Loading...

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani!! Bun venit 2012!!

Va doresc multa sanatate si voie buna acum la sfarsit de an! Deschidem sampania si ciocnim pentru un an mai bun! Sa dea Dumnezeu sa fie asa!





duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit!

Va doresc multa sanatate si numai bine sa va dea Dumnezeu de Craciun! Si anul 2012 sa fie unul mai bun decat acesta care da sa treaca!

Toate cele bune tuturor!!

marți, 20 decembrie 2011

Despre neincredere... Reflectii asupra liberalismului

:))
Se vorbeste mult in zilele noastre despre neincredere: neincrederea in oameni, neincrederea in clasa poltica, neincrederea in Guvern, neincrederea in Presedinte, neincredere in partidul de la Putere, neincrederea in piete, neincredere in moneda, spre exemplu euro, etc. Se vorbeste si despre cresterea increderii, spre exemplu: cum trebuie procedat ca sa creasca increderea in euro, in piata sau, pentru un anumit partid, cum sa faca sa creasca increderea cetatenilor in acesta, cum sa creasca in sondajele de opinie. Desigur, functioneaza o dialectica simpla. Insa parca am trai din ce in ce mai mult intr-o lume a neincrederii. Chiar si pe plan mondial: Rusia nu are incredere ca scutul anti-racheta nu ar fi indreptat impotriva sa - in consecinta doreste garantii scrise, garantii juridice ca ar fi asa, ca scutul asta nu e indreptat impotriva sa. Observam ca neincrederea e alimentata de o anumita amenintare pe care individul o percepe, o amenintare in fata careia trebuie sa ia masurile necesare de prevedere si anihilare a acestei calamitati. Dar cata incredere avem, pana la urma, in noi insine? Cata incredere am in mine insumi ca pot sa realizez ceva. Dar capitalismul e bazat pe incredere, pe incredere reciproca?
Capitalismul, cred, este cel mai probabil bazat pe increderea in tine insuti, in propriile tale forte si in capacitatea ta proprie de a realiza ceva. Va amintiti, desigur, de serialul Dallas. Imi amintesc si acuma cuvintele lui JR: "you're a Ewing!", spus cu incredere. Cu alte cuvinte: trebuie sa reusesti pentru ca esti un Ewing! Adica nu un oarecare, ci stirpea din care provii e una (pre?)destinata succesului! Dar adevarul e ca liberalismul fara increderea in propriile tale forte e litera moarta, cum se zice. Poti fi oare un liberal autentic daca nu esti increzator in propriile tale forte? Mira-m-as! Sa ne gandim, spre exemplu, la Madonna! Era saraca, citeam undeva ca ajunsese sa manance chiar din gunoaie!!! Dar bazandu-se pe propriile ei forte, actionand, a ajuns o mare vedeta internationala, de vizibilitate mondiala si foarte bogata. Si asta dintr-un om umil, sarac... Ganditi-va, si stau si eu si ma gandesc alaturi de Dvs., daca un astfel de om si-a pus macar o data in viata increderea (sau problema increderii) in Guvern sau in Presedintele United States sau in congresman-ul respectiv...

Iata ce spune Wikipedia:
"Madonna later attended Rochester Adams High School, and was a straight-A student and a member of the cheerleading squad.[4] After graduating, she received a dance scholarship to the University of Michigan.[10] She convinced her father to allow her to take ballet lessons[11] and was persuaded by Christopher Flynn, her ballet teacher, to pursue a career in dance.[12] At the end of 1977 she dropped out of college and relocated to New York City.[13][14] She had little money and worked as a waitress at Dunkin' Donuts and with modern dance troupes.[15] Madonna said of her move to New York, "It was the first time I'd ever taken a plane, the first time I'd ever gotten a taxi cab. I came here with $35 in my pocket. It was the bravest thing I'd ever done."[16]" (subl.mea)
In 1977 avea 19 ani... Ganditi-va ce inseamna ca o fata de 19 ani sa soseasca intr-un oras imens precum New York cu doar 35$ in buzunar !!!! Iar acea fata, cea care a sosit cu doar 35$ in buzunar la New York, sa ajunga in cativa ani marea vedeta internationala, adorata, adulata de milioane de fani din intreaga lume!!
Ma intorc la JR acum. :)
Mi-a ramas in minte faptul ca in niste episoade ale serialului Dallas era vorba de faptul ca JR, cel care conducea compania petroliera Ewing Oil, ipotecase toata averea, tot Southfork-ul (domeniul familiei) deoarece ii trebuiau bani pentru o anumita afacere. Retineti bine: ipotecase toata averea! Asta inseamna ca daca afacerea dadea gres, pierdea tot si ajungea, impreuna cu toata familia, din marele rege al petrolului, direct in strada! Evident, toata familia era consternata... Ingrijorarea era maxima. Bobby, fratele sau, dar si tatal sau, Jock, sa-l ia la bataie! Pentru ca in caz de nereusita nu mai exista niciun fel de aranjament care sa-i mai poata salva. Cu Fiscul american nu te joci, legile statului Texas sunt dure... In asta s-a si vazut liberalismul sau! In final a dat lovitura cu afacerea pentru care avea nevoie de bani - intamplare sau nu, povestea a avut un happy end! Si era vorba de bani foarte multi pe care, iata, riscand (si inca ce risc!), i-a castigat. Interesant este ca el s-a dovedit mai liberal si decat tatal sau, cel care a intemeiat compania! Un proverb englezesc spune: "niciun risc, niciun castig!". Si, apropo de Dallas si JR, ma gandeam daca noi romanii avem cumva aceasta cultura a riscului. Stiu ca raspunsul este: nu. Nu, pentru ca in aproape 50 de ani de comunism nu s-a putut dezvolta in societate o asemenea cultura a riscului, iar liberalismul era, desigur, interzis (mandatarii au functionat o perioada foarte scurta de timp, Ceausescu interzicand si asta). Insa ma gandeam ca poate totusi e ceva, mai e ceva. Sigur, trebuie sa intelegem liberalismul (in societatea noastra, dar nu numai) ca pe un proces istoric: un sistem care se dezvolta in timp.Trebuie sa fiu indulgent mai ales in ceea ce ne priveste (jumatate de secol de comunism nu-i de colea!).

Observam recent pe blogurile liberale dezbatandu-se urmatoarea chestiune: un om care lucreaza la stat poate fi considerat un liberal autentic? Din cate am putut sa constat, majoritatea raspunsurilor a fost ca da. Da, un astfel de om poate fi considerat un liberal chiar autentic. Adica ideile pe care le are conteaza, nu atat unde lucreaza. Chestiunea este, intr-adevar, delicata. Stiu ca e vorba si de voturi: de ce nu ar vota si cei care lucreaza la stat cu liberalii? Dar e o chestiune importanta... "Ma-ndoiesc deci cuget!" Sa recapitulam: un om care a lucrat, spre exemplu, 24 de ani la stat poate sau nu poate fi considerat liberal? Poate ca are idei liberale, poate ca simpatizeaza cu liberalii... Insa eu stau si ma intreb: a incercat oare sa-si deschida o firma? Sa faca o afacere? Sa-si asume niste riscuri? Altul practica liberalismul in mediul de afaceri privat, face afaceri, isi asuma mari riscuri. Cu alte cuvinte - tu imi arati liberalismul din vorbe, eu iti arat liberalismul din fapte: care e mai autentic? Cel care practica liberalismul sau cel care nu numai ca nu-l practica, dar e functionar la stat de ani de zile, intr-un birou prafuit si se teme sa nu intre in vreo restructurare, care, pentru asta, face sluj in fata sefilor, sa nu cumva sa zambeasca "stramb" si sa se supere sefu', ca atunci e jale mare, in schimb are idei liberale? Care e mai autentic? N-as vrea sa se considere ca, prin ceea ce spun, subminez PNL si indepartez pe cei care lucreaza la stat de PNL. Dar eu cred ca problema trebuie pusa si trebuie sa privim chestiunea la modul foarte serios. Pentru ca un liberal autentic ar trebui sa si practice liberalismul, nu numai sa aiba idei liberale. Fara practica autenticitatea se voaleaza si, in final, se pierde. Dupa parerea mea, liberalismul, la noi, este inca in formare. Nu are cum sa fie altfel. Comunismul si-a pus amprenta atat de puternic pe societatea romaneasca (unii spun ca si intr-o complicitate tacita cu populatia) incat e greu de dezradacinat din mintile oamenilor. Vestul n-a cunoscut comunismul, lucru extrem de important pentru ca acolo nu a avut cum sa se inradacineze in mintea individului ideologia comunista. Uitati-va la ce se intampla in Coreea de Nord! Asta ca sa ne dam seama de ce inraurire are comunismul asupra oamenilor. Si acum sa aruncam o privire in Coreea de Sud, o societate de tip nord-american... Diferentele sunt izbitoare!
Un liberal nu cere, el contribuie. E vorba de faptul ca el contribuie la bugetul de stat cu taxe si impozite, e creator de locuri de munca in sectorul privat. Sa ne gandim ca pe langa o mare vedeta internationala precum Madonna castiga multi o paine si inca una buna... Liberalismul deci ar trebui sa contribuie la bunastarea oamenilor, a intregii societati. Nu intotdeauna este usor...
Si adevarul e ca in lumea afacerilor e vorba de multa munca, cateodata de coborasuri dar si de suisuri datatoare de speranta, mai ales cand vin banii in cont! :)
Exista in zilele noastre o reticenta de a vorbi de bani, de parca ne-am rusina... Este prezent un anumit puritanism marcat de arestarile spectaculoase facute in ultima vreme... Pai ce facem? Ce facem de fapt? Asta e intrebarea! Pentru ca daca vorbim de liberalism, atunci vorbim de BANI! It's about MONEY!! Si de cum sa-i faci! Este uluitor cum Basescu face apologia lui Ceausescu ("daca statea la Putere doar 10 ani era cel mai mare Presedinte al romanilor!"), alimentand in felul acesta nostalgiile trecutului. Si iata ca nostalgia dupa acel trecut prinde, cel putin in statistici, radacini! Asta parca nu ne ingrijoreaza.

Un alt exemplu de liberalism ar fi Sharon Stone.
Interesant este ca succesul a venit destul de tarziu, prin anii '90 cand artista trecuse de 30 de ani... Jucase pana atunci in productii slabe. Iata ce spune Wikipedia:
"Stone was nominated for a Razzie Award for Worst Actress for her performance in Allan Quatermain and the Lost City of Gold. Also in 1988, Stone took over the role of Janice Henry for the filming of the miniseries War and Remembrance."
Deloc incurajator, nu-i asa? Si totusi... stiti ce mi-a placut la ea? Iata ce (am citit asta undeva): fara indoiala ca treburile mergeau prost si nu se prea vedeau sanse sa mearga mai bine in viitor. Atunci Sharon povestea ca si-a zis: "Ou moale de rahat!!", spus asa cu enervare, cu incredere in propriile ei forte! Asta a insemnat inceputul, daca se poate spune asa, liberalismului in ceea ce o priveste. Chestia cu Razzie Award for Worst Actress se intampla in '88. Dupa numai cativa ani triumfa in Basic Instinct!
Iar acel "Ou moale de rahat!" m-a facut s-o admir pentru taria sa de carater, pentru capacitatea sa de lupta (nu cred ca exagerez spunand asa). Si poate ca nu te-ai fi asteptat... Observati cum arata in poza: o femeie ravisanta, dar (aparent) fragila. N-am auzit-o sa inceapa un protest in fata Casei Albe!

Cata incredere avem in propriile noastre forte? Cata incredere avem ca vom putea realiza ceva prin noi insine? Avem macar jumatate din increderea pe care a avut-o Madonna sau Sharon? Macar un sfert? Ele sunt pisicute, pe cand noi motanii... Vai de capul nostru.... Sau cum e? :) Sa lucram, la stat, intr-un birou, sa luam o lefusoara bunicica (sa fim, cu alte cuvinte, baieti destepti, nu?), sa stam la un pahar de vorba si sa facem teorii. Cam asa, nu?

Eu caut sa inteleg liberalismul si avem exemple de ce inseamna in mod practic liberalism. Chiar daca dau exemple cu actori, cantareti acestea cred ca sunt sugestive pentru ca si filmele descriu o realitate pe care noi n-am trait-o iar viata lor e cat se poate de edificatoare in acest sens.
Ce parere aveti? :)
John Wayne!! La noi liberalismul capata aspecte de joc de domnisoare, zau asa. Asta ii umfla mutra lui Basescu! :)) Asta ca sa vedeti ce inseamna o alta mentalitate! Mai ales daca e vorba de avutul tau, de vite (in cazul cowboy-lor) sau de bani (in cazul oamenilor de afaceri). Nu radeti, ca vreo doi Presedinti ai SUA au sfeclit-o! Risc, independenta de sine, sa fi stapan pe tine insuti, sa lupti pentru bucata ta de pamant, pentru vitele tale indiferent de cine-ti sta in fata! Indiferent de cat e de puternic acel om cu care lupti! Chiar daca lupta s-ar da pe viata si pe moarte! Avem noi o astfel de mentalitate? Nu sa te milogesti sa ti se dea! Desi, pe un site, am vazut o asemenea atitudine din partea unei tinere americance. Sincer, nu m-am asteptat. Dar fusese un raspuns dat altuia, la un comentariu lipsit de eleganta. S-or fi schimbat si acolo mentalitatile intre timp...? Insa uitati-va la noi ce fel de idei apar - domnul Lazaroiu vine cu  ideea sa fixa: Alba ca Zapada. Asta e liberalism (marca PDL)? Puneti ideea asta, Alba ca Zapada, pe langa forta pe care o degaja un personaj ca John Wayne! Eu stau si ma intreb: unde vrem sa ajungem, zau asa, cu tampenii din astea? De ce nu aud, la noi, vorbindu-se astfel: "sa dai lovitura in afaceri iar apoi sa strangi in brate cea mai frumoasa femeie din lume, a million dollar baby!" :) . Este, deja, altceva, nu? Alta mentalitate decat Alba ca Zapada, este? Este! Asa ceva nu auzi, in schimb auzi de frica, de pudoare, de basme care cultiva mentalitatea paternalista, era sa spun chiar comunista! Auzi tot felul de idiotenii numai ce trebuie, pentru a crea o societate liberala cu oameni demni si stapani pe sine, nu auzi.


:) Mai asculatm si un cantec frumos! Dar... pe care-l preferati mai mult -  pe cel de sus sau:


:)

Ca sa vedeti cum se schimba mentalitatile si, de ce nu, si valorile (sau mai stii..?). Chiar vorbeam undeva despre treaba asta... Si se schimba aproape fara ca noi sa simtim, sa ne dam seama. Cred ca e vorba de un proces obiectiv, fara ca noi sa-i stim vreodata finalitatea.
Eu n-am sa spun ca liberalismul se reduce la existenta catorva moguli cu influenta politica. Ar fi o prostie din partea mea. Liberalismul inseamna mult mai mult: el ar trebui sa implice intreaga societate! Daca e prin noi insine atunci cred ca ar trebui sa intelegem ca nu e prin Guvern sau prin Presedinte. Problema ar fi daca avem si taria necesara pentru ca sa facem la modul real liberalism. Existenta unei elite oligarhice, cu puteri politice, nu inseamna liberalism. Ci implicarea noastra! O implicare destul de firava si timida pana acum, ce-i drept. Este adevarat ca la noi liberalismul a insemnat de cele mai multe ori afaceri cu statul, licitatii acordate preferential clientelei de toate soiurile. Suntem in stare sa privim altfel liberalismul?

Dupa parerea mea, PNL a facut prea putin pana acum pentru promovarea unui liberalism autentic la noi in tara. Din punct de vedere politic, dezvoltarea sa electorala s-a produs din 2004 incoace. Totusi, sa nu uitam ca dupa retragerea PD de la guvernare, PNL a guvernat sprijinit fiind in Parlament de PSD. In general vorbind, liberalismul nostru a fost la remorca PSD iar aceasta alianta - USL - asta face in continuare, dar scopul ei e altul: infrangerea PDL-ului si a lui Traian Basescu. In orice caz, cred ca e prea putin, ca facut prea putin, iar consecinta este aparitia fenomenului Basescu. Sa ne gandim numai la faptul ca au angajat, in perioada 2000-2004, 500.000 de oameni in sectorul de stat, nu in cel privat. Nu spun nici ca PDL ar fi facut prea multe pentru promovarea liberalismului. Dimpotriva! Dar PDL are, totusi, scuza ca nu a fost tot timpul un partid liberal (ci un partid de extractie social-democrata si nici acum nu e foare clar ce e din punct de vedere ideologic), pe cand PNL a fost (in ciuda dezbinarilor din trecut) un partid liberal inca de la infiintare.

In general vorbind, impresia mea este ca la noi neincrederea oamenilor in clasa politica , in guvernanti provine din faptul ca ori se face prea putin din ceea ce ar trebui facut, ori nu se face cum trebuie. Daca v-as intreba ce promoveaza Basescu acum, ce fel de societate, ce ati raspunde? Mie mi se pare un fel de struto-camila democrato-liberalo- securistico- comunista - conservatoare... Cel putin USL ar putea avea o sansa daca cele doua partide isi vor putea armoniza viziunile (o viziune comuna, social-liberala). Ceea ce vreau sa spun este ca la ora actuala nu exista niciun fel de coerenta. In trecut, cu toate eroriile sale, a existat totusi o anumita coerenta in ceea ce priveste ce vrem sa facem. Pe cand acum e un fel de impas iar toata lumea nu stie ce concluzii sa traga. Si trebuie sa recunoastem ca e si "vina" PNL-ului care a preferat pana acum o pozitie caldicica de asa maniera incat sa-i asigure un locsor frumusel in Parlament sau in Guvern, in loc sa indrazneasca mai mult. In loc sa elaboreze politici pentru promovarea liberalismului la noi in tara si sa nu se margineasca numai la a spune ca liberalismul e o chestiune "de atitudine". Eu cred ca e buna si o viziune critica, ca prea sunt toate bune si frumoase in PNL, cand, in fapt, nu-i asa. Si eu cred ca pe langa atitudine, importanta si aceasta, ar trebui sa gandeasca politici de promovare si stimulare a sectorului privat, a mediului de afaceri, de promovare a micilor afaceri. Pai cine s-o faca? Tot PSD-ul?

vineri, 2 decembrie 2011

Subiect de reflectie

" Aceeasi iubire care a impins pe Dumnezeu sa-si diferentieze esenta lui perfecta si sa-si opuie sie-si o lume deosebita de el - aceeasi iubire impinge creaturile sa se stranga laolalta, sa refaca unitatea pulverizata, sa reconstruiasca prin coeziune, intregul care a fost odata. Pe planul divin iubirea a dus la diferentiere - pe planul omenesc ea imboldeste la unire (1).

Desigur sunt momente de descumpanire, epoci de criza, perioade de tranzitie, in care se prepara o noua regrupare a fortelor si o alta configuratie a echilibrului cosmic. In aceste circumstante, egoismul partilor componente, in lupta lor legitima de a-si asigura un loc corespunzator, intuneca pornirile altruiste si dragostea exclusiva de sine se instaleaza fara rival. Dar aceasta situatie - uneori perfect indreptatita - nu are si nu trebuie sa aiba un caracter de lunga durata, in orice caz ea nu constituie lumina unei directive permanente.

Permanenta o are iubirea generoasa, legata de structura sufletului nostru, cand e lasat sa traiasca in plenitudinea lui. Legea suprema a existentei este armonia, iar dezbinarile vremelnice nu au alta justifcare decat aceea de a promova o armonie noua, care va absorbi multimea disonantelor, imbogatindu-se pe sine.

(1) Iubirea de sex s'ar distinge in sfera larga a sentientului de iubire prin aceea ca tendinta de unire se restrange la un exemplar simbolic si rezumativ."

joi, 1 decembrie 2011

La multi ani tuturor romanilor!!

Panta Rhei

Oh, privirea are samburi
ca si cum ar fi o fructa,
calul inimii pe damburi
de din iarba ei se-nfrupta.

Stau si nu ma clatin, stau
chiar in cercul de cuvinte
nenascute ce erau
ca samanta cea de linte,

Ca porumbul, ori ca graul,
ori ca meteorul care
taie in piezis paraul
cu seminte vechi de soare.

Panta Rhei, se-nfioara
tot ce curge, numai tu
in mijloc de vieti stai, tara,
pururea atunci si-acu.

Nichita Stanescu