Loading...

luni, 27 februarie 2012

Ce mai poti sa spui...

... dupa ce ai citit aceste articole din The New York Times, scrise de Paul Krugman, laureat la Premiului Nobel pentru economie in anul 2008, pe care, desigur, le recomand a fi citite integral, in original, si cu atentie:
si
Voi cita o fraza din cel de-al doilea articol citat, care m-a pus pe ganduri... Iata ce spune Dl. Krugman:
"The infuriating thing about this tragedy is that it was completely unnecessary. Half a century ago, any economist — or for that matter any undergraduate who had read Paul Samuelson’s textbook “Economics” — could have told you that austerity in the face of depression was a very bad idea. But policy makers, pundits and, I’m sorry to say, many economists decided, largely for political reasons, to forget what they used to know. And millions of workers are paying the price for their willful amnesia." (subl.mea)
Si cred ca trebuie citat si din primul articol, iata :
"Last week the European Commission confirmed what everyone suspected: the economies it surveys are shrinking, not growing. It’s not an official recession yet, but the only real question is how deep the downturn will be. 
And this downturn is hitting nations that have never recovered from the last recession. For all America’s troubles, its gross domestic product has finally surpassed its pre-crisis peak; Europe’s has not. And some nations are suffering Great Depression-level pain: Greece and Ireland have had double-digit declines in output, Spain has 23 percent unemployment, Britain’s slump has now gone on longer than its slump in the 1930s.
Worse yet, European leaders — and quite a few influential players here — are still wedded to the economic doctrine responsible for this disaster." (subl. mea)
Practic aceasta "solutie" - austeritatea a facut mai mult rau decat bine, a agravat criza economica cu care se confrunta la ora actuala Europa si a provocat prelungirea acestei stari de recesiune. Din motive ideologice si politice. De observat ca Dl. Krugman arata ca "aceasta tragedie era complet nenecesara". Iar cei care platesc pentru ceea ce au facut politicienii, "spiritele ascutite", anumiti economisti sunt oamenii obisnuiti, cei ce muncesc (workers, spune Dl. Krugman), care duc tot greul pentru ceva ce nu a fost niciodata necesar!! Milioane de oameni. Observati ca spune la modul foarte clar: "doctrina economica responsabila pentru acest dezastru". Si, bineinteles, oameni responsabili pentru punerea in practica a acestei doctrine, cauzatoare a tragediei economice actuale... Iar acestia sunt liderii europeni actuali. Aratam aici parerea unui alt mare economist, laureat al Premiului Nobel, Dl. Joseph Stiglitz... 

Intrebarea logica care se impune este: de ce nu se schimba actuala politica economica, bazata pe austeritate, ce se duce in Europa? Care sa fie motivele? Daca tot e proasta aceasta politica, si realitatea confirma, si mai este si criticata de somitati in domeniul economic, de ce nu se schimba? Ciudat, nu? Este de neinteles aceasta perseverenta diabolica de a continua pe o linie gresita, ce nu poate decat sa agraveze criza economica actuala si, drept consecinta, sa sporeasca si sa prelungeasca suferintele a milioane de oameni. Foarte tardiv, dupa parerea mea, UE a recunoscut ca "reteta" in privinta Greciei este gresita... Iar cu retete gresite unde o sa ajungem? Evident ca la o situatie mai proasta. Stateam si ma gandeam ca daca Romania va adera la Tratatul de guvernanta fiscala, si daca si acest tratat este o reteta gresita atunci si situatia din Romania, din punct de vedere economic, se va putea agrava. Aceasta este si asa marcata de masurile dure de austeritate impuse de guvern, si care au avut ca efect o scadere drastica a consumului, inrautatind-o si provocand mari nemultumiri sociale. Dar foarte periculos pentru starea economica actuala a tarii imi pare a fi inrautatirea climatului economic european, datorat unor politici proaste si retete gresite... Observati ca Paul Krugman spune, reiau:
"It’s not an official recession yet, but the only real question is how deep the downturn will be."  
Deci contractia economica in Europa este o realitate. Problema reala este cat de puternica va fi aceasta contractie! Oficial, nu e in recesiune, dar Comisia Europeana a confirmat contractia economica. Se pare ca probleme mari sunt in Marea Britanie (dar si in Italia), a carei situatie Krugman o descrie in felul urmator:
"Britain is doing worse this time than it did during the Great Depression. Four years into the Depression, British G.D.P. had regained its previous peak; four years after the Great Recession began, Britain is nowhere close to regaining its lost ground." 
Iata ce spune si despre Italia si Spania:
"Nor is Britain unique. Italy is also doing worse than it did in the 1930s — and with Spain clearly headed for a double-dip recession, that makes three of Europe’s big five economies members of the worse-than club. Yes, there are some caveats and complications. But this nonetheless represents a stunning failure of policy.
And it’s a failure, in particular, of the austerity doctrine that has dominated elite policy discussion both in Europe and, to a large extent, in the United States for the past two years." (subl.mea)
Cititi, va rog, si articolul despre Italia. O sa vedeti niste grafice interesante acolo... E de luat aminte la proiectiile pe 2012 si 2013 ale PIB-ului real din cele doua tari (Marea Britanie si Italia), fata de ceea ce s-a intamplat in 1934 si 1935... PIB-ul real e exprimat ca procent din varful pre-criza in ambele cazuri, anul zero fiind 1929 sau 2007. Va rog sa va uitati. Iata ce spune in final Paul Krugman:
"With two of Europe’s big four economies doing worse than they did in the Great Depression, at least in terms of GDP — and that’s three of five if you count Spain — do you think the austerity advocates might consider that maybe, possibly, they’re on the wrong track?" (subl. mea)

luni, 20 februarie 2012

Despre a imbunatati...

Vorbim despre a imbunatati un lucru, ceva... Dar ce inseamna asta? Eu o sa va dau un exemplu concret in acest sens din lumea IT. Spre exemplu browser-ele de web. Observati cat de des apare cate un update si te mai si anunta ca a aparut o versiune noua. Dupa ce o instalezi nu de putine ori apare pe monitor ce anume contine, ce imbunatatiri sunt, fata de versiunea precedenta. Mozilla Firefox s-a dezvoltat, in felul asta, intr-un ritm foarte alert. Se munceste, se vede lucrul asta. La fel, spre exemplu, si la Winamp, multe update-uri, multe skin-uri, care mai de care mai atragatoare. Se munceste, e adevarat. Dar, daca observati, nu e o munca facuta oricum, ca sa zic asa. Vreau sa spun ca nu e o munca facuta de dragul muncii sau de mantuiala. Ci e una prin care se imbunatateste calitatea unui produs, facandu-l mai bun, mai atractiv. Observati si la skin-urile de Firefox cate sunt, si e o munca destul de grea sa updatezi skin-ul respectiv in functie de noua versiune de Firefox, sa tii cont si de update-urile Flash Player-ului. Interesant este ca sunt multi tineri implicati in aceasta munca si o fac cu pasiune si, trebuie s-o recunostem, cu devotament. Si o fac bine! Dupa parerea mea, Occidentul s-a putut dezvolta intens si a ajuns la un asa mare grad de dezvoltare economica tocmai datorita acestei culturi a imbunatatirii continue. Iar acest lucru a permis, inclusiv, imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei. Ne fascineaza tehnica, dezvoltarea Vestului. Da! Si ne fascineaza tocmai aceasta dinamica a dezvoltarii, care implica si un alt stil de viata: unul modern, comunicativ, intreprinzator, si, de ce nu, ingenios! M-a descumpanit retragerea lui Axelsson... Sper sa revina cu teme noi de Firefox. Mi-au placut temele lui: frumoase, clare, elegante si cu icons-uri foarte sugestive. Apropo de arta de a realiza icons-uri, trebuie sa spun ca nu mi se pare usor: este vorba de o limba universala. Observati casuta aceea de pe browser, sus. Sugereaza imediat ca e vorba de pagina de casa - home page. Sau bookmarks-urile, reprezentate de o inima - cu alte cuvinte site-urile pe care le ai la inima. Si intelegi imediat despre ce e vorba, fara sa scrie acolo cu litere, in vreo anumita limba. Ci desenul respectiv e atat de sugestiv incat se poate spune, si nu cred ca as face o eroare, ca reprezinta o limba universala: intelege toata lumea despre ce e vorba!

As dori sa vad si creatori romani de browsere de web, pentru ca stiu ca avem potential in acest sens. Nu stiu cum se face, dar la noi mi se pare ca e cam asa: avem un potential mare, dar rezultate putine. Si, culmea culmilor, avem oameni foarte inteligenti si bine pregatiti!! Se vede lucrul acesta, spre exemplu, si din comentariile care se fac pe bloguri, uneori foarte subtile, alteori foarte bine documentate, mergand la tinta, cum se spune. Si, cu toate acestea, rezultatele sunt foarte firave in multe domenii de activitate. Ceva nu merge! Bineinteles, se poate spune ca, pe undeva, e si revoltator pentru ca, repet, potentialul de care dispunem e foarte mare. Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar mie mi se pare cam asa, vorba proverbului: "branza buna in burduf de caine". Nu mi se pare, neaparat, ca ar fi vorba de sistem, oricare ar fi el: economic, politic, social, etc, etc. Cat, mai degraba, de o problema de ordin cultural. Poate multa lume, vazand ca vorbesc de imbunatatire, ar zice ca spun platitudini sau "asta stiam si eu, mersi de explicatie musiu Motanel" :) . Numai ca eu chiar stau si ma intreb serios daca avem aceasta cultura a imbunatatirii continue... In general vorbind, dupa parerea mea, oamenii leaga notiunea de imbunatatire mai degraba de lucruri concrete, decat de cele, hai sa le spun asa, abstracte. Cand un lucru concret se imbunatateste, treaba asta este evidenta. Si pentru oameni conteaza mult aspectul acesta. Daca intr-o intreprindere se aduc strunguri noi, de calitate superiora, avand si programare pe computer, fata de cele vechi, clasice, sau chiar versiuni mai vechi, toata lumea constata imbunatatirea. De aceea imbunatatirea lucrului concret a fost si este temelia culturii imbunatatirii continue, o componenta de baza, as zice, a culturii Vestice. Partea cea mai proasta, la noi, este ca individul nu a prea putut sa constate, timp de 22 de ani, acest aspect, care, drept consecinta, sa-i faca viata mai placuta, mai usoara, sa-l faca sa simta performanta si sa-i dea incredere. Asta e unul din lucrurile cele mai rele, care ne separa, din pacate, de Vest. Aici s-au distrus intreprinderi, s-au distrus ecosisteme prin defrisari ilegale si nerationale, milioane de oameni au trebuit sa ia calea exilului, emigrand spre alte zari mai bune. Iar acum, cu ocazia acestei crize economice globale, lucrurile s-au inrautatit. Aici individul a vazut doar cresteri de preturi, cand salariile ramaneau la acelasi nivel iar munca depusa trebuia sa fie mai mare si mai grea, fara a se imbunatatii (iata ca termenul apare din nou!) conditiile de munca. De aceea si spun ca ceea ce am facut a fost, de fapt, contrariul a ceea ce ar fi trebuit sa facem. Iar cand bati "pasul pe loc" riscul de a merge inapoi creste, si creste si neincrederea oamenilor in sistem, in democratie, in clasa politica, etc. S-a vorbit despre intreprinderile comuniste ca sunt "mormane de fiare vechi" - ziceai altfel, erai etichetat imediat drept "un nenorocit de comunist". Si nenorocirea a fost ca unele au si ajuns asa. Treci pe acolo si zici ca a venit un bombardament. In loc sa cauti sa imbunatatesti acele intreprinderi si sa le faci performante! Si acum, dupa mai bine de 20 de ani, avem intreprinderi de stat neperformante, "gauri negre". Vreau sa stiu si eu cate spitale noi s-au construit in acesti 22 de ani? In zilele noastre s-au inchis spitale... Unde este imbunatatirea, intreb? Si cum s-ar putea forma aici o cultura a imbunatatirii continue in astfel de conditii? Actualmente, aici, chiar daca ai vrea sa faci ceva bun, nu poti. Din varii motive. Inclusiv neincrederea pe care o simtim in propriile noastre forte, de cele mai multe ori justificat. Sau se gaseste cineva care sa te obstructioneze, care sa te indeparteze de scopul propus. Evident, este si vorba de lipsa de capital, de lipsa de mijloace financiare, conditii grele de creditare, etc. Practic, nu numai ca nu s-a imbunatatit ceva, dar s-a reusit a se crea o realitate ostila individului, lucru ce l-a determinat chiar sa emigreze. Sa luam un alt exemplu, invatamantul: este in declin si acesta, iar interesul tinerilor pentru elevatie, din ce in ce mai scazut. Este uimitor cum s-a putut ajunge a se face, a se actiona impotriva oricarei imbunatatiri concrete, a lucrului concret, cum i-am spus eu, fara de care societatea nu poate merge inainte si oamenii, la modul clar, nu pot fi multumiti. Sa vedem ce-si face loc intr-o asemenea societate, si aici pericolul e si mai mare: diverse curente de extrema , un inceput de fundamentalism religios, care, cel putin asa imi face impresia, incepe sa prinda la unii oameni. Nu, nu e vorba de credinta, ci de fundamentalism religios. Pe de alta parte, populismul fara solutii reale, partidul antisistem, care stie doar sa critice si partea proasta e ca are si ce. Sau ura, o ura necontrolata, prosteasca (si aici as putea sa dau un exemplu din ceea ce am vazut eu, dar ma abtin). Si asta pentru ca intotdeauna, in toti cei 22 de ani, s-a vorbit de reforma, fara sa se reformeze nimic, adica fara sa se imbunatateasca ceva concret, clar in viata oamenilor, decat foarte putin, contrar unor asteptari, sperante foarte mari pe care populatia le-a avut mai tot timpul. Este izbitor acest contrast intre ceea ce inseamna cu adevarat imbunatatire continua si ce s-a intamplat in realitate. De aceea eu cred ca ar trebui sa ne gandim bine ce vrem sa facem, sa chivernisim si sa chibzuim mai mult. Pentru ca, pe langa multe lucruri bune care s-au facut la noi, in tot acest timp scurs de la Revolutie incoace, au ramas si multe nefacute, cum se spune. Discrepanta intre potentialul nostru si realizari apare ca "buboiul in frunte". Este un potential mare, si nu cred ca gresesc daca spun asa, in stare latenta. Deseori prost utilizat. Iar politicile proaste, nepotrivite care s-au dus, spre ex., in domeniul economic mi se par ca tin, mai degraba, de o alienare a individului, fenomen produs de tranzitie, care l-a dezorientat pe individ, l-a tulburat profund din punct de vedere axiologic. Ar trebui sa meditam la aceste lucruri si sa cautam sa imbunatim la modul concret, vizibil, sa imbunatatim lucrul concret, cum spuneam, si ma refer, bineinteles, si la viata oamenilor. Ar trebui sa cautam sa invatam aceasta cultura a imbunatatirii continue, sa ne mai lasam de superficialitate, de egoism, de prejudecati, de lacomia stupida si de multe alte tare...

Revin la imbunatarire. Nu sunt un specialist in programare, dar din ceea ce am putut eu sa constat iata, spre ex., la Winamp. Acuma e o versiune noua, un skin nou, fata de old Winamp. Insa la baza, este tot prima versiune. Cu alte cuvinte, s-a construit, sa zic asa, pe vechea versiune ceva nou, adica ceva imbunatatit, dar acest proces este unul continuu. Baza, in schimb, este aceeasi. Nu este un alt Winamp si totusi e un altul, nou: unul imbunatatit fata de versiunea initiala, care a ramas de baza, baza. Interesant este ca ai posiblitatea sa te intorci la vechiul skin, cel de la inceputuri, oricand si apoi sa revii, daca doresti, la noul skin. Evident, poti sa descarci si alte skin-uri - creatori sunt multi. Pentru ca imbunatatirea e un proces de creatie. Este o munca creativa. Fara creatie nu e posibila imbunatatirea si reciproc. Deci creezi pe un model dat. Important e ca modelul sa fie bun, bineinteles, ca sa si poti crea pe el, sa-l poti dezvolta. Extrapoland la ceea ce se intampla in societatea noastra, modelul nostru nu e unul rau. Am si spus ca s-au facut multe lucruri bune. Rau e ca nu i se aduc acele imbunatatiri reale si necesare, si nu i se mareste capacitatea, performanta. Rau este ca exista un deficit de munca creativa, iar in privinta asta batem "pasul pe loc". De aceea nici nu spun ca modelul actual e unul perfect. Perfect n-o sa fie niciodata si nici nu trebuie, caci daca ar fi perfect n-ai mai avea ce face, n-ai mai avea ce imbunatatii. Observati, ca sa dau un nou exemplu, si la Blogger - scrie sus: "Incercati interfata Blogger actualizata", deci imbunatatire. Imbunatatirea este indisolubil legata de feedback. La noi, din pacate, exista mentalitatea proasta ca feedback-urile sa se lase cu taieri din salariu sau chiar desfacerea contractului de munca... M-as bucura sa gresesc, dar... Pentru ca nu intelegem ce inseamna si care e rolul unui feedback. Rolul unui feedback este sa poti imbunatati. El are un rol major in teoria generala a calitatii. Feedback-urile nu trebuie respinse, ci trebuie analizate, iar lucrul acesta e o arta. La noi cred ca tendinta e imediat de respingere. Dar nu trebuie sa fie asa. Spre exemplu: Basescu sustine proiectul Gold Corporation de la Rosia Montana. Nu am sa discut acum chestiunile de ordin constitutional, etc. Exista insa un Memoriu al Academiei Romane defavorabil proiectului, au fost voci din societatea civila care l-au dezaprobat, organizatiile ecologiste se opun, de asemenea, proiectului. Acesta este feedback-ul, iar tendinta lui Basescu este aceea de a respinge acest feedback. Daca ma refer acum la implicatiile ideologice, atunci trebuie sa spun ca atitudinea lui Basescu nu e una chiar democratica. De ce? Pentru ca a accepta un feedback, in vederea analizarii acestuia, este un lucru intotdeauna democratic si care te ajuta sa gasesti solutiile cele mai potrivite. Este ca si cum as face un skin, sa zicem, pentru Mozilla Firefox si cineva il download-eaza. S-ar putea sa-i placa, insa imi scrie parerea lui: " Este grozav! Imi place! Dar de ce nu-i faci si... nu stiu ce? Ar fi posibil sa aiba si cutare lucru?". Eu citesc aceste lucruri si incep sa ma gandesc. Vor scrie mai multi. Unii ma vor felicita, altii vor zice ca nu le-a placut nu stiu ce. De aici trag anumite concluzii ce ma ajuta sa imbunatatesc. Daca i-as respinge, ar fi democratic? Evident ca nu! Si nici n-as mai stii parerea "clientilor", atunci cum as mai putea imbunatatii, deoarece pentru ei am facut skin-ul sau sa-l impartasesc si lor, nu sa-l tin numai pentru mine. Este vorba de relatia pe care o am cu "clientii" mei, or, daca fracturez aceasta relatie, ce-am facut? Evident ca n-as face un lucru bun.
Cred ca e de observat aspectele culturale noi pe care le ofera un astfel de mod de a pune problema. Aspecte moderne.
Noi, nici pe vremea comunismului nu se poate spune ca am imbunatatit. Am construit, asta se poate spune. Dar intre a imbunatati si a construi e o mare diferenta. Spre exemplu, automobilele Dacia - le-am construit. Licenta era dupa Renault. Dar s-a perpetuat ani si ani de zile acelasi tip de automobil, produs in serie mare. Perceptia pe care o ai nu poate fi decat ca nu se imbunatateste, ci se construieste in continuare acelasi model si asa si e... Sa ne uitam acum la varietatea de Loganuri... Sau, in general vorbind, sa ne uitam la varietatea mare de modele ce apar cu repeziciune la o singura marca mare de automobile. Asta inseamna sa nu bati "pasul pe loc". Ca sa vorbesc in axiome: sa nu bati pasul pe loc inseamna sa mergi inainte! :D Si, trebuie sa recunoastem, cam asa e... Partea cam proasta este ca noi nu ne prea incadram in multe privinte in aceasta axioma. Si ar trebui s-o facem.

duminică, 12 februarie 2012

O veste foarte trista...

Foarte trist... O stire care pare incredibila: s-a stins din viata Whitney Houston. Una din cele mai mari voci din ultima vreme, o cantareata exceptionala! Era printre cantaretele mele preferate. Am scris si aici despre acest lucru. As dori sa-i aduc si pe acest blog un omagiu.





Doua legende:

















Dumnezeu s-o odihneasca in pace.