuri autocrate şi care sunt şi aliaţi preţioşi ai Statelor Unite."

miercuri, 16 februarie 2011

Un articol care m-a pus pe ganduri...

Este vorba despre studentii tunisieni din Cluj. Articolul este din Romania Libera:

Iata ce se arata in articol:
" Revoluţia din Tunisia şi mărirea considerabilă a taxelor de studiu ar putea lăsa Clujul fără studenţi tunisieni. Până acum, Cluj-Napoca era o adevărată Mecca pentru studenţii tunisieni care vroiau să devină medici, farmacişti ori stomatologi. În fiecare an de studiu se înscriau sute de studenţi, atraşi de taxele mai mici decât în universităţile occidentale, dar şi de posibilitatea de a studia primii trei ani în limba franceză. Acum, numărul studenţilor tunisieni este în descreştere alarmantă.
Taxe prea mari
Unul dintre motivele pentru care studenţii tunisieni au început să evite Clujul este reprezentat de taxele prea mari. Mai întâi, autorităţile române au schimbat moneda în care studenţii tunisieni trebuie să achite contravaloarea cursurilor. Dacă până recent taxele erau stabilite în dolari, acum ei trebuie să plătească în euro, ceea ce presupune cheltuieli mai mari pentru familiile din Tunisia, o ţară în care economia are ca sistem de referinţă cursul dinar-dolar. Apoi, autorităţile române au decis să mărească sensibil taxele de studiu. „Eu nu plătesc taxe, pentru că am primit o bursă. Însă colegii mei din anul V plătesc o taxă de 3.400 de euro, adică dublu faţă de taxa pe care am plătit-o atunci când am intrat la facultate. Iar colegii mei din anul I plătesc acum o taxă de 5.000 de euro", spune una dintre studentele tunisiene de la Medicină."
si se arata ca problemele au fost agravate de Revolutia Iasomiei:
"Însă revoluţia a agravat problemele financiare cu care se confruntă oamenii. „Părinţii mei nu au mai lucrat de două luni. Tatăl meu mi-a spus că nu are cum să îmi trimită banii pentru plata taxei pentru semestrul II. O să încerc să îmi găsesc ceva de lucru, dar cine angajează un student străin, în condiţiile în care nu îşi pot găsi de lucru nici măcar românii?", se întreabă un student tunisian."
Iar in final se evidentiaza ca:
"Riscă expulzarea
Conducerea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj s-a întâlnit cu reprezentanţii studenţilor tunisieni. Reprezentanţii universităţii au fost de acord să acorde o păsuire studenţilor care nu îşi pot plăti taxele la 1 martie, în condiţiile în care Tunisia se confruntă cu o situaţie neobişnuită. Astfel, studenţii nu vor fi exmatriculaţi. Însă ei au o altă mare problemă. Obţinerea permisului de şedere, pentru care ei plătesc câte 380 de euro la fiecare şase luni, este condiţionată de prezentarea chitanţei care atestă faptul că studenţii şi-au achitat taxele. Studenţii care nu au cum să plătească riscă, astfel, să fie amendaţi sau chiar expulzaţi. Deputatul PDL Mircia Giurgiu a declarat că va adresa o solicitare ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, căruia îi va cere să nu ia, cel puţin până la finele anului universitar, măsuri împotriva studenţilor care provin din Tunisia şi din Egipt. Deputatul clujean crede că România trebuie să dea dovadă de ospitalitate şi să acorde păsuiri din motive umanitare studenţilor care provin din cele două ţări afectate de revoluţii. Clujul a redevenit un centru universitar atractiv pentru studenţii din Africa de Nord ca urmare a eforturilor depuse de fostul rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie, profesorul Marius Bojiţă, în prezent preşedinte al universităţii, care a organizat chiar târguri de oferte de studiu în Tunisia.
Studenţi „profitabili"
Studenţii din Tunisia aduc, în medie, câte 1.000 de euro pe lună în Cluj. Banii sunt cheltuiţi pe taxe universitare, chirie, utilităţi, hrană, transport ori haine. În condiţiile în care sunt 1.300 de studenţi tunisieni, rezultă că ei aduc în comunitatea locală minimum 1.300.000 de euro pe an."(subl.mea)

marți, 15 februarie 2011

Sondaj....

....pe care-l putem gasi pe blogul Agentiei de rating politic. Despre acest sondaj si rezultatele sale - aici.
Perioada in care s-a efectuat este 2-4 februarie 2011, deci este de data foarte recenta!

vineri, 11 februarie 2011

Schimbari in Egipt

Iata ce titreaza Mediafax:

Omar Suleiman a devenit preşedinte de facto al Egiptului. Suleiman: Schimbarea a început - VIDEO


Contradicţii privind declaraţiile lui Mubarak referitoare la prerogativele vicepreşedintelui Omar Suleiman


Mohamed ElBaradei: Egiptul va exploda! Armata trebuie să salveze ţara


Protestatarii din Piaţa Tahrir, furioşi după discursul lui Hosni Mubarak. Ei cer armatei să se alăture protestelor - VIDEO


Hosni Mubarak nu a demisionat: Nu voi candida la viitoarele alegeri - VIDEO


Barack Obama: Istoria este în curs în Egipt





Despre patriotism

O postare foarte interesanta pe blogul lui Vasile Dancu, despre patriotism, legata si de un sondaj de opinie:


Patriotismul netemperat şi politizarea unei 

emoţii


Iata si Raportul IRES, intitulat Patriotismul la romani.

Dl. Dancu observa ca:
"Totuşi, cu toată activarea datorată proximităţii sărbătorii, doar 65% dintre români se mai autoidentifică într-o măsură mai mare cu calificativul de “patriot”. În cadrul populației de alte etnii această identificare este mai firavă: 29% pentru maghiari, 28% pentru rromi şi 38% pentru alte etnii. Este clar că patriotismul altor etnii, poate cu excepția romilor, se îndreaptă spre o altă ţară sau națiune de referință, Ungaria, pentru maghiari, Germania pentru saşi sau svabi. Dacă ne uităm la structura pe vârste observăm o adevărată prăpastie între generaţii: generaţia tânără, 18-35 de ani, acceptă această autoidentificare maximală doar proporție de 40,9%, iar majoritatea tinerilor sub 35 de ani, adică 45%, se consideră patrioţi într-o mai mică măsură. Dacă facem o comparație între cifrele lor cu cele ale vârstnicilor care ating 73,3%, vedem că diferenţa între catetele de scală gerațională este imensă. Probabil, perioada de socializare primară şi modelul educaţional diferit se află la originile acestor diferenţe foarte mari. Dacă am studia mult mai în adâncime acestă problematică am putea să ajungem la concluzia unei crize a modelului educaţional pe care societatea îl propune în ceea ce priveste educația patriotică, în confruntarea cu modelul cosmopolitic şi ideologiile globalizării care sunt tot mai prezente astăzi în mass-media şi în spaţiul public, în general. "
Iar in final arata ca:
"Imaginea noastră despre patriotism este încă bogată în component pe fondul educației naționale ăe care au primit-o generațiile formate înainte de 1989. Criza educaţiei din ultimii ani și sindromul de neadaptare al tinerei generaţii, orientate tot mai mult spre emigratie, va schimba în viitor tot mai mult reflexele naţionaliste. Cercetarea noastră s-a făcut într-un moment influenţat de o sărbătoare cu conținut patriotic. Climatul emoţional al sărbătoririi Zilei Unirii și regia pe care autoritățile o fac de fiecare dată când au ocazia, au influenţat cu siguranţă răspunsurile. De fapt, noi chiar asta am vrut să măsurăm, amplitudinea maximă a acestei emoţii patriotice. Vom relua măsurarea unor indicatori în alte situaţii şi poate vom avea dovada că patriotismul este tot mai mult doar un reflex discursiv. Românii sunt mai nemulţumiţi de un stat ineficient şi îşi revendică tot mai mult dreptul de a critica chiar în cadrele unei atitudini patriotice, cum am văzut din această cercetare. Oamenii au tot mai mult sentimente contradictorii faţă de patrie şi faţă de comunitatea naţională. Statul eşuat și politicienii percepuţi ca și corupţi îi fac pe oameni tot mai mult să se îndepărteze de România şi să se refugieze în respectul pentru niște slogane patriotarde. Aderenţa nevrotică fată de niște principii și imperative ale patriotismului, depăşind 90%, nu poate avea decât semnificaţia unei polemici cu un prezent pe care-l resimt ca şi frustrant. Emoţia patriotică este politizată în două sensuri. Prin contrast cu politicienii, românii declară principiile ca fiind mult mai importante decât sunt respectate în realitate ori sunt fundamente pentru comportament. Pe de altă parte, patriotismul este introdus în bătălia politică cu statut de atribut care legitimează propria opțiune." 
As propune sa fie citit si acest editorial al D-lui Dancu:

Statul indiferent


Iata ce arata, printre aletele:
"Statul trebuie să fie imparțial, dar nu inert. Și un lucru esențial, pe care ne facem că nu-l înțelegem: statul român nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, prăduitor, cheltuitor, dar cu rezultate penibile, dar nu este un stat social. Un stat social oferă multe bunuri publice, dar este un stat inteligent și eficient. Un argument în plus: un stat social ar trebui să tindă măcar în a fi un stat egalitar. Dar statul român nu avut niciodată intenția de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri și regimuri speciale pentru categoriile care erau importante în arhitectura puterii. Un stat fără un sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social, decât în discursurile celor care nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. România nu are cum fi etichetată ca un stat social, ci mai degrabă ca un stat discriminatoriu, stat care a creat mai multe excepții decât egalitate.Un stat social creează condiții pentru o egalitate formală între cetățeni ca și fundament pentru democrație. Este clar că România este un stat oligarhic, un stat slab, căpușat de toate clicile politice care ajung la putere și de toate categoriile socio-profesionale care dețin pozitii de decizie sau de forță: revoluționari, armată, polițiști, judecători sau procurori etc.Faptul că românii au o mentalitate de asistați nu însemnă un stat social cum cred cei care se uită doar dintr-o parte la realitatea noastră." 
si:
"Încercarea de a crea un stat indiferent nu este o filosofie politică, ci este o formulă de a pune în practică o sărăcie de spirit și o lipsă de umanism în beneficiul satisfacerii unor interese de grup sau chiar a unor grupuri de interese. Statul indiferent este rezultatul coabitării dintre prostie și hoție. Adică, o rimă simplă pentru ”Românie”. Deci, nici o filosofie!"
Recomand a fi citite cu atentie ambele articole ale D-lui Dancu.

duminică, 6 februarie 2011

Unitatea stangii (?!)

Adica cu liberalii, ma rog. Sigur, e prematur sa tragem concluzii sau sa fim carcotasi... Totusi, iata un editorial din Gandul, semnat Liliana Ruse, care pune o problema: cat de benefica este aceasta alianta pentru PNL pana la urma urmei?

Cântecul sirenei Crin. COMENTARIU LIVE


In final se arata:
"Nostalgicii dreptei şi ai defunctei Alianţe D.A. deplâng trecerea PNL la stânga. Cine a privit partidul în ultimii cinci ani nu se poate să nu fi observat că liberalii autohtoni nu sunt nici de dreapta, nici de stânga. Fostul premier Tăriceanu şi-a ocupat ultimul an de mandat cu pomeni electorale pentru profesori şi pensionari, iar Crin Antonescu este campionul absolut al populismului. Orientarea PNL ţine doar de moment. Astăzi plânge pentru pensionari, mâine - pentru micii întreprinzători.


Un partid serios şi-ar fi făcut calcule dincolo de 2012. Ce se va întâmpla cu PNL după preluarea puterii, cum va rezista tentaţiei naturale a PSD de a-i minimaliza importanţa în guvernare şi de a-l neutraliza electoral până în 2016? Cântecul de sirenă al lui Crin a liniştit toate temerile. Şi chiar dacă-i duce către stânci, liberalii îi vor fi recunoscători pentru voiaj."
Dar, pe de alta parte, unitatea de actiune este indreptata, politic, impotriva lui Traian Basescu si PDL. Din ceea ce putem citi, ca sa dau un exemplu, pe blogul D-lui Ponta, acesta este scopul politic principal al acestei aliante. Dar, pe de alta parte, Ponta a propus si programul Agenda 2019. Alianta s-a facut foarte repede, dar Ponta declara ca:
"Stiu ca intre noi si PNL apar si diferentele doctrinare. Eu cred in continuare in valorile stangii. Cred in programul nostru economic.

Cred in nevoia protejarii pensionarilor, in obligativitatea revenirii la salariile de dinainte de taierile lui Basescu, in nevoia asigurarii unei reale asistente medicale, in reintroducerea ajutoarelor pentru categoriile defavorizate. Eu cred deci intr-o Romanie Sociala ca pas obligatoriu de iesire din actualul marasm social.

Dar respect punctele de vedere venite dinspre liberali si sunt convins ca putem face un program comun de relansare economica si de refacere a statului social."
Problema ar fi cum se vor impaca, pana la urma, aceste doua partide in aceasta alianta. Ponta si l-a luat ca aliat si pe Alexandru Ioan Cuza, si pe Balcescu! Crin Antonescu este cat se poate de zambitor, ca de obicei. Formal, de ce nu, USL ar putea sa functioneze, dar pe fond? Din cate inteleg alianta aceasta este proiectata pe termen de 10 ani, pana in 2020. Or, 10 ani inseamna, pot insemna destul de mult in politica romaneasca. Pe de alta parte, concentrarea aliantei pe Basescu si PDL ii da un caracter conjunctural. Ca este asa, se poate vedea si din ceea ce spune Adrian Nastase pe blogul sau. Practic este o alianta ad hoc pentru viitoarele alegeri, ce vizeaza si suspendarea presedintelui, daca vor obtine majoritatea pentru a realiza asta (desi poate acest lucru, suspendarea, nu este obligatoriu). Atunci cand proiectezi o alianta intre doua mari formatiuni, cum sunt PSD si ACD, pe 10 ani, trebuie sa te gandesti nu numai la capacitatea de dialog, la ratiune, dar si la valorile comune pe care cele doua formatiuni le-ar avea. Din aceasta cauza, ceea ce observa D-na Liliana Ruse este important. Practic, cei doi actori - PSD si PNL - ar trebui sa dovedeasca daca aceasta alianta este intradevar una viabila pe termen lung, si, in acest caz, daca pot sa-si armonizeze programele si viziunile, sau daca este doar o alianta de conjunctura, menita numai sa indeparteze, la alegerile viitoare, PDL-ul de la putere. Sau, altfel spus, o alianta nascuta din frustrarea ca Traian Basescu a castigat al doilea mandat. Liberalii nu mi se par campionii statorniciei, mai degraba pesedistii. Eu cred ca liberalii cauta, mai degraba, sa-si imbunatateasca reprezentarea electorala. Daca, sa presupunem spre analiza, PDL, la viitoarele alegeri, ar fi complet zdrobit, atunci aceasta alianta un adevarat hegemon, parca prea mare, prea obeza, ca sa nu se sparga. Un alt lucru, electoral vorbind, care trebuie ca, atat PSD cat si PNL, sa-l ia in considerare este raspunsul PDL. Eu nu cred ca PDL va sta cu mainile-n san, cum se zice. Iata un articol din Romania Libera:

Uniunea Social Liberală, oportunitate de delimitare clară a dreptei şi a stângii?


De observat semnul de intrebare din titlu, pentru ca sunt astfel de semne de intrebare. In articol se arata:
"În timp ce la Bucureşti formaţiunile parlamentare din opoziţie anunţau constituirea unei alianţe politice şi adoptarea unei agende ambiţioase până în anul 2019, premierul Emil Boc declara la Alba Iulia că partea grea a efortului politic a trecut şi că PDL a reuşit să salveze ţara de la colaps economic şi financiar, urmând ca de acum înainte România să recupereze decalajele faţă de celelalte state europene."

Iar Boc afirma ca:
""Prin noua alianţă pe care o fac cei de la PSD şi PNL, alianţa socialist-populistă, ce fac de fapt? Apără şi favorizează statul creat de Ion Iliescu. Prin mentalitatea, gândirea şi lucrurile pe care le-a promovat în România avem un stat care nu a încurajat munca, ci lenea, am avut un stat care i-a obligat pe români să stea cu mâna întinsă. Din tot programul alianţei socialist-populiste cu un singur lucru sunt de acord: că vor rămâne acolo unde sunt şi acum, în opoziţie până în 2019"."


De unde ar putea rezulta ca pomeniile electorale vor incepe repede, chiar din acest an, imediat, iar prin asta PDL ar putea recupera o parte destul de mare din electoratul pierdut. Ar urma sa vedem cum renunta la reforme, cand interesele electorale ale partidului sunt grav afectate. Adica la reformele alea cu datul afara, cu reduceri de pensii si salarii, ca doar greul a trecut, nu-i asa? Si cum va incepe sa dea belsugul pe dinafara pentru tot poporul! Schema este clasica in politica romaneasca post-decembrista. O alta chestiune ar fi ca ingustarea plajei de alegere a electoratului (caci s-au cristalizat cele doua mari formatiuni care vor duce marea batalie la alegeri - USL si PDL) s-ar putea ca sa fie favorabila PDL-ului. Nu este exclus ca rezultatul alegerilor sa fie unul extrem de strans, chiar daca PDL le va pierde. Dar ar putea, prin formarea de aliante ulterioare cu partidele mai mici intrate in Parlament, sa obtina o majoritate la limita, dar sa obtina o majoritate! Lucru ce ar complica foarte mult USL. Nu stiu daca cei din USL au luat in considerare o asemenea ipoteza, dar mie mi se pare probabila. S-ar putea intampla ca partidele mai mici sa joace un rol decisiv in formarea viitoarei majoritati parlamentare, iar UDMR, ca sa dau un singur exemplu, nu pare dispusa sa se asocieze cu USL. Sub aceasta perspectiva, aceasta alianta - USL - s-ar putea sa nu fie cea mai buna solutie pentru Opozitie. Dar va avea, oare, Opozitia harul sa negocieze cu partidele mai mici pentru ca sa-si asigure la modul confortabil o majoritate parlamentara viitoare?

P.S.
Iata un articol din Romania Libera - Boc anunta crestere economica:

Boc: Aşteptăm creştere economică de 2% anul acesta şi până la 4,5% în 2012 

Iata inca niste articole pe care le-am citit, interesante, cred eu, de pe, respectiv, Alba24.ro, Ziare.com si Ziua Veche:

Aici despre un sondaj de opinie. 

Ce pierde si ce castiga Puterea prin USL? (Opinii) 

Visul lui Băsescu: PSD şi PNL una sunt – USL 

Iata si o analiza care merita citita, cu o anumita directie critica spre USL, tot in Ziare.com:

Doctrina tine si de foame 

Iata ce arata, printre altele:
""Doctrina nu tine de foame". Ineptia aceasta nu a fost rostita de vreo mamaie prin piata si nici de vreun proaspat somer obidit. Este declaratia unei tinere liberale, al carei nume, sincer, nu-l mai tin minte pentru ca aceasta rostire de mare inspiratie este singurul lucru prin care s-a remarcat vreodata.
Tanara domnita imcerca sa explice astfel casatoria liberalilor cu social democratii. Adicatalea poporul e atat de flamand si amarat incat inghite nemestecata orice aberatie numai sa scape de dictator.
Poate ca in privinta poporului chiar are dreptate, insa ceea ce nu stie sau nu spune domnia sa (pentru viitorul politicii romanesti al acestui popor sper sincer in a doua variata) este ca lipsa doctrinei este cea care, in ultima instanta, duce la foame. Caci politica fara doctrina este ca orice meserie facuta dupa ureche.
Nu cred ca tinerei domnite liberale i-ar placea sa fie operata de un chirurg care nu respecta o metoda chirugicala certa sau nu cred ca s-ar sui intr-o masina condusa de un sofer care nu da doi bani pe regulile de circulatie, preocupat doar sa ajunga rapid la destinatie si sa-si ia banii. Cam asa ceva este politica fara doctrina."
Apropo de replica PDL, cred ca este semnificativ de citit si acest articol din Monitorul de Suceava:

Bălan: PD-L îşi va reveni în sondaje după ce măsurile Guvernului îşi vor face efectul

joi, 3 februarie 2011

Egiptul...

Adevarul este ca acum Egiptul este o mare necunoscuta. Manifestatiile deosebit de violente impotriva regimului Mubarak cat si contramanifestatiile sustinatorilor actualului presedinte creaza impresia de haos, posibil generator de razboi civil. Nu se stie ce va urma. Si ce impact va avea ceea ce va urma asupra situatiei din Orientul Mijlociu. Un lucru destul de clar ar fi faptul ca lumea se schimba. Iata mai jos o analiza Mediafax deosebit de interesanta:

ANALIZĂ: Revoluţia tunisiană provoacă unde de şoc în mai multe ţări arabe

din care se poate vedea ca fenomenul este mult mai amplu, in tarile musulmane, decat s-ar crede la prima vedere. Adevarul este ca in lumea CIP-ului si a Internetului multe din aceste state musulmane au ramas in urma, iar dorinta oamenilor spre progres este evidenta si indreptatita. Interesant ar fi de vazut ce influenta ar putea avea aceasta situatie asupra Iranului... Una din marile necunoscute este extremismul musulman, in Egipt, misterioasele Fratii Musulmane. Bilantul confruntarilor din Cairo este cutremurator: sute de morti pana acum. Presa a fost, zilele acestea, agresata de anumiti manifestanti. Jurnalisti arestati. Ceea ce cred ca se poate spune este ca aceasta lume musulmana este intr-o prefacere si cred ca fenomenul dureaza de ceva mai multa vreme, dar a fost insezizabil, ca sa zic asa. Adica totul s-a intamplat ca si cum nu se intampla nimic. Si totusi s-a intamplat si se intampla, iata, in continuare. Numai ca acum intensitatea fenomenului a devenit deosebit de puternica. Faptul ca nu au fost luate reforme, care ar fi trebuit sa aiba loc de mai multa vreme, isi spune acum cuvantul. A fost ignorata aceasta prefacere a societatii, aceasta evolutie, daca pot sa spun asa. Adevarul este ca intre culturi exista influente reciproce. Iar democratia, drepturile fundamentale ale omului, ca elemente ale culturii europene influenteaza acum, foarte puternic, tarile musulmane vecine Europei. Lucrul poate fi inteles si prin prisma faptului ca multi dintre musulmanii din Nordul Africii lucreaza in Europa si au luat un contact nemijlocit cu cultura si modul de viata european, cu prosperitatea Vestului, castigand aici mult mai bine decat in tarile lor de origine. De asemenea, daca ne referim numai la Egipt si Tunisia, doua tari cu o industrie a turismului bine aspectata deoarece aceasta industrie este una din principalele lor surse de castig, faptul ca multi turisti europeni au venit sa viziteze aceste tari a facut ca deschiderea spre civilizatia europeana a acestor tari musulmane sa fie mult mai mare decat in trecut. Numai vorbesc de internet, care reprezinta o sursa de informare si o deschidere spre lume absolut formidabila. Interesant este ca, treptat, treptat, dar sigur, aceste lucruri au contribuit in aceste tari, pentru oamenii obisnuiti, la formarea unei viziuni despre viata complet noi fata de ceea ce era pana nu asa de demult. Iata de ce spuneam ca, in aceste tari, reformele s-ar fi impus sa fie luate mai demult si poate ca nu s-ar fi ajuns la confruntarile violente si protestele de astazi. Pentru ca tergiversarea acestor reforme nu a facut decat sa se acumuleze nemultumiri si frustrari din partea unei populatii sarace si fara perspective reale de mai bine intr-un regim cu accente dictatoriale puternice. Dar asta nu inseamna ca au disparut complet problemele. Una dintre acestea o reprezinta extremismul religios fundamentalist. Trebuie spus ca in special tineretul educat, scolit, cu pregatire superioara a fost la baza acestei evolutii, ignorate, dupa cum spuneam. Dar, pe de alta parte, in aceste tari exista oameni cu o educatie si cultura in exclusivitate religioasa, islamica, a caror reactie este de respingere a ceea ce vine din lumea europeana, bazati mai mult pe sharia, ca lege suprema care ar trebui sa guverneze statul si care se afla in contradictie cu drepturile fundamentale ale omului si cu viziunea europeana si nord-atlantica despre civilizatie. Dar democratia inseamna deschidere si este bazata pe libertate. De aceea, in asemenea state, acest lucru reprezinta punctul slab pentru ca permite desfasurarea mult mai libera a acestor forte extremiste, pana la Al-Qaeda. Forte care ar putea sa se foloseasca de generozitatea democratiei pentru a lansa atacuri periculoase catre Europa. Asta este, dupa parerea mea, una din problemele mari pe care le pune situatia actuala. Sa nu uitam ca aceste forte fundamentaliste l-au asasinat pe fostul presedinte egiptean Anwar El Sadat in 1981. Deci nu trebuie subestimata capacitatea lor de actiune. Inca de pe atunci fundamentalisti nu au privit cu ochi buni apropierea lui Sadat de SUA si au vazut in procesul de pace si Acordurile de la Camp David o infrangere a Egiptului, acceptata de administratia Sadat, in fata Israelului, ca un simbol al infrangerii intregului Islam. Cand, defapt, era cea mai buna solutie pentru Egipt, care si-a rescuperat, in final, teritoriile, dar si pentru faptul ca dintr-un conflict cu Israelul, Egiptul nu are nimic de castigat. Si, dealtfel, nici Israelul nu are nimic de castigat. Insa evenimentele de atunci nu pot fi asa usor trecute cu vederea, desi s-au scurs 3 decenii. Nici Israelul nu poate fi indiferent la cum vor evolua, actualmente, lucrurile si ce fel de regim se va instala in Egipt, daca Mubarak paraseste de buna voie puterea. Pentru Israel important este ca noul regim sa nu-i fie ostil. Egiptul este o tara mare, iar un regim ostil, in stare sa mai si provoace un razboi cu Israelul ar fi un cosmar pentru statul evreu. Evident ca acest lucru nu trebuie sa se intample si pacea in Orientul Mijlociu trebuie sustinuta si mentinuta cu toata fermitatea. Nici nu cred ca se va intampla un razboi, dar suspiciuni exista. Mubarak are, din acest punct de vedere un mare merit, acela ca a mentinut politica lui Sadat si, in toata aceasta perioada de 30 de ani, a reusit sa mentina pacea si relatii cat se poate de bune cu Israelul, lucru pe care Israelul nu cred ca poate sa-l uite si sa nu-l aprecieze. Egiptul a fost o sursa de stabilitate in regiune si Mubarak un fin diplomat si negociator. Pe plan intern a stiut sa tina sub control fortele extremiste care nu au dat roade, chiar daca a facut acest lucru cu ajutorul armatei (dar altfel cum ar fi putut sa tina sub control si sa anihileze aceste forte fundamentaliste periculoase?).
Un alt lucru pe care l-as remarca este faptul ca nu e deloc clar daca fortele de opozitie, care cer plecarea lui Mubarak, au un program de modernizare a tarii. Este usor sa te inflamezi emotional (Tunisia a aprins scanteia) dar a construi un Egipt democratic, o democratie veritabila asa cum cer Statele Unite, dar mai ales un Egipt prosper (mai prosper decat cel de acum!) nu mi se pare un lucru usor. In primul rand nu mi se pare clar conturata opozitia si cine o conduce (El Baradei? Occidentul este sceptic in privinta lui...). Adevarul este ca problema egipteana a pus in incurcatura atat Europa cat si SUA... Iata o alta analiza Mediafax:

ANALIZĂ: Liderii europeni, afectaţi de valul de contestare din lumea arabă

Iata ce se arata in articol:

"O regândire de la zero este considerată, de mulţi, necesară în cadrul Uniunii, a recunoscut, cu jumătate de glas, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, în scrisoarea sa de invitaţie la summit. În această scrisoare, el face apel la lideri să treacă în revistă "ultimele evenimente din Egipt şi Tunisia şi implicaţiile lor atât pentru regiune, cât şi pentru Uniunea Europeană".

De remarcat ca se spune "cu jumatate de glas"... Si iata un alt articol care arata ca ceea ce se intampla zilele acestea in Egipt pun probleme foarte mari Statelor Unite:

AFP: Valul de schimbări din lumea arabă ar putea fi în defavoarea Statelor Unite

Iata ce arata, printre altele, articolul:

""Dacă nu au ştiut să anticipeze aceste mişcări, Statele Unite vor fi percepute ca fiind o putere în declin, având o influenţă redusă", apreciază analistul Danielle Pletka.

Iranul, care susţine protestatarii din Egipt, a acuzat Statele Unite că se opun revoltelor, avertizând că Washingtonul îşi va atrage "furia şi ura lumii arabe".
Temerea de Fraţii Musulmani şi de schimbarea de atitudine a Egiptului faţă de Israel este motivul reticenţei Statelor Unite, este de părere Marina Ottaway, de la Fundaţia Carnegie.
Ajungerea la putere a islamiştilor "ar fi un dezastru pentru securitatea Statelor Unite", apreciază Leslie Gelb.
"Fraţii Musulmani susţin mişcarea Hamas şi alte grupări teroriste, trimit semnale de prietenie dictatorilor şi torţionarilor iranieni, ar fi proprietarii Canalului Suez şi se opun acordului de pace israelo-egiptean din 1979", apreciază blogul Daily Beast, apropiat de Council on Foreign Relations.
"Fraţii Musulmani ar pune în pericol eforturile antiteroriste din regiune şi din întreaga lume", subliniază blogul citat.""

 Pe de alta parte iata ce spune vicepresedintele Egiptului, Omar Suleiman:

Vicepreşedintele Egiptului: Apelul la plecarea lui Hosni Mubarak este un "apel la haos"

 In articol se arata:

"Aceste violenţe sunt rezultatul "unui complot" orchestrat de persoane din Egipt sau chiar din străinătate, a declarat Suleiman, numit sâmbătă în funcţia de vicepreşedinte. 

"Vom analiza (violenţele), considerând că este vorba despre un complot", a declarat Suleiman. "Este posibil să fie mai multe intenţii stăine, sau Fraţii Musulmani (...), unele partide sau oameni de afaceri. Majoritatea celor care sunt încă în piaţa Tahrir au intenţii specifice", a adăugat el.""

 Mi se pare ca, altfel spus, Suleiman ofera ipoteza loviturii de stat. Situatia e tulbure. Adevarul este ca nu stim cine este implicat in astfel de actiuni care, dintr-o data, au aprins "scanteia" revolutiei in Tunisia si acum "incendiul" se extinde in mai multe state musulmane, iar Egiptul, iata, explodeaza! Aceste evenimente au prins nepregatite atat SUA cat si UE. Adevarul este ca evolutia societatii din aceste tari a fost daca nu ignorata, atunci tratata cu superficialitate de cele doua. SUA s-a angajat intr-un razboi dur impotriva terorismului reprezentat de Al-Qaeda, dar parca a pierdut din vedere transformarile care au loc in societatea islamica si schimbarea modului de a gandi al populatiei. Desi lucrul acesta era previzibil, dupa parerea mea. 

In legatura cu procesul de pace din Orientul Mijlociu iata un alt articol:

SUA vor ca Egiptul să rămână "constructiv" în procesul de pace din Orientul Mijlociu

 in care se arata:

""Sperăm că viitorul Guvern al Egiptului va juca un rol constructiv în procesul de pace şi că va recunoaşte importanţa de a avea o relaţie paşnică cu Israelul", a declarat el într-o conferinţă de presă.

Egiptul a semnat un tratat de pace istoric cu Israelul, în 1979, iar regimul contestat al preşedintelui Hosni Mubarak este considerat, în continuare, cel mai bun aliat arab al Washingtonului în acest dosar.
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a avertizat miercuri contra unui risc ca revolta populară din Egipt să conducă la o perioadă "de instabilitate şi incertitudine de mai mulţi ani" în regiune.
"Sunt convins că dacă forţele care vor să aducă o schimbare echilibrată, reforme şi democratizarea Egiptului (sunt cele care) câştigă, această schimbare va face să avanseze pacea între Israel şi lumea arabă", a dat asigurări Netanyahu.
Pe de altă parte, secretarul american al Apărării, Robert Gates, a purtat, miercuri, o nouă conversaţie prin telefon cu ministrul egiptean al Apărării, Mohamed Hussein Tantaoui, despre situaţia din Egipt, a anunţat purtătorul său de cuvânt, Geoff Morrell.
"Aceasta a fost cea de a treia conversaţie cu ministrul egiptean (al Apărării), de la sfârşitul săptămânii" şi până în prezent, a anunţat Morrell într-un comunicat, fără a face precizări despre conţinutul discuţiilor.
Oficialii americani şi-au multiplicat contactele cu omologii lor egipteni de la începutul manifestaţiilor contra regimului preşedintelui Hosni Mubarak, insistând să se efectueze o tranziţie politică paşnică şi ordonată.
Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, i-a cerut, la telefon, vicepreşedintelui egiptean, Omar Suleiman, o anchetă asupra violenţelor care au avut loc la manifestaţiile de miercuri, la Cairo, a anunţat Crowley.
Comandantul Statului Major Interarme american, amiralul Mike Mullen, a discutat, din nou, cu şeful Statului Major egiptean, generalul Sami Enan, reiterând "încrederea" sa în armata egipteană.
El şi-a repetat "dorinţa de a vedea situaţia revenind la calm şi şi-a exprimat încrederea în armata egipteană în privinţa asigurării securităţii ţării, atât pe plan intern, cât şi în zona Canalului Suez, potrivit purtătorului său de cuvânt, căpitanul de navă John Kirby.""

 Cum evenimentele sunt in plina desfasurare iar neclaritatile persista, ramane de vazut cum va evolua situatia.

P.S. 1

Iata un alt articol,din Gandul, foarte interesant, care cred ca merita citit:

Alţi dictatori susţinuţi de SUA care conduc state unde ar putea izbucni revolte precum în Egipt

de Bogdan MUNTEANU

P.S.2 

Iata un articol, tot din Gandul, scris de Lelia Munteanu, despre Fratii Musulmani:

Fraţii Musulmani – nişte mieluşei sacrificaţi sub gloanţele contramanifestanţilor?

de Lelia MUNTEANU

In articol, spre final, se arata:

"În urmă cu zece zile, când a început revolta în Egipt, Fraţii Musulmani erau cei mai organizaţi. În absenţa unei opoziţii formale, adevărata opoziţie sunt ei. Inteligenţa cu care îşi joacă şansa, scoţându-l pe ElBaradei la înaintare, le oferă un atu indiscutabil în faţa manifestanţilor din Piaţa Tahrir. Niciun moment până acum, Fraţii n-au încercat să denatureze raţiunile mişcării populare - corupţia administraţiei şi sărăcia cronică. Purtătorul lor de cuvânt, Essam El-Arian, a vorbit succint despre modificarea Constituţiei, despre necesitatea reformelor, despre democratizare, dar a adăugat discret: "cu Sharia (Legea Islamului) ca punct de referinţă"."

O interesanta analiza o face Traian Ungureanu pe blogul sau - aici. Interesante analize si pe blogul Sorinei Matei - aici, aici, aici , aici .