Loading...

luni, 31 decembrie 2012

Un an nou fericit!

Va doresc numai bine si multa sanatate in anul 2013! Sa dea Dumnezeu! Cred ca trebuie sa fim optimisti, mai optimisti si sa ne spunem ca trebuie sa reusim in proiectele noastre. Este adevarat ca ultimii 3 ani au fost ani grei, marcati de criza economica. Pentru 2013 asteptarile sunt foarte mari.Oamenii au sustinut in mod majoritar la alegeri USL si vor sa vada ca lucrurile se vor imbunatati din punct de vedere economic la anul. Eu cred ca este posibil, dar avem nevoie de mai mult curaj si mai mult optimism. Nu trebuie sa ne complacem de pe acuma in ideea pe care o sustin unii si anume ca 2013 va fi un an greu. Vom vedea cat de greu va fi. Si chiar de ar fi si asa, trebuie sa ne propunem sa invingem toate aceste greutati. Pentru ca putem face lucrul acesta!
Sa ascultam si muzica!
















vineri, 14 decembrie 2012

Despre rezultatul alegerilor

Se vorbeste mai mult despre rezultatul acestor alegeri cu referire la cine a castigat si cu ce procente. Am scris si eu aici despre aceste lucruri, care, desigur, sunt importante. Impresia mea este ca se vorbeste mult mai putin despre calitatea noilor membri ai Parlamentului, despre faptul ca avem un numar mult mai mare de parlamentari decat in anii trecuti, peste 500, aproape chiar 600, si despre semnificatiile acestor lucruri... Au fost comentatori ai campaniei electorale care au observat calitatea mediocra a dezbaterilor. Ce am putea spune despre aceste alegeri, lasand rezultatul deoparte? Avem un parlament mai mare, inseamna asta si o sporire a democratiei in Romania? Calitatea noilor parlamentari ne indreptateste sa credem ca s-a imbunatatit si democratia de la noi?
Ma gandeam la aceste lucruri astazi incercand sa descifrez sensul evenimentelor. Si ma gandeam la cum a inceput democratia la noi, in zorii anilor '90. Trebuie remarcat ca exista la noi oameni care blameaza democratia, dar nu este foarte clar daca blameaza democratia sau blameaza democratia de la noi, ca nu prea e acelasi lucru. Nu am putea spune ca societatea romaneasca n-ar fi una democratica. Democratia a inceput odata cu 1990, dupa ce populatia a iesit in strada si a indepartat regimul Ceausescu de la Putere. Odata ce Revolutia a avut sorti de izbanda, s-a deschis calea catre o societate democratica. In mare asa au stat lucrurile, dar acum, privind retrospectiv am putea descoperi, as zice, si alte fatete ale evenimentelor. Interesant este ca dupa ce a fost inlaturat de la Putere cuplul dictatorial Ceausescu, evenimentele ulterioare au debutat cu un conflict. Cred ca va mai amintiti, desigur, de acel miting urias din Piata Universitatii, care a durat cateva luni si care s-a incheiat cu mineriada din 13-15 iunie 1990. Era pe atunci o perioada de libertate, pe care romanii nu o avusesera sub comunism, dar care incepea cu un conflict si nu unul oarecare, ci unul din cele mai grave din toata perioada postdecembrista. Tot spatiul dintre Teatrul National si Universitate a fost blocat luni in sir de manifestanti, iar sensul acestui miting parea sa fie antiFSN. El a continuat si dupa alegerile democratice din 20 mai in virtutea inertiei, daca se poate spune asa. Daca acest miting a fost indreptat impotriva FSN el nu a avut decat o influenta foarte mica asupra electoratului. Si asa se face ca FSN a inregistrat o victorie zdrobitoare in alegerile din mai. Conflictul s-a agravat foarte mult odata cu venirea minierilor in Bucuresti, veniti sa faca "ordine" si care au reusit sa stopeze acest miting maraton. Interventia minierilor a avut consecinte asupra imaginii tarii noastre in exterior, nota nu era prea buna, desigur. Consecinte electorale aproape de loc, FSN castigand fara probleme alegerile, dupa cum am si zis mai sus... In schimb cred ca s-ar putea spune ca a avut consecinte sociale serioase, care inca se manifesta in societatea noastra. Si anume ca a introdus in societatea romaneasca postdecembrista, dupa caderea unui dictator, conflictul... In acest fel democratia a capatat la noi un caracter conflictual, daca se poate spune asa. S-ar mai putea spune ca societatea romaneasca postdecembrista a devenit una conflictuala. Si in felul asta se poate pune problema fundamentala: in ce masura poate fi o societate conflictuala una cu o democratie autentica, reala? Poate avea o astfel de societate o democratie puternica?
Sa ne oprim asupra conflictului si vom observa ca el s-a perpetuat in timp. Spre exemplu cand Traian Basescu a devenit Primar General al Capitalei. Basescu a fost vazut atunci de electorat ca un tip care promitea, dornic sa faca treaba, un om activ de care Bucurestiul avea nevoie. Electoratul si-a pus increderea in el si astfel a ajuns Primar General, o functie foarte importanta. N-a trecut multa vreme si a si inceput conflictul intre Basescu, Primarul General, si Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Un conflict politic si nimic mai mult, dar care a avut consecinte din cele mai proaste asupra orasului. Trebuie spus ca acel conflict din Piata Universitatii din 1990, de care vorbeam mai sus, a fost tot un conflict cu un pronuntat caracter politic. Revendicarile manifestantilor erau preponderent politice (ex: Jos Iliescu, Zona Libera de Neocomunism, faptul ca Iliescu era vazut ca un comunist fara intentii reformatoare si ca FSN era vazut ca o continuare a PCR). Dupa parerea mea, de la conflict politic, deoarece asta a fost initial, s-a ajuns nu dupa foarte multa vreme la conflict, adica la o stare conflictuala in societate, si putem si astazi sa constatam in societatea noastra conflicte de toate genurile, tot ce vrei si nu vrei. Aceasta stare conflictuala in societate nu e de mare intensitate, dar are urmatoarea caracteristica: permanenta. Abordarile partidelor noastre au fost mai mereu dupa 1989 conflictuale si nu consensuale. Democratia presupune puncte de vedere diferite asupra unui lucru, ale unor parti diferite (spre ex.: partidele) din intregul numit societate. De aceea democratia consensuala presupune concentrarea pe ceea ce este comun acestor puncte de vedere diferite, altminteri nu s-ar putea realiza consensul in societate. La noi, centrul de greutate, ca sa zic asa, s-a mutat pe ceea ce e deosebit, adica pe deosebirea dintre punctele de vedere ale diferitelor parti. Ma gandeam, spre exemplu, la PNTCD, a carui linie si program politic era in anii '90 "Jos comunismul!", "Jos FSN!", "Jos Iliescu!". Corneliu Coposu, tin minte, chiar a declarat la o emisiune televizata, ca dorinta lui cea mai mare e "sa vada ca FSN pierde toate mandatele" (citat din memorie). Lucrul acesta s-a intamplat si PNTCD a ajuns, cu CDR, la Putere. Au fost mai multe guverne in perioada 1996-2000, totusi nu s-a vazut o imbunatarire nici a situatiei economice, nici a actului de guvernare, desi Ion Diaconescu vorbea de cei "15000 de specialisti ai CDR" si pana la urma CDR a pierdut alegerile, ridicandu-se, in 2000, PRM!
In Constitutia noastra scrie ca "Presedintele execita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate" (art. 80, al.2), deci Presedintele are un rol mare in ceea ce priveste democratia. Cu toate acestea Basescu a avut deseori abordari conflictuale, incalcand si Constitutia (chiar daca nu grav - exact ce spuneam: intenstitatea acestor conflicte nu este foarte puternica), perpetuand astfel traditia, daca se poate spune asa, conflictului in Romania postdecembrista. Insa, dupa cat socot, in Constitutia noastra cand spune "functia de mediere" se refera la o abordare consensuala din partea Presedintelui, nu la una conflictuala. Fortele de stanga, PDSR spre exemplu, a practicat si el, la randul lui conflictul in perioada 2000-2004, lucru ce nu i-a adus un plus de simpatie populara...

Din conflictul asta a rezultat un fenomen foarte interesant: privilegiatii regimului. Indiferent care ar fi fost acel regim din perioada postdecembrista. Este adevarat ca fenomenul a fost la inceput intr-o stare incipienta, dar s-a dezvoltat ulterior. Fenomenul acesta al claselor privilegiate nu e caracteristic numai Romaniei. Lieber aprecia inca din 1834, cu privire la democratia americana - v. aici -,  ca "avantajul Statelor Unite comparativ cu majoritatea natiunilor europene consta in absenta claselor privilegiate, care se regasesc in societatile aristocratice ale Europei". La noi, dupa '89, a aparut o aristocratie, daca putem s-o numim asa, republicana a tranzitiei. La inceput ea s-a materializat prin asa numitii miliardari (sau milionari) de carton. Apoi aceasta aristocratie a inceput sa insemne aristocratia de partid, caracterizata prin baroni locali, provenind atat de la stanga esicherului politic, cat si de la drepta esicherului politic. Insusi termenul de baron este unul aristocratic, si poate ca are la baza parvenirea sociala. Miliardar sau milionar de carton pare ca tine mai mult de lumea afacerilor. Interesant este ce aprecia De Tocqueville cu privire la americani - v. aici, din care citez:
"DeTocqueville wrote, "...men in America, as with us, are arranged according to certain categories in the course of social life; common habits, education, and above all wealth establish these classifications. But these rules are neither absolute, not inflexible, nor permanent. They establish temporary distinctions, and do not form classes properly so called. They give no superiority,even in opinion, to one man above another, so that even though two individuals never meet in the same salons, if they meet on the public square, one looks at the other without pride, and in return is regarded without envy. At bottom they feel themselves equal, and are" (Pierson, 551)."(subl. mea)
De remarcat aceste aspecte deosebit de interesante care arata cu claritate ca aceste clase privilegiate erau caracteristice unei Europe aristocratice si nu unei Americi democratice. SUA era, ca sa spun asa, sau mai bine zis avea o democratie reala, autentica, cel putin daca e asa cum o descriu Lieber si De Tocqueville. Mai trebuie aratat si urmatorul lucru observat de Alexis de Tocqueville - v. aici, din care citez:
"Political culture, however, was considered to be highly relevant. Tocqueville noted the consense over the republican structure in America, a strong sense of public responsibility, although public and individual interests were partially considered as affiliated. Religion can be included in the description of political culture, as he saw its function in contributing to political order more than the meanings of strong beliefs. The Frenchman admired the high level of political education at the time, the common knowledge about public affairs. As mentioned before, he deemed this factor a decisive prerequisite for maintaining a working democratic system, since he had seen the democratic experiment fail in France before largely because of a lack of responsible citizenry."(subl. mea)
Daca e sa facem o compartie cu Romania, trebuie sa spunem ca la noi cultura politica a cetatenilor este destul de scazuta, din pacate... Pe de alta parte religia, in cazul nostru cea majoritara, crestin-ortodoxa, nu poate juca rolul pe care religia l-a jucat in America tot din cauza slabei culturi in acest sens a cetatenilor. Iar partidele au intretinut, mai mult sau mai putin voit, mai mult sau mai putin interesat, confuzia ideologica. Aparitia baronilor locali la un partid de stanga e un exemplu in acest sens. Insa, dupa parerea mea, societatea romaneasca nu e roasa numai de lipsa de dreptate (inclusiv cea sociala) ci si de invidia ce se manifesta in individ ce cauzeaza o rautate specifica la adresa altuia, indiferent daca ar exista sau nu temeiuri de invidie. Iar spiritul gregar, as putea spune milenar si n-as crede ca as gresi prea mult, al romanului se impaca greu cu libertatea aceasta, de tip anglo-saxon, daca se poate numi asa, caracterizata prin individualism. Individualitatile, chiar si astazi, nu sunt prea bine privite de catre romani, din pacate... Observ ca atenuarea spiritului gregar in societatea noastra, il face pe roman sa sufere, in sensul ca ii lipseste gregaritatea... Desi sunt romani care nu sunt manati de acest spirit gregar, dar acestia, dupa cat socot, se afla in minoritate. Dupa parerea mea, intr-o societate liberala, si cu atat mai mult intr-o democratie liberala, spiritul gregar nu-si prea are locul pentru ca o astfel de societate, cred, il imbie pe om sa-si scoata in evidenta personalitatea si individualitatea. Lucru care pentru roman conteaza doar in masura in care te poti imbogati prin ele. Cu alte cuvinte, degeaba ai personalitate si individualitate, daca nu esti si bogat. Lucru ce nu e greu de inteles, deoarece comunismul - Romania a stat aproape 50 de ani sub comunism - se baza pe acest spirit gregar al omului.
Fara indoiala ca rezultatul alegerilor a fost influentat si de toate aceste lucruri. Uninominalul nu se poate spune ca a fost un succes - individualitatile nici nu au starnit un prea mare interes. Romanul voteaza partidul (sau alianta, formatiunea politica) si nu omul, candidatul, asa cum cere uninominalul - a contat partidul, asta vreau sa spun. Dar adevarul este ca, doar cu cateva exceptii poate, nici candidatii nu s-au evidentiat prea mult, campania fiind destul de slaba, asa cum au observat multi. Romania, in schimb, este in situatia paradoxala de a avea "mai multa" democratie, dar de o calitate mai slaba. Practic oricine ar fi putut castiga daca ar fi candidat sub sigla USL, favorit incontestabil al acestor alegeri. Mai ales ca USL avea nevoie sa castige aceste alegeri, lucru clar. Si cand spun "oricine" vreau sa accentuez faptul ca si un om luat la intamplare de pe strada, un om obisnuit, ar fi avut sanse reale de a castiga un colegiu, daca ar fi candidat sub sigla USL.Votul antiBasescu si antiPDL si-a spus si el cuvantul. Votul "negativ", cum i se mai spune, este o expresie a faptului ca atat partidele si liderii lor (v. spre ex., Traian Basescu) intretin confuzia ideologica dar si a lipsei de cultura politica a populatiei; spuneam mai sus de aceste fenomene. Tot acest vot si rezultatul lui imi aminteste de FSN-ul anilor '90 si am avut impresia ca si Parlamentul a devenit un fel de CPUN. Din aceasta batalie dintre USL si Basescu/PDL s-au nascut, iata, parlamentari noi, au aparut nume noi pe scena politica, chiar daca unii candidati ce au castigat sunt certati cu legea.
Eu ma gandeam azi la faptul ca noi nu traim de fapt intr-o democratie autentica, reala... Ma gandeam la faptul ca cei tineri poate ca nici nu se gandesc la asta... In general vorbind, romanul cand merge in exterior este impresionat placut de ceea ce vede. Ii place si lauda lucrurile frumoase pe care le vede. Traim, mai mult, as spune, intr-o societate conflictuala, marcata de tot felul de conflicte marunte, meschine, dar permanente. Conflictul politic de la nivel de partide se transmite in societate si devine conflict in societate. Nu foarte mare, dar permanent si deranjant. Absurd si obositor. N-as vrea sa ma repet, dar trebuie remarcat ca partidele nu transmit un mesaj reconfortant omului simplu, si este semnificativ ce arata Cristian Tudor Popescu in acest editorial - Votez cu mine:
"Crescut sub comunism, îmi dau în fine seama că votul nu e o investiţie. Un buletin de vot îţi dă mai puţine şanse să te îmbogăţeşti decât un bilet de loterie. Votul nu îţi garantează un loc de muncă, nici salariu, nici profit, nici dividende, în schimb poate să-ţi aducă pierderi şi necazuri cu procuratura."
CTP spune ca "votul e un gest degeaba". Dar sa vedem care a fost prezenta la vot, nu?

Prezenta la vot

Iata aici ce ne spune BEC. Deci 41,72%... Prezenta ceva mai ridicata in mediul rural. Cred ca CTP are dreptate... Multi romani gandesc asa: "votul e un gest degeaba". Mie tare mi-e sa nu fie vorba despre lipsa de responsabilitate cetateneasca de care vorbea De Tocqueville... De observat e faptul, tinand cont si de experienta de la referendum, ca e tot mai greu de "scos" sa mearga la urne sa voteze jumatate plus unul din cetatenii cu drept de vot. De fapt... e imposibil in zilele noastre. Totusi, procentul a fost bunicel, daca putem spune asa, tinand cont de faptul ca ar fi putut sa fie si sub 40%... Eu tot stau si ma tot intreb cateodata de ce dezinteresul asta ridicat la oameni... Nu pretind ca am si raspunsul la aceasta chestiune. Sa fie, oare, vorba de dezamagire, de altceva... Totusi, aceasta prezenta la vot de numai 41,72% contrasteaza destul de puternic cu un Parlament mai mare, de 588 de parlamentari. Deci cu peste 100 mai multi decat in legislatura trecuta (469). Din punctul asta de vedere, al prezentei la vot la recentele alegeri, contrastul este si mai izbitor daca ne uitam la prezenta la vot in 1990 - aici. De observat procentul de 86,19% !! Procentul a scazut acum cu peste 40%!! Si, iata ca din acest punct de vedere este o mare deosebire fata de anul 1990!! Ceea ce ma face sa cred ca anii '90, desi au debutat, cum aratam mai sus, conflictual, au fost mult mai favorabili democratiei decat cei de acum. In 1992 prezenta a fost de 76,29%... La alegerile din 2000 a fost o prezenta la vot de 65,31%. Dupa cum se vede usor prezenta la vot este pe o curba descendenta, acum Romania ne mai putand "scoate" o prezenta la vot de peste 50%. De remarcat si faptul ca la alegerile actuale doar trei judete au avut o prezenta de peste 50% - Teleorman, Gorj si Mehedinti. Lucru care arata ca in 1990 si in 1992 era o alta societate decat cea de acum, mult mai deschisa, mult mai favorabila democratiei, mult mai putin blazata decat cea de azi. Pe atunci n-ai prea fi auzit oameni sa spuna ca "votul e un gest degeaba". Erau si pe atunci vremuri grele, dar marcate, totusi, de entuziasm. Erau sperante de mai bine. In orice caz, aceasta curba descendenta a prezentei la vot mi se pare ca nu poate sa indice ca vremurile de azi sunt favorabile democratiei. Tocmai asta e lucrul care ar trebui sa ne puna pe ganduri, sa ne ingrijoreze... E ceva care nu merge... It doesn't work! Si e de remarcat ca procentul asta poate sa fie si sub 40%... Uitati-va numai in jud. Timis cati au iesit la vot - 32,50%, in jud. Cluj - 35,27%...

joi, 6 decembrie 2012

De ce a suferit Herta Müller...?

De ce a suferit Herta Müller...? Eu cred ca aceasta intrebare ne conduce in mod logic spre o alta intrebare: de ce Yalta...?

duminică, 2 decembrie 2012

1 Decembrie

Iata ca o noua tema se profileaza in blogosfera: suntem dezbinati sau nu? Si poate ca nu intamplator acum, de Ziua Nationala. Este adevarat, partidele sunt in campanie electorala, Presedintele a iesit si el la rampa... Totusi, eu n-as spune ca suntem dezbinati. Acum e la moda sa spui asta si s-a vazut lucrul acesta si dupa a doua victorie a lui Obama in alegerile prezidentiale din SUA: unii au tras concluzia ca natiunea americana e una dezbinata.
La noi, cred eu, lucrurile trebuie intelese altfel. Eu cred ca noi invatam democratia dupa decenii de totalitarism. In democratie este firesc sa existe oameni cu pareri diferite de a le noastre. Spre exemplu, unul poate sa vada dezvoltarea economica intr-un fel, altul intr-un fel diferit. Democratia se bazeaza pe libertate, iar libertatea de exprimare inseamna si ca celalalt sa aiba o opinie diferita de a mea. Lucrul asta nu era posibil pe vremea partidului unic, cand toti ar fi trebuit sa avem aceleasi opinii, in concordanta cu opiniile partidului unic - P.C.R, bineinteles. Nici atunci lucrurile nu stateau chiar asa, desigur. Libertatea a facut posibil ca si in societatea noastra sa se manifeste influente din afara, stiut fiind faptul ca Romania, pe vremea comunismului, era o tara, ca sa zic asa, inchisa: nu aveai voie sa iei contact cu cetatenii straini, putini erau cei care plecau in alte tari si mai erau si verificati de Securitate. Pe cand libertatea a permis multora sa plece peste hotare, sa lucreze in alte tari. Nu mai vorbesc de faptul ca acum avem internet si un acces mult mai larg la informatie decat cel care era pe vremea comunismului. Partea proasta consta in faptul ca nu s-au imbunatatit conditiile economice si lumea o duce greu, lucru valabil nu numai pentru tara noastra. Criza economica si financiara care se manifesta in lume isi spune cuvantul. Cu toate acestea, libertatea economica este un lucru important si Romania a purces in aceasta directie dupa aproape jumatate de secol in care statul a dominat viata economica a tarii. Sigur, acest lucru nu poate sa nu aiba urmari in societate si, cred eu, este imposibil sa nu se faca si greseli. Nu toate aceste urmari au avut un impact pozitiv asupra vietii oamenilor si de aici multe dezamagiri si frustrari. Pentru ca noi, inca, nu valorificam, daca se poate spune asa, cum trebuie aceasta libertate economica. De fapt, la noi, intr-un mod paradoxal poate, s-a vorbit foarte mult despre una si alta, dar mai putin despre ce inseamna libertate, despre ce inseamna un om liber, sa fii liber. Este, cred eu, o lacuna a spatiului nostru intelectual. De aceea impresia este ca totul a venit asa, brusc, peste noi si ne-a prins nepregatiti. Cu toate acestea, nu trebuie sa uitam ca romanii doresc sa fie liberi si au dorit lucrul asta, iesind in strada si indepartand dictatura lui Ceausescu de la Putere! Deci nu trebuie sa fie subestimata dorinta oamenilor de libertate.
Pe de alta parte exista in societatea noastra nedreptati sociale. Si acesta este un aspect deosebit de important si nesolutionat, dupa parerea mea. O parte insemnata a dezamagirilor oamenilor provine din nedreptatile sociale cu care se confrunta societatea. Este un subiect foarte vast si care, la randul lui, e tratat intr-un mod necorespunzator de intelighentia noastra. Sau... poate ca nu necorespunzator, dar nu se prea vorbeste de acest subiect. Cel putin asta e perceptia mea.
De aceea, inainte de a vorbi de dezbinare poate ca n-ar strica sa ne concentram mai mult asupra acestor probleme pentru a intelege mai bine societatea noastra de azi. Si eu zic sa fim optimisti! O societate care isi pierde optimismul nu mai poate avansa. De citit si aici.

La multi ani tuturor romanilor!    

miercuri, 28 noiembrie 2012

Despre viata...

Un deosebit de interesant articol din Gandul, pe care il recomand a fi citit integral si in original:

DESCOPERIREA făcută de americani într-un lac îngheţat din Antarctica. "Tot ce ştiam despre viaţa noastră se schimbă"

Iata ce se arata:

"Cercetătorii americani au anunţat luni că au descoperit bacterii care trăiesc fără lumină şi fără oxigen într-un lac sărat din Antarctica, un mediu extrem de sever, care ar putea exista şi în alte zone din Sistemul Solar unde s-ar putea găsi astfel de forme de viaţă, informează AFP. Bacteriile trăiesc de 3000 de ani "în izolare", departe de orice fel de ecosisteme externe. Acest lac, denumit Vida, prezintă concentraţii foarte mari de amoniac, azot, hidrogen, sulf, nitrat de azot şi oxid de azot. Microorganismele descoperite acolo trăiesc la o adâncime de 20 de metri sub gheaţă, într-o apă a cărei salinitate depăşeşte 20% şi a cărei temperatură atinge -13 grade Celsius.
"Descoperirea acestui ecosistem ne oferă indicii despre alte medii îngheţate şi izolate de pe Terra, dar care pot fi şi un model potenţial pentru formele de viaţă de pe alte planete acoperite de gheaţă care ar putea adăposti depozite saline şi oceane, cum este Europa, unul dintre sateliţii planetei Jupiter", a explicat Nathaniel Ostrom, zoolog la Universitatea Michigan din Statele Unite, coautor al acestui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Concentraţiile ridicate de hidrogen şi oxid de azot sub formă de gaz furnizează probabil sursa de energie chimică care permite existenţa acestui sistem microbian izolat, afirmă acelaşi cercetător. Aceste gaze se formează din reacţiile chimice ale apei puternic sărate cu rocile din apropiere, bogate în fier.
"Nu cunoşteam până acum aproape nimic despre acest proces geochimic şi despre viaţa microbiană din aceste medii îngheţate, mai ales la temperaturi sub zero grade", a spus Alison Murray de la Institutul de studiere a deşerturilor, afiliat Universităţii Nevada din Statele Unite, principalul autor al studiului.
În ciuda temperaturilor foarte scăzute, a absenţei luminii şi a salinităţii ridicate, acest mediu adăposteşte o faună abundentă de bacterii foarte diverse, capabile să supravieţuiască fără energia Soarelui.
Studiile precedente realizate în lacul Vida, aflat în Valea McMurdo din estul Antarcticii, indică faptul că aceste ecosisteme microbiene au fost izolate de toate influenţele externe timp de aproape 3.000 de ani.
Prin contrast, alte ecosisteme extreme există tot fără lumină, în apropiere de izvoarele termale calde, pe fundul oceanelor." (subl. mea)

vineri, 16 noiembrie 2012

Decizii pe baza de instincte...

Un foarte interesant articol in Romania Libera:
Deciziile luate pe baza instinctelor, corecte în 90% dintre cazuri 
Se arata, printre altele, ca:
"Oamenii de ştiinţă au studiat timp de secole felul în care instinctul şi intelectul sunt implicate în procesul decizional şi au ajuns la concluzia că încrederea în propriile instincte este benefică, întrucât deciziile luate pe baza lor se dovedesc corecte în 90% din cazuri, potrivit Mediafax.
Un nou studiu a demonstrat că, în 90% din cazuri, alegerile voluntarilor - care au avut la dispoziţie două variante - pe baza instinctului s-au dovedit a fi corecte, informează dailymail.co.uk.
Profesorul Marius Usher de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Tel Aviv şi colegii săi consideră că descoperirea lor a demonstrat faptul că intuiţia poate să reprezinte un instrument puternic, de mare acurateţe.
Chiar şi la nivel intuitiv, o parte importantă din procesul de luare a unor decizii constă în conceptul de "integrare a valorii" - luarea în considerare a punctelor puternice şi a punctelor slabe ale fiecărei opţiuni. [...]
Pentru a descifra detaliile acestui sistem, profesorul Usher a conceput un experiment în cadrul căruia participanţii au fost supuşi unui proces controlat de luare a deciziilor.
Pe ecranul unui computer, participanţii au urmărit secvenţe de perechi de numere, prezentate într-o succesiune rapidă. Toate numerele care apăreau în partea dreaptă a ecranului şi toate cele din partea stângă erau considerate un grup. Fiecare grup reprezenta beneficiile unor companii listate la bursă.
Participanţii au fost invitaţi să aleagă grupul - din cele două - cu cea mai mare medie.
Întrucât numerele se schimbau atât de repede pe ecran - două până la patru perechi în fiecare secundă -, participanţii nu puteau să memoreze acele cifre sau să efectueze calcule matematice.
Pentru a determina cea mai mare medie din fiecare grup, ei trebuiau să se bazeze pe aritmetica intuitivă.
Gradul de acurateţe al răspunsurilor lor a crescut atunci când pe ecran au fost prezentate şi mai multe date.
Atunci când le-au fost arătate şase perechi de numere, participanţii au ales răspunsul corect în 65% din cazuri. Însă atunci când le-au fost prezentate 24 de perechi, gradul lor de acurateţe a crescut la 90%.
"În mod intuitiv, creierul uman are capacitatea de a asimila multe informaţii şi decide pe loc o valoare medie a acestora. Oamenii pot avea încredere în reacţiile lor bazate pe instinct pentru a lua o decizie de calitate", a adăugat profesorul Marius Usher.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Proceedings of the National Acadmey of Sciences." (subl. mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Deosebit de interesant!

vineri, 9 noiembrie 2012

Moment de disperare...

Ma gandeam ce titlu sa dau acestei postari... E vorba de o intamplare petrecuta recent la New York, evidentiata si la noi in presa, la care am inceput sa cuget astazi. Am gasit acest titlu... Fiecare dintre noi putem trece printr-un moment de disperare existentiala si sa nu stim cum sa-l tratam potrivit si bine. 
Gandul

Împuşcături în stradă la New York, în faţa Empire State Building, după ce un designer şi-a OMORÂT fostul şef. FOTO ŞI VIDEO

Se arata, printre altele, ca:

"Două persoane au murit şi nouă au fost rănite vineri lângă Empire State Building, din New York, după ce un bărbat a deschis focul în stradă. Atacatorul, un fost designer vestimentar în vârstă de 53 de ani, supărat că a fost concediat, a fost împuşcat mortal, în timpul unui schimd de focuri cu poliţiştii. Celălalt mort este fostul şef al atacatorului.

UPDATE 19.45 Iată filmul atacului, aşa cum a fost povestit el de Bloomberg, în conferinţa de presă: atacatorul, Jeffrey Johnson, un designer vestimentar în vârstă de 53 de ani, care fusese concediat cu un an mai devreme (deci nu o zi, cum s-a crezut iniţial), şi-a împuşcat pe trotuar fostul şef, un bărbat în vârstă de 41 de ani, folosind o armă semiautomată de calibru .45. Un muncitor de pe un şantier din apropiere l-a urmărit pe Johnson şi a alertat poliţiştii de lângă Empire State Building. Când a fost ajuns din urmă de poliţişti, bărbatul a deschis focul asupra lor. Potrivit primarului newyorkez, unele dintre persoanele rănite ar fi putut fi împuşcate de poliţişti în timpul confruntării.
UPDATE 19.10 Bloomberg a anunţat că sunt doi morţi şi nouă răniţi, în urma "tragediei" de lângă Empire State Building. Primarul New York-ului a declarat că autorul atacului a fost, într-adevăr, "un angajat nemulţumit", în vârstă de 53 de ani, care a fost ucis de poliţişti.
UPDATE 18.25 Primarul Michael Bloomerg ţine acum o conferinţă de presă în faţa Empire State Building.
UPDATE 18.10 Atacatorul a fost concediat joi şi s-a întors vineri înarmat la locul de muncă, în apropiere de Empire State Building, a declarat senatorul Malcolm Smith pentru ABC News, după ce a vorbit cu primarul Michael Bloomberg. Cealaltă persoană decedată este fostul manager al atacatorului, scrie The Guardian.
UPDATE 17.55 Poliţia anunţă primul bilanţ oficial al atacului. Există doi morţi, unul dintre ei fiind atacatorul, şi zece răniţi, care au fost transportanţi la mai multe spitale din New York, informează The Guardian."
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Dar credinta in Dumnezeu?
De remarcat varsta celui care a fost concediat - 53 de ani. Si, dupa cum se zice, la 53 nu te mai angajeaza cineva. Dar in zilele noastre si daca esti tanar nu prea ai sorti de izbanda sa te angajeze careva. Dar daca omul respectiv nu are un alt sprijin in afara de slujba? Poate are familie... Daca nu dispui de mijloace financiare sa incepi ceva pe cont propriu? Si daca, concediat fiind, tot cauti de lucru si nu gasesti...? Totusi, toate aceste lucruri constituie un motiv pentru a recurge la omor, asa cum a facut barbatul de 53 de ani din New York? Sigur, e usor sa vorbesti. Mai greu e cand traiesti astfel de realitati crude. De observat faptul ca aceasta crima s-a petrecut in plina strada, la ora 9 dimineata, intr-una din cele mai aglomerate zone din New York. 
"UPDATE 17.30 Există minimum doi morţi şi opt răniţi, conform surselor din NYPD citate de Chicago Tribune. Oamenii se aflau pe trotuar când bărbatul a deschis focul asupra lor. "Suntem încă în mijlocul evenimentelor. Există numeroase persoane împuşcate, până la zece, între care şi atacatorul. Nu avem niciun indiciu că ar fi vorba despre un atentat terorist", a declarat un purtător de cuvant al poliţiei din New York pentru Financial Times."
Oamenii se aflau pe trotuar cand barbatul a deschis focul asupra lor! Atacatorul nici macar nu s-a sinchisit de oamenii din jur si nici n-a tinut cont de faptul ca politia va actiona in cel mai scurt timp. Omorul s-a petrecut la vedere... Nici macar nu a fost ceva ascuns, o enigma greu de descifrat. Aceasta crima n-are nimic ingenios, enigmatic, nimic din toate ingredientele ce fac, spre exemplu, deliciul unui roman de Agatha Christie. E vorba de realitatea frusta si nimic mai mult. O poveste simpla, fara farafastacuri. Dar toata aceasta intamplare nefericita ascunde drama launtrica prin care a trecut barbatul in varsta de 53 de ani. O drama launtrica intr-o drama cu mult mai mare, cea sociala, generata de criza economica. Si care te face sa-ti pui intrebari despre sensul vietii. Iar unii deznadajduiesc... Pentru ca aici e vorba de o alta enigma: faptul de a nu intrezari o solutie pozitiva situatiei in care te afli si de a nu stii cum sa abordezi problemele...
In viata sunt tot felul de situatii... Cateodata ti se inchid in nas toate usile si ramai singur. Orice ai face, nu iese. Nu iese cum trebuie, nu iese bine... Parca ai fi prizonierul unei situatii nenorocite. Unii recurg la alcool, altii la revolver... Eu cred ca important in astfel de situatii este sa incerci sa te linistesti tu insuti. Important este ca tu sa stapanesti angoasa si nu angoasa sa te stapaneasca pe tine. O rezolvare pozitiva a problemelor se gaseste pana la urma. Se poate intampla sa se gaseasca cand chiar nu te astepti sau te astepti mai putin. Macar de tine insuti sa fii sigur si sa nu pierzi controlul asupra ta facand lucruri necugetate, care nu-ti slujesc la nimic. In astfel de situatii, cand totul pare negru, cand vezi lucrurile in negru, ispita de a face lucruri necugetate, chiar nenorociri, cum a fost in cazul acestui barbat, e foarte mare. Insa oamenii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca asemenea ispite duc intotdeauna la ceva rau pentru ei. Daca a fost rau faptul ca barbatul respectiv a fost concediat, ceea ce a facut a condus la ceva si mai rau pentru el: a sfarsit prin a fi impuscat de politisti. In situatii dificile trebuie sa te indepartezi de asemenea ispite ce duc la o situatie si mai rea pentru tine insuti. In felul asta poti ajunge intr-o situatie mai buna. Pe cand daca te pleci ispitei devii robul ei si n-ai realizat nimic. Partea proasta e ca oamenii se uita la acela sau la acela, pleaca urechea la ce spune unul sau altul, dand neaparat crezare unuia sau altuia, etc. Toate aceste lucruri s-ar putea sa nu slujeasca la nimic. Pentru ca o asemenea realitate alunecoasa si efemera nu reprezinta adevarul, ci numai ispite care pot adanci starea de angoasa. De ce ne linistim, spre exemplu, la malul marii, cand suntem singuri? Sau de ce la munte, privind stancile solitare? Departe de tot felul de vorbe, zvonuri, de ce spune cutare si ce a facut cutare, si alte lucruri  de felul asta. Pentru ca atunci vedem ca tot ce e alunecos si efemer e doar asa, atat si nimic mai mult, si nu ne slujeste la ceva. Din aceasta cauza si spun ca nici ispitele, de care pomeneam mai sus, nu ne slujesc la ceva, in niciun caz la ceva bun. Si ne vlaguiesc sufletul. 
Insa drama se produce si in plan metafizic. De aceea am si pus intrebarea - dar credinta in Dumnezeu? - de la inceputul postarii. Un om cu adevarata credinta in Dumnezeu n-ar trebui sa recurga la gestul omorului. Porunca din Decalog data de Dumnezeu omului este: sa nu ucizi. Nu spune ca ai putea, totusi, ucide in anumite conditii. Or, omul asta i-a luat viata sefului sau pentru ca l-a dat afara. Chiar si un om fara credinta in Dumnezeu poate intelege, cu usurinta dupa parerea mea, ca asa e bine: sa nu ucizi. Daca asa e bine, de ce sa faci, atunci, un lucru rau? Un lucru care e rau inclusiv pentru tine insuti. Pentru ca aici nu e vorba de dreptate, e vorba de ucidere. Altminteri am putea fi tentati sa gandim ca dreptatea se poate face si prin ucidere. Comunismul, spre exemplu, a facut milioane de victime in numele dreptatii. Dar ce fel de dreptate? Aceasta dreptate era privita sub prisma ideologiei comuniste. Dreptatea sociala nu poate avea ceva in comun cu uciderea. In limbajul comun exista expresia: "imi fac singur dreptate" sau "si-a facut singur dreptate". Insa in conditiile in care cineva omoara pe altcineva, chiar daca a fost nedreptatit de acesta din urma, se poate spune, oare, ca "a facut dreptate" sau ca "si-a facut singur dreptate", sau ca "asa e drept"? De unde rezulta ca disperarea existentiala este si o disperare ce se manifesta si in plan metafizic. Iar aceasta disperare se manifesta printr-o slabire a sufletului omului, facandu-l sa nu mai poata sa discearna intre bine si rau. 
In general vorbind, existenta omului este dominata de prejudecati si mai putin de repere foarte clare despre ce inseamna bine si ce inseamna rau. Actionam mai mult in spiritul prejudecatilor dobandite de-alungul timpului si nu raportandu-ne la repere clare, care sa reprezinte adevarul. Pe de alta parte, cum spuneam mai sus, oamenii se uita si pleaca urechea la ce spune unul sau altul, dand crezare la ce spun altii. In felul asta se nasc ideologiile. Si considera ca acestea arata ce e bine si ce e rau. Culmea ironiei amare este ca in felul asta te poti indeparta de ceea ce e bine cu adevarat... Din cauza aceasta, spre exemplu, absenta dreptatii sociale, poate genera fenomene cat se poate de grave, cum este, spre exemplu, acest omor petrecut la New York, intrucat sunt ideologii care par sa ignore sau chiar sa nege dreptatea sociala. Asa se nasc fenomene de saracie extrema, inegalitati foarte mari...
Inchei aici, fara sa am pretentia ca am epuizat acest subiect atat de vast. Am cautat sa descopar semnificatia acestei intamplari, aparent banale, din New York. Nu stiu daca am si reusit foarte bine...  
E povestea unui om care si-a impuscat seful, in plina strada, la 9 dimineata, intr-unul din locurile cele mai aglomerate din New York...    

joi, 1 noiembrie 2012

Scriere sau simboluri...?

Iata un articol foarte interesant din Gandul, pe care il recomand a fi citit integral si in original:

Descoperire pe autostrada Sibiu-Orăştie ce ar putea dovedi existenţa scrierii în neoliticul timpuriu

Iata ce se arata printre altele:

"Un fragment ceramic inscripţionat cu simboluri necunoscute, ce ar putea dovedi existenţa scrisului în neoliticul timpuriu, a fost descoperit de arheologi pe şantierul autostrăzii Sibiu-Orăştie, la nord de Miercurea Sibiului, a anunţat, miercuri, directorul Muzeului Naţional Brukenthal, Sabin Luca. 

Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat lucrările de cercetare arheologică pe traseul autostrăzii Sibiu - Orăştie - lotul 3, a prezentat, miercuri, într-o conferinţă de presă, un fragment ceramic descoperit într-un complex de locuinţe datate de dinainte de anul 6.000 i. Hr., transmite corespondentul MEDIAFAX.

Fragmentul ar putea dovedi că în perioada respectivă existau sisteme de scriere şi, potrivit lui Sabin Luca, este "singurul fragment cunoscut, din acest moment cronologic, cu astfel de simboluri".

"Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozioane, am publicat nu ştiu câte volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar vă daţi seama că nu e ornament. E clar că e un sistem de punere a ceva într-o ordine, cu tipuri diverse şi va rămâne un prilej de dispute. Când va apărea în lumea internaţională va stârni o furtună", a afirmat directorul Muzeului Naţional Brukenthal.

Complexul de locuinţe a fost descoperit în situl arheologic denumit "Miercurea Sibiului 2", localizat la nord de oraşul Miercurea Sibiului, pe Valea Gârbovei, şi atestă primul val de neolitizare din România.

"Am avut şansa să descoperim încă un sit din primul val de neolitizare din România. (...) Acesta se datorează unor comunităţi care au venit în vremea aceea undeva dinspre Macedonia, cele mai apropiate analogii pentru materialele descoperite se află în Macedonia sârbă şi cea grecească, deci nordul Greciei. E ciudat, dar asta este istoria. Din punct de vedere ştiinţific este o descoperire deosebită", a declarat Sabin Luca."
Scriere.. Simboluri...? Inca din neoliticul timpuriu!

duminică, 28 octombrie 2012

Pierdere de prosperitate

Apropo de USA, am vrut de mai demult sa pun pe blog acest articol pe care l-am citit in MSN Money si pe care vi-l recomand:

Is the economy a lost cause?

Cand vorbim de economie, vorbim de politici, mai putin de individ. Eu nu spun ca individul n-ar fi important, n-as vrea sa fiu gresit inteles. Numai ca unii au tentatia de a raporta totul la individ, sub influenta... individualismului, daca se poate spune asa. Este important, desigur, si omul. Dar deosebit de importante sunt si politicile, care nu trebuie neglijate, pentru ca astfel de politici pot influenta in bine sau in rau viata oamenilor. In articolul de mai sus, autorul, Anthony Mirhaydari, ne da un grafic:
La care, cred eu, trebuie meditat. El arata pierderile in crestere economica suferite de USA, de-alungul timpului: din 1972 PIB-ul US s-a aflat sub rata de crestere a perioadei anterioare (1950-1972). Dupa cum se vede, odata cu trecerea anilor nici vorba ca PIB-ul sa revina si sa atinga rata de crestere din perioada 1950-1972 (cu o mica exceptie, prin'79): se observa usor accentuarea decalajului fata de perioada anterioara. Graficul arata cu claritate ca problemele economiei americane au inceput odata cu Criza Petrolului din 1973, dar nu atat aceasta criza a fost de vina. Criza a fost doar un factor ce a determinat o scadere, nimic mai mult. Daca doriti, putem sa facem abstractie de aceasta criza, ca si cum n-ar fi fost, ca sa fixam ideile. Si atunci ce a determinat scaderea? Politicile! Politicile economice care au inceput sa se aplice! Si anume de cand au inceput sa se adopte metode neoclasice in economie. Foarte interesant este ca, incepand din '72-'73, dupa o usoara scadere, a urmat o tendinta de crestere ce a permis PIB-ului sa atinga rata de crestere anterioara (in grafic se vede ca asta s-a intamplat prin '78-'79). Dupa care au urmat iar descresteri care s-au amplificat in vremurile din urma. De observat ca, incepand inca din mandatul Presedintelui Carter, continuand apoi cu Presedintele Reagan, deci de cand au inceput sa se aplice politicile economice neoliberale, descresterile, pierderile de prosperitate, in economia americana s-au amplificat! Si atunci de ce nu un recurs la economia keynesiana, care a dat rezultate si care a permis dezvoltarea puternica a USA, dupa razboi, si a intregii Europe?

vineri, 26 octombrie 2012

Mircea Malita si Clubul de la Roma

Un interviu deosebit de interesant in Romania Libera:
Interviu cu primul român membru în Clubul de la Roma: UE, ameninţată să se rupă în bucăţi
Il recomand a fi citit integral si in original.
Se reliefeaza rolul statului:
"Sunteţi primul român care a interferat cu Clubul de la Roma, iar modul de lucru şi previziunile vă sunt suficient de familiare. Spre deosebire de precedentul raport, care viza perioada 1972-2012, concluziile documentului care se referă la următorii 40 de ani trag noi semnale de alarmă cu privire la evoluţia omenirii. Rămâne, totuşi, loc şi pentru optimism sau timpul pentru aşa ceva a expirat?
M.M.: Raportul vechi a zguduit lumea. Noul raport este unul cuminte, aşezat, plin de documentaţie utilă. Îmi place că sesizează câteva lucruri pe care le anunţă însă cu multă reţinere şi prudenţă. De exemplu, conţine două idei sau tendinţe care se regăsesc acum în toate rapoartele asupra viitorului. Una este aceea că statele trebuie să-şi recapete autoritatea şi că trebuie să iasă din zona asta de interdicţie şi degradare care le-a urmărit cam de 30 de ani încoace. Se afirma că statul e prost, că abuzează, că e birocrat, că e împotriva individului şi alte chestii de felul ăsta. Ca efect, statele au fost turtite, sărăcite, slăbite, li s-au luat atribuţii până la punctul de a nu putea aplica răspunderea lor primordială, adică promovarea interesului public.
Este criza economică un factor care influenţează începutul schimbării de paradigmă?
M.M.: Absolut. Dacă ceva a scuturat o mentalitate care se aşezase şi care prinsese coajă, începând să umble la rădăcină, aceasta a fost criza. Puneţi statul şi lăsaţi-l să-şi facă treaba! El răspunde de interesul public! Privatul e foarte important, lasă-l acolo, dar el nu construieşte şcoli, nu face grădiniţe, nu face spitale, nu rezolvă medicina şi educaţia omului, nu face şosele. Astea, toate, ţin de interesul public şi fiecare cetăţean depinde, în fond, de funcţionarea acestui stat.
Pare un reviriment al stângii?
Statul s-a compromis în mod sinistru în timpul fiecărei dictaturi, când statul nu mai e stat, ci un captiv, e furat de la populaţie şi e jucat după dorinţele şi toanele unui tiran sau ale unei clici. Ăla nu e stat veritabil, e ceva ce pare odios. Dar e odios cel care l-a furat şi care l-a degradat. Prin urmare, el (Raportul Clubului de la Roma pe 2012-2052 - n.r.) spune că statele trebuie să fie altfel, să fie mai puternice, mai active. E vorba de revenirea la autoritate. A doua idee a Raportului face referire la capitalism. Dacă critici unele lucruri din economia capitalistă ţi se zice că negi sistemul, aşa că toată lumea este atentă să nu vorbească împotriva capitalismului. Ei bine, Raportul nu vorbeşte contra capitalismului, dar imaginea pe care o prezintă este aceea a unei grădini înecate în buruieni şi care trebuie plivită pe margine. Se susţine că acolo unde se fac excese, jafuri, acolo unde se introduc principii greşite în ceea ce priveşte circuitul bănesc, acolo este nevoie de un anumit control.
Şcoala de la Chicago chiar nu mai are şanse în paradigma asta nouă.
M.M.: Şcoala de la Chicago a vrut să elimine total statul şi a evoluat concomitent cu degradarea lui. Dar dacă accepţi statul înseamnă să accepţi un stat responsabil ca lucrurile să meargă cinstit. Nu e vorba atât de distincţia privat-public, e vorba să nu fie încălcate interesele fundamentale ale oamenilor, să nu se ajungă la crize. Dar numai pentru că s-a intrat în criză şi-a dat lumea seama că, lăsată singură, piaţa face boacăne. Ideea asta e prinsă în Raport, dar cu prudenţa necesară. Eu cred că, cu vremea, aceste chestiuni vor deveni explozive şi se vor spune cu gura plină, în aşa fel încât statul să fie stat, interesul public servit, iar fanteziile şi excesele fantastice şi fraudate să fie puse la punct. Aş mai spune că Clubul de la Roma este suficient de înţelept să înţeleagă faptul că ideile astea au început să prindă şi în literatură, în cea americană de exemplu, şi să fie spuse din ce în ce mai bine şi mai clar. Noi trebuie să ne aşteptăm ca aceste idei să aibă un curs ascendent în lume." (subl. mea)
Iata ce spune si despre SUA:
"Alegerile din SUA sunt aproape. La jumătatea mandatului lui Obama, aţi dat un interviu în care îl portretizaţi ca pe unul dintre oamenii care vor marca istoria Americii şi a lumii. Însă tot cu acea ocazie spuneaţi, textual, că „noi numai după 2012 vom şti care e tonusul vieţii internaţionale". La ce fel de „revoluţie" vă aşteptaţi într-un posibil ultim mandat al preşedintelui SUA?
M.M.: Toată omenirea aşteaptă "the big shift", marea schimbare. Asta ar fi echivalent cu renunţarea la prejudecăţi şi la abordările ficţionale, bazate pe mituri şi, deci, revenirea la realism şi raţionalitate, în acelaşi timp la modestie şi cinste. Problema are un fond etic. De când e lumea se ştie că prin lăcomie şi prin aroganţă pierzi.
Depinde, unii câştigă chiar foarte mult.
M.M.: Da, dar pentru moment. A la longue nu se poate. Lumea are nevoie de stabilitate, nu de iarmaroc. Or, pentru asta tebuie să fie cineva de veghe.
Aţi fost ambasador în Statele Unite într-o perioadă extrem de interesantă, perioada Reagan. La momentul la care vorbim mai depind de America la fel de multe, pe plan global, comparativ cu situaţia de acum trei decenii? Pe termen lung, Clubul de la Roma face trimitere la avântul câtorva state emergente şi la un anumit tip de stagnare a SUA.
M.M.: Ca indici, America este foarte afectată de criză. Din acest motiv, poziţia ei se clatină şi mereu se vorbeşte de o mutare a supremaţiei în lumea marilor puteri spre China. După câte ştiu eu - şi cunosc mentalitatea americană pentru că am stat acolo cinci ani la Naţiunile Unite şi trei ani ca ambasador - adevărata lor filosofie este pragmatismul. Ei sunt oameni practici. Când au văzut că au greşit ceva, se reorientează fără a crâcni. Am văzut cum un neoliberal, cunoscut ca autoritate a curentului, a devenit brusc apărător al ideii de stat, de control, de piaţă reglementată. El, aproape disperat, spunea că dacă nu restauraţi statul se duce naibii supremaţia americană în anumite domenii. Americanul, ca nici o altă naţie, dacă vede că a greşit, nu începe să plângă, ci înţelege şi acţionează în consecinţă. Nu ar fi de mirare ca tocmai acest lucru să se întâmple de acum încolo, dar nu cu oricine, nu cu conservatorii. De la ei nici o speranţă. Sigur că acord în continuare credit potenţialului extraordinar al acestei ţări şi oamenilor ei."

Nu e usor de spus cum va arata viitorul... Eu cred ca trebuie tinut seama si de factorul uman, ma refer in special, desigur, la tinerele generatii crescute intr-un alt spirit decat cele varstnice. Orice epoca are spiritul ei propriu si tocmai acest spirit, al unei noi perioade, ar trebui sa-l intelegem si sa-l analizam mai bine. Din aceasta cauza e dificil (inca?!) sa spunem cum vor fi relatiile interumane peste 50 de ani, intr-o lume care, daca nu ne place sa spunem ca se globalizeaza, se apropie cat mai mult, iar tehnologia inalta joaca un rol deosebit de important in ceea ce priveste dezvoltarea acestui fenomen. O constiinta comuna pe plan mondial? De ce nu? Este foarte posibil... De asemenea accesul la informatie e mult mai rapid si va fi, foarte probabil, si mai rapid in viitor intrucat valorile stiintifice, culturale, etc apartin intregii umanitati. 
"Spuneţi asta într-un moment în care Uniunea Europeană accelerează procesul de integrare. Consideraţi proiectul UE unul ratat sau, cel puţin, unul cu o viaţă care nu poate fi prea lungă?
M.M.: Una este să concepi cooperarea mai strânsă între state, legăturile dintre ele, respectul reciproc sau urmărirea unui câştig mai bun prin coaliţie. Da, toate sunt bune, minus un singur lucru: există un prag, de care UE s-a lovit deja, cel cultural. Cultura nu se integrează. Are limbă, tradiţii, obiceiuri, folclor propriu. Până şi meniul este unul cu specific cultural. Oamenii mănâncă diferit, îşi concep viaţa diferit. Astea nu se integrează. Păi, dacă te apuci să integrezi ceea ce nu se poate integra devine o aventură perdantă."
Da, dar depinde ce intelegem prin a integra... A integra sub imperiul unor legi comune, care sa fie comune tuturor, e una. Si a lasa ca un proces sa se desfasoare liber e cu totul altceva. Spre exemplu ma uitam pe unele site-uri de moda, un fel de democratie a modei, daca se poate spune asa. Multe tinere si tineri, de pe intreg mapamondul, care isi arata fantezia in aceasta privinta, expunand felul in care se imbraca. Daca ne uitam cu atentie vom observa nu numai deosebiri. Elementele comune sunt prezente in felul in care se imbraca aceste tinere, reflectand un anumit spirit ce tine de epoca noastra. Nu e vorba de uniformitate, desi... intr-un fel acest spirit, de care vorbeam, uniformizeaza. Spre exemplu, si la noi cati se mai imbraca, ca sa mearga pe strada, in portul nostru popular? La festivalurile de muzica folclorica, la astfel de concerte, sau la o emisiune de muzica populara, la televizor, mai vezi asa ceva. In rest, nu prea... Eleganta vestimentara, de toate zilele, incepe sa capete un alt sens fata de ce era in urma cu 30-40 de ani. UE are un mare defect pentru ca incearca prin aceasta integrare, determinata de legi, sa impuna o uniformizare fortata, din toate punctele de vedere, tuturor statelor membre. De aceea in UE totul trebuie sa fie corect. Adica nimic original, nimic nelegiuit, imoral, cumplit, nimic fara precedent, nimic imprevizibil, nimic gigantic, totul opus unei mari imaginatii. Totul trebuie sa fie normal, prea normal. Adica totul trebuie supus normelor - full stop. Nu esti supus, ia sa vezi cum vine Comisia Europeana, Dl. Barroso personal, si te trage de urechi, de nu te vezi!!! Aceasta integrare fortata are urmatorul efect psihologic: "Da, dar stii ceva, eu mananc diferit". Poate si din cauza asta euro ne dezbina, cum spunea Stiglitz, in loc sa ne apropie, cum ar fi firesc.  

joi, 25 octombrie 2012

luni, 22 octombrie 2012

Pentru cei care iubesc arta...

... le propun:
Galleria Borghese
Eu cred ca merita! Voi pune aici, spre exemplificare, cate ceva:

Bernini


Titian

duminică, 21 octombrie 2012

Un sondaj despre tinerele de 20-25 de ani

Iata ce am citit in Gandul:

Care sunt nemulţumirile tinerelor cu vârste între 20 şi 25 de ani - STUDIU

Se arata, printre altele, ca:

"Majoritatea tinerelor cu vârste cuprinse între 20 si 25 de ani doresc să devină independente financiar, să aibă o carieră împlinită şi o viaţă sexuală satisfăcătoare, arată rezultatele unui sondaj realizat de Sky Atlantic HD, în Marea Britanie, cu ocazia premierei filmului "Girls" de Lena Dunham.

Cu toate acestea, o treime dintre femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani încă locuiesc cu părinţii, în opt din zece cazuri acestea ajungând chiar să împrumute bani de la părinţi pentru a-şi asigura strictul necesar, în condiţiile în care, acelaşi raport arată că veniturile obţinute de majoritatea celor de sex feminin din această categorie de vârstă sunt insuficiente, informează dailymail. co.uk.

De asemenea, patru din zece femei între 20 şi 25 de ani recunosc că nici cariera, nici situaţia finanicară sau proiectele pe termen lung nu sunt concrete şi satisfăcătoare, iar jumătate dintre acelea care au un serviciu stabil mărturisesc că acesta nu are nicio legătură cu pregătirea lor şi că se tem că, în condiţiile în care ar aştepta să se ivească un post care să li se potrivească, nu s-ar putea întreţine fără ajutor.

Acelaşi studiu a mai evidenţiat că majoritatea femeilor cu vârste între 20 şi 25 se declară nemulţumite de experienţele lor sexuale, 43% dintre paricipantele la sondaj spunând că, de-a lungul timpului, au făcut "greşeli în relaţii" -43% dintre respondente au numit ca greşeală alegerea nepotrivită a unui partener, 40% au spus că au făcut cheltuieli necugetate, alte 38% au mărturisit că au acordat multă încredere unor persoane care nu meritau, în timp ce 26% dintre participantele la studiu au spus că una dintre cele mai mari greşeli făcute până la acea vârstă a fost aceea legată de alegerea carierei."(subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

 

miercuri, 17 octombrie 2012

Euro dezbina Europa...?

Iata ce arata un articol din Gandul:

Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie: EURO "NU ESTE BUN PENTRU PACE"

Se arata ca:

"Euro îi divide pe europeni şi "nu este bun pentru pace", a afirmat americanul Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie într-un interviu apărut luni în cotidianul Handelsblatt, relatează AFP. 

"Toţi observatorii externi sunt de acord că euro şi politica de salvare a euro divizează în acest moment europenii. Este vorba despre diviziuni între state, dar şi în interiorul statelor, unde curente extremiste şi naţionaliste devin mai puternice. Nu este benefic pentru pace. În ansamblu, euro a fost contraproductiv", a afirmat Stiglitz.
"Situaţia actuală este instabilă. Aceasta va conduce fie la o mai mare integrare, fie la mai puţină. Este posibil ca părinţii fondatori să fi avut dreptate (să creeze euro), dar ei şi-au imaginat cu siguranţă o evoluţie naturală spre o uniune politică şi nu o uniune forţată pentru a evita un dezastru", a adăugat acest reprezentant al curentului neo-keynesian, care a fost recompensat în 2001 cu premiul Nobel pentru Economie.

Totodată, Joseph Stiglitz a salutat acordarea, vineri, a premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene. "UE a fost creată ca un proiect al păcii şi a asigurat pacea în Europa. Aşa că merită premiul", a afirmat el. Totuşi, "UE nu este acelaşi lucru cu zona euro", a subliniat acesta."


DE citit si:

Premiul Nobel pentru economie a fost câştigat de americanii Alvin Roth şi Lloyd Shapley 

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. 

duminică, 7 octombrie 2012

Colaborarea iresponsabila

Iata un articol foarte interesant, merita citit, de pe blogul lui Paul Krugman din The New York Times:

How Capital Went Into the GIPSIs

Voi reda acest articol integral pentru ca el descrie un fenomen economic de la care a pornit criza economica si financiara din Europa. Iata ce spune Dl. Krugman:
"A correspondent asks a good question: when I say that lots of money flowed into Spain and other peripheral economies during the bubble years, what kind of capital flow are we talking about?In brief, you should think of it as largely taking the form of bank-to-bank lending. E.g., German Landesbanken buying covered bonds issued by Spanish cajas, with the cajas in turn using the money to finance real estate purchases. Other forms of cross-border investment, like direct investment by corporations, were a fairly minor feature. That’s also why the flip side of those capital flows was a sharp rise in Spanish private-sector debt.I’d like to post a good chart, but I haven’t found a clean presentation of the data.

If anyone knows how to do this, let me know! But the basic story seems clear.

And by the way, this makes it quite clear that to the extent that you want to talk about irresponsible behavior, it was really a collaborative, trans-European project. German bankers knew what the Spanish banks were doing, and in fact took on quite a bit of the risk directly by accepting real estate as collateral."

Interesant, nu? Toata povestea asta are un talc... De observat ca fluxurile de capital catre Spania si alte economii periferice, during the bubble years, au constat in imprumuturi de la banca la banca, si Paul Krugman da un exemplu ce descrie cum s-au petrecut lucrurile. In felul asta s-au finantat tranzactiile de pe piata imobiliara. Insa e de remarcat faptul ca precizeaza ca alte forme de investitii transfrontaliere, cum ar fi investitii directe ale corporatiilor, au fost foarte mici, nesemnificative. Citind asta ma gandeam ca noi, Romania, tot vrem sa atragem investitii straine... FMI ne tot indeamna sa facem privatizari, eu asa am inteles... A fost foarte recent si o privatizare esuata, cea a Oltchim, nu? Dar, dupa cum se vede, interesul corporatilor, al marilor corporatii de a investi catre periferie nu prea... Nu prea e... Sa luam cazul Spaniei in bubble years (dar, de observat, ca nu numai al Spaniei): de ce nu au investit corporatiile din centru (catre periferie)? Probabil, foarte probabil ca nu au avut interesul s-o faca. Trebuie sa ma felicit: invat ceea ce stiam de multa vreme. N-as vrea sa par lipsit de modestie, dar lucrul asta il intuisem cu multa vreme inainte... E clar ca economiile periferice aveau si au nevoie de investitii ale unor firme puternice de la centrul Uniunii, centru dezvoltat economic. Au preferat, in schimb, un asa zis ajutor sub forma creditului care a dus la crearea bubble-lui. Iar astfel de fluxuri de capital au inceput sa se regaseasca in debitul sectorului privat...
"German bankers knew what the Spanish banks were doing, and in fact took on quite a bit of the risk directly by accepting real estate as collateral."
Cred ca e de luat aminte...

Care este filozofia monetara a Uniunii Europene...?

Oferta de moneda

Milton Friedman - Scoala de la Chicago
 - Oferta de moneda este exogena, adica rezulta dintr-o actiune deliberata a autoritatilor monetare. Ea este independenta de cererea de moneda a agentilor economici.
Kaldor (conceptia keynesiana)
- Oferta de moneda este endogena, in sensul ca masa de moneda existenta nu este rodul unei actiuni deliberate a autoritatilor monetare, ci este fundamental determinata de cererea de moneda a agentilor economici. Banca Centrala nu are, de fapt, posibilitatea, in calitate de ultim creditor, de a-i refuza sistemului bancar moneda care ii este necesara pentru a raspunde nevoilor economiei.
Ma tot gandeam la aceste lucruri citind cartea lui Jacques Valier - Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, la care am mai facut referire pe blog, si unde le veti gasi expuse. Aceste aspecte capata o mare actualitate acum, in perioada de criza economica si financiara, care se resimte acut - vezi cazul Spaniei, dar si pentru faptul ca se vorbeste tot mai des de bugetul UE si federalizarea UE. Daca vom privi cu atentie la cele doua puncte de vedere de mai sus, observam ca ele nu numai ca sunt diferite, dar implica doua cai diferite de abordare a problemei. Dupa parerea mea, discutand lucrurile la nivel UE, pentru ca e vorba de Zona Euro in ansamblul ei si de tarile din aceasta Zona, daca emisiunea de moneda nu corespunde cererii de moneda a agentilor economici incepem sa avem probleme, in sensul adancirii crizei. O alta problema, dupa parerea mea, ar fi ca UE nu este omogena din punct de vedere economic - tari cu o dezvoltare economica inegala: dezvoltare economica mai mare in centru, mai slaba la periferie. Pentru tarile mai slabe, avand in vedere ca ele tind catre dezvoltare si reducere a decalajelor, cererea de moneda ar putea fi semnificativa, oferta trebuind sa satisfaca aceasta cerere mare. Insa asta ar insemna inflatie mare in centru (dupa o idee a lui Paul Krugman).Vreau sa spun ca daca oferta de moneda (euro, in cazul nostru) este scazuta, in conditiile austeritatii, lucrul asta va afecta tarile mai slabe, de la periferie. Pericolul mare pe care il reprezinta austeritatea pentru UE si Zona Euro este, in opinia mea, tocmai faptul ca oferta de moneda ar putea sa se situeze sub cerere, nu peste. Deci sa fie prea mica in raport cu cererea. In felul asta tarile de la periferie vor fi puternic afectate (negativ, bineinteles) din lipsa de bani, ele neavand performantele economice necesare de a face fata, in felul acesta, situatiei. Dar o ajustare, ca sa zic asa, a ofertei de moneda la cererea de moneda, in UE, este absolut necesara pentru subzistenta Uniunii Europene. Friedman credea ca, pe termen lung, "productia si ocuparea fortei de munca nu depind decat de cantitatea si combinarea factorilor de productie si ca emisiunea monetara nu are niciun efect asupra lor". Dar cantitatea si combinarea factorilor de productie depind si de bani, resurse financiare, mai ales daca avem in vedere aspectul cantitativ. Ar fi greu de presupus altfel... Fara resurse financiare suficiente atat productia cat si ocuparea fortei de munca se situeaza la un nivel scazut. Practic, ar rezulta o subocupare cronica a fortei de munca, un somaj masiv, cum vedem in Spania dar  trebuie tinut cont ca si somajul in UE e destul de mare, 11,4% - record, dupa cum ne spune Corina Cretu. Or, cresterea somajului nu poate decat sa afecteze negativ PIB-ul UE, deci cresterea economica a UE. In asemenea conditii subzistenta UE e pusa in pericol intrucat austeritatea nu numai ca nu conduce la crestere economica (dimpotriva!) dar produce subdezvoltare economica catre periferia UE, cu consecinte politice deloc fericite. Iar fara debuseuri, economia tarilor dezvoltate se sufoca. Contradictia aceasta e de natura sa nenoroceasca intreaga Uniune Europeana. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca discutiile privind federalizarea UE, uniunea politica, nu tin cont de aceste aspecte economice. Adica e ca si cum ai crede ca numai prin federalizare s-ar rezolva toate problemele si ar putea sa fie salvata Uniunea Europeana. Lucrurile nu cred ca stau  chiar asa deoarece nu se tine cont de aspectul economic si nu se vorbeste nimic despre politicile economice potrivite pentru subzistenta UE. Lucrurile acestea sunt trecute cu vederea. De aceea solutiile pe care le vedem, daca se pot numi solutii, sunt adeseori simpliste.