Loading...

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani!! Bun venit 2012!!

Va doresc multa sanatate si voie buna acum la sfarsit de an! Deschidem sampania si ciocnim pentru un an mai bun! Sa dea Dumnezeu sa fie asa!





duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit!

Va doresc multa sanatate si numai bine sa va dea Dumnezeu de Craciun! Si anul 2012 sa fie unul mai bun decat acesta care da sa treaca!

Toate cele bune tuturor!!

marți, 20 decembrie 2011

Despre neincredere... Reflectii asupra liberalismului

:))
Se vorbeste mult in zilele noastre despre neincredere: neincrederea in oameni, neincrederea in clasa poltica, neincrederea in Guvern, neincrederea in Presedinte, neincredere in partidul de la Putere, neincrederea in piete, neincredere in moneda, spre exemplu euro, etc. Se vorbeste si despre cresterea increderii, spre exemplu: cum trebuie procedat ca sa creasca increderea in euro, in piata sau, pentru un anumit partid, cum sa faca sa creasca increderea cetatenilor in acesta, cum sa creasca in sondajele de opinie. Desigur, functioneaza o dialectica simpla. Insa parca am trai din ce in ce mai mult intr-o lume a neincrederii. Chiar si pe plan mondial: Rusia nu are incredere ca scutul anti-racheta nu ar fi indreptat impotriva sa - in consecinta doreste garantii scrise, garantii juridice ca ar fi asa, ca scutul asta nu e indreptat impotriva sa. Observam ca neincrederea e alimentata de o anumita amenintare pe care individul o percepe, o amenintare in fata careia trebuie sa ia masurile necesare de prevedere si anihilare a acestei calamitati. Dar cata incredere avem, pana la urma, in noi insine? Cata incredere am in mine insumi ca pot sa realizez ceva. Dar capitalismul e bazat pe incredere, pe incredere reciproca?
Capitalismul, cred, este cel mai probabil bazat pe increderea in tine insuti, in propriile tale forte si in capacitatea ta proprie de a realiza ceva. Va amintiti, desigur, de serialul Dallas. Imi amintesc si acuma cuvintele lui JR: "you're a Ewing!", spus cu incredere. Cu alte cuvinte: trebuie sa reusesti pentru ca esti un Ewing! Adica nu un oarecare, ci stirpea din care provii e una (pre?)destinata succesului! Dar adevarul e ca liberalismul fara increderea in propriile tale forte e litera moarta, cum se zice. Poti fi oare un liberal autentic daca nu esti increzator in propriile tale forte? Mira-m-as! Sa ne gandim, spre exemplu, la Madonna! Era saraca, citeam undeva ca ajunsese sa manance chiar din gunoaie!!! Dar bazandu-se pe propriile ei forte, actionand, a ajuns o mare vedeta internationala, de vizibilitate mondiala si foarte bogata. Si asta dintr-un om umil, sarac... Ganditi-va, si stau si eu si ma gandesc alaturi de Dvs., daca un astfel de om si-a pus macar o data in viata increderea (sau problema increderii) in Guvern sau in Presedintele United States sau in congresman-ul respectiv...

Iata ce spune Wikipedia:
"Madonna later attended Rochester Adams High School, and was a straight-A student and a member of the cheerleading squad.[4] After graduating, she received a dance scholarship to the University of Michigan.[10] She convinced her father to allow her to take ballet lessons[11] and was persuaded by Christopher Flynn, her ballet teacher, to pursue a career in dance.[12] At the end of 1977 she dropped out of college and relocated to New York City.[13][14] She had little money and worked as a waitress at Dunkin' Donuts and with modern dance troupes.[15] Madonna said of her move to New York, "It was the first time I'd ever taken a plane, the first time I'd ever gotten a taxi cab. I came here with $35 in my pocket. It was the bravest thing I'd ever done."[16]" (subl.mea)
In 1977 avea 19 ani... Ganditi-va ce inseamna ca o fata de 19 ani sa soseasca intr-un oras imens precum New York cu doar 35$ in buzunar !!!! Iar acea fata, cea care a sosit cu doar 35$ in buzunar la New York, sa ajunga in cativa ani marea vedeta internationala, adorata, adulata de milioane de fani din intreaga lume!!
Ma intorc la JR acum. :)
Mi-a ramas in minte faptul ca in niste episoade ale serialului Dallas era vorba de faptul ca JR, cel care conducea compania petroliera Ewing Oil, ipotecase toata averea, tot Southfork-ul (domeniul familiei) deoarece ii trebuiau bani pentru o anumita afacere. Retineti bine: ipotecase toata averea! Asta inseamna ca daca afacerea dadea gres, pierdea tot si ajungea, impreuna cu toata familia, din marele rege al petrolului, direct in strada! Evident, toata familia era consternata... Ingrijorarea era maxima. Bobby, fratele sau, dar si tatal sau, Jock, sa-l ia la bataie! Pentru ca in caz de nereusita nu mai exista niciun fel de aranjament care sa-i mai poata salva. Cu Fiscul american nu te joci, legile statului Texas sunt dure... In asta s-a si vazut liberalismul sau! In final a dat lovitura cu afacerea pentru care avea nevoie de bani - intamplare sau nu, povestea a avut un happy end! Si era vorba de bani foarte multi pe care, iata, riscand (si inca ce risc!), i-a castigat. Interesant este ca el s-a dovedit mai liberal si decat tatal sau, cel care a intemeiat compania! Un proverb englezesc spune: "niciun risc, niciun castig!". Si, apropo de Dallas si JR, ma gandeam daca noi romanii avem cumva aceasta cultura a riscului. Stiu ca raspunsul este: nu. Nu, pentru ca in aproape 50 de ani de comunism nu s-a putut dezvolta in societate o asemenea cultura a riscului, iar liberalismul era, desigur, interzis (mandatarii au functionat o perioada foarte scurta de timp, Ceausescu interzicand si asta). Insa ma gandeam ca poate totusi e ceva, mai e ceva. Sigur, trebuie sa intelegem liberalismul (in societatea noastra, dar nu numai) ca pe un proces istoric: un sistem care se dezvolta in timp.Trebuie sa fiu indulgent mai ales in ceea ce ne priveste (jumatate de secol de comunism nu-i de colea!).

Observam recent pe blogurile liberale dezbatandu-se urmatoarea chestiune: un om care lucreaza la stat poate fi considerat un liberal autentic? Din cate am putut sa constat, majoritatea raspunsurilor a fost ca da. Da, un astfel de om poate fi considerat un liberal chiar autentic. Adica ideile pe care le are conteaza, nu atat unde lucreaza. Chestiunea este, intr-adevar, delicata. Stiu ca e vorba si de voturi: de ce nu ar vota si cei care lucreaza la stat cu liberalii? Dar e o chestiune importanta... "Ma-ndoiesc deci cuget!" Sa recapitulam: un om care a lucrat, spre exemplu, 24 de ani la stat poate sau nu poate fi considerat liberal? Poate ca are idei liberale, poate ca simpatizeaza cu liberalii... Insa eu stau si ma intreb: a incercat oare sa-si deschida o firma? Sa faca o afacere? Sa-si asume niste riscuri? Altul practica liberalismul in mediul de afaceri privat, face afaceri, isi asuma mari riscuri. Cu alte cuvinte - tu imi arati liberalismul din vorbe, eu iti arat liberalismul din fapte: care e mai autentic? Cel care practica liberalismul sau cel care nu numai ca nu-l practica, dar e functionar la stat de ani de zile, intr-un birou prafuit si se teme sa nu intre in vreo restructurare, care, pentru asta, face sluj in fata sefilor, sa nu cumva sa zambeasca "stramb" si sa se supere sefu', ca atunci e jale mare, in schimb are idei liberale? Care e mai autentic? N-as vrea sa se considere ca, prin ceea ce spun, subminez PNL si indepartez pe cei care lucreaza la stat de PNL. Dar eu cred ca problema trebuie pusa si trebuie sa privim chestiunea la modul foarte serios. Pentru ca un liberal autentic ar trebui sa si practice liberalismul, nu numai sa aiba idei liberale. Fara practica autenticitatea se voaleaza si, in final, se pierde. Dupa parerea mea, liberalismul, la noi, este inca in formare. Nu are cum sa fie altfel. Comunismul si-a pus amprenta atat de puternic pe societatea romaneasca (unii spun ca si intr-o complicitate tacita cu populatia) incat e greu de dezradacinat din mintile oamenilor. Vestul n-a cunoscut comunismul, lucru extrem de important pentru ca acolo nu a avut cum sa se inradacineze in mintea individului ideologia comunista. Uitati-va la ce se intampla in Coreea de Nord! Asta ca sa ne dam seama de ce inraurire are comunismul asupra oamenilor. Si acum sa aruncam o privire in Coreea de Sud, o societate de tip nord-american... Diferentele sunt izbitoare!
Un liberal nu cere, el contribuie. E vorba de faptul ca el contribuie la bugetul de stat cu taxe si impozite, e creator de locuri de munca in sectorul privat. Sa ne gandim ca pe langa o mare vedeta internationala precum Madonna castiga multi o paine si inca una buna... Liberalismul deci ar trebui sa contribuie la bunastarea oamenilor, a intregii societati. Nu intotdeauna este usor...
Si adevarul e ca in lumea afacerilor e vorba de multa munca, cateodata de coborasuri dar si de suisuri datatoare de speranta, mai ales cand vin banii in cont! :)
Exista in zilele noastre o reticenta de a vorbi de bani, de parca ne-am rusina... Este prezent un anumit puritanism marcat de arestarile spectaculoase facute in ultima vreme... Pai ce facem? Ce facem de fapt? Asta e intrebarea! Pentru ca daca vorbim de liberalism, atunci vorbim de BANI! It's about MONEY!! Si de cum sa-i faci! Este uluitor cum Basescu face apologia lui Ceausescu ("daca statea la Putere doar 10 ani era cel mai mare Presedinte al romanilor!"), alimentand in felul acesta nostalgiile trecutului. Si iata ca nostalgia dupa acel trecut prinde, cel putin in statistici, radacini! Asta parca nu ne ingrijoreaza.

Un alt exemplu de liberalism ar fi Sharon Stone.
Interesant este ca succesul a venit destul de tarziu, prin anii '90 cand artista trecuse de 30 de ani... Jucase pana atunci in productii slabe. Iata ce spune Wikipedia:
"Stone was nominated for a Razzie Award for Worst Actress for her performance in Allan Quatermain and the Lost City of Gold. Also in 1988, Stone took over the role of Janice Henry for the filming of the miniseries War and Remembrance."
Deloc incurajator, nu-i asa? Si totusi... stiti ce mi-a placut la ea? Iata ce (am citit asta undeva): fara indoiala ca treburile mergeau prost si nu se prea vedeau sanse sa mearga mai bine in viitor. Atunci Sharon povestea ca si-a zis: "Ou moale de rahat!!", spus asa cu enervare, cu incredere in propriile ei forte! Asta a insemnat inceputul, daca se poate spune asa, liberalismului in ceea ce o priveste. Chestia cu Razzie Award for Worst Actress se intampla in '88. Dupa numai cativa ani triumfa in Basic Instinct!
Iar acel "Ou moale de rahat!" m-a facut s-o admir pentru taria sa de carater, pentru capacitatea sa de lupta (nu cred ca exagerez spunand asa). Si poate ca nu te-ai fi asteptat... Observati cum arata in poza: o femeie ravisanta, dar (aparent) fragila. N-am auzit-o sa inceapa un protest in fata Casei Albe!

Cata incredere avem in propriile noastre forte? Cata incredere avem ca vom putea realiza ceva prin noi insine? Avem macar jumatate din increderea pe care a avut-o Madonna sau Sharon? Macar un sfert? Ele sunt pisicute, pe cand noi motanii... Vai de capul nostru.... Sau cum e? :) Sa lucram, la stat, intr-un birou, sa luam o lefusoara bunicica (sa fim, cu alte cuvinte, baieti destepti, nu?), sa stam la un pahar de vorba si sa facem teorii. Cam asa, nu?

Eu caut sa inteleg liberalismul si avem exemple de ce inseamna in mod practic liberalism. Chiar daca dau exemple cu actori, cantareti acestea cred ca sunt sugestive pentru ca si filmele descriu o realitate pe care noi n-am trait-o iar viata lor e cat se poate de edificatoare in acest sens.
Ce parere aveti? :)
John Wayne!! La noi liberalismul capata aspecte de joc de domnisoare, zau asa. Asta ii umfla mutra lui Basescu! :)) Asta ca sa vedeti ce inseamna o alta mentalitate! Mai ales daca e vorba de avutul tau, de vite (in cazul cowboy-lor) sau de bani (in cazul oamenilor de afaceri). Nu radeti, ca vreo doi Presedinti ai SUA au sfeclit-o! Risc, independenta de sine, sa fi stapan pe tine insuti, sa lupti pentru bucata ta de pamant, pentru vitele tale indiferent de cine-ti sta in fata! Indiferent de cat e de puternic acel om cu care lupti! Chiar daca lupta s-ar da pe viata si pe moarte! Avem noi o astfel de mentalitate? Nu sa te milogesti sa ti se dea! Desi, pe un site, am vazut o asemenea atitudine din partea unei tinere americance. Sincer, nu m-am asteptat. Dar fusese un raspuns dat altuia, la un comentariu lipsit de eleganta. S-or fi schimbat si acolo mentalitatile intre timp...? Insa uitati-va la noi ce fel de idei apar - domnul Lazaroiu vine cu  ideea sa fixa: Alba ca Zapada. Asta e liberalism (marca PDL)? Puneti ideea asta, Alba ca Zapada, pe langa forta pe care o degaja un personaj ca John Wayne! Eu stau si ma intreb: unde vrem sa ajungem, zau asa, cu tampenii din astea? De ce nu aud, la noi, vorbindu-se astfel: "sa dai lovitura in afaceri iar apoi sa strangi in brate cea mai frumoasa femeie din lume, a million dollar baby!" :) . Este, deja, altceva, nu? Alta mentalitate decat Alba ca Zapada, este? Este! Asa ceva nu auzi, in schimb auzi de frica, de pudoare, de basme care cultiva mentalitatea paternalista, era sa spun chiar comunista! Auzi tot felul de idiotenii numai ce trebuie, pentru a crea o societate liberala cu oameni demni si stapani pe sine, nu auzi.


:) Mai asculatm si un cantec frumos! Dar... pe care-l preferati mai mult -  pe cel de sus sau:


:)

Ca sa vedeti cum se schimba mentalitatile si, de ce nu, si valorile (sau mai stii..?). Chiar vorbeam undeva despre treaba asta... Si se schimba aproape fara ca noi sa simtim, sa ne dam seama. Cred ca e vorba de un proces obiectiv, fara ca noi sa-i stim vreodata finalitatea.
Eu n-am sa spun ca liberalismul se reduce la existenta catorva moguli cu influenta politica. Ar fi o prostie din partea mea. Liberalismul inseamna mult mai mult: el ar trebui sa implice intreaga societate! Daca e prin noi insine atunci cred ca ar trebui sa intelegem ca nu e prin Guvern sau prin Presedinte. Problema ar fi daca avem si taria necesara pentru ca sa facem la modul real liberalism. Existenta unei elite oligarhice, cu puteri politice, nu inseamna liberalism. Ci implicarea noastra! O implicare destul de firava si timida pana acum, ce-i drept. Este adevarat ca la noi liberalismul a insemnat de cele mai multe ori afaceri cu statul, licitatii acordate preferential clientelei de toate soiurile. Suntem in stare sa privim altfel liberalismul?

Dupa parerea mea, PNL a facut prea putin pana acum pentru promovarea unui liberalism autentic la noi in tara. Din punct de vedere politic, dezvoltarea sa electorala s-a produs din 2004 incoace. Totusi, sa nu uitam ca dupa retragerea PD de la guvernare, PNL a guvernat sprijinit fiind in Parlament de PSD. In general vorbind, liberalismul nostru a fost la remorca PSD iar aceasta alianta - USL - asta face in continuare, dar scopul ei e altul: infrangerea PDL-ului si a lui Traian Basescu. In orice caz, cred ca e prea putin, ca facut prea putin, iar consecinta este aparitia fenomenului Basescu. Sa ne gandim numai la faptul ca au angajat, in perioada 2000-2004, 500.000 de oameni in sectorul de stat, nu in cel privat. Nu spun nici ca PDL ar fi facut prea multe pentru promovarea liberalismului. Dimpotriva! Dar PDL are, totusi, scuza ca nu a fost tot timpul un partid liberal (ci un partid de extractie social-democrata si nici acum nu e foare clar ce e din punct de vedere ideologic), pe cand PNL a fost (in ciuda dezbinarilor din trecut) un partid liberal inca de la infiintare.

In general vorbind, impresia mea este ca la noi neincrederea oamenilor in clasa politica , in guvernanti provine din faptul ca ori se face prea putin din ceea ce ar trebui facut, ori nu se face cum trebuie. Daca v-as intreba ce promoveaza Basescu acum, ce fel de societate, ce ati raspunde? Mie mi se pare un fel de struto-camila democrato-liberalo- securistico- comunista - conservatoare... Cel putin USL ar putea avea o sansa daca cele doua partide isi vor putea armoniza viziunile (o viziune comuna, social-liberala). Ceea ce vreau sa spun este ca la ora actuala nu exista niciun fel de coerenta. In trecut, cu toate eroriile sale, a existat totusi o anumita coerenta in ceea ce priveste ce vrem sa facem. Pe cand acum e un fel de impas iar toata lumea nu stie ce concluzii sa traga. Si trebuie sa recunoastem ca e si "vina" PNL-ului care a preferat pana acum o pozitie caldicica de asa maniera incat sa-i asigure un locsor frumusel in Parlament sau in Guvern, in loc sa indrazneasca mai mult. In loc sa elaboreze politici pentru promovarea liberalismului la noi in tara si sa nu se margineasca numai la a spune ca liberalismul e o chestiune "de atitudine". Eu cred ca e buna si o viziune critica, ca prea sunt toate bune si frumoase in PNL, cand, in fapt, nu-i asa. Si eu cred ca pe langa atitudine, importanta si aceasta, ar trebui sa gandeasca politici de promovare si stimulare a sectorului privat, a mediului de afaceri, de promovare a micilor afaceri. Pai cine s-o faca? Tot PSD-ul?

vineri, 2 decembrie 2011

Subiect de reflectie

" Aceeasi iubire care a impins pe Dumnezeu sa-si diferentieze esenta lui perfecta si sa-si opuie sie-si o lume deosebita de el - aceeasi iubire impinge creaturile sa se stranga laolalta, sa refaca unitatea pulverizata, sa reconstruiasca prin coeziune, intregul care a fost odata. Pe planul divin iubirea a dus la diferentiere - pe planul omenesc ea imboldeste la unire (1).

Desigur sunt momente de descumpanire, epoci de criza, perioade de tranzitie, in care se prepara o noua regrupare a fortelor si o alta configuratie a echilibrului cosmic. In aceste circumstante, egoismul partilor componente, in lupta lor legitima de a-si asigura un loc corespunzator, intuneca pornirile altruiste si dragostea exclusiva de sine se instaleaza fara rival. Dar aceasta situatie - uneori perfect indreptatita - nu are si nu trebuie sa aiba un caracter de lunga durata, in orice caz ea nu constituie lumina unei directive permanente.

Permanenta o are iubirea generoasa, legata de structura sufletului nostru, cand e lasat sa traiasca in plenitudinea lui. Legea suprema a existentei este armonia, iar dezbinarile vremelnice nu au alta justifcare decat aceea de a promova o armonie noua, care va absorbi multimea disonantelor, imbogatindu-se pe sine.

(1) Iubirea de sex s'ar distinge in sfera larga a sentientului de iubire prin aceea ca tendinta de unire se restrange la un exemplar simbolic si rezumativ."

joi, 1 decembrie 2011

La multi ani tuturor romanilor!!

Panta Rhei

Oh, privirea are samburi
ca si cum ar fi o fructa,
calul inimii pe damburi
de din iarba ei se-nfrupta.

Stau si nu ma clatin, stau
chiar in cercul de cuvinte
nenascute ce erau
ca samanta cea de linte,

Ca porumbul, ori ca graul,
ori ca meteorul care
taie in piezis paraul
cu seminte vechi de soare.

Panta Rhei, se-nfioara
tot ce curge, numai tu
in mijloc de vieti stai, tara,
pururea atunci si-acu.

Nichita Stanescu

vineri, 18 noiembrie 2011

Inca putina poezie...

Salvatore Quasimodo

Si iata e seara...

Fiecare sta singur pe inima pamantului
strapuns de o raza de soare,
si iata, e seara.


Catre Noapte

Din matca ta
eu ies fara amintire
si plang...

Pasesc ingeri, tacuti,
cu mine; lucrurile n'au rasuflare;
incremenit orice glas,
tacere a cerurilor trecute.

Intaiul om al tau
nu stie, dar sufera.

 Ingeri

Apusa orice alinare a vietii in tine
visul slavesti: necunoscutul țarm impotriva
sa-ti vie inaintea zilei 
spre care linistite ape abia se indreapta
pline de ingeri, de verzi copaci in hore!
 
Nemarginit sa-ti fie: sa'nvinga fiece clipa
din timp, care paru vesnica:
ras de tinerete, durere,
unde pe ascuns ai cautat
nasterea zilei si a noptii.

 

...
Sa nu ne ceri cuvantul care sa incadreze intreg
sufletul nostru neplazmuit, si prin slove de foc
sa-l dezvaluie, sticlos ca un sofran
ratacit intr'o livada prafuita.

Ah omul care merge sigur,
prieten cu ceilalti si cu sine insusi,
iar de umbra sa nu-i pasa, intiparita
de arsita pe un zid tocit!

Sa nu ne ceri formula care sa-ti deschida lumi,
ci cate o silaba sucita si uscata ca un vreasc.
Numai atata astazi putem sa-ti spunem,
ceea ce nu suntem, ceea ce nu vrem.


Casa pe tarm

Aici sfarseste drumul:
in grijile marunte ce desbina
sufletul care nu mai stie sa scoata un strigat.
Acum clipele sunt egale si poruncite
ca invartirile de roata ale fantanii.
O invartire: o svacnire de apa care vuieste
O alta, alta apa:deodata un scartait.

Drumul sfarseste la acest tarm
macinat de neintrerupte si line valuri.
Nimic nu desvaluie decat grei aburi
marea pe care o urzesc din goluri
adierile line: si rar se arata
in linistea tacuta
printre insulele probege ale aerului
Corsica garbovita sau Capraia.

Te intrebi daca totul piere astfel
in aceasta slaba ceata a amintirilor;
daca in ceasul atipit sau in suspinul
frangerii se implineste orice destin.
Asi vrea sa-ti spun ca nu, ca ti se apropie
clipa cand vei trece peste timp;
poate numai cine vrea se eternizeaza,
si aceasta tu o vei putea, dar nu eu.

Cred ca pentru cei multi nu e scapare,
iar cate unul rastoarna toate planurile,
trece dincolom cum s'a vrut se regaseste.
Vreau inainte de a ma pleca sa-ti insemn
aceasta iesire
fugara ca in campiile rascolite
ale marii spuma sau dunga.
Iti ofer chiar sgarcita mea nadejede.
Trudit, nu stiu s'o hranesc pentru maine:
o daruiesc ofranda soartei tale, sa te scape.

Drumul se opreste la aceste tarmuri
pe care fluxul cu regulate miscari le roade.
Inima ta aproape, care nu aude
intinde deja panzele, poate, spre vesnicie.


...
Trestia innoieste ale ei varfuri
in straveziul ce nu se destrama:
gradina insetata impinge uscate ramuri
peste zidul inchis, spre pâcla grea.

Urca un ceas de asteptare spre cer, gol,
dinspre marea care incarunteste.
Un arbore de nori deasupra apei.
creste: se naruie, ca si de cenuse.

Absenta, cum lipsesti de pe acest tarm
ce te presimte si fara tine piere:
esti departe, de aceea totul rataceste
din fagasul sau, - pravalit - dispare in ceata.





In the morning you always come back

Geana de lumina din zori
respira cu gura ta
la capatul strazilor pustii.
Lumina cenusie, ochii tai
dulci picaturi in zori
pe colinele intunecate.
Pasul tau si rasuflarea ta
precum vantul din zori
inunda casele.
Orasul se-nfioara,
inmiresmeaza pietrele - 
esti viata, trezirea.

Stea ratacita
in lumina zorilor
țarait de boare,caldura, respiratie -
noaptea s-a terminat.

Esti lumina si dimineata.


The night you slept

Si noaptea-ti seamana,
indepartata noapte care plange
tacuta-nlauntrul inimii adanci,
si stelele se perinda ostenite.
Un obraz atinge alt obraz -
un fior rece, cineva
se zbate, implorandu-te, singur,
destramat in tine, in febra ta.

Noaptea sufera, tanjind dupa zori,
sarmana inima ce zvacneste.
O, chip ferecat, spaima-ntunecata,
febra ce mahnesti stelele,
sunt unii ce la fel ca tine asteapta zorile,
scrutandu-si chipul in tacere.
Intinsa esti sub noapte,
precum o zare-nchisa, moarta.
Sarmana inima ce zvacneste,
odinioara, tu erai zorile.


Iata o poezie tulburatoare:


Va veni moartea si va avea ochii tai - 
aceasta moarte ce ne insoteste
din zori si pana-n seara, fara somn,
surda, ca o veche remuscare,
ca un viciu absurd. Ochii tai
vor fi un zadarnic cuvant,
un strigat mut, o tacere.
Astfel, in fiecare dimineata, 
cand in oglinda te apleci
deasupra-ti, singura, ii vezi.
O, nepretuita nadejde,
in ziua aceea vom sti si noi
ca viata esti si esti neantul.

Pentru toti moartea are o privire.
Va veni moartea si va avea ochii tai.
Va fi precum sfarsitul unui viciu,
asa cum poti vedea-n oglinda
o fața moarta cum rasare,
asa cum asculti o gura ce se-nchide.
Si muti vom cobori-n valtoare.

...
Tu nu stii colinele
unde sangele a curs.
Cu totii am luat-o la fuga,
cu totii am lepadat
si arme si nume. O femeie
ne privea cum fugim.
Dintre noi unul singur,
cu pumnii stransi, s-a oprit,
a privit cerul pustiu,
capul si l-a plecat si-a murit
langa un zid, in tacere.
Acum e o mana de zdrente insangerate
la fel si numele sau. O femeie
pe colina ne-asteapta.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Se apropie iarna...

Zi de iarnă

de  Alexandru Macedonski

Se-nnorează ceru-albastru,
Nici o floare, nici un astru,
Căci și cer ca și pământ
Pus-au vara în mormânt.

Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate...
Corbi și ciori-nnegresc pe sus...
Rândunelele s-au dus.

Fulguiește de ninsoare
În pustiile ogoare,
Urlă crivățu-n copaci...
Vai de oamenii săraci.

De la munte pân' la baltă
Numai crivăț ce te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.


Bătătura e pustie
De belșug și veselie,
Și de-al verii cântec viu
Orice suflet e pustiu.


Sus la stânele din munte
Pe zăpadă își fac punte
Lupi prădalnici și mișei...
Vai de turmele de miei.

Peste tot numai zăpadă,
Ce s-adună în grămadă
Sau se-mparte-n fel de flori
Sub ai vântului fiori.

Prin pădurea troienită
Nu e creacă nenflorită,
Dar în loc de ghiocei
Pretutindeni e polei.

De prin coșuri iese fumul
Ce mereu își trage drumul
Sub al iernii cer senin...
Vai de cei fără cămin.

Prin orașe umblă-n sănii
Fel de feluri de jigănii
Ce-năuntru nici nu-ncap
De samur și de sangeap.

Tot prin falnice locașe
Își duc frunțile trufașe,
Dar de nas, de nu le-ajungi,
Sub mănuși au gheare lungi.


Viscol, crivăț nu-i atinge,
Soba-n veci nu li se stinge...
Sunt boieri sau boieriți...
Vai de oamenii cinstiți.

Din volumul Excelsior (1895) 

joi, 10 noiembrie 2011

Ce conditii sunt pentru reusita (in Romania)?

Chiar ma gandeam azi la treaba asta: cum sa reusesti in ceva? Ce conditii ar trebui indeplinite? Am identificat patru conditii:
  • In primul rand trebuie sa te ajute Dumnezeu!
  • In al doilea rand trebuie sa ai bani (capital), dar bani suficienti pentru a incepe ceva serios.
  • In al treilea rand trebuie sa ai relatii. Insa conditia asta e legata de primele doua.
  • Si de abia in al patrulea rand e vorba de faimoasa ta inteligenta!
Dar pe cei care au reusit cine i-a ajutat: Diavolul sau Bunul Dumnezeu? Daca i-a ajutat Diavolul atunci nu se poate vorbi despre o reusita. Dar asta e o alta chestiune!

Afirmatia unui bancher...

"Mulţi oameni şi-au retras banii joi şi vineri, iar băncile au avut dificultăţi în asigurarea lichidităţilor pentru a acoperi cererea", a spus un bancher.
"Unii clienţi au cerut sume de 600.000-700.000 de euro pentru a le lua acasă, incredibil", a afirmat un alt bancher, menţionând că instituţia de credit a ridicat dobânzile până la 7% pe an pentru a convinge populaţia să-şi păstreze banii în conturi.
De citit acest articol din Romania Libera:
Se mai arata ca:
"Grecii au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână, reprezentând 3% din totalul depozitelor, din cauza temerilor că ţara ar putea părăsi zona euro şi a agravării crizei politice.
Valul de retrageri a fost declanşat de anunţul şoc, de săptămâna trecută, al premierului George Papandreou privind organizarea unui referendum asupra pachetului de ajutor financiar extern, scrie Mediafax, care citează Reuters.[...]
Tot mai mulţi greci se tem că sistemul bancar se va prăbuşi şi că vor pierde banii dacă Grecia este nevoită să renunţe la euro.
Soldul depozitelor bancare din Grecia a scăzut cu peste 21% din ianuarie anul trecut, iar băncile au devenit tot mai dependente de lichidităţi de la Banca Centrală Europeană.
Potrivit ultimelor date disponibile, depozitele bancare au scăzut cu 3% în septembrie, la 183,2 miliarde de euro."
 Recomand citirea integrala a intregului articol.

duminică, 6 noiembrie 2011

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

Iata un foarte interesant articol, aparut in The New York Times, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru economie, in anul 2008, Paul Krugman:

Oligarchy, American Style

Propun sa vizitati si pagina D-lui Krugman de pe Twitter - aici.
Cred ca interesanta e si parerea sa despre declaratiile D-lui Roubini. Merita citit:

Roubini On Internal Devaluation

Ceea ce ma nelinisteste in ceea ce priveste Europa si Zona Euro este ca toti sunt pesimisti, cel putin asa mi se pare.... Si Dl. Krugman, si Dl. Roubini... De observat in ultimul articol ce spune:
"When all is said and done (and in the European case, that means a lot said but not much done), the euro will stand or fall on the ability of those countries that had rapidly rising costs and prices between 2000 and 2007 to get those costs and prices back in line. At this point the de facto strategy of European leaders is to require that they do this via deflation. And that will not work." (subl.mea)

Iti da de gandit...

P.S.
Cred ca primul articol (daca nu si al doilea) ar trebui citit impreuna cu articolul pe care l-am propus a fi citit luna trecuta in postarea:

Cine detine controlul...    

Pentru ca fenomenul aratat de Krugman, apropo de oligarhii in stil american (domnia sa vorbea despre situatia din SUA) este extins la scara mondiala: "147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume. Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală." (dupa cum arata articolul din Gandul, citand studiul Universitatii din Zurich). Mie mi se pare ca e vorba de un fel de cartel mondial, urias... Cam la asta se reduce toata povestea daca acest control se rezuma la un grup restrans de corporatii. Articolul din Gandul mai arata:

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel "club exclusivist" controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici."(subl.mea)
In Statele Unite exista Legea Antitrust si ma intreb daca nu cumva este incalcata data fiind situatia de fata. Trebuie spus ca legea aceasta a fost criticata inca de la inceputurile ei - Sherman Antitrust Act - de catre conservatori. De observat ca Paul Krugman, in primul articol citat, arata ca:
"If anything, the protesters are setting the cutoff too low. The recent budget office report doesn’t look inside the top 1 percent, but an earlier report, which only went up to 2005, found that almost two-thirds of the rising share of the top percentile in income actually went to the top 0.1 percent — the richest thousandth of Americans, who saw their real incomes rise more than 400 percent over the period from 1979 to 2005.


Who’s in that top 0.1 percent? Are they heroic entrepreneurs creating jobs? No, for the most part, they’re corporate executives. Recent research shows that around 60 percent of the top 0.1 percent either are executives in nonfinancial companies or make their money in finance, i.e., Wall Street broadly defined. Add in lawyers and people in real estate, and we’re talking about more than 70 percent of the lucky one-thousandth.


But why does this growing concentration of income and wealth in a few hands matter? Part of the answer is that rising inequality has meant a nation in which most families don’t share fully in economic growth. Another part of the answer is that once you realize just how much richer the rich have become, the argument that higher taxes on high incomes should be part of any long-run budget deal becomes a lot more compelling." (subl.mea)
Sigur, se poate pune intrebarea: in ce masura aceasta concentratie mare de putere poate fi si una politica? Krugman, daca ati citit primul articol, arata ca lucrul acesta poate sa afecteze chiar democratia:
"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."
Pentru ca aceasta colosala putere economica poate impune Presedintelui SUA, ca sa dau un exemplu, decizii de natura politica. Legea Antitrust limita puterea acestor corporatii, adevarate monopoluri, si, drept consecinta, lasa Presedintelui, posibilitatea de a alege, lucru ce nu era rau. Imaginati-va ce inseamna ca o corporatie de genul asta sa aiba in mana o resursa atat de importanta precum petrolul... Cred ca cel mai cunoscut exemplu este Standard Oil (ca sa fiu sincer, mie imi place denumirea asta - Standard Oil - simpla, clara, la obiect :) ). In orice caz, ceea ce spune Krugman se constituie intr-un semnal de alarma... De observat ca spune: "that extreme concentration of income is incompatible with real democracy". Stai si te intrebi: cat de democrata este America, daca lucrurile stau intr-adevar asa...? 

vineri, 4 noiembrie 2011

Duel Putere-Opozitie pe tema situatiei din Grecia

Iata doua articole foarte interesante in acest sens: primul, scris de D-na Elena Udrea:
Minciuna socialistilor din Romania despre situatia Greciei
si al doilea, scris de D-na Corina Cretu:
Sursa crizei ar trebui sa fie un subiect "tabu"...pentru Elena Udrea
unde am facut un comentariu pe care il reproduc aici:
"Citat din Elena Udrea: “în ultimii 30 de ani, în Grecia, dreapta a fost doar 7 ani la putere, iar socialiştii (o dată chiar alături de comunişti) restul de 23 de ani. Oare statul asistenţial s-a creat în 7 ani sau în 23 de ani?”
Ceea ce nu spune D-na Udrea este ca in perioada cand socialistii au fost la Putere in Grecia, aceasta tara a avut o crestere economica remarcabila. Si ma refer la perioada 1993-2004: guvernele conduse de Andreas Papandreou (1993-1996) si Costas Simitis (1996-2004). In 2004 a venit la putere Kostas Karamanlis cu a sa Noua Democratie, partid de centru dreapta, ce are in componenta sa ideologica: conservatorismul, liberal-conservatorismul si crestin-democratia. Dupa cum se vede, Noua Democratie, este foarte apropiata ideologic de PDL. In perioada 2004-2009, cat a stat Karamanlis la putere, Grecia a suferit un declin economic de proportii. Aceasta tara nu a mai vazut o asemenea prabusire economica, cum s-a intamplat sub conducerea acestui guvern de centru-dreapta, din 1973 incoace!
D-na Udrea nu minte, ci, mai rau, spune jumatati de adevar sau ocoleste adevarul aratand numai ce-i convine din punct de vedere politic. Adevarul este ca acest proiect de revigorare, la scara europeana, a spectrului politic de centru-dreapta, sub forma Partidului Popular European, care include partide de aceeasi orientare cu Noua Democratie sau PDL-ul nostru, s-a dovedit a fi un esec, tocmai prin politicile economice si sociale practicate in Europa si care au condus la declansarea crizei economice si financiare in Europa. Nu e bine ca s-a intamplat, pentru ca pune in pericol democratia in Europa.
Referitor la Grecia, mai trebuie aratat un lucru: atata vreme cat au fost guvernele socialiste la putere, datoria publica a acestei tari incepuse sa fie in scadere: 2000-2003. De cand a venit dreapta la putere, datoria publica a inceput sa urce si sa creasca din ce in ce mai mult, ajungand la situatia tragica din 2009. Si atunci stau si ma intreb si o intreb si pe distinsa si frumoasa Elena Udrea: cum se face ca sub o guvernare socialista, deci sub acel “stat asistential” (sa presupunem ipoteza asta adevarata), datoria publica a Greciei incepuse sa scada si aceasta tara sa aiba crestere economica, iar sub guvernarea de centru-dreapta, datoria publica sa creasca exponential iar Grecia sa inregistreze scaderi importante ale ratelor de crestere a PIB, situatie care a dus Grecia spre catastrofa?"
 Intrebarea ramane, si s-ar mai adauga si alte intrebari. Spre exemplu cum se face ca o tara comunista, si ma refer la China, nu numai ca nu are probleme cu datoriile si ca nu se afla in nicio criza economica sau financiara, dar mai are si o crestere economica viguroasa, asta ca sa facem o comparatie cu ceea ce se intampla in Europa si in SUA? Cum se explica faptul ca tarile care nu au aderat la Consensul de la Washington (ma gandesc si la India, ca sa dau un nou exemplu) nu sunt in criza economica si inregistreaza cresteri economice? Cum se explica urmatorul lucru: pe vremea lui Ceausescu (se pare unul din preferatii D-lui Basescu, dupa ce a condamnat comunismul) tara a avut o datorie externa foarte mica (11,7-12 miliarde de dolari) in comparatie cu cea de acuma (aprox.34,358% din PIB, dupa estimarile FMI), si-a platit toata datoria, ramanand si vreo 2 miliarde de dolari in cont, pe cand, in zilele noastre, tari dezvoltate acumuleaza cat mai multe debite si nu se stie cand vor fi platite? Deci datoria a putut fi platita, iar de pe urma ei s-a vazut ceva: mecanizarea agriculturii, dezvoltarea industriala a tarii, crearea de locuri de muna - lucruri care s-au intamplat pe vremea lui Ceausescu. Ca dupa Ceausescu, a urmat dezindustrializarea fortata a tarii, distrugerea agriculturii prin tot felul de pariuri de centru-dreapta, nu-i asa? Si ACUMULAREA de ceva vreme incoace a unor datorii din ce in ce mai mari, mult mai mari decat pe vremea lui Ceausescu, si care vor trebui platite in conditiile actuale in care, la firmele private din Romania profitul brut, pe an, pe care il scoate fiecare angajat este de doar 370 de lei iar intreprinderile de stat au pierderi uriase, toate acestea petrecandu-se sub "inteleapta" guvernare de centru-dreapta, condusa de PDL. Cum se explica faptul ca Dl. Basescu, care vitupereaza impotriva "statului asistential", impotriva "socialismului" sau a "Uniunii Socialiste", lauda larg guvernarea Nastase in special pentru faptul ca deficitul bugetar a fost foarte mic pe vremea aceea si pentru ca la stat erau atati functionari cat trebuie, nu cu 500.000 mai multi (opera a dreptei romanesti!)?

Si atunci... as intreba-o din nou pe frumoasa Elena Udrea: "Cine minte stimata doamna...?"

Atena... Grecia...

Am citit doua articole foarte interesante despre situatia din Grecia - aici si aici. Toata lumea e concentrata acum pe Grecia, legat de declaratia D-lui Papandreou ca doreste referendum. Toata lumea vorbeste despre Grecia si numai despre Grecia. Insa ce fel de Europa avem? Cum e posibil ca state dezvoltate din Uniunea Europeana sa nu respecte Criteriile de Convergenta din Tratatul de la Maastricht? De retinut acest aspect: problema nu e numai Grecia. Ce fel de Europa avem? O Europa hedonista: s-au scufundat toti in debite mari, intr-o fratietate demna de o cauza mai buna. Daca e s-o luam asa, Romania a respectat Tratatul de la Maastricht mai bine decat multe tari europene dezvoltate. Asa chinuita cum e situatia de la noi, Romania si-a facut temele mult mai bine decat multi altii. Pe cand Europa a cautat, intr-o veselie, placerea! Fara sa-si faca datoria! Pai ce bine e sa traiesti avand debite cat mai mari posibil si imposibil, ce bine e sa traiesti facand raportari false, asa cum a facut Grecia, si nimeni sa nu se sesizeze (vorbesc de cei indrituiti sa faca asta, de autoritatile europene in domeniu)! Si asta cand se stia de multa vreme ca situatia va degenera intr-o criza cat se poate de acuta. Toti liderii europeni faceau poze de grup, zambitori, ca sa linisteasca poporul, de parca erau cu totii membrii aceleiasi familii. Pai stimate doamne si stimati domni, de ce ati ingreunat in asa hal situatia intregii familii europene? Cand una dintre odrasle vrea si helicopter, si avion personal, si cea mai scumpa masina, si vacanta in cele mai scumpe si exotice destinatii turistice, si un palat mai dihai decat Louvre, pe urma unul mai mare decat Versailles, fiind si plina de datorii, ce faci? Ii permiti sa faca inca si mai mari datorii ca sa-si cumpere ce doreste, nu? Pe urma bancile nu au bani... Pe urma toata familia da din colt in colt ca s-o salveze: hai sa punem mana de la mana, cu totii, inclusiv statele care nu sunt in Zona Euro, inclusiv bancile private, ca sa-i platim datoriile, nu? Sistemul economic actual din Europa este generator de debite - de aici si criza datoriilor suverane. Adica este un sistem economic si financiar care face ca statele sa se imprumute la banci din ce in ce mai mult si astfel datoria publica sa creasca, in timp, din ce in ce mai mult, fara putinta de a mai putea fi platita (decat la modul teoretic). Eu stau si mai intreb: de ce acest sistem economic si financiar care a guvernat Europa in ultimii 20 de ani si mai bine nu a fost macar modificat sau imbunatatit, tocmai pentru a nu fi nevoie sa te imprumuti atata (e vorba de sute de miliarde de euro!)? Chiar nu s-ar fi putut gasi o solutie daca atatea minti luminate pe care, fara indoiala, Europa le are, s-ar fi gandit cum trebuie procedat? E vorba de fenomenul creditului neperformant, la nivel de state, extins la scara europeana, daca nu si mondiala (ma gandesc la SUA, la Japonia...). Toata globalizarea esueaza in aceasta criza a datoriilor suverane, pe care tocmai ea, aceasta globalizare, a determinat-o. Cum e posibil ca nimeni sa nu se gandeasca sa puna macar putina ordine in acest imens haos financiar si economic? Si asta cand vezi ca lucrurile merg spre rau. Caci atata vreme cat economia si finantele sunt socotite stiinte, nu se poate sa nu-ti dai seama spre ce poate sa conduca, in timp, o asemenea situatie. De fapt situatia asta a fost: o libertate cat se poate de larga in problemele de natura financiara, dar fara niciun pic de responsabilitate. Asa cum o familie de oameni obisnuiti si responsabili dramuieste si chiverniseste banul, asa si familia europeana ar fi trebuit sa procedeze: sa dramuiasca si sa chiverniseasca banul. Au lasat totul la discretia pietei in loc sa se gandeasca la faptul ca, pentru realizarea echilibrului macroeconomic, toata aceasta alocare de resurse se bazeaza si pe interventia statului prin intrumente de influentare a cererii globale. E de ajuns sa apara o "mica bubulita", sa nu ai nu stiu ce "mica" informatie si pietele sa se prabuseasca. In schimb au creat acest sistem, ce conduce la indatorarea masiva a statelor, si in acest fel la compromiterea sanselor generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi, asta in loc sa extinda cresterea economica moderna si in tarile cu performante "cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne", cum spunea Simon Kuznets. Se moare de foame in Cornul Africii - intereseaza pe cineva? In schimb determinam revolutii in Nordul Africii... Dar facem, oare, bine? Ii ajutam cu ceva? Ii ajutam sa creasca si ei din punct de vedere economic? Le intindem, la modul real, o mana de ajutor? Sau e vorba doar de interesele noastre egoiste, hedoniste, de acaparare a resurselor . Pe urma ne intrebam de ce toata lumea saraca de acolo vine pe aici sa-si caute de lucru. Pe urma ne intrebam de ce au resentimente la adresa noastra.

Atena... Grecia... da! Dar Europa...?

De citit si aceste doua articole:

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Riscul unui default dezordonat...

           

duminică, 23 octombrie 2011

Cine detine controlul...

Iata un deosebit de interesant articol din Gandul, pe care va propun sa-l cititi:

REŢEAUA CARE CONTROLEAZĂ LUMEA. Raportul care dezvăluie cum câteva companii deţin controlul a 40% din ECONOMIA MONDIALĂ

Se arata, printre altele, ca:
"Nu este vorba nici despre teoria conspiraţiei, nici despre negarea ei. Pur şi simplu, după cum reiese din cifre, un grup exclusivist de 737 de companii transnaţionale (TNC) controlează circa 80% din cifra de afaceri a celor mai mari companii din lume şi, implicit, are controlul asupra deciziilor acestora. Aceasta este concluzia finală a unui studiu publicat recent de către Universitatea din Zurich, studiu efectuat de către Stefania Vitali, James B. Glattfelder şi Stefano Battison.
Dintre acestea însă, "nucleul dur", de doar 147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume.
Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală. Principala problemă a cercetătorilor a fost descoperirea structurii controlului marilor corporaţii mondiale."
De citit si aici

joi, 20 octombrie 2011

Gaddafi a fost ucis!

Iata ce ne spune Mediafax:

MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS - VIDEO, FOTO

Iata ce se arata printre altele:

"Potrivit unor surse din cadrul CNT, Muammar Kadhafi a murit în ambulanţă, în drum spre spitalul din Misrata. Cadavrul liderului libian este în acest moment la morga spitalului din Misrata.


Purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Tranziţie, Abdel Hafiz Ghoga, a comunicat că Muammar Kadhafi a murit în confruntările armate care au avut loc joi în oraşul Sirt.

"Putem anunţa că Muammar Kadhafi a fost ucis de forţele revoluţionare", a precizat Ghoga.

"Este un moment istoric, este sfârşitul tiraniei şi dictaturii. Kadhafi s-a întâlnit cu propriul destin", a spus Ghoga. [...]
Muammar Kadhafi era grav rănit la picioare şi respira cu dificultate în momentul capturării, în oraşul Sirt, anunţau surse libiene citate de ziarul italian Corriere della Sera. Potrivit altor surse citate de presa italiană, liderul libian avea şi răni la craniu.

NATO a anunţat că avioanele Alianţei au atacat joi o coloană de vehicule pro-Kadhafi în apropierea oraşului Sirt.

"Aceste vehicule dotate cu arme efectuau operaţiuni militare şi reprezentau o ameninţare clară la adresa civililor", a explicat colonelul NATO Roland Lavoie.
Fostul lider libian a fost capturat la Sirt, a anunţat un comandant al trupelor Consiliului Naţional de Tranziţie, informaţia fiind transmisă de presa de la Tripoli."

Update

De citit aici si aici.  

luni, 17 octombrie 2011

Vechi si nou

Ceea ce imi place mie la spectacolele si filmele americane clasice este ca scoteau in evidenta omul, omenescul, asa cum este el. Vedeai oameni, nu atat printi si printese, spectacole de sunet si lumina foarte sofisticate, toalete care mai de care mai ingenioase, cum am putea, spre exemplu, gasi acum la Lady Gaga. Omul mai bea un whisky, mai fumeaza o tigara, canta un cantec. Care e problema? O sa exemplific ce vreau sa spun:




Sa facem o comparatie cu productiile din zilele noastre:



Uitandu-ma la acest video, cu Lady Gaga, gasesc o imaginatie debordanta, asta e adevarat. Dar cu toate acestea stau si ma intreb: asa e omul?  Scoate in evidenta omul? Sau pune, mai degraba, accent pe efecte scenice si pe vestimentatie, melodia fiind destul de simpluta altfel.
Iata un alt video, cu Madonna:



S-ar putea spune acelasi lucru, nu? In tot acest ansamblu de sunet si culori, pe fundalul muzicii care imbraca totul, omul e mai putin scos in evidenta, se pierde in aceste imagini. Imaginile se succed cu repeziciune, efectele scenice au cuvantul principal. Totul se desfasoara intr-o lume de fapt ireala. Este lumea unui soi de vis, o lume a imaginatiei care se vrea cat se poate de bogata si care cauta sa exploreze ceea ce nu s-a mai vazut pana acum. Cautand si ceea ce este socant, dar poate nu asta e ideea ci ca ceea ce se prezinta sa fie intrucatva inedit, iesit din comun, din banal. Un fel de refugiu intr-o imensa petrecere, ca si cum, din cotidianul mohorat, ai intra intr-o lume a visului in care te pierzi in acordurile muzicii si in jocul culorilor. De asemenea de remarcat sunt scenele sexy, punctate scurt. Interesant este ca nu vezi un sarut ca lumea ci doar formele feminine care se expun, intr-un timp scurt, cu generozitate, marcand parca o pauza in tot acest vis, dupa care visul se reia intr-o mare veselie generala sub stapanirea muzicii intotdeauna prezenta si a culorilor.

Sa privim si acest video cu Beyonce:

 

De remarcat, ca si in video-ul cu Lady Gaga, trupa de dans care-si face cu brio datoria, artista dansand cot la cot cu trupa. Insa in acest video accentele sunt mai realiste, mai telurice. Actiunea se petrece sub un pasaj. Se vede clar ca e vorba de un pasaj, se vede pamantul. E mai putin aspectul unui vis, realitatea inconjuratoare spunandu-si cuvantul. Se observa cat se poate de clar praful, deci tot un aspect legat de pamant. Ideea e ca fetele fac lumea sa se miste. Vine o armata de baieti si gaseste o armata de fete. Dansul arata un fel de razboi intre sexe. Parca ar fi un dans ritualic. Ceea ce nu prea am inteles e de ce, in final, fetele ii saluta, militareste. Victoria fetelor ar fi trebuit sa fie confirmata printr-un salut al baietilor. Macar asa, dintr-un respect elementar. Pe cand scena de final parca ar vrea sa arate ca femeia, desi se supune barbatului dupa o lupta dura, este, totusi, egala cu barbatul. In fine... Interesant este ca femeia, asa cum e prezentata in acest video, nu e deloc o delicata sau o naiva. Ea este sexy, insa degaja forta. Toata armata de baieti n-au putut sa intimideze armata de fete, condusa de Beyonce, desigur. Dimpotriva, baietii se mai aparau si cu scuturile!  Muzica e un fel de strigat de lupta, care exclude orice delicatete. Brutalitate in gesturi, mai ales din partea fetelor, asa cum le sta bine unor luptatoare. Ce diferenta fata de rolul interpretat de Ingrid Bergman in Casablanca!

miercuri, 12 octombrie 2011

Ce a prezis Saddam Hussein...

Iata o stire interesanta pe care am remarcat-o zilele trecute. Cred ca nu ar trebui trecuta cu vederea pentru ca ne dezvaluie cate ceva din necunoscutele acestei crize economice si financiare pe plan mondial. Este vorba de o carte care va contine conversatiile dictatorului cu cercul sau de apropiati, preluate de pe inregistrari audio, intitulata: ""The Saddam Tapes: The Inner Workings of a Tyrant's Regime, 1978-2001" ce va aparea in aceasta toamna.

Gandul titreaza:

Saddam Hussein ar fi prezis criza SUA încă din 1993: "Economia lor nu-şi va mai reveni niciodată" 

Iata ce arata, printre altele, articolul:  
"Saddam Hussein, fostul lider irakian, a prezis că economia Statelor Unite va avea de suferit din cauza cheltuielilor excesive alocate operaţiunilor militare, scrie Huffington Post.[...]



"Economia lor nu se va îmbunătăţi niciodată din cauza cheltuielilor pe care le au în Golf şi în Europa. Au cheltuit 68 de miliarde de dolari (50 de miliarde de euro) în Golf şi 128 de milioane de dolari (94 de miliarde de euro) în Europa", e citat Hussein dintr-o înregistre audio.
"Dacă America nu-şi retrage trupele din toată lumea, economia sa nu-şi va mai reveni niciodată. America nu mai este în faza ei de tinereţe, este la limita bătrâneţii sale", ar mai fi declarat el." (subl. mea)
Interesant, nu?

In articolul original din Huffington Post se arata ca Saddam Hussein ar mai fi adaugat:
"[The American president] could save a billion dollars from here, a million dollars from somewhere else, another two million from another place that could be useful, but it would not heal his wound that is so deep it cannot be healed unless he turns to the military budget." (subl.mea)

Eu stau si ma intreb daca nu cumva si Iranul mizeaza pe o filozofie asemanatoare. Iata un alt articol din Gandul, pe care l-am vizualizat si aici, la Off Topic, discutand insa despre o alta tema:

Iranul avertizează Statele Unite: "Nu suntem favorabili unei confruntări, dar suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi"

"Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, a avertizat miercuri Statele Unite împotriva oricărei tentative de "confruntare" cu Iranul în problema presupusului complot iranian împotriva ambasadorului saudit la Washington, informează AFP.


"Nu căutăm confruntarea, dar dacă se va impune, consecinţele vor fi mai dure pentru ei decât pentru Iran", a declarat Salehi.
Washingtonul a anunţat marţi inculparea a doi cetăţeni iranieni acuzaţi că intenţionau asasinarea ambasadorului saudit, într-un complot "conceput, organizat şi coordonat de Iran", avertizând Teheranul că va suporta consecinţele.

"Nu suntem favorabili unei confruntări, dar, dacă Statele Unite ne vor ataca, suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi", avertizează Salehi.

Oficialul iranian a respins afirmaţiile americane, reamintind că Washingtonul a formulat acuzaţii identice după revoluţia islamică din 1979.

"Spre exemplu, în cazul Lockerbie, au acuzat Iranul de multe ori înainte de a spune că s-au înşelat", reaminteşte ministrul.

Salehi a criticat "dramatica punere în scenă" făcută de autorităţile americane şi de presă în legătură cu dezvăluirea presupusului complot american, acuzând că "lucrurile au fost prezentate ca şi cum ar fi fost o explozie nucleară"."

Intrebarea care se pune ar fi:pe ce se bazeaza Iranul? E vorba de chestia aceea, clasica de altfel, "daca esti slab sa te arati puternic si viceversa"? Sau mai e si altceva la mijloc? Reactia americana:

"Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a anunţat că Washingtonul şi aliaţii săi vor transmite un mesaj puternic Iranului şi îl vor izola din ce în ce mai mult pe scena internaţională. Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, a avertizat liderii iranieni că Washingtonul îi va trage la răspundere pentru acţiunile lor.

Iranul a respins afirmaţiile americane, acuzând Washingtonul că a creat o "criză artificială" între Teheran şi vecinii arabi.

"Statele Unite încearcă să creeze diversiuni din cauza problemelor interne", a apreciat Salehi." (subl.mea)

Sau Iranul se bazeaza tot pe aceeasi filozofie, adica, daca se poate spune asa, pe arma economica? Aici am putea include consecintele economice pe plan mondial, dar si pentru SUA in particular, in cazul in care s-ar porni un razboi intre SUA si Iran, consecinte care vor fi de-a dreptul dramatice daca stam sa ne gandim la ce consecinte economice au urmat razboaielor din Irak si Afganistan (in Afganistan inca nu s-a terminat, cred ca nu gresesc prea mult daca spun asa...). Sa nu uitam ca Iranul este un mare producator de petrol si sa nu uitam ca SUA depind de importurile de petrol... Mie mi se pare ca Iranul practica, din acest punct de vedere, un joc de genul ce-i mai important: Israelul sau Iranul? E un joc periculos, desigur. Insa e de remarcat ca Iranul isi permite sa irite SUA ori de cate ori are ocazia.Cel putin asa mi se pare.Si cam de fiecare data ii arata "pisica" economica. Adica ii arata consecintele in cazul in care ar avea loc o confruntare. Mai mult, Iranul e constient de actuala situatie economica a SUA si de problemele interne pe care SUA le are (ce sunt de natura financiara dar si economica). Nu cred ca e de neglijat o asemenea ipoteza...
Pe de alta parte, scutul antiracheta ar induce ideea unui plan mai larg al SUA si NATO de a ataca Iranul intr-un viitor apropiat. Un scut defensiv, capabil sa opreasca la timp si sa distruga eventuale rachete iraniene ce s-ar indrepta impotriva Europei. Nu e de neglijat nici o astfel de ipoteza. Dar, daca Iranul va ataca primul, sub protectia acestui scut, NATO ar putea declansa fara prea multe probleme un atac devastator la adresa acestei tari. 
Tensiunile dintre Teheran si Washington nu sunt de bun augur. Americanii par decisi sa rezolve in favoarea lor aceasta problema. Insa rezolvarea conflictului ar trebui sa se faca pe cai pasnice, intensificand dialogul diplomatic. Fara ca sa aiba consecinte dintre cele mai negative pentru intreaga lume. 
Un alt aspect, care nu se poate sa nu te ingrijoreze, ar fi pozitia Rusiei si Chinei fata de un eventual conflict militar SUA - Iran. Cel putin, pana acum, nu-mi este foarte clar cum vor reactiona, de partea cui, aceste doua mari puteri. Pentru ca interesele lor economice vor fi afectate in cazul unui asemenea razboi. 
Problema e foarte complexa...

Update 
Iata un editorial din Gandul, semnat Lelia Munteanu, pe aceasta tema:

Complotul stupizilor şi cele două Semiluni

Interesant de citit!